Românul, august 1915 (Anul 46, nr. 449-479)

1915-08-01 / nr. 449

ANUL 46-Iea— No. 449 6 BANI EXEMPLARUL Linia corp pe o coloană in pagina II. i 80 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. .30 ban In Berd­­e i reclame în pagina III linia. . 8 lei A re adresat In România t la Administrația ziarului. La Paria t la d-ni John F. Jones - C-ie, 31 bis re du Faubourg Montmartre. La Berlin & Vlenat la d-nii Rudolf Mosse ft 0-1« La Génévé t la d-nii Haasenstoin & Vogler și la toate agențiile de publicitate. RSDA6HA, STR. ÂGADEMIEI, Ho. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17ROMÂNUL Fundator: C. A. ROSETTI VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI De la deslănțuirea lui, războiul continuă cu înverșunare de la un capăt la celalt al Europei. Azi ca și ozi și, ca și azi,, mîîne, pe toate fron­turile de luptă se manifestă ace­iași intransigentă în urmărirea realizării intereselor politice si e­­conomice pe care fiecare popor in parte le ridică la înălțimea idealu­rilor supreme. Un ian și mai de lupte în tranșee, de războiu bine de uzură, tragic și în același timp mă­reț, n’a adus nici o schimbare care să însemne o atenuare a îndîrjirii cu care milioanele de soldați au pornit la luptă pentru apărarea Patriilor. Forțele imense se între­­măcelăresc azi ca și ele, cu același dispreț de moarte, cu același inse iiînare în ochi și cu același surâs liniștit pe buze, isvorîte numai din credința neclintită în victoria fi­nală. ___ Departe, în urma fronturilor, con­ducătorii destinelor popoarelor an­gajate în lupte mai mult de­cît o­­merice, în lupte cum la fel n’au mai fost în decursul veacurilor în care neamurile pămîntului și-au înscris istoria lor, și poate cum nu vor mai fi vreodată, arată aceiași intransigență în realizarea intere­selor pentru care au admis răz­boiul, negîndindu-se decit la sleirea forțelor adversarului, pînă la com­plecta lui nimicire. Ideile de u­­manitate nu mai sunt atît de pu­ternice spre a reacționa la cunoaște­rea dezastrelor de tot felul produse de războiu și să determi­ne, astfel, <­ atenuare a intransi­genței manifestată de acești condu­cători. Războiul,, se sprijină în pri­mul rînd pe interesele și idealurile politice și naționale ale Statelor. De aceea, în vremurile cînd Marte domnește pe pămînt, ideile umani­tare trebuesc înlăturate, fiindcă pot deveni un pericol pentru aces­te interese și idealuri. Războiul tre­­bue continuat cu aceiași în transi­­gență. Și așa gîndesc chiar și aceia, cam­ o viată întreagă și-iau încălzit sufletul și și-au luminat mintea la flacăra unor doctrine politice mai umanitare, la flacăra socialismu­lui international. Socialiștii de pretutindeni au admis războiul,, în contra învățătu­rilor la care ei se închinase ani, de­cenii. Socialiștii de pretutindeni, au pornit cu intransigență la luptă, voind să înfăptuiască aceleași i­­dealuri ca și ceilalți fii ai Pa­triilor ce și-au declarat războiul pe viață și pe moarte. Și aceiași intransigenta manifestată de so­cialiști la începutul războiului mondial, se deslănțuieîi manifestă și­­ astăzi. Socialiști germani, cari în frun­te cu Hasse, Bernstein și Kautsky, cer o pace fără ca Germania să a­­nexeze vre-un teritoriu, uită totuși că Alsacia-Lorena e revendicată de francezi și prin aceasta, atitu­dinea lor, vrea să fie mai mult gestul cavaleresc al învin­gătorului față de cel pe care îl cred învins. In fond, ei păstrea­ză în sufletele lor, aceeași intransi­gentă de a nu ceda nimic. Și ace­iași intransigentă o păstrează și socialiștii francezi, cari vor conti­nuarea războiului pînă la nimici­rea militarismului german, căci numai astfel ei ar putea avea Al­sacia-Lorena șî asigura pacea eu­ropeană în viitor. Deci, și aci,, se manifestă aceiași Intransigență de a nu ceda șî de „a continua răz­boiul pînă la capăt“. Și astfel, în tranșee unde moar­tea pîndește neiertătoare spre a ni­mici viețile omenești, departe de front unde grija zilei de mîîne ne­liniștește sufletele tot atît de mult ca și teama de moarte în tranșee, și în sferele socialiste unde sufle­tele se înalță hrănindu-se cu uto­piile unor vremuri mai bune, pre­tutindeni, domnește aceiași intran­sigentă, azi ca și în ziua dîntîîu­a izbucnirea groaznicului războiu. Omenirea nu poate avea încă răs­punsul la întrebările ce-o fră­­mîntă. BUCUREȘTI 31 IULIE Intransigente PLANURILE de viitor ale Francezilor — CHIPUL CUM SE JALONEAZĂ CONDIȚIUNILE PACE­ VIITOARE — Este interesant pentru cunoaș­terea atît a stărei de spirit din Franța, cît și asupra modului cum se privește actualul războiu în această țară, a ceti articolul din „La revue hebdomadaire“ in­­ titulat „Les garanties uécessai­­ res“, care face parte din o vastă anchetă asupra „les lendemains de la guerre“. „Pentru a asigura o pace dura­bilă care îi trebue și care o va sa­tisface în ambițiile sale legitime, Franța va trebui să țină seamă de garanțiile precise ce le va înscrie în tratate“... „Patru­zeci de ani, ne-am ară­tat pacifici pînă a nu provoca un conflict care ar fi putut să ne redea două provincii perdute... Alsacia și Lorena trebue să se întoarcă Franței... Tot pentru dra­gostea de pace, ea, a avut în 1911 nenorocita idee de­ a ceda o parte din Congo: e legitim ca ea să o ia îndărăt, legitim ca să se reia și unele colonii germane pentru a căror stăpînire se luptă acum Franța cu Anglia“. In domeniul colonial Franța Franța — spune autorul anchetei — are drepturi mai vechi în Togo și Camerun de­cît Germa­nia“. „Dacă Franța, Rusia, Anglia, Italia, Belgia și Serbia, care nu­mai în Europa reprezintă 250 mi­lioane de suflete, cred necesar pentru pacea lumei, de a pune sub o stăpînire ce­ o vor fixa, cutare district german, o majoritate atît de sdrobitoare nu va trebui să întreacă vocile acelui district su­pus sau chiar opiniunea guverne­lor din Berlin sau Viena cari ar voi cel mult în numele a 100 mili­oane de suflete?“ Pe lîngă aceste garanții terito­riale va trebui să se ia și altele de ordin financiar, va trebui să se plătească costul războiului. A­­ceastă mare dare de războiu nu este atît de greu de perceput, în­tru cît impositele în Germania sunt mai mici de­cît cele din Franța. Deci ele ureîndu-i se, se poate plăti indemnizația de răz­boiu ori cît de mare ar fi. Plata s’ar face în vărsăminte succesive, și regularitatea lor ar fi garanta­tă prin luarea de gajuri, stabili­rea unui control pe unele veni­turi publice, etc. Aceste sunt în resumat și pe scurt unele din garanțiile pe care Franța, prin pana unui publicist, le socotește necesare ca pacea să poată fi durabilă. Evident, însă, că aceste condi­­țiuni au un caracter de pură spe­culație a viitorului atîta timp cît sfîrșitul războiului ca și vic­toria finală e departe de a se pu­tea prevedea. SEMPER BEȚE­­ ȘUGUBEȚE MIE Un bărbat ca mine — Vechiu boier de viță — Se putea să n’aibă ...Un baston de vită ?... CRH), LUCRĂRI DIN VARA — Ca toate vremurile excepționale prin cari trecem, la Pri­măria capitalei se urmeaza realizarea anul destul de bogat program de lucrări edilitare — Cine nu cunoaște situațiunea creată de pe urma evenimetelor­­internaționale­? In toate statele bi­ligerantie, și chiar în țările n­u­tre, si­tuațiumea financiară e așa, în­cît ori­ce capitaluri însemnate au fost suspendate și animate pen­tru­ vremurile normale. Se știe că, totuși, guvernul încuviințau ca din lucrările pu­blice proectate să se­­ execute cele de natură urgentă, în valoare de vre-o 35 de milioane lei. In modul acesta s­e împlinește un îndoit scop: pe de o parte se înzestrează economia națională cu lucrări aducătoare de venit sau cu un caracter de necesitate ur­gentă, — cum sunt diferite linii ferată­, linii de garaj, etc., — iar pe de alta se dă de lucru la mii d­e muncitori și la surle de întreprin­zători cari alttfel ar rămîne fără de nici o resursă de traiu. Inspirîndu-se de la această mă­sură a guvernului, administrația comunală a Capitalei a hotărît ca și în anul acesta să se execute lu­crări de edilitate, canalizări, pa­­vagii, trotuare, întinderea rețelei de apă, etc. Consecințela programului pe care La adoptat, administrația co­munală se preocupă mai cu sea­mă de împlinirea lipsurilor mari și urgente pe care la au unele car­tiere mărginașe ale Capitalei. Un mare număr de străzi vor fi pavate cu bolovani de piatră, se vor face kilometri întregi din tro­tuare și f­e vor pava chiar cu pia­tră cubică un număr de străzi, nu din celle centrale, — dar cari au totuși o circulațiune mai mare. Astfel strada Gh­isea care tra­versează perpendicular șoseaua Ku­ssialpff, pe la Bufet, în fața s­a­­natoriilor Sf. Elisabeta și dr. An­­toniu, e chiar în acest moment în curs de a fi pavată cu piatră cu­bică. De asemenea p­e șoseaua Filan­tropiei s’a creat o piață frumuși­că, cu compartimente de carne, zarzavalituri, lăp­tărie, tutungerie. Note. In jurul acestei hale era un vast teren, care de asemenea va fi pavat chiar în vara aceasta cu piatră cubică. Lucrările au și în­ceput, și sunt pe bună cale de exe­cutare. In acest mod sti va crea și în a­­cest cartier mărginaș o hală nouă de aprovizionare, și o piață care-i dă un aspect mai civilizat. De altfel cartierele acestea sunt locuite de o populațiune nume­roasă. Hala va putea sluji și pen­tru aprovizionarea celor cari lo­cuiesc în vilele de la șosea. Lucrările cele mai costisitoare sunt canalele. Primăria s’a pre­zentat și a scos în­că dre astă pri­măvară la licitație un Însemnat h­ot de canale, pe străzile cari, s­au nu aveau de loc aceste indispensa­bile instalații, sau se aveau insu­ficiente. Antreprenorii cari a­u încheiat contracte au început din vreme lu­crările, din cari parte sunt termi­nate. De asemenea o parte însemnată din programul de lucrări edilitare ce se va înfăptui anul acesta, es­te întinderea rețelei de apă. Ea ar trebui să se facă însă concomitent cu întinderea rețelei de canale, căci altfel se nasc inconveniente ca acela despre care ne scriu mai mulți locuitori din str. Cluceru­lui. Primăria, în dorința de a veni în ajutorul populațiunei nevoiașe care locuește dincolo de cartierul construit de soc. locuințelor iefti­­ne, a înființat l­a o răspîntie o „cișmea publică“. E în adevăr o bine­facere. Sute de familii se a­­provizionează cu apa care altă da­tă o cumpărau cu donița. Tocmai din cauză însă că e mult uzată, cișmeaua se strică și apa curgînd necontenit, iar Strada neavînd canal, s’a format în ime­diata vecinătate a acestei cismite pe locul Boerescu, — tot proprie­tatea Primăriei — un adevărat lac. Apa stătătoare s’a înverzit, țîn­­țarrdi au apărut, și dintr’un lac salubru, proprietatea primăriei a devenit un focar de febră palus­tră, de friguri de baltă! Toatte acestea, pentru că s’a în­ființat cișmeaua fără canal de scurgere. Dar, devenind l­a subiectul nos­tru, ori­cine poate constata cu sa­­tisfacțiune că starea financiară a comunei București îngădue să se constitui chiar în acest an excep­țional lucrările de edilitate, de altfel atît de necesare. Cine nu se învîrtește de­cît prin cen­trul, ara<fului, — cum fi e mulți bucureș­­teni — ar crede că Primă­ria anul acesta nu face aproape nimic. Dacă colinzi însă cartierelle măr­ginașe și cele mijlocii, îți dai sea­ma însă că la Primărie domnește o activitate foarte rodnică. Desi­gur că în împrejurări normale, actuala administrație comunală ar fi lăsut cel puțin îndoit. Totuși, așa cum e, sforțarea me­rită să fi­e subliniată. _______Rop. Germ­ania ar dori pace SEPARATA CU RUSIA — O — GUVERNUL GERMAN AR FI DISPUS SA EVACUEZE POLONIA ȘI CURLANDA ȘI SA PARASEASCA GAL­IȚI­A ȘI DARDANELE RUSIEI Roma 30 Iulie. — Din Petrograd se anunță că ziarul Vîedmosti“ care este în „Bîrjevîia legături zilnice cu Ministerul afacerilor străine, publică știrea că împăra­tul Germaniei, prin intermediul Re­gelui Danemarcei, ar fi făcut Vi­nerea trecută propuneri de pace Rusiei, dar că aceasta ar fi refuzat. Celelalte ziare din Petrograd a­­firmă că știrea aceasta ar fi privi­tă ca posibilă în cercurile Dumei și că la Consiliul Imperiului s’ar fi primit o confirmare din izvor autorizat. Ziarele reamintesc că o propu­nere de pace analoagă s’a făcut de Napoleon I după ocuparea Mosco­vei, dar — adaugă ziarele — nu este posibil să se vorbească de pace pînă ce ultimul sodat german nu va fi eșit de pe teritoriile Belgiei, Franței și Rusiei.­­Corespondentul ziarului „Gior­­nale d Italia“ zice că se svonește la Petrograd cum că împăratul Ger­maniei ar fi propus chiar Țarului să fie El Intermediarul între Ger­mania și celelalte State beligerante. Ziarele Italiene comentînd aces­te știri, observă că Germania, du­pă cucerirea Varșoviei, credea că ar fi în măsură să facă să i se re­cunoască victoria, dar refuzul ca­tegoric al Țarului a zădărnicit tot planul cel iscusit al Germaniei. (A. T. I.). L . . .............. J, *'•&&. W.S * Petrograd 30 iulie. — De­și spionii germani fac în­totdeauna o­­peră tenebroasă totuși, ca și com­patrioții lor din Germania, dînșiî ignorează realitatea șî nu văd de­cît ceea ce doresc sa vază. Această concluziona reiese necesarmente cînd se citește comunicațiunea de astăzi că Germania a început la Pe­trograd negocieri pentru o pace se­parată. Prin mijlocirea unei bănci germane foarte cunoscute, s-a dat a se înțelege că guvernul german ar fi dispus să evacueze Polonia și Curlanda șî să părăsească Galiția șî Dardanelele Rusiei, cu condițiu­­ne ca Germania să ia Egiptul pe care­­ ar înapoia Turciei, și să pri­mească libertatea garantată de a-și regula socotelile cu aliații Rusiei. Trebue să repetăm pînă la ce grad e de oarbă diplomația germa­nă în ce privește dispozițiunea rea­lă și situațiunea internă a Rusiei, cînd ea se decide a produce atari propuneri. Evident că în Germa­nia lumea se decide mereu să nu crează că la spatele armatei ruse este întreaga națiunea rusească șî că guvernul rusesc precum și alia­ții Rusiei și-au propus scopul de a distruge militarismul german. Sau că Germania se silește să deștepte neîncredere sau neliniște între a­­liați în contra Rusiei cu ajutorul unor atari propuneri, sau că spiri­tul național rusesc este pentru Ber­lin literă moartă. In ce privește spiritul public, «1 este încă șî mai ostil, față de Germania de­cît mai nainte, dacă aceasta se poată Ședința de ert a Dumei a creat printre deputați o dispozițîune foarte entuziastă. Declarațiunile ministerului de război, precum și totalul măsurilor proiectate de gu­vern, au produs o impresiune deo­sebit de întăritoare. Se observă că ședința de ort a Dumei a șters cu totul limitele cari existau pînă a­­cum între deosebitele partide poli­tice. (Westnik). SAMBATA 32 IULIE 1915 LUMINEAZA-TE SI VEI FI ABONAMENTE In țară . . un an 13 lei . . . șease luni 9 lei in străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 Se Abonamentele încep la 1 și ÎS ale fie­cărei luni A sa adresat In Rom­Ania t la Administrația ziarului și la oficiil poștale. La Paria t la «Agence Internationale de Journan Gorbazy», La Vlenax la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahnhe La Génévé x Heinrich Massein, TELEFON No. 57/20 și 22/39 II MIJLOCUL GENERALILOR Ilustrația noastră reprezintă pe Împăratul Wilhelm alături de generalul Mac­ensen și un grup de generali germani de pe frontul de est­­ rk c: Se știe că L’Echo des tran­­chées care e ziarul regimentului francez 17 teritorial, are de co­laboratori pe cele mai mari per­sonalități ale Franței, în frun­te cu președintele Poincare. Unul din numerele recente pu­blică, astfel, următorul articol prin care Brieux, dramaturgul francez și membru al academiei franceze, se adresează în acești termeni către soldați. Scumpii mei amici. Fiindcă mi se face onoarea de a mi se cere să vă vorbesc, vreau să profit pentru a pleda pe lângă dumneavoastră cauza civililor de dincolo de front, printre care mă număr și eu, vai. Facem tot ce ne stă în putință pentru a răbda, și răbdăm. Dar greu. Gîndiți-vă puțin asupra soartei noastre și fără a merge acolo încît să spuneți că noi sun­tem de plîns și aceasta s’ar putea apăra­, veți recunoaște că meri­tăm din partea voastră, oarecare indulgență. Mai întîiu, nu știm ce atitudi­ne trebue să luăm. Trebue să fii trist, trebue să fii vesel ? Dacă suntem triști, se va spune că n’a­­vem încredere în voi, că ne în­doim, că suntem supărăcioase elemente de disoluțiune. Dacă sun­tem veseli, ah! dacă suntem ve­seli, ce avem! — Suntem fără inimă, suntem egoiști, insultăm suferințele noastre. Atunci, sun­tem veseli și triști în același timp, sau succesiv, și cînd suntem ve­seli, suntem triști că suntem așa și cînd suntem triști, avem încă un fel de remușcare. Totuși nu putem să ne oprim de a fi veseli cînd ne gîndim la voi, pentru că voi ne faceți mîn­­dri, pentru că voi sunteți fii noș­tri­ și sunteți admirabili, pentru că simțim că victoria definitivă se apropie și întrevedem măreția Franței noastre la sfîrșitul aces­tui războiu. Și nu putem să ne re­ținem de a nu fi triști cînd ne gin­dim la ceea ce voi îndurați. Sunt momente, adeseori, cînd ne e ru­șine de buna noastră stare, și a­­vem noaptea remușcări cari fac să se nască în noi sentimentul unei culpabilități, al unui furt, fiindcă noi dormim atît de bine și voi fit­t de rău. . .­­ . ft. ■ A GINIA DTUA CEI RAMAȘI ACASA — O SCRISOARE A DRAMATURGULUI BRIEUX — Credeți-mă, părinții voștri, și a fi delicios insuportabili, cu laurii voștri. Aide, vi se va permite totul, fiindcă o meritați, mamele voastre au nevoie de o mare sforțare sufletească. Gîndi­ți-vă că în momentul cînd un su­rîs se naște pe buzele lor, el e în­lăturat de gînd: „Poate că acum, în minuta aceasta, el e atins“. A­­ceastă neliniște a nenorocirii po­si­bile, voi o aveți numai în mo­mentul acțiunei; părinții voștri­ sunt strînși de ea continuu, neîn­cetat, la fiece m­inută și de aceea e natural ca consolările să vie de la voi la ei, și ca ei să fie aceia cari să aibe nevoie de a fi recon­fortați. Cînd primiți, dela noi scrisori nu prea vesele nu ne desprețuiți prea mult. Gîndiți-vă și la faptul că noi nu suntem cu voi, că sun­tem bătrîni și și că e natural ca o forță fizică mai mare, să răs­pundă la o forță morală atenua­tă. Voi sunteți Franța. Noi nu suntem, noi, decît Francezii de est. Vă iubim din toată inima, dar nu trebue’ să cereți delia noi să vă egalăm. Aveți asupra noas­tră superioritatea tinereții, și pu­teți crede că nu este unul prin­tre noi care să nu fie gata să su­porte tot ce voi suportați și care ziar accepta cu grabă să aibe în același timp vîrsta voastră și miseriile voastre. Moartea e înaintea noastră, a­­tît de aproape, poate, în orice caz, fără glorie. Noi o vedem apropiin­du-­se, fatală, și ne vedem murind unul cîte unul. Asistăm conștienți la sfîrșitul nostru. Nu mai trăim decît prin trecut In tranșeele voastre, voi vă faceți visuri de viitor. In liniștea caselor noastre noi nu avem decît amintiri. Glo­ria veselă, recompensă meritată a faptelor voastre, — voi veți vedea strălucirea ei. In­ fumul pi­pelor noastre, e visiunea lucruri­lor de altă dată, regretul erorilor de ori,1?iscuțiuni sterile, ori mes­chine, rivalități politice, și pentru o bună parte, remușcările de a ne fi îndoit. pr . ... ! ! ! Intr’adevăr, nu trebue să ne dis­prețuiți prea mult, dacă suntem mai puțin veseli decît voi. Noi nu așteptăm decit o bucu­rie: aceea a reîntoarcerii voastre, și ne gîndim­ înduioșați, că veți BRIEUX membru all Academiei franceze NEGRU PE ALB AURUL ROMAHCEI Este titlul exact pe care ziarele pariziene „Le Figaro“ și „Excel­sior“ îl dau articolașului în care povestesc gestul frumos — aproa­pe sublim — al unei tinere compa­trioate a noastre care în momen­tul de față se găsește la Paris. Scena se petrece la Banca Fran­ței. La apelul pe care guvernul l-a făcut particularilor să-șî schimbe la bancă moneda în aur prin mo­nedă de hîrtie, un compatriot al nostru, s’a grăbit ca or­ce mare admirator al Franței să facă ace­­laș gest ca nu importă ce alt ce­tățean al Republicei. Compatriotul nostru a mers la Bancă însă însoțit de fiica sa, ca­re pentru un moment nu știa sco­pul acestei vizite. De îndată însă ce a văzut chs­tanța de primire a aurului și a a­­flat că Franța are într’adevăr ne­­voi de monedă în aur, ea a cerut lui tată-său să se întoarcă și să mai depună și micile sale econo­mii care se ridicau la cîte­va pie­se de aur. Dorința i-a fost înde­plinită și astăzi mica noastră com­patriotă posedă o chitanță oficia­lă prin care Banca Franței, recu­noaște că a fost împrumutată cu cîte­va piese de aur. Articolașul este scris într'o at­mosferă simpatică nu numai pen­tru eroina întîmplărei de la Ban­că, ci pentru toți romînii de la Pa­ris care în momentele de față au da­t obolul lor la fel cu francezii și n’au făcut nici cel mai mic semn de separatism. Este unul din rarele articole pe care le­ întîlnim în presa franceză și de pe urma cărora ne simțim amorul propriu flatat. In aceste momente mai cînd opinia publică franceză ales, șo­­văiește în ceea ce privește senti­mentele ei față de Romînia, fie­ că articolașul „Aurul romîncei“ să-i servească oare­cum de îndru­mare. . .. j | KOH-Y-NOOR.

Next