Românul, iunie 1914 (Anul 44, nr. 31-60)
1914-06-01 / nr. 31
ANULAX 44-ba— No. 31' VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI linia corp 7 pe o coloană în pagina III. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV, inserții și reclame în pagina III linia. * A se adresa: l în România 1 la Administrația ziarului.^ La Paris s la d-nii John F. Jones & Cie. 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Berlin & Vlenn s la d-uii Rudolf Mosso & C-io. La Génévé s la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. BG 50 bani 30 bani 2 lei BUCUREȘTI 31 MAS J LIPSA DE eheație politică — CE ROL JOACA PARTSDÖL CONSERVATOR IN OPERA DE REFORME — Indîrjirea pe care partidul conservator o pune ca să se mențină în negațiunea atitudinei prin care a debutat față de reform, îndreptățesc o serie de considerațiuni generale mai ales asupra atitudinei din prezent partidului acestuia. Și atunci se punea întrebarea elementară: corespunde această atitudine menirei partidului conservator ca factor politic în stat? Aceasta e atitudinea pe care țara era îndreptățită să o aștepte tocmai de la un partid conservator cînd se pun probleme mari cu cele de azi, mai ales după ce acest partid a avut răspunderea guvernării pînă la instalarea noului regim revizionist? După evenimentele din anii 1912 și 1913, cînd avînd răspunderea situației, a dovedit cu acest prilej o serie de lipsuri, partidul conservator avea de data aceasta de~i avea să facă opera de educație publică, contribuind la înfăptuirea reformelor pe cale pașnică și legală. Chiar dacă un partid anarhist, spre pildă, ar fi propovăduit înfăptuirea reformelor pe alte tot decît cele legale, partidul conservator avea tocmai el datoria ca prin cumințenia și moderațiunea lui să înlăture sguduirile eventuale. Dar, împotriva logicei și a bunului simț politic elementar, tocmai partidul conservator e de data aceasta acela, care propovăduește eșirea din legalitate, contestînd valabilitatea unor alegeri la care el însuși a participat. E o situațiune cel puțin bizară în care acest partid se pune singur cînd, după ce a pus candidaturi în alegeri și după ce o bună parte din candidații lui au reușit, contestă că țara legală s-a pronunțat asupra revizuirei. A urma o asemenea politică, ea face un joc primejdios ordinei în stat, fiind-că contestînd legalitatea verdictului țărei într’o luptă electorală la care tu însuți ai participat, înseamnă a sădi în opinia publică ideia că marele prefaceri nu se pot obține contra unei oligarhii decît prin revoluție. Dar e cuminte și prudentă politica aceasta, care face dovada insuficienței partidului conservator și-l abate în același timp de la adevărata linie de purtare, pe care trebuia să știe ca să și-o impună singur! Din această atitudine a partidului conservator, care nu corespunde cu nimic la așteptările țărei, se desprinde un mare învățămînt politic: după cumin momente mari se cunosc oamenii mari și oamenii mici, tot astfel în clipele de adunei prefaceri se face imediat deosebirea între partidele politice serioase și între cele cari se condamnă singure, — prin atitudini ca aceia imprimată de d. Filipescu partidului conservator, — la dispariția din rîndul factorilor cari hotărăsc în conducerea unui stat. Cu atitudinea pe care și-o impune, și afară și de interesele țărei și chiar de propriile-i interese, partidul conservator se distruge singur întocmai ca acei oameni, pe cari Dumnezeu voind să-i piardă, le ia mai întîi mințile. Partidul conservator, punîndu-se în calea curentului de opinie publică, contestînd legalitatea verdictului țărei și deprinzînd masele cu ideia că numai prin revoluție vor obține reformele, și-a pierdut mințile și merge inconștient spre peire. In împrejurări mari acest partid se dovedește insuficient ca să aibă răspunderea conducerei statului, se dovedește lipsit el însuși de acea educație politică, pe care ar fi fost în rolul lui să o facă opiniei publice. Neînțelegînd nici azi să răspundă așteptărilor țărei, partidul conservator se pune astfel numai în slujba intereselor unei caste privilegiată, care dă lupta ca să-și mențină privilegiile, și nici decum ca să facă operă de factor politic serios. Cu atît mai rău pentru partidul, care-și decretează singur dispariția din viața noastră publică, în care mîine nu va mai avea pe ce se sprijini, după cum nu mai au pe cine se sprijini azi. GHEO??GHE ROATA -------0X0- gygțw^^BBBSBiigEHBiaKBiBagaBiagaaatzaaasEgafflisa Fundator: €« â. ROSETTl J KSHO-POL1TIC — DAR ȘTII CA TE PRINDE MAIBäNE IN CĂMAȘA DE FORȚĂ?! Raporturile turco-grecești O ANIMOZITATE PRIMEJDIOASA Aceia cari prevedeau că pacea convențională încheiată între Statele din Balcani, cari s’au războit timp de mai bine de un an de zile, nu va aduce o îmbunătățire a raporturilor dintre aceste State, încep să aibă un început de dreptate. Cele ce se petrec azi între Grecia și Turcia sunt numai o față a nemulțumirilor cari mai mocnesc în răsăritul Europei. Se știe că în afară de chestiunea insulelor egee, mai există un conflict destul de grav între Grecia și Turcia, provocat de molestările pe cari le înjură musulmanii în Macedonia și Greca în Tracia și Asia Mică. Bineînțeles că țările respective își contestă reciproc aceste molestări, admițînd de veridice numai pe cele pe cari le impută părți adverse. Adevărul e că musulmanii din Macedonia grecească emigrează — și de bine nu fuge nimeni. Grecii susțin însă că această emigrare se datorează împrejurări că musulmanilor nu place să trăiască sub dominațiuni creștetine, afirmațiune pe care Turcii o infirmă arătînd că musulmanii din Dobrogea și Bosnia nu emigrează. Dar mai grave sunt molestările pe care le suferă grecii din provinciile turcești, molestări cari îi silesc să emigreze părăsind avere, afaceri și alte legături. Acești emigranți elini se cifrează cu zecile de mii, iar suferințele pe cari le îndură sunt nespus de mari. Guvernul turcesc, tras la răspundere de cel din Atena, își declină orice răspundere declarînd că suferințele pe cari le îndură grecii din Turcia, cînd nu sunt închipuite, se datorează actelor de răzbunare pe cari le exercită fugarii turci din Macedonia, în fața căror acte guvernul otoman e neputincios. Bineînțeles că guvernul grecesc nu se dă mulțumit cu asemenea explicațiune și el atribue molestările suferite de grecii din Turcia unei politici intenționate a guvernului turc, care vrea să curețe provinciile imperiului de elementul grecesc. Chestiunea a fost adusă în desbaterea Camerei grecești și.d. Venizelos a făcut cu acest prilej declarația senzațională că dacă molestările în contra grecilor nu vor înceta, guvernul elin nu se va mulțumi numai cu simple lamentațiuni. Această declarație, aplaudată frenetic de Camera grecească, e o amenințare directă la adresa Turciei.Venită după discursul cu privire la organizarea forțelor militare ale Greciei, discurs rostit cu o zi înainte tot de di. Venizelos în Camera grecească, această amenințare arată și mai bine tensiunea raporturilor turco-grecești. Răsăritul Europei nu e încă potolit și noi conflicte sunt de temut. FOREIGN —OXO----------------------- 5 BANI EXEMPLARUL FORMA Forma este, în realitate, tot una cu fondul. Nu mai e nimeni azi care să-și închipue că sunt două lucruri deosebite: că, de pildă, poate exista fond superior și formă schiloadă. Rotunzimea unei caise și culoarea ei sunt chiar caisa, pentru că prin nici un mijloc nu se pot despărți una de celelalte. N’ar fi rotunjime și natură, dacă n’ar fi corpuri rotunde și nu se află alt verde de cit al lucrurilor verzi. Dar cită deosebire, în aparență, între fond și formă! Și cită mîngrîiere nu conține forma mai dulce, mai blajină a unei vești urîte, a unui rău sau a unui lucru trist! Cită alinare într’o singură întorsătură de frază sau de condei! Ați cetit presa opoziției? Ea aduce o știre dureroasă: patronii ei se opun la reformele pentru ajutorarea și înălțarea celor mulți. Pentru noi, oricare ar fi forma acestei împotriviri, nu-i tot una. Ne privește numai faptul: opunerea. Nu se poate spune acelaș lucru însă despre cei mulți, despre acei către cari se îndreptează și pentru cari se înfăptuesc reformele. Pe ei nu-i lasă reci modul cum spune nu opoziția; ei ascultă graiul cu care se rostesc cei puțini în contra lor și pe ei îi fac la uimă accentul cînos cu care se declară împotrivirea. Dacă s’ar întrebuința tonul discuției obiective și dacă s’ar utiliza cuvinte omenești, poate că impresia lor ar fi mai puțin dureroasă. Dar în campania ce se duce ei vede dușmănia. Cuvinte mari, amenințări din ce în ce mai violente, fapte disperate.. Și pentru ce toate acestea! Ca să nu se facă reformele menite să-i ridice pe ei. Sunt în contra noastră, nu vor să fim ajutați, bine — își șoptesc între ei, dar noi știam că boerii au mănuși, că scot cu greutate vorba din gură. Atît de mare să le fie oare pornirea în contra noastră, încît au uitat și liniștea a ceea ce-i stă atît de bine boerului și grija de a-și ascunde ceea ce gîndesc pe care n’o părăseau nici odată? Sînt atît de îndîrjiți, apărîndu-și prisosul, că nu mai au nici rușine? C. R. -----------------exo—-------------- NEGRU PE ALB „Cercetașii“ noștri Citeam mai zilele trecute de prima ispravă glorioasă —am putea zice — a cercetașilor francezi, de care colegii lor din România au dreptul să fie mîndri. O echipă de cercetași se întorcea dintr’o escursiune obositoare. La Parisidal însă o ceată de apași bariera începe să-i insulte. Copii își urmează liniștiți drumul lor, dar de la un timp, apașii încep să devină agresivi. Disciplina micilor cercetași exaspera banda acestor oameni fără de căpătîi, pentru care Franța nu cre pînă azi altă rețetă decît deportarea în Noua Caledonie. La un moment dat, conducătorul cercetașilor, oprește echipa, o pune în linie de bătae și dă ordin de atac.A fost un iureș neașteptat. O întreagă divizie de cavalerie dacă ar fi șarjat și poate tot n’ar fi produs atîta zăpăceală. In trei minute, n’a mai rămas nici un apaș în picioare. Vre-o 10 din ei au fost duși la spital, răniți cu urechile și nasurile mușcate iar cercetașii victorioși nu s’au ales cu alte perderi decît cu doui răniți fără importantă: un picior îngăurit de un glonț și un braț însîngerat de un cuțit. Ziarele franceze au salutat cu entuziasm această primă victorie a soldaților de mîine. Debutul cercetașilor francezi promite mai mult decît prevăzuseră inițiatorii lor. La întîmplarea aceasta, mă gîndeam mai zilele trecute cînd am văzut pe cercetașii noștri îndreptîndu-se spre Cotroceni cu acea impertinentă caldă și sinceră pe care le-o dă numai tinerețea și încrederea în ei. Și atunci am tresărit și eu de aceiași mîndrie, de care ei poate nu-și dădeau bine seama, dar pe care eu le-o citeam săpată adine în privirile lor de pui de vulturi și în surîsul sonor, și luminos cd victorioșilor de mîine. KOH-Y-NOOR ■----------——ox«---------------- MANIFESTĂRI ECONOMISE Congresul camerelor DE COMERȚ Congresele anuale ale Camerelor noastre de comerț și industrie sunt manifestațiuni economice serioase. De șir de ani nu numai lumea noastră comercială și industrială, ci și întreaga opinie publică urmărește chestiunile ce se desbat în aceste adunări. Serios pregătite, în urma unor studii făcute de specialiști, expuse de cele mai multe ori cu elocvență și cu pricepere, chestiunile care formează obiectul comunicărilor și desbaterilor sunt demne de tot interesul. In anul acesta congresul Camerelor de comerț și industrie se va ține la Craiova, în zilele de 8 și 9 Iunie. Primul punct din programul de lucrări cuprinde chestiunea modificării regulamentului antrepozitelor și restituirea taxelor vamale în vederea exportului. Se pare că cu progresele neîncetate pe cari le face comerciantul nostru în general, a devenit necesară o revizuire a regulamentelor cari conduc aceste importante instituțiuni cari sunt antrepozitele. Tot progresului industriei noastre se datorește desigur și necesitatea celei de a doua chestiune ce va fi discutată. E vorba de propunerea ca taxele vamale percepute pentru materii prime cari au servit la confecționarea unor articole de export, să fie restituite. Se vor dezbate desigur modalitățile cele mai potrivite. Una din chestiunile economice cele mai însemnate, care domină întreaga viață comercială și industrială, este desigur căutarea mijloacelor mai potrivite prin care să se reducă prețul de cumpărare al articolelor de prima necesitate, și al peștelui. Desele conflicte între funcționarii comerciali și patronii lor, ca și între patronii-meseriași și lucrători, a readus la ordinea zilei chestiunea contractului de muncă în comerț în raport cu reglementarea raporturilor dintre patroni și lucrători. De aceea, a teia chestiune ce se va dezbate la congresul din Craiova va fi aceasta. In sfîrșit, un ultim punct din programul de lucrări este chestiunea repausului duminical și a școalelor de adulți pentru funcționarii comerciali, întotdeauna, în această însemnată chestie a repausului duminical, Camerele de comerț din țară, sau cel puțin marea lor majoritate, au dat dovadă de un spirit înaintat și conciliant. Intotdeauna aceste instituțiuni au apărat punctul de vedere al acelora cari susțin că un repaus e necesar funcționarilor comerciali, și că prin aceasta nu se primejduesc interesele comerțului • • .. De asemenea un larg spirit democratic și progresist au arătat Camerele de comerț și în chestiunea școalelor de adulți pentru funcționarii comerciali. Desigur că în acest sens se vor concretiza propunerile ce se vor desvolta la Craiova.v ., oxo———— f ; w»t I oxo ....... vffilHmicarT icniburii LUMINEAZA-TE SI VEI FI ABONAMENTET țara . . . un an 18 lei . . . șease luă străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 le) Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresa: In lî o mii ei ias la Administrația ziarului si la oficiile poștale. La Paris s la «Agence Internationale do journautf Gorbaty». La Vlena s la d-nnl I. Bettenhausen, Staatsbahnhof, La Génévé : Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 și 13/47 g^M^^^^^^^^HgagttaBaaBBmBmannaBBBBeaa^aagggBaB3BgBaBa«BBHBaaBMÍiSi,’ I DOMENIUL VISULUI c redință“ IN COMORI STUDIUL D-LUI CIAUȘANU DESVELEȘTE FONDUL ANTROPOLOGIC AL HOLVIEREI Despre cartea din mai multe puncte de vedere a d-lui Gh. Ciaușanu am vorbit în coloanele „Românului“. Cum această carte muncită și recompensată cu un premiu de către Academia Romina, prezintă și un interes senzațional, nu numai că sugeră atît de interesante apropieri între credințele romînești cu cele ale altor popoare antice și noi, reproducem o parte din volumul superstițiilor în care se vorbește despre comori, despre duhurile ce le păzesc, și despre unele interesante analogii dintre credințele românești cu cele străine. Pentru a putea să ridici o comoară, trebue, ai nevoie de o anumită vrajă, căci comorile sunt păzite de Dracu sau de alte puteri diavolești. Adesea le păzește un cîine negru cu ochii de foc. Ba uneori cîinele este în întregime de foc. Aceștia primejduesc viața omului. Luarea comorilor se face în miez de noapte, „cînd dorm și apele“, și fără a zice vre-un cuvînt. Ungurii cred că comorile sunt păzite de un duh, în fundul pămîntului. In Transilvania, găsirea comorilor ascunse în timp de război și ieșirea la iveală a monedelor grecești și romane, n’au făcut decît să întărească această credință. Cea mai mare din aceste comori este comoara lui Darius pe care locuitorii fiecărui ținut o cred ascunsă prin peșteri în apropierea ținutului lor. In împrejurimile comunei Homorod-Almaș, este o peșteră lungă de 40 metri. Comoara de aici este străjuită de o zînă. In fiecare an la miezul nopții, în Lunia Rusaliilor, poarta se deschide și stă două ceasuri deschisă. Intr’o zi veniră aci trei cavaleri, purtînd fiecare cîte un sac gol. Ei rugară pe un cioban să le țină caii pînă se vor întoarce, însă ciobanul nu voi. Ce părere de rău pe el cînd îi văzu întorcîndu-se, după un ceas, cu sacii plini de aur. In noaptea de 23 Aprilie, la cumpăna nopții, niște locuitori din Bistrița se duseră pe cîmp ca să pîndească banii cari „joacă“. Intr’adevăr ei văzură ieșind din pămînt o pară verzuie. Și pentru a putea să regăsească locul, ei il acoperiră cu o pînză albă. In dimineața următoare, se duseră să sape comoara. Insă în loc de a păstra tăcerea, ei începură să vorbească, ba să se și înjure. Către amiazi, ei găsiră, în fine, o căldare, însă, ca pedeapsă, banii cari erau în ea, se prefăcuseră în cărbuni. In beciul castelului Pogánivár, căzut în ruină, este o nemaipomenită comoară, care nu se poate lua decît cu „iarba fiarelor“. Acestea sunt de ajuns pentru a vedea credința Ungurilor în comorile tăinuite în sînul pămîntului“. Frații noștri Aromîni au o credință persistentă în comori: „Cînd cineva a visat că într’un loc oarecare ar fi ascunsă o comoară, este ținut să nu spună nimăni visul (pe care la visat), ci să meargă singur ca să sape în tăcere și va găsi comoara. Dacă însă nu se poate stăpîni și povestește cuiva visul său, „stihiul va s’macă părăsii“, adică stafia va mînca paralele și degeaba va mai săpa. Prin stafia aceasta se înțelege spiritul păzitor al comorii, care prin blestemul sau menirea ce a făcut-o cel ce a ascuns comoara, s’a legat a păzi averile ascunse, pînă ce va veni să le caute și să le găsească acel căruia i-a fost menită comoara“. Desigur aceste naive credințe au un fond antropologic comun. Ele presupun acea vagă dorință de mister, și acel nehotărît al soartei care mînă pe atîția oameni la jocul de cărți, la curse, la pariuri, la loterii: e dorința omenească de-a înfrunta unele rîsuri pentru a ajunge la acea fericire a averei ce vine de-a gata, pe nemuncite; e vechea legendă oarbă a lui „Seram deschide-te“, a Lampei fermecate a lui Aladin, și a tuturor credințelor cari nu au ca realitate decît visul ce fulgeră mințile dornice de fericire. Credința în comori este un aspect al acelei visătorii care susține viața, îndulcește amarurile existenței, și face din o biată fărîmă de mașină vitală, o concentrație de forță sufletească ce-și permite luxul a gîndi la himere, și la cea mai ireală dintre himere, la fabuloasele averi păstrate de gromi, de Tartacoli, de Duhuri rele, de cîini sălbateci și de ființe diavolice! SEMPER * * fi » CHETE Educațiunea Femeiei prin școala ______ _ SI SISTEMATIZEZE ÎNVĂȚĂMÂNTUL gospodăriei in ȘCOALELE DE FETE spune D-na ELENA M. DUMITRESCU Educațiunea femeii prin școală, trebue să difere cu mult de acea a bărbaților, dat fiind rolul social pentru care este destinată femeia. Acest lucru fiind perfect simțit de mari pedagogi ai timpului, ei au căutat ca programele de studii în școalele de fete să cuprindă și materii de studiat mai proprii pentru educațiunea viitoarelor menajere, mamelor de mai tîrziu. Conduse de aceste principii, statele civilizate au căutat să introducă în organizările lor școlare, studiul gospodăriei casnice, dînd treptat, treptat o tot mai mare desvoltare acestui studiu. Urmînd exemplul streinătății, s’a introdus și la noi în 1898, în programele analitice ale școalelor de fete studiul gospodăriei casnice și anume în programele analitice ale clasei a V-a al școalelor secundare de fete, prevăzîndu-se cincizeci de secțiuni anuale de gospodărie casnică. Astfel însă cum a fost alcătuită programa acestui studiu, el devine aproape iluzoriu, acest fapt fiind perfect documentat, într’o broșură apărută de curînd și în care d-na Elena M. Dumitrescu directoarea școalei normale externe de menaj din București, arătînd toată importanța pe care o are, pentru educațiunea femeii, studiul gospodăriei casnice, scoate în evidență toate lacunele felului cum se predă în școalele noastre de fete, studiul menajului. Astfel d-na Elena Dumitrescu spune în cartea sa: „Dela început trebue să recunoaștem, că programa analitică a gospodăriei casnice în școalele secundare este prea încărcată și deci cu neputință a fi parcursă în cincizeci de secțiuni, afară numai dacă în intențiunea comisiunei care a alcătuit această programă nu a fost decît ca elevele să parcurgă acest, studiu numai în mod pur teoretic“. Mai departe, după ce școalei normale de menaj directoare» din București, arată modul superficial cum se predă în școalele secundare de fete studiul gospodăriei casnice, spune: „In asemenea condițiuni nu putem pretinde că vom putea preda fetelor economia casnică cu spor real și așă fiind ar fi mai natural ca acest studiu să se desființeze pentru a nu mai încărca memoria bietelor eleve cu o sumă de principii, sfaturi și rețete, cari nu servesc la nimic dacă ele nu se puni in practică chiar în școală. Așa fiind, materia trebue redusă la strictul necesar, iar în plus să se facă și practică“. In ceea ce privește însă studiul gospodăriei casnice la școalele normale de învățătoare, stăm și mai slab. In programele analitice ale acestor școli, sînt trecute o mulțime de dexterității cari nu pot fi atît de folositoare viitoarelor învățătoare de la sate cum ar fii studiul gospodăriei casnice. >i Viitoarele învățătoare, în apostolatul lor, vor avea să lupte mai ales cu nevoile traiului, cu ignoranța gospodinelor de la țară și cu îndărătnicia acestora. Ele însă,— învățătoarele—, vor trebui să fie pregătite pentru ca în școală pe eleve sau pe adulte, în șezători și la cercurile culturale să învețe pe țărance cum trebue să-și prepare o mîncare simplă dar hrănitoare, cum să întrebuințeze legumele pe care să le cultive în grădină, cum să facă o pîine bună, în sfîrșit cum să-și îngrijească găspodărește casa. t Pentru aceasta, după cum am spus, la școalele normale de învățătoare, trebue să se predea cît mai puține dexterități și cît mai mult studiul gospodăriei casnice. / * . Este adevărat că în ultimii ani, șî a mai cu deosebire sub ministeriatul regretatului Spiru C. Haret, între anii 1907—1910, s’a făcut mult pentru studiul gospodăriei casnice în școalele de fete și în special s’a dat o deosebită atențiune în ceea ce privește gospodăria casnică la sate, ceea ce s’a început însă, trebue continuat și opera desăvîrișită. Nu trebue să se uite, că mai cu seamă în ceea ce privește viața la sate/ gospodine de aci nu au nici cea mai elementară pregătire. Țărancele noastre nu știu cum să-și îngrijească casa!! și nu se pricep cum să prepare nici! cea mai simplă mîncare. _ _ Țăranca nu știe cum să cultive și sa întrebuințeze zarzavaturile, iar păsările pe care unele le cresc, le vînd la orașe pe lucru de nimic. . . Țărani noștri fiind prost hrăniți