Romanul, ianuarie 1899 (Anul 43, nr. 268-290)
1899-01-02 / nr. 268
í EDIȚIA DE SEARA ANUL 43-lea No. 268 Woeste și vei putea 5 B 1ST X iu toată țara ABONAMENTE: IN ȚARĂ, pe an 20 lei, cu suplini 80 la IN STREINATATE: „ „ 40 » REDACȚIA STR. STAVROPOLECS No. 2 Pondat în 185Î? de O» A» ROSETn Director VKVTII^RO. libertatea de a citi acea scrisoare președintelui care îi mulțumește d-lui Mark Twain pentru informație și asigură că Mason va fi reținut la postul său din Frankfurt. Peședintele mai dorește și înștiințeze pe Mark Twain că, dacă mai cunoaște și alte cazuri identic cu cel din urmă n’are decît să-i scrie imediat, președintele simțindu-se prin aceasta foarte îndatorată. TRIUMFUL DEMONISMULUI Anul 1899, sau mai bine zis sfîrșitul vecului al 19-lea este menit ca să încoroneze cu splendare cea mai sfântă și sublimă dorință a democrației române. Munca neînfrânată dar bine chibzuită a poporului nostru, în luptele politice dintre partide a dat, în sfîrșit, rude satisfăcătore. Colegiul unic cu reprezentarea minorităței, una dintre multiplele reforme democrate cerute în țară de către toți acei cari doresc binele și fericirea poporului nostru, și mai cu semă ridicarea din mizerie și întuneric a clasei dezmoștenite și pururea apăsate de către stăpânitorii statului, cari într’un mod destul de ingenios alterneză la putere, în curgerea anului 1899, sus pomenita reformă democrată va fi realizată.Acestă evoluție pe terenul reformelor politice la noi în țară, va forma o epocă, care va fi înscrisă cu litere de aur în paginile istoriei politice a României. Prin acesta importantă reformă a colegiului unic cu representarea minorităței care se va vota în prima lună a curgerea anului 1899 de către ambele corpuri legislative, nu numai că se dă o satisfacție morală, materială și politică corpului nostru social, și mai cu deosebire păturei dezmoștenite care plătește cu multă bună voință dările către stat; dar încă, ceva și mai mult, prin colegiul unic cu reprezentarea minorităței se va nivela terenul luptelor politice în alegeri, trimetendu-se atît în consiliile județene cît și în cele comunale—ambele chemate a dirijea și administra județele și comunele —reprezentanți firești ai poporului, cu dor de nevoile și durerile acelor pe cari îi trimit să-și facă datoria in conștiință. Cu alte cuvinte, prin adoptarea colegiului unic cu reprezentarea minorității se va garanta mai mult izbînda candidaților poporului în diferitele alegeri județene și comunale, decît cum este garantată și se practică astăzi. Deci, în fața acestui triumf al democratismului, în fața acestui gigantepas ce face Romînia pe terenul reformelor politice, nu putem decît să ne felicităm că sfîrșitul vocal 19 anunțat prin anul 1899, nu ne va fi decît spre folos, realizându-se și la noi una dintre cele mai dorite reforme democrate dătătore de prosperitate și fericire poporului nostru, mai cu semă astăzi cînd poporele au început să iasă din orbita îngustă și pestilențiată a eacationarismului către o cale mai largă, mai egalitară, și mai umanitară în rport cu cerințele progresului pe teren cultura politic și economic. Al. B. , scrisoarea lui Mart Twain Acum cîțiva ani, povestește »Ladies Home Journal“ apăru Mark Twain la consultatul Statelor Unite din Frankfurt pe Main, și spre marea lui mirare găsi pe consulul general, căpitan Mason, impachetîndu-șî cărțile, hîrtiile, etc. — Wat’s up? întrebă Mark Twain — S’a isprăvit cu mine, răspunse Mason vesel. Noi avem un președinte democrat, și eu sunt republica... trebue să cedez locul unui democrat care va fi numit cît mai curînd la Frankfurt. — Dar asta e nemai pomenit! strigă Mark Twain, părăsi consultat și se duse la hotelul sau unde compuse următoare scrisoarea pentru Miss Routh Cleveland, fiica președintelui Statelor Unite — o e pilă abia de un an pe atunci. ,Scumpa mea Routh ! Aparțin ordinului „Mugwumps” și una din regulele cele mai stricte ale ordinului nostru ne oprește să rugăm pe funcționarii Statului pentru favoruri ori să recomandăm prieteni pentru posturi. Cu toate astea dacă-ți adresez aceste rînduri amicale, este ca să-ți spun că tatăl tău e pe cale de a comite o crimă colosală; dînsul vrea să isgonească din slujbă pe cel mai bun consul, pe care-l cunosc eu și asta numai pentru că e republican și un democrat vrea să ocupe lucrul*. Mark Twain povestește apoi tot ce știa despre căpitanul Mason și despre activitatea lui, și continuă: ,Nu mă pot adresa eu însumi președintelui dar, dacă tu găsești ocasie să vorbești cu tatăl tău despre afacerile Statului, te rog atunci relevează’i cașul Mason și spun ei ce pot crede eu despre un guvern care se poartă astfel cu cei mai buniuncționari ai săi“. După trei sau patru săptămîni, Mark Twain primi un plic mititel cu ștampila poștei din Wasington și care cuprindea următoarele rînduri, scrise chiar de președintele Statelor Unite ,Miss Ruth Cleveland confirmă, mulțumind, primirea scrisoarei d-lui Mark Twain și observă că și a luat Didactice Prea mult amestec După îndemnul și sprijinul actualului ministru de instrucțiune, școalele de adulți își iau avînt. .Scoalele de adulți și școalele publice elementare se confunda sub aceeași denumire : școala poporului. Cea mai răspândită școală popular e la sate. Pentru ea ne încumetăm a da un sfat celor ce o ding de sus. Unu și măcar doi învățătorii, abstracție făcând de numeroase alte piedici, nu pot prididi cu un orar defectuos. E cu putință să faci ca o locomotivă să ajungă la timp la locul creștiut. Nu tot așa cu copilul. Ar trebui, pentru Dumnezeu să se convingă o data, cine trebue să se convingă că a tot regulamentativă și mișcările de amănunt ale învățătorului, a-1 îndruma în lecții pînă a-i dicta și întrebările cum sufletul dictează actorului, e a-i socoti drept un maiu^uu', o păpU'Șerfantocln (fantoș) din Teatru Holden. Programele conspiră și ele. Au ajutsă impieteze asupra didacticei, asupra meșteșugului pe cre trebue să-l presupui exitind în capul învățătorului de cînd s’a suit întîi pe catedră. In zadar s’a zis înțelepțește că acstă procedare aservește, robește pe învățător manualelor prea amănunțite, programelor prea analitice, orarelor prea puntuale Dar orice rău are partea sa bună Dacă programe și orare, ba chiar ordine și contra ordine se îndeplinesc după cum se poate, aceasta o știe si colea corpul inspectoral. In afară din școală, cei ce voesc să știe cum se mișcă ea, o vede pe hîrtie, în legi, regulamente, circulări, programe, etc. Chiar afară din țară, în străinătate cei ce vor să ni se măsoare nouă, ori să ne dea ca normă, ori să ne citeze, ne caută tot pe hîrtie și binele la care mă raportam e că facem ce putem, dar în definitiv suntem o modă. Dacă nu se va pune stavilă atâtor ordine care se amestecă în toate mișcările de catedră, mă tem că într’o zi Edison va născoci un telefon central multiplicator prin care să se dicteze de la centru tuturor învățătorilor vorbă cu vorbă, frasă cu frasă. Atît ar mai trebui. . Matei Rădulescu, O SCRISOARE A LUI CAVAIGNAC Mai multe ziare din Paris, publică următoarea scrisoare, pe care d. Cavaignac, fostul ministru de război și a adresat’o d-lui Jules Lemaitre : j Scumpe domnule. ,Sunt fericit de a ve adresa adeziunea mea la opera ce ați întreprins. j’ați gîndit ca să grupați pe oamenii cari voesc să apere interesele vitale ale patriei francese și mai cu semă pe acele al căror glorios deposit este în mâinile armatei naționale. j Cred, ca și d-voastră, că în afară de ideile și de tendințele cari împart în mod necesar și legitim, pe cetățenii aceleiași țări, după cum împart e Sâmbătă 2 Ianuarie, (14 Ianuarie) 1899 Luminează-te și vei fi 5 IB 1ST X In toată țara ANUNGIUHI Pagina IV........................../.Jința 40 bani Inserții și reclame k lei linia —'- - D- -vv : ADMINISTRAȚIA STR. STAVâîOPOLEOS No. 2 umanitatea, există un mănunchiu de interese și de sentimente cari au fost cari trebue și chiar ar putea să rămână comune tuturor Francesilor. j Cred, ca și d-voastră, că această legătură, care face unitatea morală a patriei, este astăzi amenințată, și că este oportun de a reuni la un loc pe oamenii veniți din toate partidele pentru a strînge și a proteja această legătură. jVi s’a cerut, — și cerere se va repeta—de a precisa aceste interese aceste sentimente comune pentru apărarea cărora, oameni atât de deosebiți prin vederile lor, prin origina lor, prin partidele din cari fac parte au putut să se adune la un loc. . Asupra unui punct, cel puțin, programul d-voastră a fost deja precisa. Ați semnalat printre interesele vitale pe cari le socotiți compromise pe acelea al căror depozit este încredințat armatei naționale. „Trebue, în adevăr, să fie cineva prea orbit, pentru a nu recunoaște că agitațiunea la care asistăm, nu are în vedere numai invidualități. „Este aci o încercare pentru a face responsabile colectivitățile de fapte personale, și ar trebui o naivitate excepțională, pentru a crede că singurul scop al câtorva din acei asociați la direcțiunea întrunirilor publice, este de a ridica și curăți prestigiul și forța armatei naționale.De altfel, se vor găsi desigur printre aderenții Patriei Franceze, spirite destul de largi și destul de descrise pentru a defini, altfel de cât ar putea face un program de douăzeci de rânduri, patrimoniul comun pe care voim să apărăm. , Se vor găsi spirite destul de delicate și destul de fine pentru a o face, rezervând și respectând ideile cari nu sunt de loc comune acelora pe cari i-ați grupat. Acei cari știu că veți vorbi cel dântâiă, sunt liniștiți asupra acestui punct. „Primiți ve rog,pe lângă aderarea mea, asigurarea sentimentelor mele personale cele mai devotate. G. Cavaignac 1 K 1 > ANUL, IV C . Din nou încep urările. Fiecare speră că noul an va fi mai cu noroc agropăm parcă cu satisfacție vechiul an, ca și cum a fost o greutate o sarcină din viața noastră și primim cu exclamări de bucurie noul an, a cărui soartă e tot de-a fi îngropat a finitul lui, ca pe-o grea sarcină ce-am dus-o în spețele noastre Așa e omul nemulțumit. Cît de fericit să ne fi fost anul, la sfîrșitul vieței lui în loc să’l plîngem, îl îngropăm cu satisfacție și ingratitudine. Noule an, și tu ești menit ca la sfîrșitul vieței ale, să pățești ca și acesta care se duce. Te primim azi cu bucurie și plini de speranțe noi, înveselitoare, te primim în strigăte și urări, care un nou născut, apoi soarta te schimbă ca a tuturor anilor, te privim după cîtva timp cu indiferență mai apoi îți așteptăm sfîrșitul zilelor și mai apoi te îngropăm cu aceiași bucurie, cu care te am primit. Și așa ne place sa tot treacă vremea să întîmpinăm noi sensații, îngropând tot cu bucurie, precum primim iarăși tot cu bucurie, fără a ține în seamă că vremea vieței noastre însăși curge și noi deșirăm cu bucurie firul zielor noastre proprii. Și ne mai plîngem că ne sosește moartea, cînd nsășî îi facem loc primind cu biturie scurgerea vremei. werther. NUVELA DE ANUL NOU CADOURIRE Prost lucru și cu cadourile astea, zei așa ! Un dar generos îl prefacem adesea într’un bir care ne împovărează... Ei dar? uzul devine lege și anul nou fără cadou nu poate trece De multe ori — și spun pe cinste — un simplu pahar cu ceaiu chiar fără rom, se răsplătește însuțit. Anul ăsta de prin Decembrie mi-am formulat o listă de persoanele cărora trebue să le prezintăm dar de anul nou. Cam pe la 20 Decembrie așa — ziua luarei lefei—am recitit lista am corectat’o am mai adaogat, am tot adunat. Când ce să vezi! Opt sute de lei. Pe ce ? pe cadouri. Dar ce m’am zăpăcit să dau eu opt sute de lei pe cadouri. El, dar eu am confundat generozitatea cu risipa. Și am mai verificat nițel lista. Cum? un cadou de 300 lei Domnișoarei ,! asta e curată nebunie... să pun numai 100, ce serie de batiste bleu mi a dat și ea, și-apoi și alea ne brodate, vai de lume, ce la Pesky cât ar costa, nimica toată Ia să mai verific.—Uite color un tablou de 200 lei amicului meu Petrică ! Unde dracu mi-a fost mințile? Mă poftește adesea ori la el la moșie— n’am ce zice—dar asta o face, fiindcă e urât singur. El nu furniză, am să-i dau o țigaretă; așa că o să fie silit să aibă țigări la el când îl voi întâlni. Ia, ia să mai verific. — Ce? Cum? Un colet de 100 lei d-neî Y! Dacă ar fi trăit bărbatul său, dute-vine! Dar așa mai știi că mâine poimâne se mărită din nou și trăește în cercul altor cunoștințe. Ia sa iau o păpușă de 20 lei. Așa, să mai verific. Și am verificat până am ajuns la suma de 150 lei. O așa mai merge! Dacă ar fi rămas la suma d’ântâiu m’aș fi făcut de rîs. Să ajungi la 150 de lei tote o sumă potrivită. Dar zilele trecură repede și focul generosităței se stinse. Ce vrei? Amicul A, ce mă invită la el la masă veșnic, nu’n lucru mare, el face asta numai săi laud vinurile. Dar prietenul B. . când m’a chemat la țară la el mi-a dat o odae... vai de lume... Tot verificând, am văzut că nici un om nu găsesc mai sincer și devotat ca mine. N’au rămas pe listă decât unii din prietenii indispensabili, rudele și servitorii La 28 am șters și indispensabil nu de alta dar ca să le dovedesc că sunt de o natură dreaptă și primitivă și că știu să scap de cerințele unei civilizații strâmpte și lacome. La 29 Decembrie am șters și rudele. Rudele știu poziția mea știu ele că nu dispun să le fac cadouri. Intre rude un singur cuvînt pornit din inimă nu prețuește mai mult decât cine știe ce păpușe ? Au rămas servitorii. Ăștia pot dormi liniștiți înțeleg să treci de nepoliticos față de oameni care sunt deopotrivă cu tine, dar nu să țiu la stima servitorilor. La 30 Decembrie m’am hotărît să mă împrumut ca să fac față împrejurărilor. — Să mă împrumut ? Dar la cine ? — Dacă m’aș duce la Ietrică ? Ce? la urma unirii nu cer de pomană. Ei ași tocmai la Petrică ? Imi i au seama. E cam sgârcit și te pomenești să se așteaptă la cine știe ce răsplată. !