Satul Socialist, octombrie 1969 (Anul 1, nr. 129-155)

1969-10-09 / nr. 136

PAGINA 2 ZOOTEHNISTI! Pregătirea ■ ■■ ■■■ ■ ■ , a condițiilor pentru iernat­e ■ ж Щ se înscrie intre urgențe jVWWWVWWVW* SE PARE CA SUNT OAMENI CARE NU AU SESIZAT INCA A­­PROPIEREA IERNII SAU, DACA AU OBSERVAT LUCRUL ACES­TA, ÎL ASTEAPTA IMPASIBILI. SUNT, DE REGULĂ, TOT ACEIA CARE, ÎN PRIMĂVARA, AU ALERGAT SA CEARA FURAJE LA VECINI, SAU ALE CĂROR ANIMALE AU FOST ÎNGRĂMĂDITE IN GRAJDURI FRIGUROASE. NETNNĂTIND NIMIC SAU MAI NIMIC DIN NECAZURILE MULT PREA DEVREME UITATE, EI N-AU PREGĂTIT ÎNCĂ ADĂPOSTURILE, IAR BAZA FURAJERA ESTE DEFICITARA LA MAI TOATE CATEGORIILE DE NUTRE­TURI. SI INTR-UN DOMENIU SI IN CELALALT, AMBELE HOTARI­­TOARE PENTRU SOARTA PRODUCTIEI ANIMALE, SE MAI POT ÎNTREPRINDE MASURI EFICACE IN ZILELE CARE URMEAZA. CU O CONDIŢIE INSA , PREGĂTIREA ADĂPOSTURILOR ŞI COMPLETAREA BALANŢEI FURAJERE SĂ-ŞI OCUPE PE AGEN­DA URGENŢELOR AGRICOLE LOCUL PE CARE ÎL MERITA. Aşteptaţi furajele să vină singure la iesle ?!?... Atît din prăsila proprie, cît şi din creditele acordate de stat, coo­perativele agricole din judeţul Dîmboviţa au ajuns la un efectiv de animale proprietate obştească a­­propiat de cel prevăzut pentru sfîr­­şitul anului 1970. Dintr-o situaţie întocmită recent reiese că şeptelul cooperatist numără 27 382 de tauri­ne, 12 219 porcine, 53 181 de ovine şi 61 677 de păsări. Dacă în privinţa sporirii nume­rice a animalelor exista preocu­pare, nu acelaşi lucru se poate spune despre asigurarea bazei furajere, condiţie primordială pen­tru obţinerea de producţii spo­rite şi sigure de lapte, carne, lînă şi ouă. Ne aflăm în prima decadă a lunii octombrie şi balanţa fu­rajeră este deficitară. Deşi în a­­ceastă vară au fost nutreţuri mai multe şi de calitate mai bună decit anul trecut, număroase cooperative agricole au neglijat strîngerea fu­rajelor necesare numărului de a­­nimale ce vor intra în stabulaţie. Acum, în prag de iarnă, coopera­tivele agricole din Bălenii-Sîrbi, Bălenii-Români, Cornăţel, Vlă­­deni, Picior de Munte, Pătroaia, Gura Şuţii, Frasini şi multe al­tele s-au trezit cu sute de tone de fînuri lipsă din depozite. Pe întreg judeţul lipsesc faţă de ne­necesar 6 324 tone de fînuri, din care 5 380 tone de leguminoase. Nici la celelalte capitole ale ba­lanţei situaţia nu este mai bună­ De exemplu, la suculente, defici­tul se ridică la 23 078 tone, din care numai siloz 16 346 tone. Această stare de lucruri com­plet nesatisfăcătoare s-ar mai putea remedia în săptămînile ur­mătoare. Cu o condiţie : Toate u­­nităţile cooperatiste să-şi mobili­zeze forţele şi, paralel cu celelalte munci de sezon, să recolteze tot ceea ce se mai poate recolta din vegetaţia existentă. O mare atenţie va trebui acor­dată conservării cocenilor de po­rumb. Deficitul de finuri şi in spe­cial de concentrate (care totali­zează peste 5 000 tone) poate fi foarte bine compensat prin su­culente şi grosiere care, tocate, melasate şi saramurate, asigură o hrană bună pentru animale. De bună seamă că toate cele de mai sus nu constituie o nou­tate nici pentru consiliile de con­ducere ale cooperativelor agricole, nici pentru organele agricole ju­deţene. Numai că, nici unele, nici altele n-au tras învăţămintele cu­venite din situaţia grea prin care au trecut în iarnă şi primăvară. Dacă in lunile de vară s-ar fi strîns tot ce a rodit pămîntul (ne referim în, acest caz la fura­je) desigur că’ nu s-ar fi ajuns la acest deficit care pune sub sem­nul întrebării chiar raţiile de în­treţinere a animalelor. Lipsa de preocupare pentru de­pozitarea la timp a furajelor se mai vădeşte şi din refuzul sau din tărăgănarea unor cooperati­ve de a ridica tărîţele ce li se cuvin pentru laptele contractat cu întreprinderea de industriali­zare a acestui produs. La bazele din Tîrgovişte, Pucioasa, Piteşti şi Ploieşti sînt peste 250 000 kg de tărîţe neridicate de cooperati­vele din Ulmi, Văcăreşti, Dragomi­­reşti, Lucieni, Crîngul, Vişina şi altele, cantitate ce blochează de­pozitele morilor. Se impune ca, o dată cu strîn­gerea porumbului, a cartofilor şi a celorlalte culturi de toamnă, cu însămînţatul griului şi al secarei, să se depună eforturi susţinute, zi şi noapte, pentru recoltarea şi înmagazinarea întregii cantităţi de furaje necesare, în aşa fel incit perioada de stabulaţie să ofere a­­nimalelor nu numai raţii de în­treţinere, ci şi de producţie. In acelaşi timp, Uniunii judeţene cooperatiste şi direcţiei agricole le revine d­atoria să controleze în­® In cîmp mai exista im­portante resurse fu­rajere . Situaţia de la Uniune nu corespunde cu cea din teren o 250 000 kg de concen­trate industriale îi aş­teaptă pe beneficiari de aproape felul cum unităţile pro­ductive se îngrijesc de rezolvarea acestei probleme, iar acolo unde întîlnesc dezinteres în organizarea judicioasă a muncii, atitudine de gură-cască sau delăsare să ia măsuri corespunzătoare, pentru îndreptarea lucrurilor şi asigura­rea hranei animalelor pe timpul iernii. Şeptelul cooperatist reprezintă un bun naţional. Pentru dezvol­tarea lui continuă, statul nostru socialist acordă unităţilor agri­cole credite şi numeroase alte în­lesniri (asistenţă veterinară, me­dicamente, reproducători de rasă şi material biologic, păşuni etc), numai ca acestea să producă can­tităţi sporite de lapte, carne, lînă şi ouă, atît de necesare aprovizio­nării populaţiei, cît şi nevoilor in­dustriei alimentare şi exportului, îngrijirea şi furajarea raţională a animalelor constituie în acelaşi timp şi o sursă de venituri su­plimentare pentru cooperatori, una din principalele căi de ridi­care a nivelului lor de trai. AL. ŞTEFANESCU Normal ar fi ca la această dată lucrări­le de construcţii, re­paraţii şi amenajări pentru adăpostirea a­­nimalelor să se afle într-un stadiu avan­­­sat. Care este situa­ţia de fapt ? La Uniunea jude­ţeană a cooperative­lor agricole din jude­ţul Constanţa aflăm că din 70 de graj­duri, saivane, puter­­niţe etc., prevăzute a fi construite în acest an, lucrările au fost încheiate la 50 dintre ele, alte 12 obiective aflîndu-se în stadiul de finisare. Neataca­te au rămas doar şase obiective, în locul a­­cestora ridicîndu-se alte construcţii in­troduse ulterior în plan. De asemenea, au fost lichidate com­plet restanţele din ci­nul precedent. La prima vedere s-ar părea că premisa îndeplinirii cu uşurinţă a sarci­nilor de plan. Anali­­zînd situaţia pe cate­gorii de obiective a­­jungem, însă, la o altă concluzie, prar reală şi mai puţin optimistă decit a con­ducerii uniunii. Ast­fel, din cele 16 graj­duri pentru bovine — a căror construcţie a început în acest an — sunt terminate doar patru, iar din opt în­­grăşătorii pentru porci, doar două. In aceeaşi situaţie se a­­flă şi halele pentru păsări şi puierniţele. Dacă mai adăugăm şi faptul că un mare volum de lucrări ur­mează a se consuma pentru reparaţii ca­pitale şi amenajări, avem toate motivele să ne îndoim de po­sibilitatea îndeplinirii în scurt timp a pre­vederilor pentru anul în curs. Din capul lo­cului trebuie să spu­nem că întîrzierile şi lipsurile existente se datoresc, pe de o par­te, uniunii judeţene care a tolerat cu u­­şurinţă amînarea în­ceperii lucrărilor, iar pe de altă parte, ace­lor consilii de condu­cere ale cooperative­lor agricole de pro­ducţie care luate de alte „griji" au trecut pe planul al doilea problema asigurării Cerul nu este un bun acoperiş adăposturilor pentru animale. Bineînţeles, că pentru justificarea rămînerilor în urmă, nu lipsesc „argumen­tele". Cel mai des u­­tilizat continuă să fie argumentul „lipsei de materiale". Oare aşa să fie ? Pentru edifi­care, iată şi un exem­plu. Cooperativa a­­gricolă de producţie Siliştea amînă mereu lucrările la noul grajd pentru vaci, chipurile „din lipsă de materiale". „Coo­perativa a primit la timp şi în cantităţi suficiente toate ma­terialele — ne infor­mează inginerul Vir­gil Ionescu de la uni­unea judeţeană — dar le-a vîndut". într-un stadiu cu totul necorespunzător se află adăposturile din cooperativele a­­gricole M. Kogălni­­ceanu, Piatra, Izvorul Mare, Ovidiu şi alte­le. La cooperativa a­­gricolă Murfatlar, de pildă, acoperişurile, pereţii şi pardoselile grajdurilor prezentau spărturi şi crăpături vizibile. — Cînd veţi efec­tua toate aceste repa­raţii, întrebăm pe in­ginerul Vasile Bebiu ? — Acum sîntem o­­cupaţi cu recoltatul, dar după aceea... Ce se înţelege prin „după aceea" nu-i greu de ghicit. Reparaţiile se vor face în grabă în anotimpul ploios. Faptul se explică prin aceea că în unele co­operative agricole a devenit un obicei ca lucrările prevăzute pe parcursul a patru trimestre să fie în­ghesuite într-unul singur, cel de pe ur­mă. Or, aşa după cum s-a constatat şi în alţi ani „criza de timp" conduce la e­­xecutarea de mîntu­­ială a lucrărilor. Iată le ce credem că este cazul ca măcar acum, cît timpul prielnic mai permite, să se treacă cu toate forţe­le disponibile — şi astfel de forţe există în cooperativele din judeţ — la pregătirea pentru iarnă a adă­posturilor pentru a­­nimale, să se urgente­ze toate categoriile de lucrări în vederea recuperării întîrzie­­rilor. DAN DUMITRIU corespondentul „Sa­tului socialist"* Toată lumea pe cîmp! (Urmare din pag. 1) neau de mişcarea a sute de oa­meni. Mari grămezi de un gal­­ben-portocaliu, semănînd de departe cu nişte neobişnuite buchete de crăiţe, dar care erau de fapt movile de ştiuleţi, se înălţau văzînd cu ochii. Pe unde abia ieri sau în cursul dimi­neţii, trecuse in largi şiruri de tiraliori ai recoltei această obşte fiarnică, tractoarele şi porniseră aratul. Dar nu des­pre paleta de culori fermecă­toare a peisajului merită să vorbesc, ci despre freamătul acela viu în care sute de oa­meni, tineri şi bătrîni, mun­ceau ca într-o uzină, al cărei acoperiş, ca de sticlă sinilie, era însuşi cerul înalt. Era în­­tr-adevăr demn de elogiat să vezi ritmul de conveier indus­trial în care erau desfoliaţi ştiu­­leţii de aur, în care erau tăiaţi cocenii, modul rapid în care lu­crau echipele de transporturi şi se elibera cîmpul, făcînd loc tractoarelor. Abia seara, în sfîr­­şit, am putut sta de vorbă cu agronomul, cu preşedintele, cu primarul, cu învăţătorii şi cu oamenii, satului. Fusesem mar­tor la ceea ce ei înşişi numesc atît de simplu şi de frumos : ziua-lumină. A doua zi înainte de răsăritul soarelui, satul iar s-a golit ca prin farmec. Direc­torul căminului cultural iar a pus pe uşă anunţul „mă aflu la porumb”. Biroul primarului iar a rămas gol. „Toată lumea pe cîmp !” N-am auzit nici mă­car o singură dată răsunînd această lozincă, acest cuvînt de ordine, dar am înţeles că fiecare om trăia această poruncă a zilei­ într-un fel simplu şi profund, în acel fel care dă totdeauna mun­cii sale o aureolă de dîrzenie şi de înaltă frumuseţe etică. ф Ф © . SATUL SOCIALIST Nr. 136 — Joi 9 octombrie Joi 9 octombrie Soarele răsare la ora 6 şi 22 de minute. Apune la ora 17 şi 43 de minute. Luna răsare la ora 4. Apune la ora 16 şi 51 de minute. De la începutul anului au trecut 282 de zile. Pînâ la sfîrşitul anului au rămas 83 de zile. STAREA VREMII ! MEDALION Johannes Becher Se împlinesc 11 ani de la moartea poetului şi scriitorului german Johannes Becher. Fruntaş al mişcării antifasciste germane, a publicat valoroase culegeri de versuri („Căutătorul de noroc") şi romanul „Des­părţire". După 1945 a militat pentru reconstrucţia ţârii sale şi pentru crearea culturii noi, socialiste. Din 1954 a fost ministru al culturii al R. D. Germane. Este autor al imnului naţional al R. D. Germane. După terminarea celui de al doilea război mondial, pe lîngâ volumele de versuri „întoarcere ", „Romane în versuri", „Poporul rătăcind în întu­neric", „Noi cîntece populare germane", a scris eseuri şi studii literare. Timpul probabil pentru 9 oc­tombrie , vreme frumoasă. Cer variabil, mai mult senin. Vînt slab, pînâ la potrivit. Tempera­tura în creştere uşoară. Mini­mele vor oscila între 0 şi 10 grade, iar maximele între 13—28 de grade. Brumă locală. Timpul probabil pentru 10, 11 şi 12 octombrie , vremea se menţine frumoasă. Cer varia­bil, mai mult senin. In vestul ţării se vor semnala ploi sla­be. Vîntul va sufla potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 4 şi 12 grade, iar maximele între 14—22 de gra­de. MIC ÎNDREPTAR DE COMPORTARE « CE ÎNSEAMNĂ A FI POLITICOS? A fi politicos înseamnă a avea priceperea de a alege singur şi rapid cea mai potrivită reac­ţie care să pară firească într-o anumita împrejurare ; înseamnă, deci, a alege intenţionat o anu­mită soluţie dintre cele pe care bunul simţ şi educaţia ni le pun la dispoziţie , înseamnă în ul­timă instanţă, a ne antrena chiar voinţa, pentru că de foar­te multe ori este nevoie de o renunţare cugetată la primele noastre imbolduri. Practicarea regulilor bunei-cu­­viinţe este nu numai o chestiu­ne de educaţie, ci în acelaşi timp de voinţă, căci impune fie­căruia o disciplină, o luptă cu propriile slăbiciuni, o nevoie de ordine în gînduri şi fapte. Vineri 10 octombrie RADIO PROGRAMUL I. — 5,05—6,00. Program muzical de dimineaţă. 5,30 Jurnal agrar. Buletin agro­­meteorologic. 6,05—9,30. Muzică şi actualităţi. 10,50 Ce frumoa­­să-i ţara mea — program de cîntece. 11,05 Prezent şi viitor în­­ştiinţa agricolă. 11,50 Cotele a­­­pelor Dunării. 12,30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13,00 Radiojurnal. 13,10 Mic magazin muzical. 14,10 Roza vînturilor. (Magazin geografic pentru şcolari). 16,00 Radiojur­nal. Buletin meteo-rutier. 16,30 Tribuna radio. 17,35 Doine şi jocuri populare. 18,10 Radio-an­­chetă economică. 18,30 O melo­die pe adresa dv. 20,25 Zece melodii preferate. 22,00 Radio­jurnal. Sport. Buletin meteoro­logic. 22,20 Romanțe. 22,45 Me­lodii aproape uitate. PROGRAMUL II. 1­6,00 Din programul zilei. 7,00 Radiojur­nal. Sumarul presei. Buletin meteo-rutier. 8,10 Tot înainte (e­­misiune pentru pionieri) 9,00 Jocuri populare. 13,40 Banatule, mîndră floare — muzică popu­lară 15,30 Pe strada mea e toam­nă iar — muzică uşoară. 16,00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­tier. TELEVIZIUNE 10,00 Сi-aţi dori să revedeţi ? — Tele-enciiclopedia. 11,00 în­chiderea emisiunii de dimineaţă. 18,00 Buletin de ştiri. 18,05 Stu­dioul şcolarilor. 18,30 Consulta­ţie tehnică T.V. 19,00 Tele-uni­­versitatea. Ciclul „In lumea ato­mului". 19,30 Telejurnalul de seară. 29,00 Film artistic „Nu se ştie niciodată". 21,35 Reflector. 21,55 Mult e dulce şi frumoasă. 22,20 Varietăţi pe peliculă. 22,45 Telejurnalul de noapte şi buleti­nul meteorologic. 23,00 închide­rea emisiunii. Prima oră a zilei la Becicherecul Mic, ju­deţul Timiş. Un lot de tineret bovin, pus la îngrăşat, este scos la păşune. Printre numeroasele că­mine culturale date în fo­losinţă în ultima vreme se numără şi cel din comuna Piscu, judeţul Galaţi pe care îl avem în fotografie. ® ф ф ф ф ф фф II ффффффффффф® (Urmare din pag. I) uite din partea altor limbi au va­riat de la regiune la regiune, ci pentru că chiar şi astăzi viaţa impune în fiecare ţinut alte pre­ocupări. In deltă, de exemplu, este nevoie de multe cuvinte care în sa­tele de pe munţi nu au de ce să fie cunoscute. Nu mai vorbesc de faptul că intelectualii se exprimă în oarecare măsură altfel decît cei cu puţină ştiinţă de carte. Desigur, limba nu se va unifica niciodată complet. Cuvintele ceru­te de practicarea unei activităţi vor fi totdeauna folosite în primul rînd de specialişti şi aceştia pot fi grupaţi şi pe regiuni (am dat mai înainte exemplul deltei). Se întîmplă, bineînţeles, ca obiectele specifice unei profesiuni sau unei regiuni să fie cunoscute de multe persoane din afara specialităţii sau a regiunii, şi prin aceasta şi cu­vintele care denumesc acele obiec­te se generalizează în limbă. Acum 60 de ani, cuvinte ca pneu, volan, carburator erau cunoscute numai de şoferi, pe cînd astăzi ele sînt la îndemîna oricui ; orice român, chiar dacă trăieşte, să zicem, la Predeal, cunoaşte termeni ca nă­vod sau plajă. Dar există şi altfel de diferen­ţe. Acelaşi obiect poartă nume di­ferite după regiuni : zăpadă, omăt, nea, fără să fie vreo deosebire de înţeles între ele. In acest caz este normal să se aleagă unul singur, care să se generalizeze, eliminin­­du-le pe celelalte, dacă nu cum­va se stabilesc, cu timpul, dife­renţe de nuanţe. Cîteodată particularităţile de grai privesc un teritoriu foarte restrîns. In copilăria mea, în comuna Reviga (jud. Ialomiţa) se zicea că luna a acinat, cînd răsărea după apusul soarelui. In sate situate la cîţiva kilometri distanţă, cuvîntul era ne­cunoscut. Există şi cazuri mai curioase, în unele părţi ale ţării, se nu­meşte neatin un cal tînăr şi cîrlan un berbec tînăr ; în alte părţi este invers, noatinul e berbec şi cîrla­­nul e cal. Se înţelege că atunci cînd se întîlnesc oameni din re­giuni diferite se pot naşte confu­zii şi chiar încurcături mari. Dacă cineva dă dispoziţie să se vîndă neatinul, înţelegînd berbecul, iar cel care primeşte dispoziţia vinde calul, este evident că rezultatul nu va fi agreabil. Prin cuvîntul aci, oltenii înţeleg „locul unde eşti tu“ (deci persoana a II-a), pe cînd ceilalţi români zic aci pentru „locul unde sînt eu“ (deci persoana I). Evident că se pot naşte confuzii, cu atît mai mult cu cît, în cazul convorbiri­lor telefonice şi al scrisorilor, dis­tanţa între cei doi parteneri poate fi foarte mare. Pronunţările diferite ale aceluiaşi cuvînt, ca şapte, ş­apte, şăpti, nu împiedică înţelegerea, dar pun oa­recum o ştampilă vorbitorului. Cam în acelaşi fel, dar mai su­­părător, sînt diferenţiaţi oamenii pe categorii culturale, cînd e vor­ba de întrebuinţarea cuvintelor noi. Cei cu mai puţină ştiinţă de carte se dau pe faţă cînd pronun­ţă greşit astfel de cuvinte, de e­­xemplu zic indentic în loc de iden­tic, tramversa în loc de traversa şi, de asemenea, cînd folosesc cu înţeles greşit cuvintele recente, de exemplu înţeleg că mutual este totuna ca pe muteşte (cînd de fapt înseamnă „reciproc", deci ajutor mutual este acela pe care fiecare îl dă celorlalţi şi îl primeşte de la ceilalţi), sau cred că vindicativ este „ceva care vindecă" Este, de asemenea, limpede pen­tru toată lumea că necunoaşterea ortografiei trădează incultura : ci­neva care scrie noştrii (cu doi !), sa dus, vina s­a este mare, arată dintr-o dată că nu şi-a însuşit mo­dul corect de a-şi analiza gîndu­­rile. Se ştie că ortografia noastră este mai simplă, deci mai uşoară decît a multor limbi europene ; totuşi îşi are şi ea capcanele ei, de care trebuie să ne ferim. Morfologia este în general mai statornică şi diferenţele faţă de norme sînt mai puţine, dar ele există : în loc de au venit, unii vor zice a venitără, iar alţii a venit. Şi la unii şi la ceilalţi recunoaştem şi regiunea de unde provin şi fap­tul că nu au mers prea departe cu învăţătura. In toate aceste cazuri şcoala are datorii mari, şi cînd zic şcoa­lă, mă gîndesc în primul rînd la învăţători. Aceasta nu numai pen­tru că nu toată lumea ajunge la şcoala medie şi deci pe mulţi nu-i poate influenţa în mod organizat decît învăţătorul, ci, mai ales, pen­tru că multe lucruri nu se învaţă decît în primii patru ani de şcoa­lă. Experienţa mea, atît de pe vremea cînd eram elev, cit şi din anii de profesorat, arată că cine n-a învăţat să scrie corect în şcoa­la primară n-a mai învăţat-o toa­tă viaţa, ori cite şcoli a urmat. Vom cere deci învăţătorului să fie un permanent model de folo­sire a limbii literare. Să foloseas­că el însuşi normele stabilite de Îndreptarul ortografic, să explice clar regulile ortografice şi să nu permită abateri de la ele, să corec­teze, de asemenea, greşelile de gra­matică, în sfîrşit să ajute la uni­ficarea vocabularului, pe de o par­te prin popularizarea cuvintelor adoptate de limba literară, pe de altă parte, mai ales, prin expli­carea neologismelor, aşa fel incit să fie pronunţate exact şi folosite cu înţelesul lor corect. Este o sarcină foarte grea, re­cunosc, dar nimeni pînă acum nu a pretins că meseria de învăţător este comodă. Şcoala şi unificarea limbii

Next