Românul, iunie 1914 (Anul 44, nr. 31-60)

1914-06-01 / nr. 31

ANUL­AX 44-b­a— No. 31' VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI linia corp 7 pe o coloană în pagina III. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV, inserții și reclame în pagina III linia. * A se adresa: l în România 1 la Administrația ziarului.^ La Paris s la d-nii John F. Jones & C­ie. 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Berlin & Vlenn s la d-uii Rudolf Mosso & C-io. La Génévé s la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. BG 50 bani 30 bani 2 lei BUCUREȘTI 31 MAS J LIPSA DE eheație politică — CE ROL JOACA PARTSDÖL CONSERVATOR IN OPERA DE REFORME — Indîrjirea pe care partidul conser­vator o pune ca să se mențină în ne­­gațiunea atitudinei prin care a debu­tat față de reform­­, îndreptățesc o se­rie de considerați­uni generale mai a­­les asupra atitudinei din prezent partidului acestuia. Și atunci se pune­a întrebarea elementară: corespunde a­­ceastă atitudine menirei partidului conservator ca factor politic în stat? Aceasta e atitudinea pe care țara era îndreptățită să o aștepte tocmai de la un partid conservator cînd se pun pro­bleme mari cu cele de azi, mai ales du­pă ce acest partid a avut răspunderea guvernării pînă la instalarea noului regim revizionist? După evenimentele din anii 1912 și 1913, cînd avînd răspunderea situației, a dovedit cu acest prilej o serie de lip­suri, partidul conservator avea de data aceasta d­e~i avea să facă opera de e­­ducație publică, contribuind la înfăp­tuirea reformelor pe­ cale pașnică și legală. Chiar dacă un par­t­id anarhist, spre pildă, ar fi propovă­duit înfăptuirea reformelor pe alte tot decît cele legale, partidul conservator avea tocmai el datoria ca prin cumințenia și modera­­țiunea lui să înlăture sguduirile even­tuale. Dar, împotriva logicei și a bunului simț politic elementar, tocmai parti­dul conservator e de data aceasta ace­la, care propovăduește eșirea din le­galitate, contestînd valabilitatea unor alegeri la care el însuși a participat. E o situațiune cel puțin bizară în care acest partid se pune singur cînd, după ce a pus candidaturi în alegeri și după ce o bună parte din candidații lui au reușit, contestă că țara legală s-a pronunțat asupra revizuirei. A urma o asemenea politică, e­a face un joc primejdios ordinei în stat, fi­­ind-că contestînd legalitatea verdictu­lui țărei într’o luptă electorală la care tu însuți ai participat, înseamnă a sădi în opinia publică ideia că marele pre­faceri nu se pot obține contra unei oli­garhii decît prin revoluție. Dar e cuminte și prudentă politica aceasta, care face dovada insuficienței partidului conservator și-l abate în a­­celași timp de la adevărata linie de purtare, pe care trebuia să știe ca să și-o impună singur! Din această atitudine a partidului conservator, care nu corespunde cu nimic la așteptările țărei, se desprinde un mare învățămînt politic: după cum­in momente mari se cunosc oamenii mari și oamenii mici, tot astfel în cli­pele de adunei prefaceri se face ime­diat deosebirea între partidele politice serioase și între cele cari se condamnă singure, — prin atitudini ca aceia im­primată de d. Filipescu partidului conservator, — la dispariția din rîn­­dul factorilor cari hotărăsc în condu­cerea unui stat. Cu atitudinea pe care și-o impune, și afară și de interesele țărei și chiar de propriile-i interese, partidul conser­vator se distruge singur în­tocmai ca acei oameni, pe cari Dumnezeu voind să-i piardă, le ia mai întîi mințile. Partidul conservator, punîndu-se în calea curentului de opinie publică, contestînd legalitatea verdictului țărei și deprinzînd masele cu ideia că numai prin revoluție vor obține reformele, și-a pierdut mințile și merge incon­știent spre peire. In împrejurări mari acest partid se­­ dovedește insuficient ca să aibă răs­punderea conducerei statului, se dove­dește lipsit el însuși de acea educație politică, pe care ar fi fost în rolul lui să o facă opiniei publice.­­ Neînțelegînd nici azi să răspundă așteptărilor țărei, partidul conservator se pune astfel numai în slujba intere­selor unei caste privilegiată, care dă lupta ca să-și mențină privilegiile, și nici de­cum ca să facă operă de factor politic serios. Cu atît mai rău pentru partidul, ca­­re-și decretează singur dispariția din­­ viața noastră publică, în care mîine nu va mai avea pe ce se sprijini, după cum nu mai au pe cine se sprijini azi. GHEO??GHE ROATA -------0X0- gygțw^^BBBSBiigEHBiaKBiBagaBiagaaatzaaasEgafflisa Fundator: €« â. ROSETTl J KSHO-POL1TIC — DAR ȘTII CA TE PRINDE M­­AI­BäNE IN CĂMAȘA DE FORȚĂ?! Raporturile turco-grecești O ANIMOZITATE PRIMEJDIOASA Aceia cari prevedeau că pacea con­vențională încheiată între Statele din Balcani, cari s’au războit timp de mai bine de u­n an de zile, nu va aduce o îmbunătățire a raporturilor dintre a­­ceste State, încep să aibă un început de dreptate. Cele ce se petrec azi între Grecia și Turcia sunt numai o față a nemulțumirilor cari mai mocnesc în răsăritul Europei. Se știe că în afară de chestiunea insulelor egee, mai există un conflict destul de grav între Grecia și Turcia, provocat de molestările pe cari le în­­jură musulmanii în Macedonia și Gre­­ca în Tracia și Asia Mică. Bine­înțe­les că țările respective își contestă re­ciproc aceste molestări, admițînd de veridice numai pe cele pe cari le impu­tă părț­i adverse. Adevărul e că musulmanii din Ma­cedonia grecească emigrează — și de bine nu fuge nimeni. Grecii susțin în­să că această emigrare se datorează împrejurări că musulmanilor nu place să trăiască sub dominațiuni creș­te­tine, afirmațiune pe care Turcii o in­firmă arătînd că musulmanii din Do­­brogea și Bosnia nu emigrează. Dar mai grave sunt molestările pe care le suferă grecii din provinciile turcești, molestări cari îi silesc să emi­greze părăsind avere, afaceri și alte le­gături. Acești emigranți elini se cifrează cu zecile de mii, iar suferințele pe cari le îndură sunt nespus de mari. Guvernul turcesc, tras la răspunde­re de cel din Atena, își declină orice răspundere declarînd că suferințele pe cari le îndură grecii din Turcia, cînd nu sunt închipuite, se datorează acte­lor de răzbunare pe cari le exercită fu­garii turci din Macedonia, în fața că­ror acte guvernul otoman e neputin­cios. Bine­înțeles că guvernul grecesc nu se dă mulțumit cu asemenea explica­ți­une și el atribue molestările suferite de grecii din Turcia unei politici in­tenționate a guvernului turc, care vrea să curețe provinciile imperiului de e­­lementul grecesc. Chestiunea a fost adusă în desbate­­rea Camerei grecești și.d. Venizelos a făcut cu acest prilej declarația senza­țională că dacă molestările în contra grecilor nu vor înceta, guvernul elin nu se va mulțumi numai cu simple la­­mentațiuni. Această declarație, aplaudată frene­tic de Camera grecească, e o amenin­țare directă la adresa Turciei.­­Venită după discursul cu privire la organizarea forțelor militare ale Gre­ciei, discurs rostit cu o zi înainte tot de di. Veni­zelos în Camera grecească, această amenințare arată și mai bine tensiunea raporturilor turco-grecești. Răsăritul Europei nu e încă potolit și noi conflicte sunt de temut. FOREIGN —OXO-----------------------­ 5 BANI EXEMPLARUL FORMA Forma este, în realitate, tot una cu fon­dul. Nu mai e nimeni azi care să-și în­­chipue că sunt două lucruri deosebite: că, de pildă, poate exista fond superior și formă schiloadă. Rotunzimea unei caise și culoarea ei sunt chiar caisa, pentru că prin nici un mijloc nu se pot despărți una de celelalte. N’ar fi rotunjime și na­tură, dacă n’ar fi corpuri rotunde și nu se află alt verde de cit al lucrurilor verzi. Dar cită deosebire, în aparență, între fond și formă! Și cită mîngrîiere nu con­ține forma mai dulce, mai blajină a unei vești urîte, a unui rău sau a unui lucru trist! Cită alinare într’o singură întor­sătură de frază sau de condei! Ați cetit presa opoziției? Ea aduce o­ știre dure­roasă: patronii ei se opun la reformele pentru ajutorarea și înălțarea celor mul­ți. Pentru noi, ori­care ar fi forma aces­tei împotriviri, nu-i tot una. Ne privește numai faptul: opunerea. Nu se poate spu­ne acelaș lucru însă despre cei mulți, despre acei către cari se îndreptează și pentru cari se înfăptuesc reformele. Pe ei nu-i lasă reci modul cum spune nu o­­poziția; ei ascultă graiul cu care se ros­tesc cei puțini în contra lor și pe ei îi fac la uimă accentul cînos cu care se de­clară împotrivirea. Dacă s’ar întrebuința tonul discuției o­­biective și dacă s’ar utiliza cuvinte o­­menești, poate că impresia lor ar fi mai puțin dureroasă. Dar în campania ce se duce ei vede duș­mănia. Cuvinte mari, amenințări din ce în ce mai violente, fapte disperate.. Și pentru ce toate acestea! Ca să nu se facă refor­mele menite să-i ridice pe ei. Sunt în contra noastră, nu vor să fim ajutați, bine — își șoptesc între ei, dar noi ști­am că boerii au mănuși, că scot cu greu­tate vorba din gură. Atît de mare să le fie oare pornirea în contra noastră, încît au uitat și liniștea a ceea ce-i stă atît de bine boerului și grija de a-și ascunde ceea ce gîndesc pe care n’o părăseau nici odată? Sînt atît de îndîrjiți, apărîndu-și priso­sul, că nu mai au nici rușine? C. R. -----------------exo—--------------­ NEGRU PE ALB „Cercetașii“ noștri Citeam mai zilele trecute de prima is­pravă glorioasă —am putea zice — a cer­cetașilor francezi, de care colegii lor din România au dreptul să fie mîndri. O echipă de cercetași se întorcea din­­tr’o escursiune obositoare. La Parisidal însă o ceată de apași bariera începe să-i insulte. Copii își urmează liniștiți drumul lor, dar de la un timp, apașii încep să devi­nă agresivi. Disciplina micilor cercetași exaspera banda acestor oameni fără de căpătîi, pentru care Franța nu cre pînă azi altă rețetă de­cît deportarea în Noua Caledonie. La un moment dat, conducă­­torul cercetașilor, oprește echipa, o pu­ne în linie de bătae și dă ordin de atac.­­A fost un iureș neașteptat. O întreagă divizie de cavalerie dacă ar fi șarjat și poate tot n’ar fi produs atîta zăpăceală. In trei minute, n’a mai rămas nici un apaș în picioare. Vre-o 10 din ei au fost duși la spital, răniți cu urechile și nasu­rile mușcate iar cercetașii victorioși nu s’au ales cu alte perderi de­cît cu doui răniți fără importantă: un picior îngău­­rit de un glonț și un braț însîngerat de un cuțit. Ziarele franceze au salutat cu entuzi­asm această primă victorie a soldaților de mîine. Debutul cercetașilor francezi promite mai mult de­cît prevăzuseră ini­țiatorii lor. La întîmplarea aceasta, mă gîndeam mai zilele trecute cînd am văzut pe cer­­cetașii noștri îndreptîndu-se spre Cotro­­ceni cu acea impertinentă caldă și sin­ceră pe care le-o dă numai tinerețea și încrederea în ei. Și atunci am tresărit și eu de aceiași mîndrie, de care ei poate nu-și dădeau bine seama, dar pe care eu le-o citeam săpată adine în privirile lor de pui de vulturi și în surîsul sonor, și luminos cd victorioșilor de mîine. KOH-Y-NOOR ■----------——ox«----------------­ MANIFESTĂRI ECONOMISE Congresul camerelor DE COMERȚ Congresele anuale ale Camerelor noastre de comerț și industrie sunt m­­anifestațiuni economice serioase. De șir de ani nu numai lumea noastră comercială și industrială, ci și întrea­ga opinie publică urmărește chestiu­nile ce se desbat în aceste adunări. Serios pregătite, în urma unor stu­dii făcute de specialiști, expuse de ce­le mai multe ori cu elocvență și cu pri­cepere, chestiunile care formează o­­biectul comunicărilor și desbaterilor sunt demne de tot interesul. In anul acesta congresul Camerelor de comerț și industrie se va ține la Craiova, în zilele de 8 și 9 Iunie. Primul punct din programul de lu­crări cuprinde chestiunea modificării regulamentului antrepozitelor și resti­tuirea taxelor vamale în vederea ex­portului. Se pare că cu progresele neîncetate pe cari le face comerciantul nostru în general, a devenit necesară o revizuire a regulamentelor cari conduc aceste importante instituțiuni cari sunt an­trepozitele. Tot progresului industriei noastre se­ datorește desigur și necesitatea ce­lei de a doua chestiune ce va fi discu­tată. E vorba de propunerea ca taxele vamale percepute pentru materii pri­me cari au servit la confecționarea u­­nor articole de export, să fie restituite. Se vor dezbate desigur modalitățile cele mai potrivite. Una din chestiunile economice cele mai însemnate, care domină întreaga viață comercială și industrială, este desigur căutarea mijloacelor mai po­trivite prin care să se reducă prețul de cumpărare al articolelor de prima ne­cesitate, și al peștelui. Desele conflicte între funcționarii comerciali și patronii lor, ca și între patronii-meseriași și lucrători, a rea­dus la ordinea zilei chestiunea contrac­tului de muncă în comerț în raport cu reglementarea raporturilor dintre pa­troni și lucrători. De aceea, a teia chestiune ce se va dezbate la congresul din Craiova va fi aceasta. In sfîrșit, un ultim punct din pro­gramul de lucrări este chestiunea re­pausului duminical și a școalelor de adulți pentru funcționarii comerciali, î­n­totdeauna, în această însemnată chestie a repausului duminical, Came­rele de comerț din țară, sau cel puțin marea lor majoritate, au dat dovadă de un spirit înaintat și conciliant. In­tot­deauna aceste instituțiuni au apă­rat punctul de vedere al acelora cari susțin că un repaus e necesar funcțio­narilor comerciali,­ și că prin aceasta nu se primejduesc interesele comerțu­lui­­ • • .. De asemenea un larg spirit demo­cratic și progresist au arătat Camerele de comerț și în chestiunea școalelor de adulți pentru funcționarii comerciali. Desigur că în acest sens se vor concre­tiza propunerile ce se vor desvolta la Craiova.v ., oxo———— f ; w»t I oxo .......­ vffilHmicarT icnib­urii LUMINEAZA-TE SI VEI FI ABONAMENTET țara . . . un an 18 lei . . . șease luă străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 le) Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni A se adresa: In lî o mii ei ia­s la Administrația ziarului si la oficiile­ poștale. La Paris s la «Agence Internationale do journautf Gorbaty». La Vlena s la d-nnl I. Bettenhausen, Staatsbahnhof, La Génévé : Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 și 13/47 g^M^^^^^^^^HgagttaBaaBBmBmannaBBBBeaa^aagggBaB3BgBaBa«BBHBaaBMÍiSi,’ I DOMENIUL VISULUI c redință“ IN COMORI STUDIUL D-LUI CIAUȘANU DES­­VELEȘTE FONDUL ANTRO­POLOGIC AL HOLVIEREI Despre cartea din mai multe puncte de vedere a d-lui Gh. Ciaușanu am vorbit în coloanele „Românului“. Cum această carte muncită și recompensată cu un premiu de către Academia Ro­mina, prezintă și un interes senzațio­nal, nu numai că sugeră atît de inte­resante apropieri între credințele ro­­mînești cu cele ale altor popoare antice și noi, reproducem o parte din volu­mul superstițiilor în care se vorbește despre comori, despre duhurile ce le păzesc, și despre unele interesante a­­nalogii dintre credințele românești cu cele străine. Pentru a putea să ridici o comoară, trebue, ai nevoie de o anumită vrajă, căci comorile sunt păzite de Dracu sau de alte puteri diavolești. Adesea le pă­zește un cîine negru cu ochii de foc. Ba uneori cîinele este în întregime de foc. Aceștia primejduesc viața omului. Luarea comorilor se face în miez de noapte, „cînd dorm și apele“, și fără a zice vre-un cuvînt. Ungurii cred că comorile sunt păzi­te de un duh, în fundul pămîntului. In Transilvania, găsirea comorilor ascunse în timp de război și ieșirea la iveală a monedelor grecești și romane, n’au făcut decît să întărească această credință. Cea mai mare din aceste comori este comoara lui Darius pe care locuitorii fiecărui ținut o cred ascunsă prin peșteri în apropierea ținutului lor. In împrejurimile comunei Homo­­rod-Almaș, este o peșteră lungă de 40 metri. Comoara de aici este străjuită de o zînă. In fiecare an la miezul nop­ții, în Lunia Rusaliilor, poarta se des­chide și stă două ceasuri deschisă. In­­tr’o zi veniră aci trei cavaleri, purtînd fiecare cîte un sac gol. Ei rugară pe un cioban să le țină caii pînă se vor întoarce, însă ciobanul nu voi. Ce pă­rere de rău pe el cînd îi văzu întorcîn­­du-se, după un ceas, cu sacii plini de aur. In noaptea de 23 Aprilie, la cumpă­na nopții, niște locuitori din Bistrița se duseră pe cîmp ca să pîndească ba­nii cari „joacă“. Intr’adevăr ei văzură ieșind din pămînt o pară verzuie. Și pentru a putea să regăsească locul, ei il acoperi­ră cu o pînză albă. In dimineața următoare, se duseră să sape comoara. Insă în loc de­ a păs­tra tăcerea, ei începură să vorbească, ba să se și înjure. Către amiazi, ei gă­siră, în fine, o căldare, însă, ca pedeap­să, banii cari erau în ea, se prefăcu­­seră în cărbuni. In beciul castelului Pogánivár, că­zut în ruină, este o nemai­pomenită co­moară, care nu se poate lua decît cu „iarba fiarelor“. Acestea sunt de ajuns pentru a ve­dea credința Ungurilor în comorile tăi­nuite în sînul pămîntului“. Frații noștri Aromîni au o credință persistentă în comori: „Cînd cineva a visat că într’un loc oarecare ar fi ascunsă o comoară, este ținut să nu spună nimăni visul (pe care la visat), ci să meargă singur ca să sape în tăcere și va găsi comoara. Dacă însă nu se poate stăpîni și poves­tește cuiva visul său, „stihiul va s’m­a­­că părăsii“, adică stafia va mînca pa­ralele și degeaba va mai săpa. Prin stafia aceasta se înțelege spiritul păzi­tor al comorii, care prin blestemul sau menirea ce a făcut-o cel ce a ascuns comoara, s’a legat a păzi averile as­cunse, pînă ce va veni să le caute și să le găsească acel căruia i-a fost menită comoara“. Desigur aceste naive credințe au un fond antropologic comun. Ele presu­pun acea vagă dorință de mister, și a­­cel nehotărît al soartei care mînă pe a­­tîția oameni la jocul de cărți, la curse, la pariuri, la loterii: e dorința omenea­scă de-a înfrunta unele rîsuri pentru a ajunge la acea fericire a averei ce vine de-a gata, pe nemuncite; e vechea le­gendă oarbă a lui „Seram deschide-te“, a Lampei fermecate a lui Aladin, și a tuturor credințelor cari nu au ca reali­tate decît visul ce fulgeră mințile dor­nice de fericire. Credința în comori este un aspect al acelei visătorii care susține viața, în­dulcește amarurile existenței, și face din o biată fărîmă de mașină vitală, o concentrație de forță sufletească ce-și permite luxul a gîndi la himere, și la cea­­ mai ireală dintre himere, la fabu­loasele averi păstrate de gromi, de Tartacoli, de Duhuri rele, de cîini săl­bateci și de ființe diavolice! SEMPER * * fi » CHETE Educațiunea Femeiei prin școala ______ _ SI SISTEMATIZEZE ÎNVĂ­ȚĂMÂNTUL gospodăriei in ȘCOALELE DE FETE spune D-na ELENA M. DUMITRESCU Educațiunea femeii prin școală, treb­­­ue să difere cu mult de acea a bărba­ților, dat fiind rolul social pentru care este destinată femeia. Acest lucru fi­ind perfect simțit de mari pedagogi ai­ timpului, ei au căutat ca programele de studii în școalele de fete să cuprin­dă și materii de studiat mai proprii pentru educațiunea viitoarelor mena­jere, mamelor de mai tîrziu. Conduse de aceste principii, statele­ civilizate au căutat să introducă în or­ganizările lor școlare, studiul gospodă­riei casnice, dînd treptat, treptat o tot­ mai mare desvoltare acestui studiu. Urmînd exemplul streinătății, s’a­ introdus și la noi în 1898, în progra­mele analitice ale școalelor de fete stu­diul gospodăriei casnice și anume în­ programele analitice ale clasei a V-a al școalelor secundare de fete, prevăzîn­­du-se cincizeci de secțiuni anuale de­ gospodărie casnică. Astfel însă cum a fost alcătuită pro­­grama acestui studiu, el devine aproa­­­pe iluzoriu, acest fapt fiind perfect do­cumentat, într’o broșură apărută de curînd și în care d-na Elena M. Du­­m­itrescu directoarea școalei normale externe de menaj din București, ară­tînd toată importanța pe care o are, pentru educațiunea femeii, studiul­ gospodăriei casnice, scoate în evidență toate lacunele felului cum se predă în școalele noastre de fete, studiul mena­jului. Astfel d-na Elena Dumitrescu spune­ în cartea sa: „Dela început trebue să recunoaștem­, că programa analitică a gospodăriei casnice în școalele secundare este prea încărcată și deci cu neputință a fi par­­cursă în cincizeci de secțiuni, afară nu­­mai dacă în intențiunea comisiunei ca­re a alcătuit această programă nu a fost decît ca elevele să parcurgă acest, studiu numai în mod pur teoretic“. Mai departe, după ce școalei normale de menaj directoare» din Bucu­rești, arată modul superficial cum se­ predă în școalele secundare de fete studiul gospodăriei casnice, spune: „In asemenea condițiuni nu putem­ pretinde că vom putea preda fetelor e­­­conomia casnică cu spor real și așă fiind ar fi mai natural ca acest studiu să se desființeze pentru a nu mai în­cărca memoria bietelor eleve cu o su­mă de principii, sfaturi și rețete, cari nu servesc la nimic dacă ele nu se puni in practică chiar în școală.­­ Așa fiind, materia trebue redusă la strictul necesar, iar în plus să se facă­ și practică“. In ceea ce privește însă studiul gos­­podăriei casnice la școalele normale­ de învățătoare, stăm și mai slab. In­ programele analitice ale acestor școli, sînt trecute o mulțime de dexterității cari nu pot fi atît de folositoare viitoa­­­relor învățătoare de la sate cum ar fii studiul gospodăriei casnice. >i Viitoarele învățătoare, în apostola­tul lor, vor avea să lupte mai ales cu­ nevoile traiului, cu ignoranța gospo­dinelor de la țară și cu îndărătnicia a­­cestora. Ele însă,— învățătoarele—,­ vor trebui să fie pregătite pentru ca­ în școală pe eleve sau pe adulte, în­ șezători și la cercurile culturale să în­­­vețe pe țărance cum trebue să-și pre­pare o mîncare simplă dar hrănitoare,­ cum să întrebuințeze legumele pe ca­re să le cultive în grădină, cum să facă­ o pîine bună, în sfîrșit cum să-și în­grijească găspodărește casa. t­ Pentru aceasta, după cum am spus, la școalele normale de învățătoare, trebue să se predea cît mai puține dex­terități și cît mai mult studiul gospo­dăriei casnice. / * . Este adevărat că în ultimii ani, șî a mai cu deosebire sub ministeriatul re­gretatului Spiru C. Haret, între anii 1907—1910, s’a făcut mult pentru stu­diul gospodăriei casnice în școalele de­ fete și în special s’a dat o deosebită a­­tențiune în ceea ce privește gospodăria­ casnică la sate, ceea ce s’a început în­­­să, trebue continuat și opera desăvîr­i­șită. Nu trebue să se uite, că mai cu sea­mă în ceea ce privește viața la sate­/ gospodine de aci nu au nici cea mai­ elementară pregătire. Țărancele­ noas­­­tre nu știu cum să-și îngrijească casa!! și nu se pricep cum să prepare nici! cea mai simplă mîncare. _ _ Țăranca nu știe cum să cultive și sa întrebuințeze zarzavaturile, iar păsă­­­rile pe care unele le cresc, le vînd la o­­rașe pe lucru de nimic. . . Țărani noștri fiind prost hrăniți

Next