Romanul, noiembrie 1898 (Anul 42, nr. 219-241)

1898-11-01 / nr. 219

ANUL 42-lea No. 219 Voește și vei putea 5 BANI în toată țara _ ABONAMENTE: IN ȚARĂ : . . . IN STREINĂTATE: .pe trimestru 5 lei „ „ 10 leî REDACȚIA gSYR. STAVROFÜLEOS No­ 2 Fondat d­e O. MOSIJU­l Duminecă 1 (13), Luni 2 (14) Noembre 1898. Luminează-te și vei fi 5 IS -<&» 2ST X in toată țara ANUNGIURI Pagina IV............................linia 40 bani Inserții și reclame 2 lei linia ADMINISTRAȚIA STR. STAVROPOLÉOS No. 2. ■■■ llMreotor VINTII.A C. JL. ' U ZIUA ALEGERILOR Lista candidaților 1 NOEMBRE 1898 ALEGERILE DE MÎIRE Redacția si administrația RO­MANUL sa mutat Str- Stavro­­polees No. 2, colț cu Str. Smîrdan cazul I. Lista candidaților Partidului liberal pentru alegerile comunale. Colegiul I C. F. Robescu, primarul ca­pitalei. 1. Procop Demetrescu, consi­lier comunal. Doctor G. Stoicescu. G. Assan. Mateiu Corbescu, deputat. Al. Constamtinescu senator, A. Solacolu, ajut. de primar. D. Malac, inginer. 8. Meitani, senator, Niță Sterea, com. cons. com. A. Vanica, cons. com. D. Dobrescu, prof. cons. com. C. Christescu, cons. com. G. Bursan, prim ajutor de primar. Ilie Zamfir­escu, comerciant, G. Boambă, directorul soc.­­ Steaua Română *. Colegiul­ El­ ­. G. Bibicescu, director al Băncii Naționale, cons. com. Vintilă Rosetti, cons. com. A. Chirițescu, comerc. cons. comunal. Dr. Răuțoiu, cons. com. Preot Costea Enescu. Dr. Penescu. E. Giocanesi, advocat. N. Dărescu, advocat Dr.­­Argeșianu. Th. Niculescu. C. Solacolu, cons. com. A. Petr­ovici, advocat. G. Toanin, comerciant. N.­ Noreanu, advocat. Rie Mărculescu, știe în mod demn și onorabil să facă uz de ea. Votul, este singura armă lo­ială și cavalerească, cu care se infringe inamicul în luptele politice într’o țară constituțio­nală, cu regim reprezentativ, cum este țara nostră. Cetățenii din tote unghiu­rile țerei, atît cei de pe la orașe cit și acei de pe la sate, astă­zi în fața urnei, prin votul lor, au prilegiul să arate celor doi partide politice ale nostre, că menținerea unui partid la pu­tere nu atîrnă de­cit de la vo­tul lor. Și prin urmare, ori­ce încercări sau sforțări făcute în alt chip de cit în acela al votului este cu neputință unui partid să pariie la cîrma statului. Partidul național-liberal și partidul conservator, astă­zi sunt puse în cumpăna corpu­lui electoral, care va decide de ce parte atîrnă mai mult afec­țiunea și asentimentul alegăto­rilor. De la izbînda partidului na­țional-liberal și îngenuchiarea partidului conservator atîrnă progresul cultural și economic al acestei țări. Nu trebue o clipă uitat, că­ Valachia de odiniora, vasală se­­mi-lunei musulmane și îngenu­­chiată politicei Rusiei, a deve­nit liberă și independentă mare și impunătore la gurile Dunărei, formând în peninsula Balcanică Romînia modernă, recunoscută și aclamată de întreaga Europă nu își datorește pozițiunea ei existentă absolut numai parti­dului național-liberal, care a luptat din răsputeri în acest scop! Nu trebue o clipă uitat, că numai partidul liberal întru­­peză în el forța intelectuală și morale, bazele progresului și civilizațianei unui popor, și că pe izbînda alegerilor de astă­zi se va așterne campania vi­ito­relor alegeri generale din pri­mă­vara lui 1899, de către partidul liberal ori conserva­tor, după cum astă­zi, voturile vor decide, în favoarea unuia sau a celui­alt. Prin urmare, corpului elec­toral îi inpombă sarcina să-și facă și de astă dată conștient datoria, dovedind, prin votul lui inamicului politic că țara nu se guvernează de­cît cu po­porul și prin popor. Al. I. Conservatorii vor fi spriji­niți însă de foștii radicali, pe când democrații înaintați și chiar socialiști, recomandă ami­cilor lor ca între cele două partide să dea preferință celei care prezintă mai multe garanții de libertate. Noi ca sinceri demo­crați, îndemnăm pe toți amicii noștrii, ori­cari ar fi nemulțumi­t 1­7 zile lor, să nu stea spectatorii și să ia o parîti activă la lupta de mâine. Părtașii ai votului obștesc 7­­­7 trebue să conbatem pe aceia cari I vor să restrîngă dreptul de vot­­ și să dăm sprijinul acelora cari, dacă nu admit votul uni­versal, sunt cel puțin pentru colegiul unic, care este o în­drumare către ținta noastră. Dușmanii ai privilegiurilor de castă, nu putem da votul nostru pentru aceia cari nu s’au desipiit încă de vechile preju­decăți ale trecutului, ci din contră suntem datori a contri­bui la succesul partidului în care vedem manifestîndu-se mai mult principiile egalitare, con­vinși fiind-că nu prin partidul conservator se va putea face reforme democratice. Convinși fiind­ că partidul li­beral, primește ideile progre­siste și nu pune stavilă la pro­pagarea ideilor noastre, că din contră chiar, majoritatea libe­ralilor s’a pronunțat pentru co­legiul unic și mulți pentru votul obștenesc spunem alegătorilor. Votați pentru lista liberalilor", conservatoare din resursele ordinare budgetare, nu a fost în stare să facă nici o îmbunătățire nouă ; din contră, chiar lucrările ordinare de întreținere au fost plătite cu din diferite îm­prumuturi contractate. Ast­fel, din împrumutul de 5 milioane din 1894, o sumă de 793.235 bani 78 a fost distrusă pentru­ acoperirea de cheltu­­eli cu alocuțiuni speciale în budgetul ordinar, și lei 928.491 bani 61 pen­tru acoperirea unei părți din defici­tele exercițiilor conservatoare 1891 și 1892. SUB LIBERALI Budgetul pe exercițiul 189­5—95 lăsat de conservatori, la 13 Octom­bre 1895,cu un dificil de lei 351.706 bani 92, a dat, la închiderea exer­cițiului, grație administrației liberale și înlăturării contrabandiștilor un escedent de lei 304.661­ bani 52. Budgetul pe exercițiul 1896—97 s’a încheiat cu un escedent de lei 1.667.700. Budgetul pe exercițiul 1897—98 a dat și el un escedent de lei 48­9.433, bani 32. Total : 2.461.794—84 Și aceste exerciții au dat esce­­dente, cu toate că cheltuelile de e­­dilitate au fost sporite și budgetul urcat de la 12.124.105 lei, până la 14.011.110 lei. Lin escedentele realizate de ad­ministrația liberală, s’au plătit defi­citele lăsate de conservatori și restul s’a întrebuințat în lucrări extra­ordinare. Și glasu-i stins de-abia putu să ’ngâne, Parcă ’necaz de lacrimi, se rog, pe tot ce ai mai sfînt pe lume, Eu mă lăsa să plec. E ’ngrozitor să ți se 'nchidă ușa Când ești flămând. Te rog, în scumpul­­ nume Al celor duși din lume! îndură-ie. De crezi în cel de sus, Nu mă lăsa să plec. Și, eu am dreptul să muncesc. Cer muncă E un păcat să lași pe un om pierzării, Când crezi în cel de sus! Cine-l răspunse —mâna aduc aminte. A fost un nn încet spus. Se dețină o clipă pe picioare. Apoi plecăi tăcut, curând, în jos De abia pășind, în silă. Induioșată-l urmară cu ochii Se depărta sărmanul. Cu pași ru­ceți, în calea-l aspră, tristă, Flămând, pierdut, sub raza înfierbântată a soarelui de luniu. El dispăru,­dar, ca prin vis u­rmându-l Văzut cum pribegește,, Pierdută forță,—­ brat, desprețuit, Și înainte, înainte, palid, Pribeag, rob al durerii, Prin sate, prin orașe, pe la fabrici, Cerșindu-șî loc la muncă, Purtînduși forța, foamea pretutindeni In deșert!... ș'apoi căzînd de trudă, Învins, chemându-șî moartea! Plîngînd, îmi îngropcă în palme fața, Și ’ncet șoptind, iertare, — Simții a veacurilor rătăcite, Și remușcarea lumii și rușinea Grea apăsându-mi pieptul. (Gazeta Săteanului) Tradusă de A. Vlah­uță C5. I?. B­OBESCU Primara­ Capitalei 1OEIBRIE 1108 Astă­zi Duminică 1 Noem­­brie 1898, corpul electoral din toată țara este chemat în fața urnei ca să-și exercite cel mai sacru drept cetățenesc aclamat prin constituție. Nimic pe lume nu este mai sublim și mai nobil pentru un cetățean conștient de dreptu­rile și datoriile ce are către țară, de­cit acestă mare și im­­punatare prerogativă a votului ce-I conferă constituția, cînd el, ILEGENIIE DE IM Mâine se încep alegerile co­legiului II-lea pentru comună. Lupta de astă dată, să în­cinge între cele două partide. EDIȚIA DE SEARA ! FOI RĂVĂȘITE Tabloul e splendit, un întuneric de furtună, care se îmbîcsește îndărătnic și ici colea pete de un violet cu prițios aruncate la întâmplare, iar pe margini transparență de plumb ca o ceață. Cu cîtă pasiune mi-am îndreptat privirile spre acest fund care ascunde viitorul, cu ce dorință de viață m’am apropiat de el pentru ca să mă îngrozească acum forma lui, coloarea lui, opa­citatea lui Și cînd privesc în urmă ce am lăsat, cînd din orizontul albastru tivit un fund de tot cu aur, zăresc regiunile trecute, sîngele sa neferbintă și ca un nou­ biruitor aș vrea să sparg cu puterea mînilor decorul care s’a oprit în fața mea, aproape de mine, atît de aproape că mă înăbușe. In urmă am lăsat atîtea priveliști. Pierdut printre amintirile cari s’au imprimat într’un bronz închis recunosc un tablou roz­ sem­n­arizat in­ ape clare de argint, în ondulații regu­late Și ce de flori.. un pervaz plin de violete, de narcise cari exală parfumul copilăriei Dar mai tîrziu. Colorile se închid, roșu apare aprins, albastrul în verde, iar florile se desfac în­­ petale mari, pasionate, și prin colțul cadrului apar trandafirii, și m­argherite. Sunt sentimentele adolescentului, iubirea spe­­­ranțele, și primele decepții. Dar mai tirziu, au rămas crisanteme, flori de toamnă, triste și reîmparfumate iar azî s’a scoborît cortina inm­iorătoare care pare că îmi anunță că Înainte nu mai e nimic, și fiorul frigului glacial îmi tremură prin strige. Dar tot mai ani, cînd­u’oi mai zări petele vio­letului caprițios și transparența de plumb a­ mar­ginilor atunci mă voi opri fără să mai arunc pri­viri poftitoare în urmă ! . Sigma F­I­N­A­NȚ­EI­L­E COMUNEI BUCUREȘCI Sub conservatori Sub fosta administrație conserva­toare, budgetele, comunei București s’au încheiat, an cu an, cu însemnate deficite. Le resumăm încă odată : Exerciții Deficit. Mai mult. Administrația comunală 1890— 91 1891— 92 1892— 93 1893— 94 1894— 95 1895— 96 Oct. 13 572.274—65­1.376.415—87 380.406—98 222.444—03 658.652—47 351 706—92 ÜL 3> A­K BT GR I FHOLETAE înalt, vânjos, brun, cu cămașa ruptă, Cu umerii lați puternici, De lucrător fierar sau de soldat încet deschise ușa cu sfială. Era un proletar „Ger să muncesc, sunt sănătos, puternic, Și duc la osteneală, Am două mîini de fier. Vin­ de departe Și’s două luni de când la ori­ce ușă, Bat și mă rog zadarnic­i. Cine-i răspunse nu’mi aduc aminte. A fost un nn scurt, rece. Ca de un junghiu se ’ntunecă la față, SIMȚIRI ALESE piles Lemaitre V­ISATORUL. Era o frumoasă mănăstire zidită pe un platou înalt, în susul unui munte a­­coperit cu bradî. Coperișurile ascuțite și turnulețele sfintei case se ridicau de-a­­supra acestui loc tăcut. In jos o vale largă, vie, câmpuri cu grâu, livedi, măr­ginite cu plopi, și un sat de-alun­gul unui râuleț liniștit. Călugării acestei mănăstiri erau pe lângă supuși servitori ai lui Dumnezeu, mari învățați și lucrători bunii. Ziua vestmințile­lor albe apăreau ici și colo pe câmp, aplecate la muncile pământu­lui ; iar seara îi vedeai trecând pe sub arcele boltite ale largei mănăstiri mur­murând vre-o rugăciune, sau vorbind în­tre dânșii. Era printre ei un tânăr religios, Nor­bert, un foarte bun născocitor. In lemn sau în piatră, sau chiar din argilul din care și zugrăvea cele mai vii culori, știa să facă frumoase statui, ale lui Isus, ale Măriei și sfinților, în­cât preoții și per­soanele religioase veneau de departe să le vadă și le cumparau foarte scump, pentru a-și împodobi bisericile sau că­­suțile lor de rugăciune. Norbert era foarte religios. Avea mai ales pentru sfânta Fecioară un cult de­osebit , și rămânea adesea cu orele, îna­intea altarului Neprihănitei, nemișcat și prosternat cutele veștmintului atârnân­­du-i în urmă pe scări. Norbert era câte­odată visător. Seara mai ales privind, din înălțimea terasei, soarele stingându-se la orizont, devenea neliniștit și trist. Ar fi voit să meargâ

Next