Satul Socialist, ianuarie 1970 (Anul 2, nr. 208-231)
1970-01-29 / nr. 229
Nr. 229 — Joi 29 ianuarie / Hotarirea plenarei Consiliului Uniunii Nationale a Cooperativelor Agricole de Productie PROGRAM CONCRET DE LUCRU CITITORII ÎNTREABĂ, REDACŢIA RĂSPUNDE Ce este colectivul de normare a muncii şi ce atribuţii ii revin Pentru rezolvarea problemelor pe care le ridică normarea muncii. In fiecare cooperativă agricolă va fi constituit cîte un colectiv de normare compus din 5—7 membri ► — care va lucra sub îndrumarea directă a inginerului şef. Din rîndurile lui pot face parte brigadieri sau şefi de fermă, tehnicieni, şefi de echipă, cooperatori fruntaşi, aleşi în aşa fel încît ei să reprezinte toate sectoarele de activitate din cooperativă. Numărul membrilor şi componenţa colectivului se stabilesc de către consiliul de conducere, în funcţie de volumul şi complexitatea producţiei de normat şi se aprobă de adunarea generală pe timp de doi ani. Avînd în vedere importanţa deosebită pe care o prezintă normarea judicioasă a muncii, sarcinile acestor colective sunt mari, numeroase. Iată-le, exprimate foarte succint, pe cele mai importante : — Asigură aplicarea corectă a normelor de muncă îmbunătăţite şi ajută la întocmirea devizelor de manoperă pe culturi, femefe, brigăzi, precum şi a planului privind necesarul de forţă de muncă pe cooperativă. — Preiau din unităţile învecinate normele de muncă folosite în activităţile anexe şi le adaptează la condiţiile concrete din cooperativă. — Ţinînd seama de condiţiile concrete din cooperativă elaborează norme de muncă pentru acele lucrări la care nu există norme. — Urmăresc modul de îndeplinire a normelor la principalele lucrări şi cauzele care duc fie la nerealizarea normelor, fie la depăşirea lor nejustificată, elaborînd propuneri pentru consiliul de conducere. — Analizează periodic efectele economice obţinute prin aplicarea normelor de muncă elaborate pe plan local, precum şi modul cum se respectă consumurile de manoperă înscrise în plan, pe sectoare (vegetal, zootehnic, anexe), propunînd măsuri concrete atunci cînd constată depăşirea manoperei. — Participă efectiv la rezolvarea problemelor legate de normarea operativă în cadrul fermelor, brigăzilor, echipelor, la sesizarea conducătorilor formaţiunilor de lucru respective. Pentru ca membrii colectivului să-şi aducă aportul scontat la perfecţionarea activităţii de normare, să se achite corect de sarcinile multiple ce le revin este absolut necesar ca inginerul şef să asigure instruirea lor periodică cu metodologia de normare, cu toate reglementările ce apar în acest domeniu. In încheiere, cîteva cuvinte despre sarcinile ce revin acestor colective în perioada în care ne aflăm. Cum se știe, prin grija Ministerului Agriculturii și Silviculturii au fost elaborate, recent, noi norme de muncă pentru lucrările ce se execută în cooperativele agricole, norme care ţin în mai mare măsură seama de progresul tehnic înregistrat în aceste unităţi, de creşterea calificării cooperatorilor etc. Aceste norme au însă doar un caracter orientativ. Sarcina colectivelor de normare este de a alege din normele recomandate pe acelea care corespund culturilor sau speciilor şi categoriilor de animale existente în cooperativă, de a le compara cu normele folosite pînă în prezent şi cu condiţiile concrete din fiecare tarla sau sector, astfel ca să poată stabili condiţiile de lucru, gradul de mecanizare şi celelalte condiţii necesare la fixarea normelor de muncă. Apoi, în vederea definitivării proiectului de norme, colectivele respective vor organiza consultarea largă a şefilor de echipă şi a altor cooperatori. După întocmirea proiectului privind normele de muncă, formele de organizare şi normare se vor convoca membrii consiliului de conducere, specialiştii şi brigadierii, unii şefi de echipe sau de ateliere etc pentru a-l discuta şi adopta. Alături de proiectele privind formele de organizare şi retribuire a muncii, acesta va fi prezentat adunării generale a cooperatorilor în vederea dezbaterii și aprobării lui. SATUL SOCIALIST „Ce foame ne era !" par a spune îngrijitoarei doi din cei mai tineri membri ai sectorului zootehnic de la cooperativa agricolă Mangiru, Ilfov (fotografia din dreapta). Cooperatorii din comuna Ion Roată, judeţul Ilfov, obţin an de an frumoase rezultate din creşterea păsărilor. De altfel numărul păsărilor matcă atinge în prezent cifra de 10 000, în imagine : îngrijitoarea fruntașă Elena Apostol (fotografia din stînga). din izvor de milioane cu debit mic Aşezată într-o zonă premontană, cooperativa agricolă Izvorul Crişului, judeţul Cluj, cuprinde ca sectoare de activitate cu pondere mai însemnată creşterea animalelor şi pomicultura. Locuitorii acestei comune sunt cunoscuţi de multă vreme şi ca adevăraţi maeştri ai unor obiecte de artizanat. —• Asemenea îndeletniciri • s-ar putea dezvolta mult la noi — pînă la venituri de 7-8 milioane de lei anual — este de părere Vasile Ghiran, inginerul şef al cooperativei,şi a continuat : „întîmpinăm însă două inconveniente : în primul rînd lipsesc din comerţ pînza Buziaş, care se pretează la cusături, precum şi firele de bumbac colorat de Tălmaciu, care nu pătează la spălat. Al doilea inconvenient constă în lipsa unor parteneri fermi pentru desfacerea produselor. Chiar acum am putea livra obiecte în valoare de aproape 1 milion lei, dacă am avea beneficiar".. In atenţia uniunii judeţene... După cum se știe, pentru a se lega mai strîns nivelul retribuirii mecanizatorilor de producţia realizată în cooperativele pe care le deservesc, s-a prevăzut premierea lor dintr-un fond ce se va constitui în limita unei cote de pînă la 20 la sută din valoarea recoltei obţinute peste plan de cooperative la principalele culturi pentru care secţiile de mecanizare efectuează lucrări. In cadrul limitei amintite cota de premiere se diferenţiază pe baza criteriilor prevăzute în instrucţiunile elaborate de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie şi Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Pentru că nu toţi mecanizatorii cunosc aceste criterii, iată cîteva din principalele prevederi. Cota maximă ele 20 la sută se aplică numai la culturile la care întreg ciclul de lucrări se execută mecanizat. La acele culturi la care numai o parte din lucrări se efectuează de către secţiile I.M.A., cota de 20 la sută se reduce în proporţiile stabilite de către conducerile cooperativelor şi ale întreprinderilor de mecanizare, cu ajutorul direcţiilor agricole şi uniunilor judeţene. Reducerea se va face în funcţie de fiecare lucrare, ţinîndu-se seama de importanţa ei în cadrul agrotehnicii specifice culturii în discuţie. Cînd, la o cultură, unele lucrări se execută cu mijloace mecanice pe întreaga suprafaţă, iar alte lucrări sunt efectuate numai parţial de I.M.A., cota maximă se reduce proporţional cu suprafeţele nelucrate. Pentru o mai clară înţelegere să utilizăm un exemplu ipotetic. O cooperativă cultivă, să zicem, 600 de hectare cu grîu, pentru care contractează să execute mecanizat aratul, pregătirea terenului, semănatul şi recoltatul, pe întreaga suprafaţă, administrarea îngrăşămintelor pe 400, iar balotatul paielor pe 300 de hectare. Deoarece ultimele două lucrări nu vor fi executate cu mijloace mecanice pe întreaga suprafaţă, cota maximă de premiere se va reduce potrivit motivării pe care o prezentăm. La administrat îngrăşăminte chimice nu s-a contractat lucrarea pe 200 de hectare, adică pe circa 35 la sută din suprafaţă. Să admitem, în continuare, că organele indicate mai înainte apreciază că administrarea îngrăşămintelor reprezintă 10 la sută din întreg ciclul de lucrări. Din sinteza celor două cifre — 35 şi 10 la sută — rezultă că pe 3,5 la sută din suprafaţă nu s-a efectuat nici o lucrare cu mijloace mecanice. Ajungem la acest rezultat astfel: 35 X 10 :100. Balotajul paielor, efectuat de către I.M.A. pe 300 de hectare, adică pe 50 la sută din suprafaţă, a fost apreciat de aceleaşi organe ca deţinînd o pondere de 20 la sută în totalul lucrărilor necesitate de cultura griului. Aplicînd raţionamentul de mai înainte (50 X 20 ,100) reiese că pe 10 la sută din suprafaţă nici o lucrare nu a fost mecanizată. Adunînd cele două rezultate — 3,5 şi 10 — aflăm că nu la întreaga suprafaţă ci numai la 86,5 la sută din aceasta se va aplica cota maximă de premiere. Dacă voim însă să vedem cu cît se reduce această cotă în funcţie de întreaga suprafaţă facem următorul calcul : 86,3 X 20,100^17,3. Ultima cifră ne arată că în condiţiile presupuse — grîu cultivat pe 600 de hectare cu o parte din lucrări nemecanizate — mecanizatorii au dreptul la cel mult 17,3 la sută din valoarea producţiei obţinute peste plan pe întreaga suprafaţă. La începutul fiecărui an, conducerile cooperativelor agricole, ajutate de uniunile judeţene şi direcţiile agricole, vor stabili culturile principale pentru care se calculează premiile, ţinînd seama de ponderea acestora în suprafaţa cultivată. Pe întreprindere, culturile principale se stabilesc de către organele agricole judeţene. In contractul de lucrări se înscriu culturile şi cotele procentuale din volumul producţiei realizate peste plan, care vor fi repartizate drept premiu mecanizatorilor. Cotele procentuale se calculează la fiecare cultură în felul arătat mai sus. În cazul unor calamităţi naturale, producţia planificată şi realizările peste plan se recalculează numai pentru suprafeţele rămase în cultură. Se elimină din calcul acele suprafeţe de cultură pentru care, pe baza actelor de constatare, ADAS acordă despăgubiri cooperativei. Potrivit regulamentului de premiere, o parte din fondul de premii se repartizează proporţional cu salariul realizat în cursul anului, iar restul se acordă, la apreciere, în funcţie de contribuţia fiecărui salariat la depăşirea sarcinilor de plan. Premierea personalului secţiei de mecanizare care a depăşit producţia planificată se face independent de rezultatele economicofinanciare ale întreprinderii din care face parte. Premiul individual pe care îl va obţine un mecanizator poate ajunge pînă la valoarea a şase salarii medii lunare. Propunerile de premiere a membrilor secţiei de mecanizare vor fi avizate de consiliul de conducere şi de inginerul şef al cooperativei agricole, aceştia fiind în măsură să cunoască exact munca fiecărui mecanizator. în cazul in care fondul de premiere nu se va utiliza integral în scopul pentru care a fost creat, sumele rămase se vor folosi de către întreprinderea de mecanizare, cu acordul cooperativei agricole, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale mecanizatorilor. Aplicarea măsurilor de cointeresare a mecanizatorilor trebuie să conducă la ridicarea exigenţei faţă de calitatea lucrărilor şi la executarea lor în termen optim, în vederea creşterii producţiei agricole. M. MANOLESCU din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii Cum sunt stimulaţi mecanizatorii in funcţie de depăşirea producţiilor planificate PAGINA . Media pe judeţ este bună, dar ar fi putut să fie excelentă Majoritatea cooperativelor agricole din judeţul Braşov au acumulat o bogată experienţă în domeniul creşterii animalelor. Acest fapt, precum şi posibilităţile de care dispun le-au permis să prevadă, la fiecare început de an, dezvoltarea continuă a sectorului zootehnic şi, în special, creşterea numărului de animale matcă. — Prin planul pe 1969 — ne-a spus medicul veterinar Gh. Comănici, director adjunct al direcţiei agricole judeţene — pe ansamblul cooperativelor agricole s-a stabilit sporirea numerică a efectivelor. Numărul bovinelor, de pildă, urma să ajungă la 31 decembrie 1969 la 51500 de capete, din care 27 500 de vaci şi juninci. Datorită măsurilor luate de consiliile de conducere ale multor cooperative agricole şi preocupării medicilor veterinari de circumscripţii, prevederile au fost depăşite, crescînd îndeosebi efectivele de vaci şi juninci. In consecinţă, a sporit ponderea acestei categorii în totalul speciei. Aceste afirmaţii sunt confirmate de rezultatele înregistrate în majoritatea unităţilor. Cooperativa agricolă din Ghimbav îşi planificase pentru sfîrşitul anului trecut 989 de bovine şi a ajuns la 1 007 capete. La Froghiz, cifra stabilită a fost depăşită cu 20 de bovine, la Săcele cu aproape 30, realizări deosebite înregistrînd şi cooperativele din Cristian, Hălchiu, Mîndra etc. Ce măsuri s-au luat în unităţile amintite pentru creşterea numărului bovinelor, în special a mătcii ? Am pus această întrebare înşişi autorilor „performanţelor" enumerate. Iată unul din răspunsurile primite. Aparţine inginerului zootehnist Marcel Spătaru de la cooperativa din Ghimbav. — In unitatea noastră — ne-a spus dînsul — s-a reţinut, anul trecut, întregul efectiv de viţele apte pentru reproducţie. Viţelele nu devin însă automat, de la sine, după un timp, vaci fătătoare. De aceea, pentru a creşte animale cu adevărat bune pentru reproducţie am luat şi o serie de măsuri de ordin tehnic şi organizatoric. Viţelele au fost încredinţate celor mai destoinici îngrijitori, oameni cu o bună pregătire profesională. Dar oricât de priceput e îngrijitorul, el nu poate creşte juninci viguroase, decit dacă i se pun la dispoziţie condiţii materiale optime. La Ghimbav s-a respectat strict această cerinţă. Bine adăpostite, alimentate corespunzător vîrstei chiar din primele zile de viaţă, viţelele s-au dezvoltat repede. Ele cîntăresc, în prezent, la şase luni, 170—190 kg. Asemănător sînt crescute viţelele şi în cooperativele din Mîndra, Săcele, Făgăraş etc., unde pentru tineretul bovin s-au rezervat parcele pe păşunea cea mai bună, iar rezultatele se văd. Numărul bovinelor matcă a crescut mult anul trecut, iar producţiile medii de lapte pe vacă furajată au întrecut aşteptările. Rezultatele înregistrate pe ansamblul cooperativelor agricole din judeţul Braşov în privinţa creşterii numărului de bovine pentru reproducţie puteau fi, însă, şi mai bune dacă toate unităţile ar fi acordat atenţia cuvenită sporirii numerice a măteii. Deşi dispune de cele mai bune păşuni şi fineţe naturale din zona Rupea, cooperativa din Dacia nu se poate lăuda cu rezultatele sectorului zootehnic. Aici, deficienţele care se fac sim- Sporesc încet efectivelematcă ! ţite la mai tot pasul şi-au pus amprenta şi asupra creşterii numărului bovinelor, mai mici cu 119 decit cel planificat. Lotul de animale destinat reproducţiei — vaci, juninci, viţele de diferite vîrste — este inferior cu 57 de capete celui aprobat de adunarea generală. Această situaţie are o explicaţie simplă. De creşterea numărului de animale prin prăsilă proprie — după cum recunosc şi specialiştii direcţiei agricole judeţene — nu se îngrijeşte nimeni la cooperativa din Dacia. Creditele acordate de stat pentru cumpărări de animale nu se folosesc. Mulţi îngrijitori nu au experienţă şi nici nu s-a ocupat cineva să-i ajute să-şi însuşească prin studiu, ceea ce alţii cunosc prin intermediul practicii îndelungate. Dezinteresul, chiar nepăsarea ţin în loc şi cooperativa agricolă din Lovnic. Nici aici nu s-a realizat numărul de animale stabilit. Cauzele se cunosc de mult. Calitatea slabă a furajelor este una din ele. Recoltat în mare parte toamna tîrziu, după ce iarba s-a uscat, finul cooperativei este sărac în elemente nutritive. Mai mult încă , furajele se depozitează la voia întimplării și se depreciază, iar animalele tinere pierd iarna, tot ce au acumulat in timpul verii. Lipsurile în asigurarea numărului de bovine matcă nu se opresc doar la cele enumerate. In alte unităţi cooperatiste nu se urmăreşte cu stăruinţă îndeplinirea planului de montă. La Stupini, cooperativă puternică, cu o bogată experienţă în toate sectoarele de activitate, există numai 88 de juninci gestante faţă de 205 cît era prevăzut, la Sînpetru — 76 din 139, iar la Dăişoara — 37 din 95. Să ai în decembrie eu aproape 120 mai puţine juninci gestante decit ţi-ai prevăzut la începutul anului pe baza unor posibilităţi pe deplin reale, iată unde duce dezinteresul pentru o problemă într-adevăr simplă, dar de o mare importanţă economică. Avînd în vedere marile posibilităţi pe care Ie au cooperativele din judeţ de a spori efectivele matcă, e de datoria direcţiei agricole şi a uniunii judeţene să se îngrijească mai mult de valorificarea lor. în această privinţă, în afara unor măsuri de ordin tehnic, bune rezultate ar putea să dea extinderea şi aplicarea largă a experienţei unităţilor fruntaşe. Trebuie spus că acestea din urmă nu au altfel de condiţii, nu aplică metode care nu ar fi la îndemîna oricărei cooperative din judeţ. Ele pot fi, aşadar, extinse în absolut toate unităţile, ceea ce va permite acestora să-şi acopere întregul necesar de taurine matcă din producţie proprie şi, totodată, să asigure un mare număr de animale de prăsilă unităţilor cooperatiste din alte judeţe. GH. VINJI coresp. „Satului socialist* Respectaţi graficul (Urmare din pag. 1) furaje concentrate, ceea ce determină administrarea unor raţii necorespunzătoare ; • sínt multe cooperative unde există suficiente furaje, dar acestea nu sínt gospodărite cu grijă. La Sălard şi Fegernic, de exemplu, grămezile de coceni sínt „amplasate" în apă, în noroi. Desigur că în asemenea condiţii aceste furaje şi altele se depreciază, cantităţi însemnate aflindu-se in faza de putrezire , o îndeplinirea ritmică a planului la lapte şi — pe această bază — a contractelor nu se află în centrul atenţiei conducerilor cooperativelor agricole. Unii preşedinţi sau ingineri şefi (Francisc Cilic de la cooperativa agricolă din Hodoş, Ion Derecsekel şi Nicolae Bodea de la cooperativa agricolă din Sirbi etc.) nu cunosc nici sarcinile de livrare la lapte, nici producţiile zilnice ce se obţin, în aceste zile, pe baza hotărîrilor recentei plenare a Consiliului Uniunii Naţionale şi în raport de condiţiile concrete, locale, cooperatorii din fiecare unitate stabilesc un amplu program de măsuri pentru perfecţionarea activităţii organizatorice, tehnice şi economice, pentru valorificarea mai raţională, integrală, a posibilităţilor de sporire a producţiei. Paralel cu aceste preocupări, ei trebuie să vegheze însă ca activitatea curentă de producţie din zootehnie, legumicultura, pomicultură şi din alte sectoare, să se desfăşoare în cele mai bune condiţiuni — condiţie hotărîtoare pentru realizarea unei producţii corespunzătoare — iar obligaţiile asumate prin contract să fie respectate cu stricteţe încă de pe acum. (Urmare din рас. I ) nizarea întregii activităţi de producţie pe ferme cu gestiune economică internă. Aici urmează să ia fiinţă 4 ferme agricole pentru culturi irigate, o fermă legumicolă şi 3 ferme pentru producţie animală. Din numărul de 20 brigăzi, cîte au funcţionat pînă anul trecut, se va menţine doar una. Unitatea dispune de toate condiţiile necesare unei asemenea structuri organizatorice : întreaga suprafaţă de peste 5 000 de hectare este irigată ; există suficiente cadre de specialitate care să conducă noile formaţii de lucru etc. Stabilirea unor forme organizatorice care să răspundă cel mai bine condiţiilor şi nevoilor unităţii respective, constituie obiectul unei intense activităţi şi la cooperativele din Movileni, Coşereni şi Ion Roată, judeţul Ilfov, Mihai Kogălniceanu, Dor Mărunt, Modelu, Roseţi, judeţul Ialomiţa. Concomitent şi în strînsă legătură cu aceste preocupări, în unităţi se desfăşoară şi pregătirile necesare pentru adoptarea noilor norme de muncă şi a formelor de retribuire a activităţii cooperatorilor. Cum se ştie, la acest capitol au existat în anii trecuţi unele neajunsuri care au determinat participarea redusă la muncă în unele sectoare sau campanii, efectuarea cu întîrziere a lucrărilor, ceea ce a influenţat nivelul producţiei. Ion Marinache, preşedintele cooperativei din comuna Ion Roată, bunăoară, ne relata că, deşi participarea la muncă a fost bună anul trecut — media zilelor muncă a ajuns la 270 în cazul bărbaţilor şi la peste 180 al femeilor — au existat greutăţi în efectuarea lucrărilor în unele sezoane sau campanii. Astfel, la recoltarea mazărei — lucrare c® trebuie făcută dimineaţa pe rouă, pentru ca boabele să nu se scuture — s-au pierdut zilnic multe ore favorabile, deoarece unii cooperatori veneau tîrziu la muncă. Urmarea : s-au risipit circa 200—300 kilograme de boabe la hectar. Necazuri asemănătoare s-au semnalat și la recoltarea porumbului, ceea ce a dus la prelungirea lucrării mult prea mult timp. Ţinînd seama de „experienţa" existentă şi de noile norme recomandate de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, care asigură folosirea mai judicioasă a celor 10 ore, cît se lucrează de obicei în agricultură, în cooperativă au loc, în prezent, acţiuni care să permită normarea mai judicioasă a muncii, realizarea normelor necesare în tot timpul anului şi mai ales în perioadele cînd nevoile producţiei o cer cu stringenţă, utilizarea cu mai multă chibzuinţă a fondului zilnic de timp. Practic, se stabilesc normele îmbunătăţite care vor fi folosite în acest an, necesarul de norme pe culturi, formaţiuni de lucru şi pe unitate, minimul de zile calendaristice ce trebuie efectuat de fiecare cooperator în decurs de un an şi pe sezoane etc. Pregătiri intense, responsabile pentru perfecţionarea activităţii de normare şi retribuire a muncii, se fac şi în alte unităţi. Ceea ce se cuvine încă o dată subliniat este că, în general, în rezolvarea acestor probleme sunt antrenaţi nu numai membrii consiliilor de conducere, specialiştii, brigadierii, şefii de echipă, ci şi cooperatorii, care au astfel posibilitatea să-şi spună punctul de vedere, astfel ca în adunările generale să se adopte cele mai eficiente măsuri. Subliniind activitatea rodnică desfăşurată în cele mai multe unităţi în vederea pregătirii exemplare a adunărilor generale trebuie arătat că, pe alocuri, se înregistrează şi anumite minusuri care, pot genera neajunsuri mari. La Andrăşeşti, judeţul Ialomiţa, investigaţiile pe care le-am întreprins în zootehnie au scos la iveală faptul că mulţi cooperatori nu cunosc încă nici formele organizatorice şi nici formele de retribuire recomandate. Inginerul şef, Dan Nedelescu, ne-a relatat, bunăoară, că în unitate se preconizează organizarea a două ferme zootehnice. îngrijitorii însă nu ştiu nimic despre aceste intenţii, despre avantajele pe care le poate aduce un asemenea mod de organizare a muncii etc. Acelaşi lucru l-am constatat şi la Perieţi, unde îngrijitorii din zootehnie nu au fost consultaţi cu privire la formele de retribuire şi de organizare a muncii. Consultările s-au limitat doar la consiliul de conducere şi factorii de răspundere din cooperativă. Existenţa acestui mod de lucru explică, parţial, apariţia în unele unităţi a unor defecţiuni în aplicarea măsurilor recomandate. La cooperativa din Miloşeşti, de exemplu, s-a propus — şi direcţia agricolă a aprobat — înfiinţarea a trei brigăzi zootehnice din care una cu un efectiv destul de redus — 2 000 de oi — care nu justifică prezenţa unui brigadier scos din producţie. De asemenea, la Luciu, deşi suprafaţa de vie este mică, s-a propus menţinerea actualei brigăzi horticole. Din partea organelor agricole judeţene există în general vorbind preocupare pentru a sprijini cooperativele în aplicarea noilor măsuri. S-au constituit colective din activul judeţean care au fost repartizate pe unităţi, avînd răspunderi concrete privind pregătirea adunărilor generale. Majoritatea celor repartizaţi sunt prezenţi în cooperative, îndrumă efectiv activitatea ce se desfăşoară aici. Există însă şi cazuri cînd sprijinul colectivelor respective este minim. O dovadă concludentă în această privinţă o constituie chiar numai deficienţele semnalate mai sus. Pot fi furnizate însă şi exemple concrete, care vin în sprijinul acestei afirmaţii. La cooperativele agricole din co muna Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa, de exemplu, colectivul repartizat vine destul de rar în unitate, nu participă efectiv la lucrări. Pe tov. Ion Dinu — unul din cei cinci membri ai colectivului — oamenii nici nu-l cunosc. Asemenea fapte demonstrează că, pe alocuri, conducerile cooperativelor, organele judeţene, nu au făcut totul pentru pregătirea corespunzătoare a adunărilor generale. Pentru înlăturarea defecţiunilor care se mai manifestă, este necesar ca, în aceste zile, centrul de greutate al activităţii direcţiilor agricole şi uniunilor cooperatiste să se mute — aşa cum a recomandat şi plenara din decembrie a C.C. al P.C.R. — în unităţi, unde, prin antrenarea consiliilor de conducere, a specialiştilor şi cooperatorilor să se asigure adoptarea acelor măsuri care pot duce la valorificarea maximă a resurselor de care dispun cooperativele, la creşterea producţiei şi a nivelului de retribuire a ţăranilor cooperatori. ADUNAREA GENERALA