Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 510-539)
1915-10-01 / nr. 510
VOIEȘTE ȘI VEI PUTEAM ANUNCIURI ginta corp pe o coloanat In pattan D. .SO baut Linia corp 7 pe o coloană tu patina IV. ,30 baniBart =1 reclame In pagina llî linia. . 2 Ud A pe adresa: In Romania t la Administrația ziarului, La Purlas la d-ni John F. Jones A C-le, 31 bli ro da Faabourg Montmartre, La Boriin & Vienai la d-nii Rudolf Moris« A C-le La Benevet la d-nii Enasenstein A Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA: STR. ACADHI. Ro. 19 SCHI HI STRADA STRADA AuuEMIEI lo. II 6 BANI EXEMPLARUL Fundator: C. A. ROSETTI JOI 1 OCTOMBRIE 1015 LUMINEAZA-TE 81 VEI FI ABONAMENTE ln țart . . on an 18 lei . . . sea sc lust S lei ln Etrtlnictate , un an 38 lei . . . țease ioni 18 le Abonamentele încep la 1 și ÎS ale de corul lui A se adresa in Bonânlai la Administrația aiarului si ta eflelii poștale. un Pariat la «Agent» Internationale de Journal Gorbaty». La Vlena: la d-nul I, Bettenhausen, Staatsbahnhe La GeséTei Heinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI SOJ S EPTEMBRIE Chestiunea aurareiracomvm u a făcut cîtăva vreme obiectul celor f . mai interesante discuțiunî, la noi t fi aiure, fiindcă conducerea militară și cea financiară trebuia să a țină seamă mai presus de toate de s factorul timp. Epuizarea materialului de războiu, sau epuizarea financiară și i economică erau cu drept cuvînt i socotite drept cele mai primejdiioase posibilități pentru statele beligerante, care s’ar fi găsit la un moment dat dezarmate în fața inamicului. De aceia au și căutat toți, cu o energie potrivită însemnătății problemei, să-și procure toate mijloacele necesare pentru a satisface cererile eternului ne- i satisfăcut timpul. j Și astfel războiul a ajuns la, o durată care, acum chiar„ depășește și cele mai pesimiste prevederi ” din trecut. Am pășit într’a cincisprezecea liniă de desfășurare a operațiunilor militare și totuși războiul nu-și precizează în linii nemdielnice sfîrșitul. S’au dat lupte extraordinare, s’au secerat la vieți omenești cîte nu au fost răpuse în zece ani de campanii napoleoniene, s’au cheltuite sume fantastice de bani și incomensurabile cantități de munițiuni, fără ca să se obțină nici măcar rezultatele din jumătate de zi de la Jena sau de la Austerlitz. S’au obținut rezultate mari — dar nu decisive. Cucerirea Poloniei rusești și a unei însemnate porțiuni din teritoriul Rusiei propriu zise — ca să nu luăm decât acest aspect al războiului mondial — este un rezultat militar de cea mai mare importanță, dar nu a dus la scopul final al războiului : distrugerea armatei dușmane, pentru ca adversarul să fie nevoit a cere pacea. Apropierea iernii, cu toate dificultățile care sunt legate de dînsa, va opri desfășurarea unor mari operațiuni, metodice și îndelungate. De aceia se crede că pe fronturile principale de operațiuni starea actuală va continua, cu obicinuitele lupte locale, pînă cînd o mare lovitură napoleoniană va fi iarăși încercată de către unul din adversari. O asemenea lovitură este însă socotită de către unii drept un luvru imposibil, față de întinderea fronturilor și de efectivele actuale. Aceștia — și poate sunt cei mai apropiați de adevăr — așteaptă sfîrșitul războiului de la istovirea unuia din adversari. Fie un mod de sfîrșire a războului, fie altul, fapt e că crearea unui nou front de luptă în Balcani nu poate avea importanță decisivă pentru sfîrșitul operațiiunilor. _ Pentru o lovitură napoleoniană, frontul din Balcani nu oferă nici ■o posibilitate nouă. Dela Vosgi- Ostanda sau de la Boian-Riga nu , e nici o legătură pentru ca armatele din Balcani să se facă simte. Dacă Germanii ajung la Constantinopol prin Bulgaria, se vorbește de o expediție în Egipt (ca a lui Napoleon Bonaparte) sau de o alta spre India, (ca a lui Alexandru cel Mare). Nu e cu neputință, dar, aceste expediții cer timp mult, și sunt atît de departe de baza de operațiuni, încît nu dela ele putem aștepta pe curînd sfîrșitul războiului mondial. Pentru sfîrșitul războiului prin istovire, creiarea unui teatru de operațiuni în Balcani are numai un efect dilutoriu. Dacă austrogermanii ajung să se pună în legătură cu Turcia asiatică, nu vor mai fi amenințați de lipsa depline și materii prime, iar Rușii nu vor mai avea speranța unei reaprovizionări pe calea strîmtorilor. Dar Rusia, se va putea reaproviziona, mai greu și mai tîrziu, prin Asia, cum se și aprovizionează acum. Operațiile se vor încetini și se vor prelungi, dar nici de o parte nu se va obține mult așteptata istovire a adversarului. Cît despre reistența în, bani, efective, munițiuni și... nervi, socotelile sunt făcute pînă, cel puțin, la primăvara viitoare. Și acum nici unul dintre beligeranți nu se arată dispus să cedeze și nici să-și fixeze măcar un termen peste care să creadă că nu va mai putea sau nu va mai trebui să reziste. Victoria se va determina tot pe cele două fronturi principale , iar asupra lor operațiile din Balcani nu pot avea decît un efect dilatoriu, ARMATA SARBA Armata sîrba are tradiții gloprioase, dar e pusă la o grea încercare. După campania din 1912, în care armata sîrbă a cîștigat victoriile succesive de la Kumanovo, 11 Uskub și Monastir — cele mai importante din întîiul războiu balc eanic, după campania 1913, în care Sîrbii au cîștigat victoria decisivă de la Bregalnița, a căzut asupra poporului sîrb nenorocirea războiului mondial, și totuși armata sa nu a șovăit o clipă de la împlinirea datoriei sale întregi. Cele patrusprezece luni de războiu de lună acum nu au înfrînt rezistența înverșunată a micului popor de eroi. In fata celui de al doilea mare atac austro-german, sîrbii, înstăriți probabil de amintirea de la ■ [Valjevo, se arată hotărîți să lupte și să cadă cu arma în mînă. Din cele 4—4 jum. milioane de locuitori, citi are Serbia după războaele din 1912 și 1913, s’au putut mobiliza, la începutul războiului, cam 400.000 oameni, dintre care trupele de întîia linie, cu rezervele lor, ajungeau după un anuar german, pînă la un efectiv, de 250.000 soldați. Această armată a avut să susțină lungul șir de jertfe al războiului, de pina acum și tot ea, cu oarecare ajutoare din afară, are să înfrunte și actuala ofensivă a generalului Makensen. Arare ori, în capricioasele peripeții ale războaielor, o armată atît de mică a avut de îndeplinit un mai mare și mai greu rol. N va îndeplini pînă la capăt Armata Sîrbă . Nu cădea învinsă. Etit â WÖME IBM» Știți puterile sale ? Iată ce nu se va putea lămuri decît mai tîrziu. Deci pe acum însă se poate constata că admirația pentru armata sîrbă e o unanimă și, ceia ce face onoare ambilor adversari, înșiși austro- germanii sunt gata să recunoască — și au recunoscut chiar — ca j atătiie de aviat și perseverenta ale luptătorilor dela Dunăre și de la Drina . Intre aliații care luptă în actualul războiu, numai evreii mai aveau, înainte de începerea ostilităților, o experiența războinică recentă, comparabila în însemnatate și în durata cu acea a Iirmior. In armata aceasta numai două contingente au primit botezul de foc și singe în războiul de acum. Restul luptătorilor sunt veteranii din 1917 și 913. In fruntea acestei armate încercate se află un comandament ale cărui lecții de manevra se fac de trei ani numai pe cimpunie se luptă; acest comandament are pină acum de înregistrat nici o înfrîngere în cei trei ani de campanie aproape neîntreruptă. Energia entuziastă a prințului Alexandru, prudenta voevodului i’at nie, îndrăzneala generalului Martinovici, au dat comandamentului sîrbesc putința de a întrebuința cu folos calitățile militare ale poporului sîrb. De altfel, dacă mai trebuie un omagiu armatei sîrbe și comandanților săi, însuși înaltul comandament german i-l aduce cu prisosință, prin numirea generalului Mackensen, gloriosul învingător din cîmpiile Poloniei, în fruntea , armatelor care operează împotriva micului și eroicului regat du■>nărean. . am*. Í* ■ ÎNSEMNĂRI Om spectacolelor "• Să începem cu cuvintele stereotipe ale poeților: „noaptea își întinde maritra asupra Bucureștilor“... La orele 7 e noapte dea binelea. Și cu toate acestea lumea e obicinuită să vină la teatru după ora 9. 1, Rece? Să fie ocupatiunea cauzal imediată care determină pe spectatori să vină tîrziu la teatru, și orele de spectacol sunt destul de tîrzii? Nu cred, fiindcă... Să luăm o pildă. c In străinătate în Germania și Austria, — la Berlin, Viena, și în celelalte centre numeroase culturale din ambele țări, spectacolele încep la om 7 și se termină la ora 10. Sunt spectatorii acestor țări 1 mai puțin ocupați decit spectatorii de la noi? E lupta pentru trai în Germania și Austria mai puțin.E intensă decit la noi? Răspunsul negativ la aceaste întrebări, e un adevăr axiomă. Și totuși spectacolele încep la om 7. Dar, în sfîrșit, așa e obiceiul, și contra lui argumentările logice și raționale, n’au nici o putere. Obiceiul e o habitudine, cum îî spune psihologul și pragmatistul american William James, înrădăcinată în sîngele nostru și contra căreia nu e nimic de făcut. Habitudinea, are puterea idolelor baconiane... De aceia, ar fi să predic în pustiu, cerînd spectatorilor să încerce să vină la teatru la 7 nu la 9, dacă bine înțeles direcțiile teatrelor — cari nu pot neglija obiceiurile publicului, ar schimba orele de teatru, în loc de 9 la 7. Spectatorii pot veni așadar la teatru la ora 9 așa cum le e obiceiul și așa cum... e și la Paris. * • * Dar, cu toate acestea, spectatorul care nu-și poate schimba obiceiul, are totuși o obligațiune față de ceilalți spectatori cari se grăbesc să vină la teatru înainte cu ■ cîteva minute de începerea reprezentației. Și antume, spectatorii ■ au datoria, — și în font o găsesc • că ea are un caracter și de bună [ cuviință, — să nu vină la teatru [ după ora 9; spectacolul e început 1 și atențiunea tuturora a îndreptată spre conflictul ce se desfășoară înaintea ochilor; atențiunea tuturor e îndreptată spre conflicțtul ce se desfășoară înaintea ochilor.Atențiunea e deviată apoi spre întârziatul spectator. Nimic mai penibil. Și evident, nimic mai dhrist pepriv* vremurile, civilizate , de azi. Mi-e teamă însă că și aci predic în pustiu fiindcă în sîngele spectatorilor a intrat poate hobiudinea de a veni tîrziu la teattru spre a fi văzuți. Noroc însă că e întuneric în sală; astfel, cel ce vine tîrziu nu e văzut... iar cel ce vine tîrziu, nu poate vdea nici el mînia pe care o produce în sufletele spectatorilor și pe care strălucirea ochilor, lor o exprimă numai.a I FsmientE ielatzmlai« Specialele de joapte Vel mincinoase doer prea mare Preț adevărul ta juri că n’are ? (loan Văcar escu). Nu voim să scriem de „specialele de noapte“ de pe calea Victoriei, ci de edițiile speciale ale ziarelor, cari a început să apară noaptea. Măi în toate cazurile aceste speciale conțin știri false, telegrame plăzmuite în redacție spre a pregăti opinia publică într’o anumită direcție sau simplu spre a jefui lumea. Apucîndu-ne să scriem de aceste foi volante de inducere în efoarie, ne-a venit în minte versurile închinate de Ioan Văcărescu „La Mincinosul“ care se termină prin cele două reproduse în fruntea acestui articol. Dii noapte a apărut „Epoca“, tipărită cu litere de afiș, anunțînd căderea Cernăuților în mîinile rușilor. Cum am zărit-o ne-am gîndit la cele două versuri! „Vei mincinoase boer prea mare, Preț Adevărul te juri că n’are !“ Și, într’adevăr, eri a apărut prin ziare următoarea desmințire: „Ziarul „Epoca“ anunțînd știrea că Cernăuții au fost luați de ruși, legațiunea imperială și regală al Austro-Ungariei constată că această știre este falsă. (Conunită de legațiunea Austro-Ungariei)“. Desmințirea e făcută chiar într’unul din ziarele cari, ca și „Epoca“, a apărut în ediție specială. * Ei, ce vor fi zis, a doua zi, cele cîteva sute sau chiar mii de persoane dări și-au dat banul muncii pentru o minciună atît de repede dovedită? Edițiile speciale de zi, chiar cînd conțin neadevăruri — și conțin din gros, slavă Domnului— tot nu produc atîta panică și atîta revoltă ca acelea ce se tipăresc în miez de noapte. Iasc să se culce omul î,3i ceprești o minciună , grosolană, pe care discută puia la ziuă, cinci... când mitai ars tu E urît și nu e nici cinstit. C. Aliații debarcă nouă trupela Salonic Viena, 28 Sept. — După comunicațiunile autentice din Salonic ale corespondenței sud-slave, patru treisporturi: Australia, Britania, Media și Djewad au sosit la 5 Octombrie, la orele 8 dimineața în portul Salonic unde au debarcat 800 de soldați francezi. Trupele debarcate proveneau de la Seddulbahr. In aceiași zi a sosit un crucișător englez care a debarcat vre-o mie de englezi. A doua zi au fost debarcați 5000 de francezi, 5000 de algerieni și maro CdVsî, tot din trupele de la Dardanele Cam și 2000 de englezi. In total cam 21 000 de oameni cari formează diviziunea Bailland, comandată de generalul cu același nume. In afară de aceste trupe nu a mai fost debarcat nici un soldat. La 9 octombrie a sosit ordinul• brigada să plece în Serbia, dar, dn ultimul moment a %oșit un contraordin. Englezii au încercat să ocupe Karaburnn, dar au fost împedicați de greci. Pare exclus ca chiar în cîteva săptămîni să poată fi debarcați mai mult de IO.OOM ori 50.000 oameni anglo-francezi. Din ce în ce mai mult se relevează că intențiunea nu fid- alta decit a lăsa pe Greicia să se jertfească pentru înțelegerea. (Corr. Bureau). apărătorii POLITICA ECONOMICA INTERESELOR STREINE Și în materie economică, se constată că sunt oameni și ziare în slujb intereselor protivnice celor romînești Nu odată am arătat act cit de degradatoare este pozitiunea acelora cari, nici în împrejurărle actuale, cînd toate energiile românești trebue să se strângă împrejurul intereselor naționale, se găsesc oameni cari să susțină interese străine. Din nenorocire, cazurile acestea se înmulțesc. . Acum cîtăva vreme, agricultorii noștri erau îngrijați de soarta recoltei celei noi și, întruninduse într-un congres, au trimis o delegațiune la d. ministru al lucrărilor publice, spre a-șî expune doleanțele. înainte însă de a fi primită acea delegație, de d. ministru al lucrărilor publice, guvernul luase măsurile necesare pentru ca interesele legitime ale agricultorilor să nu sufere. Aceste măsuri se traduceau prin înmulțirea mijloacelor de comunicație pînă la granițe, prin libertatea deplină a exportului, ridicîndu-se orice prohibire a cerealelor, și prin alte măsuri secundare, cami ar fi prea lung să le mai enumărăm aoi. Atît erau de evidente înlesnirile acestea, și solicitudinea pe care guvernul o arăta economiei naționale, încît chiar în memoriul pe care comisiunea agricultorilor a prezentat-o congresului se recunoștea bunăvoința și solicitudinea guvernului. Au fost totuși, din nenorocire, oameni cari au încercat să exploateze nevoia de export a agricultorilor no.tri, — pe care de altfel cum am văzut, guvernul a luat toate măsurile ca să o înlesnească — pentru a crea nemulțumiri contra guvernului. Manoperile acestea nu au reușit insa. Acuma, mai de curînd, agricultorii s’au întrunit la sediul Sindicatului agricol de Ilfov, și au înaintat guvernului un nou memoriu, asupra unei alte chestiuni. Geneza acestui memoriu era situațiunea creată la granițele noastre,în urma dificultăților de hot felul cari s’au adus exoortulri de autoritățile vamale ale Statelor vecine. Guvernul a luat și a îndeplinit toate măsurile pentru ușurarea exportului. Nu depindea însă de el însul, nici de organele puse sub dependența sa, ca să înlesnească scurgerea acestor produse peste graniță, ci mai ales de interesele statelor cumpărătoare. Pr, intre altele, cumpărătorii e pe piețele de consumațiune ale erealelor noastre s’au sindicat, cu copul anume de a crea o scoboîre a preturilor sub limita normală. In memoriul lor, agricultorii a propus o contra-măsură, fată le sindicalizarea cumpărătorilor, la nevoie de sindicalizarea vînătorilor, ca și de organizarea unui credit lesnicios, pentru ca agricultorii în lipsă momentană să nu fie siliți a vinde cu orice preuri. In larga-i solicitudine pentru această însemnată ramură de proluctiune națională, guvernul a aprobat în principiu măsurile projuse, dînd întregul său concurs, pentru ca bogăția noastră agricoă să nu fie depreciată. S’a întîmplat însă și în acest caz, că s’au găsit publicatiunî cari să apere interesele străine agricultureî noastre, combătînd masurile propuse și cerînd ca să se lase întreaga libertate a transactiunilor, — adică libertatea pentru unii de a dicta preturi prea scăzute. Este de altfel foarte regretabil că s’au găsit publicatiune zis< A — ni/% Í vi al altor interese decât acelea ale economiei nationale. De altfel nu au mare însemnătate, întrucît aceia cari au conducerea acestor interese sunt prea bine pătrunși de însemnătatea lor și de linia de urmat, spre a fi influențați. Oricum însă, e un spectacol trist, de a vedea cum organe cari se pretind apărătoare a intereselor romînești, le deservesc astfel: * ^ Kn«jr .T. • • ■ Ț.» Tot în aceiași categorie trebue să punem ziarele și persoanele cari au crezut de cuviință să ducă o campanie plină de calomnii împotriva ministerului de războiu, susținînd interesele unor anume societăți petrolifere străine, în contrazicere cu acelea ale Statului român. E și aceasta o îndrăzneală care uimește. Desigur că la momentul oportun, cînd se va face bilanțul serviciilor și de serviciilor aduse țărei în momentele grele de azi, răspunderile se vor preciza și sancțiunile vor fi dictate de chiar opinia publică, Bep. ÎNCERCAREA TIRULUI ATITUDINEA BULGARIEI — JUDECATA de fostul ministru LA PETROGRAD — Petrograd 29 .Septembrie.—Fostul ministru al Bulgariei, Magearoff, înainte de a pleca în Bulgaria, a făcut declarațiunile următoare ziarelor: A declarat că consideră misiunea sa în Rusia completamente neizbutită și se vede înșelat în modul cel mai josnic deoarece guvernul bulgar a violat în mod rușinos toate condițiile cu care Madjaroff consimțise să primească postul său la Petrograd. Fiind amic fidel și partizan al Rusiei, Madjaroff nu a încetat de a dezavua orientarea politică a Bulgariei din vremea din urmă. Prin urmre ruperea relațiunilor s’a făcut nu din cauza lui Magearoffi ci în contra voinței lui Părăsind Rusia, își exprimă cea mai mare recunoștiință către d. Sa anoff și ajutoarele lui și către presa rusă, care, înștiințind pe Bulgaria că urmează o politică nefastă s’a achitat în mod conștiincios de datoria ei morală față de țara liberală de către Rusia. Relațiunile dintre d. Sascmoff și Bulgaria constituesc cea mai frumoasă pagină a istoriei Bulgariei. Sosind in Bulgaria d. Magearof) va spune tot adevărul, singur, în stare de a salva Bulgaria. Toată politica mea și toată viața mea sunt bazate pe principiul că Bulgari nu se va împotrivi nicio dată triplei înțelegeri. Opozițiunea arătată de Bulgaria Rusiei, care a liberat’o și a creat’o, Angliei,care a ajutat’o să se unifice, Franței care a contribuit puternic la programul și independența ei, echivalează cu un păcat de moarte. Invit pe politicianii din Sofia să-mi arate un singur fapt care să probeze că Germania, Austria și Turcia au făcut vreodată Bulgariei cel mai mic bine. Alianța turco-bulgară constitue după mine o rușine și un apropriu neșters pentru țara mea. Ințeleg prea bine că s’a voit a se uza de Bulgaria ca de un instrument orb, dar nu’mî pot închipui cum .Bulgaria a consimțit să primească li, I acest rol înjositor. Fiind întotdeauna admirator al poporului rus, cunoșteam Rusia înainte de șederea mea în aceeată țară din literatura de om văd cu ochii mei proprii că Rusia întreagă este unită ca în epoca râmboiului dela 1812 în scopul unic de a învinge pe inamic. Cred preferind că această victorie va fi dobândită. Socotesc viitorul Bulgariei plin de un penibil necunoscut căci sunt acte pe cari e cu neputință să le comiți fără a risca de a te lăsa să fii veștejită de toată lumea. Totuși vreau să păstrez credința eM Rusia, care a creat Bulgaria, und V r*. L se va retrage pentru totdeauna de la poporul bulgar și nu-i va imputa greșelile și crimele cari au făcut să devieze Bulgaria din drumul ei istoric comițînd un grav păcat și perzînd cele mai bune speanțe ale națiunei. (Westniki. ----- ------ BULGAR Știri exagerate Petrograd 29 Sept. — In comunicatele cartierului general german s’a înserat de curînd monstruoasa știre că trupele rusești operînd în contra armatei genericului Mackensen, spre a acoperi detașamentele ce se retrăgeau, au alungat spre inamic mulțime locuitorilor pacinici cu femeile și copii. Agenția Wolff continuă a răspîndi acest svon. E de prisos a arăta că trupele rusești n’au racurs mici odată la atari lase procedeuri de războiu în lupta contra inamicului. Se cuvine a se acuza de împușcarea populațiunei fără apărare nu trupele ruse, ale căror simțiminte umanitare sunt pue cunoscute, ei exclusiv pe germani fari nu neglijează nimic în timpul acestui războiu spre a-și ajunge scopul și care, precum reese din raportul generalului Mackensen, au împușcat femeile și copiii cu se găseau probabil în spatele trupelor neatetre în retragerea lor pe pozițiunile următoare. Aceleași cazuri de împușcare premeditată a fugarilor fără apărare atît de către trupele germane cît și austriace, ei au repetat de mai multe ori precum mărturiSște oamenii cari au luat parte în luptele din August anul acesta pe frontul occidental. (Weetnik), „ Lpg I—n. .*•€