Satul Socialist, octombrie 1969 (Anul 1, nr. 129-155)
1969-10-09 / nr. 136
PAGINA 2 ZOOTEHNISTI! Pregătirea ■ ■■ ■■■ ■ ■ , a condițiilor pentru iernate ■ ж Щ se înscrie intre urgențe jVWWWVWWVW* SE PARE CA SUNT OAMENI CARE NU AU SESIZAT INCA APROPIEREA IERNII SAU, DACA AU OBSERVAT LUCRUL ACESTA, ÎL ASTEAPTA IMPASIBILI. SUNT, DE REGULĂ, TOT ACEIA CARE, ÎN PRIMĂVARA, AU ALERGAT SA CEARA FURAJE LA VECINI, SAU ALE CĂROR ANIMALE AU FOST ÎNGRĂMĂDITE IN GRAJDURI FRIGUROASE. NETNNĂTIND NIMIC SAU MAI NIMIC DIN NECAZURILE MULT PREA DEVREME UITATE, EI N-AU PREGĂTIT ÎNCĂ ADĂPOSTURILE, IAR BAZA FURAJERA ESTE DEFICITARA LA MAI TOATE CATEGORIILE DE NUTRETURI. SI INTR-UN DOMENIU SI IN CELALALT, AMBELE HOTARITOARE PENTRU SOARTA PRODUCTIEI ANIMALE, SE MAI POT ÎNTREPRINDE MASURI EFICACE IN ZILELE CARE URMEAZA. CU O CONDIŢIE INSA , PREGĂTIREA ADĂPOSTURILOR ŞI COMPLETAREA BALANŢEI FURAJERE SĂ-ŞI OCUPE PE AGENDA URGENŢELOR AGRICOLE LOCUL PE CARE ÎL MERITA. Aşteptaţi furajele să vină singure la iesle ?!?... Atît din prăsila proprie, cît şi din creditele acordate de stat, cooperativele agricole din judeţul Dîmboviţa au ajuns la un efectiv de animale proprietate obştească apropiat de cel prevăzut pentru sfîrşitul anului 1970. Dintr-o situaţie întocmită recent reiese că şeptelul cooperatist numără 27 382 de taurine, 12 219 porcine, 53 181 de ovine şi 61 677 de păsări. Dacă în privinţa sporirii numerice a animalelor exista preocupare, nu acelaşi lucru se poate spune despre asigurarea bazei furajere, condiţie primordială pentru obţinerea de producţii sporite şi sigure de lapte, carne, lînă şi ouă. Ne aflăm în prima decadă a lunii octombrie şi balanţa furajeră este deficitară. Deşi în această vară au fost nutreţuri mai multe şi de calitate mai bună decit anul trecut, număroase cooperative agricole au neglijat strîngerea furajelor necesare numărului de animale ce vor intra în stabulaţie. Acum, în prag de iarnă, cooperativele agricole din Bălenii-Sîrbi, Bălenii-Români, Cornăţel, Vlădeni, Picior de Munte, Pătroaia, Gura Şuţii, Frasini şi multe altele s-au trezit cu sute de tone de fînuri lipsă din depozite. Pe întreg judeţul lipsesc faţă de nenecesar 6 324 tone de fînuri, din care 5 380 tone de leguminoase. Nici la celelalte capitole ale balanţei situaţia nu este mai bună De exemplu, la suculente, deficitul se ridică la 23 078 tone, din care numai siloz 16 346 tone. Această stare de lucruri complet nesatisfăcătoare s-ar mai putea remedia în săptămînile următoare. Cu o condiţie : Toate unităţile cooperatiste să-şi mobilizeze forţele şi, paralel cu celelalte munci de sezon, să recolteze tot ceea ce se mai poate recolta din vegetaţia existentă. O mare atenţie va trebui acordată conservării cocenilor de porumb. Deficitul de finuri şi in special de concentrate (care totalizează peste 5 000 tone) poate fi foarte bine compensat prin suculente şi grosiere care, tocate, melasate şi saramurate, asigură o hrană bună pentru animale. De bună seamă că toate cele de mai sus nu constituie o noutate nici pentru consiliile de conducere ale cooperativelor agricole, nici pentru organele agricole judeţene. Numai că, nici unele, nici altele n-au tras învăţămintele cuvenite din situaţia grea prin care au trecut în iarnă şi primăvară. Dacă in lunile de vară s-ar fi strîns tot ce a rodit pămîntul (ne referim în, acest caz la furaje) desigur că’ nu s-ar fi ajuns la acest deficit care pune sub semnul întrebării chiar raţiile de întreţinere a animalelor. Lipsa de preocupare pentru depozitarea la timp a furajelor se mai vădeşte şi din refuzul sau din tărăgănarea unor cooperative de a ridica tărîţele ce li se cuvin pentru laptele contractat cu întreprinderea de industrializare a acestui produs. La bazele din Tîrgovişte, Pucioasa, Piteşti şi Ploieşti sînt peste 250 000 kg de tărîţe neridicate de cooperativele din Ulmi, Văcăreşti, Dragomireşti, Lucieni, Crîngul, Vişina şi altele, cantitate ce blochează depozitele morilor. Se impune ca, o dată cu strîngerea porumbului, a cartofilor şi a celorlalte culturi de toamnă, cu însămînţatul griului şi al secarei, să se depună eforturi susţinute, zi şi noapte, pentru recoltarea şi înmagazinarea întregii cantităţi de furaje necesare, în aşa fel incit perioada de stabulaţie să ofere animalelor nu numai raţii de întreţinere, ci şi de producţie. In acelaşi timp, Uniunii judeţene cooperatiste şi direcţiei agricole le revine datoria să controleze în® In cîmp mai exista importante resurse furajere . Situaţia de la Uniune nu corespunde cu cea din teren o 250 000 kg de concentrate industriale îi aşteaptă pe beneficiari de aproape felul cum unităţile productive se îngrijesc de rezolvarea acestei probleme, iar acolo unde întîlnesc dezinteres în organizarea judicioasă a muncii, atitudine de gură-cască sau delăsare să ia măsuri corespunzătoare, pentru îndreptarea lucrurilor şi asigurarea hranei animalelor pe timpul iernii. Şeptelul cooperatist reprezintă un bun naţional. Pentru dezvoltarea lui continuă, statul nostru socialist acordă unităţilor agricole credite şi numeroase alte înlesniri (asistenţă veterinară, medicamente, reproducători de rasă şi material biologic, păşuni etc), numai ca acestea să producă cantităţi sporite de lapte, carne, lînă şi ouă, atît de necesare aprovizionării populaţiei, cît şi nevoilor industriei alimentare şi exportului, îngrijirea şi furajarea raţională a animalelor constituie în acelaşi timp şi o sursă de venituri suplimentare pentru cooperatori, una din principalele căi de ridicare a nivelului lor de trai. AL. ŞTEFANESCU Normal ar fi ca la această dată lucrările de construcţii, reparaţii şi amenajări pentru adăpostirea animalelor să se afle într-un stadiu avansat. Care este situaţia de fapt ? La Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole din judeţul Constanţa aflăm că din 70 de grajduri, saivane, puterniţe etc., prevăzute a fi construite în acest an, lucrările au fost încheiate la 50 dintre ele, alte 12 obiective aflîndu-se în stadiul de finisare. Neatacate au rămas doar şase obiective, în locul acestora ridicîndu-se alte construcţii introduse ulterior în plan. De asemenea, au fost lichidate complet restanţele din cinul precedent. La prima vedere s-ar părea că premisa îndeplinirii cu uşurinţă a sarcinilor de plan. Analizînd situaţia pe categorii de obiective ajungem, însă, la o altă concluzie, prar reală şi mai puţin optimistă decit a conducerii uniunii. Astfel, din cele 16 grajduri pentru bovine — a căror construcţie a început în acest an — sunt terminate doar patru, iar din opt îngrăşătorii pentru porci, doar două. In aceeaşi situaţie se află şi halele pentru păsări şi puierniţele. Dacă mai adăugăm şi faptul că un mare volum de lucrări urmează a se consuma pentru reparaţii capitale şi amenajări, avem toate motivele să ne îndoim de posibilitatea îndeplinirii în scurt timp a prevederilor pentru anul în curs. Din capul locului trebuie să spunem că întîrzierile şi lipsurile existente se datoresc, pe de o parte, uniunii judeţene care a tolerat cu uşurinţă amînarea începerii lucrărilor, iar pe de altă parte, acelor consilii de conducere ale cooperativelor agricole de producţie care luate de alte „griji" au trecut pe planul al doilea problema asigurării Cerul nu este un bun acoperiş adăposturilor pentru animale. Bineînţeles, că pentru justificarea rămînerilor în urmă, nu lipsesc „argumentele". Cel mai des utilizat continuă să fie argumentul „lipsei de materiale". Oare aşa să fie ? Pentru edificare, iată şi un exemplu. Cooperativa agricolă de producţie Siliştea amînă mereu lucrările la noul grajd pentru vaci, chipurile „din lipsă de materiale". „Cooperativa a primit la timp şi în cantităţi suficiente toate materialele — ne informează inginerul Virgil Ionescu de la uniunea judeţeană — dar le-a vîndut". într-un stadiu cu totul necorespunzător se află adăposturile din cooperativele agricole M. Kogălniceanu, Piatra, Izvorul Mare, Ovidiu şi altele. La cooperativa agricolă Murfatlar, de pildă, acoperişurile, pereţii şi pardoselile grajdurilor prezentau spărturi şi crăpături vizibile. — Cînd veţi efectua toate aceste reparaţii, întrebăm pe inginerul Vasile Bebiu ? — Acum sîntem ocupaţi cu recoltatul, dar după aceea... Ce se înţelege prin „după aceea" nu-i greu de ghicit. Reparaţiile se vor face în grabă în anotimpul ploios. Faptul se explică prin aceea că în unele cooperative agricole a devenit un obicei ca lucrările prevăzute pe parcursul a patru trimestre să fie înghesuite într-unul singur, cel de pe urmă. Or, aşa după cum s-a constatat şi în alţi ani „criza de timp" conduce la executarea de mîntuială a lucrărilor. Iată le ce credem că este cazul ca măcar acum, cît timpul prielnic mai permite, să se treacă cu toate forţele disponibile — şi astfel de forţe există în cooperativele din judeţ — la pregătirea pentru iarnă a adăposturilor pentru animale, să se urgenteze toate categoriile de lucrări în vederea recuperării întîrzierilor. DAN DUMITRIU corespondentul „Satului socialist"* Toată lumea pe cîmp! (Urmare din pag. 1) neau de mişcarea a sute de oameni. Mari grămezi de un galben-portocaliu, semănînd de departe cu nişte neobişnuite buchete de crăiţe, dar care erau de fapt movile de ştiuleţi, se înălţau văzînd cu ochii. Pe unde abia ieri sau în cursul dimineţii, trecuse in largi şiruri de tiraliori ai recoltei această obşte fiarnică, tractoarele şi porniseră aratul. Dar nu despre paleta de culori fermecătoare a peisajului merită să vorbesc, ci despre freamătul acela viu în care sute de oameni, tineri şi bătrîni, munceau ca într-o uzină, al cărei acoperiş, ca de sticlă sinilie, era însuşi cerul înalt. Era într-adevăr demn de elogiat să vezi ritmul de conveier industrial în care erau desfoliaţi ştiuleţii de aur, în care erau tăiaţi cocenii, modul rapid în care lucrau echipele de transporturi şi se elibera cîmpul, făcînd loc tractoarelor. Abia seara, în sfîrşit, am putut sta de vorbă cu agronomul, cu preşedintele, cu primarul, cu învăţătorii şi cu oamenii, satului. Fusesem martor la ceea ce ei înşişi numesc atît de simplu şi de frumos : ziua-lumină. A doua zi înainte de răsăritul soarelui, satul iar s-a golit ca prin farmec. Directorul căminului cultural iar a pus pe uşă anunţul „mă aflu la porumb”. Biroul primarului iar a rămas gol. „Toată lumea pe cîmp !” N-am auzit nici măcar o singură dată răsunînd această lozincă, acest cuvînt de ordine, dar am înţeles că fiecare om trăia această poruncă a zilei într-un fel simplu şi profund, în acel fel care dă totdeauna muncii sale o aureolă de dîrzenie şi de înaltă frumuseţe etică. ф Ф © . SATUL SOCIALIST Nr. 136 — Joi 9 octombrie Joi 9 octombrie Soarele răsare la ora 6 şi 22 de minute. Apune la ora 17 şi 43 de minute. Luna răsare la ora 4. Apune la ora 16 şi 51 de minute. De la începutul anului au trecut 282 de zile. Pînâ la sfîrşitul anului au rămas 83 de zile. STAREA VREMII ! MEDALION Johannes Becher Se împlinesc 11 ani de la moartea poetului şi scriitorului german Johannes Becher. Fruntaş al mişcării antifasciste germane, a publicat valoroase culegeri de versuri („Căutătorul de noroc") şi romanul „Despărţire". După 1945 a militat pentru reconstrucţia ţârii sale şi pentru crearea culturii noi, socialiste. Din 1954 a fost ministru al culturii al R. D. Germane. Este autor al imnului naţional al R. D. Germane. După terminarea celui de al doilea război mondial, pe lîngâ volumele de versuri „întoarcere ", „Romane în versuri", „Poporul rătăcind în întuneric", „Noi cîntece populare germane", a scris eseuri şi studii literare. Timpul probabil pentru 9 octombrie , vreme frumoasă. Cer variabil, mai mult senin. Vînt slab, pînâ la potrivit. Temperatura în creştere uşoară. Minimele vor oscila între 0 şi 10 grade, iar maximele între 13—28 de grade. Brumă locală. Timpul probabil pentru 10, 11 şi 12 octombrie , vremea se menţine frumoasă. Cer variabil, mai mult senin. In vestul ţării se vor semnala ploi slabe. Vîntul va sufla potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 4 şi 12 grade, iar maximele între 14—22 de grade. MIC ÎNDREPTAR DE COMPORTARE « CE ÎNSEAMNĂ A FI POLITICOS? A fi politicos înseamnă a avea priceperea de a alege singur şi rapid cea mai potrivită reacţie care să pară firească într-o anumita împrejurare ; înseamnă, deci, a alege intenţionat o anumită soluţie dintre cele pe care bunul simţ şi educaţia ni le pun la dispoziţie , înseamnă în ultimă instanţă, a ne antrena chiar voinţa, pentru că de foarte multe ori este nevoie de o renunţare cugetată la primele noastre imbolduri. Practicarea regulilor bunei-cuviinţe este nu numai o chestiune de educaţie, ci în acelaşi timp de voinţă, căci impune fiecăruia o disciplină, o luptă cu propriile slăbiciuni, o nevoie de ordine în gînduri şi fapte. Vineri 10 octombrie RADIO PROGRAMUL I. — 5,05—6,00. Program muzical de dimineaţă. 5,30 Jurnal agrar. Buletin agrometeorologic. 6,05—9,30. Muzică şi actualităţi. 10,50 Ce frumoasă-i ţara mea — program de cîntece. 11,05 Prezent şi viitor înştiinţa agricolă. 11,50 Cotele apelor Dunării. 12,30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13,00 Radiojurnal. 13,10 Mic magazin muzical. 14,10 Roza vînturilor. (Magazin geografic pentru şcolari). 16,00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16,30 Tribuna radio. 17,35 Doine şi jocuri populare. 18,10 Radio-anchetă economică. 18,30 O melodie pe adresa dv. 20,25 Zece melodii preferate. 22,00 Radiojurnal. Sport. Buletin meteorologic. 22,20 Romanțe. 22,45 Melodii aproape uitate. PROGRAMUL II. 16,00 Din programul zilei. 7,00 Radiojurnal. Sumarul presei. Buletin meteo-rutier. 8,10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri) 9,00 Jocuri populare. 13,40 Banatule, mîndră floare — muzică populară 15,30 Pe strada mea e toamnă iar — muzică uşoară. 16,00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. TELEVIZIUNE 10,00 Сi-aţi dori să revedeţi ? — Tele-enciiclopedia. 11,00 închiderea emisiunii de dimineaţă. 18,00 Buletin de ştiri. 18,05 Studioul şcolarilor. 18,30 Consultaţie tehnică T.V. 19,00 Tele-universitatea. Ciclul „In lumea atomului". 19,30 Telejurnalul de seară. 29,00 Film artistic „Nu se ştie niciodată". 21,35 Reflector. 21,55 Mult e dulce şi frumoasă. 22,20 Varietăţi pe peliculă. 22,45 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 23,00 închiderea emisiunii. Prima oră a zilei la Becicherecul Mic, judeţul Timiş. Un lot de tineret bovin, pus la îngrăşat, este scos la păşune. Printre numeroasele cămine culturale date în folosinţă în ultima vreme se numără şi cel din comuna Piscu, judeţul Galaţi pe care îl avem în fotografie. ® ф ф ф ф ф фф II ффффффффффф® (Urmare din pag. I) uite din partea altor limbi au variat de la regiune la regiune, ci pentru că chiar şi astăzi viaţa impune în fiecare ţinut alte preocupări. In deltă, de exemplu, este nevoie de multe cuvinte care în satele de pe munţi nu au de ce să fie cunoscute. Nu mai vorbesc de faptul că intelectualii se exprimă în oarecare măsură altfel decît cei cu puţină ştiinţă de carte. Desigur, limba nu se va unifica niciodată complet. Cuvintele cerute de practicarea unei activităţi vor fi totdeauna folosite în primul rînd de specialişti şi aceştia pot fi grupaţi şi pe regiuni (am dat mai înainte exemplul deltei). Se întîmplă, bineînţeles, ca obiectele specifice unei profesiuni sau unei regiuni să fie cunoscute de multe persoane din afara specialităţii sau a regiunii, şi prin aceasta şi cuvintele care denumesc acele obiecte se generalizează în limbă. Acum 60 de ani, cuvinte ca pneu, volan, carburator erau cunoscute numai de şoferi, pe cînd astăzi ele sînt la îndemîna oricui ; orice român, chiar dacă trăieşte, să zicem, la Predeal, cunoaşte termeni ca năvod sau plajă. Dar există şi altfel de diferenţe. Acelaşi obiect poartă nume diferite după regiuni : zăpadă, omăt, nea, fără să fie vreo deosebire de înţeles între ele. In acest caz este normal să se aleagă unul singur, care să se generalizeze, eliminindu-le pe celelalte, dacă nu cumva se stabilesc, cu timpul, diferenţe de nuanţe. Cîteodată particularităţile de grai privesc un teritoriu foarte restrîns. In copilăria mea, în comuna Reviga (jud. Ialomiţa) se zicea că luna a acinat, cînd răsărea după apusul soarelui. In sate situate la cîţiva kilometri distanţă, cuvîntul era necunoscut. Există şi cazuri mai curioase, în unele părţi ale ţării, se numeşte neatin un cal tînăr şi cîrlan un berbec tînăr ; în alte părţi este invers, noatinul e berbec şi cîrlanul e cal. Se înţelege că atunci cînd se întîlnesc oameni din regiuni diferite se pot naşte confuzii şi chiar încurcături mari. Dacă cineva dă dispoziţie să se vîndă neatinul, înţelegînd berbecul, iar cel care primeşte dispoziţia vinde calul, este evident că rezultatul nu va fi agreabil. Prin cuvîntul aci, oltenii înţeleg „locul unde eşti tu“ (deci persoana a II-a), pe cînd ceilalţi români zic aci pentru „locul unde sînt eu“ (deci persoana I). Evident că se pot naşte confuzii, cu atît mai mult cu cît, în cazul convorbirilor telefonice şi al scrisorilor, distanţa între cei doi parteneri poate fi foarte mare. Pronunţările diferite ale aceluiaşi cuvînt, ca şapte, şapte, şăpti, nu împiedică înţelegerea, dar pun oarecum o ştampilă vorbitorului. Cam în acelaşi fel, dar mai supărător, sînt diferenţiaţi oamenii pe categorii culturale, cînd e vorba de întrebuinţarea cuvintelor noi. Cei cu mai puţină ştiinţă de carte se dau pe faţă cînd pronunţă greşit astfel de cuvinte, de exemplu zic indentic în loc de identic, tramversa în loc de traversa şi, de asemenea, cînd folosesc cu înţeles greşit cuvintele recente, de exemplu înţeleg că mutual este totuna ca pe muteşte (cînd de fapt înseamnă „reciproc", deci ajutor mutual este acela pe care fiecare îl dă celorlalţi şi îl primeşte de la ceilalţi), sau cred că vindicativ este „ceva care vindecă" Este, de asemenea, limpede pentru toată lumea că necunoaşterea ortografiei trădează incultura : cineva care scrie noştrii (cu doi !), sa dus, vina sa este mare, arată dintr-o dată că nu şi-a însuşit modul corect de a-şi analiza gîndurile. Se ştie că ortografia noastră este mai simplă, deci mai uşoară decît a multor limbi europene ; totuşi îşi are şi ea capcanele ei, de care trebuie să ne ferim. Morfologia este în general mai statornică şi diferenţele faţă de norme sînt mai puţine, dar ele există : în loc de au venit, unii vor zice a venitără, iar alţii a venit. Şi la unii şi la ceilalţi recunoaştem şi regiunea de unde provin şi faptul că nu au mers prea departe cu învăţătura. In toate aceste cazuri şcoala are datorii mari, şi cînd zic şcoală, mă gîndesc în primul rînd la învăţători. Aceasta nu numai pentru că nu toată lumea ajunge la şcoala medie şi deci pe mulţi nu-i poate influenţa în mod organizat decît învăţătorul, ci, mai ales, pentru că multe lucruri nu se învaţă decît în primii patru ani de şcoală. Experienţa mea, atît de pe vremea cînd eram elev, cit şi din anii de profesorat, arată că cine n-a învăţat să scrie corect în şcoala primară n-a mai învăţat-o toată viaţa, ori cite şcoli a urmat. Vom cere deci învăţătorului să fie un permanent model de folosire a limbii literare. Să folosească el însuşi normele stabilite de Îndreptarul ortografic, să explice clar regulile ortografice şi să nu permită abateri de la ele, să corecteze, de asemenea, greşelile de gramatică, în sfîrşit să ajute la unificarea vocabularului, pe de o parte prin popularizarea cuvintelor adoptate de limba literară, pe de altă parte, mai ales, prin explicarea neologismelor, aşa fel incit să fie pronunţate exact şi folosite cu înţelesul lor corect. Este o sarcină foarte grea, recunosc, dar nimeni pînă acum nu a pretins că meseria de învăţător este comodă. Şcoala şi unificarea limbii