Satul Socialist, ianuarie 1970 (Anul 2, nr. 208-231)

1970-01-29 / nr. 229

Nr. 229 — Joi 29 ianuarie / Hotarirea plenarei Consiliului Uniunii Nationale a Cooperativelor Agricole de Produc­tie PROGRAM CONCRET DE LUCRU CITITORII ÎNTREABĂ, REDACŢIA RĂSPUNDE Ce este colectivul de normare a muncii­­ şi ce atribuţii ii revin Pentru rezolvarea problemelor pe care le ridică normarea muncii. In fiecare cooperativă agricolă va fi constituit cîte un colectiv de normare compus din 5—7 membri ► — care va lucra sub îndrumarea directă a inginerului şef. Din rîn­­durile lui pot face parte brigadieri sau şefi de fermă, tehnicieni, şefi de echipă, cooperatori fruntaşi, a­­leşi în aşa fel încît ei să reprezinte toate sectoarele de activitate din cooperativă. Numărul membrilor şi componenţa colectivului se sta­bilesc de către consiliul de condu­cere, în funcţie de volumul şi complexitatea producţiei de normat şi se aprobă de adunarea genera­lă pe timp de doi ani. Avînd în vedere importanţa deosebită pe care o prezintă nor­marea judicioasă a muncii, sarcini­le acestor colective sunt mari, nu­meroase. Iată-le, exprimate foarte succint, pe cele mai importante : — Asigură aplicarea corectă a normelor de muncă îmbunătăţite şi ajută la întocmirea devizelor de manoperă pe culturi, femefe, bri­găzi, precum şi a planului privind necesarul de forţă de muncă pe cooperativă. — Preiau din unităţile învecina­te normele de muncă folosite în activităţile anexe şi le adaptează la condiţiile concrete din coopera­tivă. — Ţinînd seama de condiţiile concrete din cooperativă elaborea­ză norme de muncă pentru acele lucrări la care nu există norme. — Urmăresc modul de îndepli­nire a normelor la principalele lu­crări şi cauzele care duc fie la ne­­realizarea normelor, fie la depăşi­rea lor nejustificată, elaborînd propuneri pentru consiliul de con­ducere. — Analizează periodic efectele economice obţinute prin aplicarea normelor de muncă elaborate pe plan local, precum şi modul cum se respectă consumurile de mano­peră înscrise în plan, pe sectoare (vegetal, zootehnic, anexe), propu­­nînd măsuri concrete atunci cînd constată depăşirea manoperei. — Participă efectiv la rezolva­rea problemelor legate de norma­rea operativă în cadrul fermelor, brigăzilor, echipelor, la sesizarea conducătorilor formaţiunilor de lucru respective. Pentru ca membrii colectivului să-şi aducă aportul scontat la per­fecţionarea activităţii de normare, să se achite corect de sarcinile multiple ce le revin este absolut necesar ca inginerul şef să asigure instruirea lor periodică cu metodo­logia de normare, cu toate regle­mentările ce apar în acest dome­niu. In încheiere, cîteva cuvinte des­pre sarcinile ce revin acestor co­lective în perioada în care ne a­­flăm. Cum se știe, prin grija Mi­nisterului Agriculturii și Silvicul­turii au fost elaborate, recent, noi norme de muncă pentru lucrările ce se execută în cooperativele a­­gricole, norme care ţin în mai ma­re măsură seama de progresul teh­nic înregistrat în aceste unităţi, de creşterea calificării cooperato­rilor etc. Aceste norme au însă doar un caracter orientativ. Sarci­na colectivelor de normare este de a alege din normele recomandate pe acelea care corespund culturi­lor sau speciilor şi categoriilor de animale existente în cooperativă, de a le compara cu normele folo­site pînă în prezent şi cu condiţii­le concrete din fiecare tarla sau sector, astfel ca să poată stabili condiţiile de lucru, gradul de me­canizare şi celelalte condiţii ne­cesare la fixarea normelor de mun­că. Apoi, în vederea definitivării proiectului de norme, colectivele respective vor organiza consulta­rea largă a şefilor de echipă şi a altor cooperatori. După întocmirea proiectului pri­vind normele de muncă, formele de organizare şi normare se vor convoca membrii consiliului de conducere, specialiştii şi brigadie­rii, unii şefi de echipe sau de a­­teliere etc pentru a-l discuta şi a­­dopta. Alături de proiectele privind formele de organizare şi retribuire a muncii, acesta va fi prezentat a­­dunării generale a cooperatorilor în vederea dezbaterii și aprobării lui. SATUL SOCIALIST „Ce foame ne era !" par a spu­ne îngrijitoarei doi din cei mai tineri­­ membri ai sectoru­lui zootehnic de la cooperativa agri­colă Mangiru, Il­fov (fotografia din dreapta). Coope­ratorii din comuna Ion Roată, judeţul Ilfov, obţin an de an frumoase re­zultate din creşte­rea păsărilor. De altfel numărul pă­sărilor matcă atin­ge în prezent cifra de 10 000, în ima­gine : îngrijitoarea fruntașă Elena A­­postol (fotografia din stînga). din izvor de milioane cu debit mic Aşezată într-o zonă premontană, cooperativa agricolă Izvorul Crişu­­lui, judeţul Cluj, cuprinde ca sec­toare de activitate cu pondere mai însemnată creşterea animalelor şi pomicultura. Locuitorii acestei co­mune sunt cunoscuţi de multă vre­me şi ca adevăraţi maeştri ai unor obiecte de artizanat. —• Asemenea îndeletniciri • s-ar putea dezvolta mult la noi — pînă la venituri de 7-8 milioane de lei anual — este de părere Vasile Ghi­­ran, inginerul şef al cooperativei,­şi a continuat : „întîmpinăm însă două inconveniente : în primul rînd lipsesc din comerţ pînza Bu­­ziaş, care se pretează la cusături, precum şi firele de bumbac colo­rat de Tălmaciu, care nu pătează la spălat. Al doilea inconvenient constă în lipsa unor parteneri fermi pentru desfacerea produse­lor. Chiar acum am putea livra obiecte în valoare de aproape 1 mi­lion lei, dacă am avea beneficiar".. In atenţia uniunii judeţene... După cum se știe, pentru a se lega mai strîns nivelul retri­buirii mecanizatori­lor de producţia rea­lizată în cooperative­le pe care le deser­vesc, s-a prevăzut premierea lor din­­tr-un fond ce se va constitui în limita unei cote de pînă la 20 la sută din valoa­rea recoltei obţinute peste plan de coope­rative la principalele culturi pentru care secţiile de mecaniza­re efectuează lucrări. In cadrul limitei a­­mintite cota de pre­miere se diferenţiază pe baza criteriilor prevăzute în instruc­ţiunile elaborate de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agri­cole de Producţie şi Ministerul Agricul­turii şi Silviculturii. Pentru că nu toţi me­canizatorii cunosc a­­ceste criterii, iată cî­teva din principalele prevederi.­­ Cota maximă ele 20 la sută se aplică nu­mai la culturile la care întreg ciclul de lucrări se execută mecanizat. La acele culturi la care numai o parte din lucrări se efectuează de către secţiile I.M.A., cota de 20 la sută se re­duce în proporţiile stabilite de către conducerile coopera­tivelor şi ale între­prinderilor de meca­nizare, cu ajutorul direcţiilor agricole şi uniunilor judeţene. Reducerea se va face în funcţie de fiecare lucrare, ţinî­ndu-se seama de importanţa ei în cadrul agroteh­nicii specifice cultu­rii în discuţie. Cînd, la o cultură, unele lucrări se execută cu mijloace mecanice pe întreaga suprafaţă, iar alte lucrări sunt efectuate numai par­ţial de I.M.A., cota maximă se reduce proporţional cu su­prafeţele nelucrate. Pentru o mai clară înţelegere să utilizăm un exemplu ipotetic. O cooperativă cul­tivă, să zicem, 600 de hectare cu grîu, pentru care contrac­tează să execute me­canizat aratul, pregă­tirea terenului, semă­natul şi recoltatul, pe­­ întreaga suprafaţă,­­ administrarea îngră­şămintelor pe 400, iar balotatul paielor pe 300 de hectare. Deoarece ultimele două lucrări nu vor fi executate cu mij­loace mecanice pe în­treaga suprafaţă, cota maximă de premiere se va reduce potrivit motivării pe care o prezentăm. La admi­nistrat îngrăşăminte chimice nu s-a con­tractat lucrarea pe 200 de hectare, adică pe circa 35 la sută din suprafaţă. Să ad­mitem, în continuare, că organele indicate mai înainte aprecia­ză că administrarea îngrăşămintelor re­prezintă 10 la sută din întreg ciclul de lucrări. Din sinteza celor două cifre — 35 şi 10 la sută — re­zultă că pe 3,5 la sută din suprafaţă nu s-a efectuat nici o lucra­re cu mijloace meca­nice. Ajungem la a­­cest rezultat astfel: 35 X 10 :100. Balotajul paielor, efectuat de către I.M.A. pe 300 de hec­tare, adică pe 50 la sută din suprafaţă, a fost apreciat de ace­leaşi organe ca deţi­­nînd o pondere de 20 la sută în totalul lu­crărilor necesitate de cultura griului. Apli­­cînd raţionamentul de mai înainte (50 X 20 ,100) reiese că pe 10 la sută din suprafaţă nici o lu­crare nu a fost me­canizată. Adunînd cele două rezultate — 3,5 şi 10 — aflăm că nu la întreaga suprafaţă ci numai la 86,5 la sută din aceasta se va aplica cota maxi­mă de premiere. Dacă voim însă să vedem cu cît se reduce a­­ceastă cotă în func­ţie de întreaga su­prafaţă facem urmă­torul calcul : 86,3 X 20,100^17,3. Ul­tima cifră ne arată că în condiţiile pre­supuse — grîu culti­vat pe 600 de hectare cu o parte din lucrări nemecanizate — me­canizatorii au drep­tul la cel mult 17,3 la sută din valoarea producţiei obţinute peste plan pe întrea­ga suprafaţă. La începutul fiecă­rui an, conducerile cooperativelor agri­cole, ajutate de uni­unile judeţene şi di­recţiile agricole, vor stabili culturile prin­cipale pentru care se calculează premiile, ţinînd seama de pon­derea acestora în su­prafaţa cultivată. Pe întreprindere, cultu­rile principale se sta­bilesc de către orga­nele agricole judeţe­ne. In contractul de lucrări se înscriu cul­turile şi cotele pro­centuale din volumul producţiei realizate peste plan, care vor fi repartizate drept premiu mecanizatori­lor. Cotele procentu­ale se calculează la fiecare cultură în fe­lul arătat mai sus. În cazul unor calami­tăţi naturale, pro­ducţia planificată şi realizările peste plan se recalculează nu­mai pentru suprafe­ţele rămase în cultu­ră. Se elimină din calcul acele suprafeţe de cultură pentru care, pe baza actelor de constatare, ADAS acordă despăgubiri cooperativei. Potrivit regula­mentului de premie­re, o parte din fondul de premii se reparti­zează proporţional cu salariul realizat în cursul anului, iar restul se acordă, la apreciere, în funcţie de contribuţia fiecă­rui­­ salariat la depă­şirea sarcinilor de plan. Premierea per­sonalului secţiei de mecanizare care a depăşit producţia planificată se face independent de re­zultatele economico­­financiare ale între­prinderii din care face parte. Premiul individual pe care îl va obţine un meca­nizator poate ajunge pînă la valoarea a şase salarii medii lu­nare. Propunerile de premiere a membri­lor secţiei de mecani­zare vor fi avizate de consiliul de conduce­re şi de inginerul şef al cooperativei agri­cole, aceştia fiind în măsură să cunoască exact munca fiecărui mecanizator. în cazul in care fondul de premiere nu se va utiliza inte­gral în scopul pentru care a fost creat, su­mele rămase se vor folosi de către între­prinderea de mecani­zare, cu acordul coo­perativei agricole, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale meca­nizatorilor. Aplicarea măsuri­lor de cointeresare a mecanizatorilor tre­buie să conducă la ridicarea exigenţei faţă de calitatea lu­crărilor şi la executa­rea lor în termen op­tim, în vederea creş­terii producţiei agri­cole. M. MANOLESCU din Ministerul Agricul­turii şi Silviculturii Cum sunt stimulaţi mecanizatorii in funcţie de depăşirea producţiilor planificate PAGINA . Media pe judeţ este bună, dar ar fi putut să fie excelentă Majoritatea cooperativelor agri­cole din judeţul Braşov au acumu­lat o bogată experienţă în dome­­­­niul creşterii animalelor. Acest fapt, precum şi posibilităţile de care dispun le-au permis să pre­vadă, la fiecare început de an, dez­voltarea continuă a sectorului zoo­tehnic şi, în special, creşterea nu­mărului de animale matcă. — Prin planul pe 1969 — ne-a spus medicul veterinar Gh. Comă­­nici, director adjunct al direcţiei agricole judeţene — pe ansamblul cooperativelor agricole s-a stabilit sporirea numerică a efectivelor. Numărul bovinelor, de pildă, urma să ajungă la 31 decembrie 1969 la 51500 de capete, din care 27 500 de vaci şi juninci. Datorită măsu­rilor luate de consiliile de condu­cere ale multor cooperative agri­cole şi preocupării medicilor ve­terinari de circumscripţii, preve­derile au fost depăşite, crescînd îndeosebi efectivele de vaci şi ju­ninci. In consecinţă, a sporit pon­derea acestei categorii în totalul speciei. Aceste afirmaţii sunt confirmate de rezultatele înregistrate în ma­joritatea unităţilor. Cooperativa a­­gricolă din Ghimbav îşi planifica­se pentru sfîrşitul anului trecut 989 de bovine şi a ajuns la 1 007 ca­pete. La Froghiz, cifra stabilită a fost depăşită cu 20 de bovine, la Săcele cu aproape 30, realizări de­osebite înregistrînd şi cooperati­vele din Cristian, Hălchiu, Mîn­­dra etc. Ce măsuri s-au luat în unităţile amintite pentru creşterea numă­rului bovinelor, în special a măt­­cii ? Am pus această întrebare în­şişi autorilor „performanţelor" e­­numerate. Iată unul din răspunsu­rile primite. Aparţine inginerului zootehnist Marcel Spătaru de la cooperativa din Ghimbav. — In unitatea noastră — ne-a spus dînsul — s-a reţinut, anul trecut, întregul efectiv de viţele apte pentru reproducţie. Viţelele nu devin însă automat, de la sine, după un timp, vaci fătătoare. De aceea, pentru a creşte animale cu adevărat bune pentru reproducţie am luat şi o serie de măsuri de or­din tehnic şi organizatoric. Viţelele au fost încredinţate celor mai des­toinici îngrijitori, oameni cu o bu­nă pregătire profesională. Dar ori­cât de priceput e îngrijitorul, el nu poate creşte juninci viguroase, decit dacă i se pun la dispoziţie condiţii materiale optime. La Ghimbav s-a respectat strict a­­ceastă cerinţă. Bine adăpostite, a­­limentate corespunzător vîrstei chiar din primele zile de viaţă, viţelele s-au dezvoltat repede. Ele cîntăresc, în prezent, la şase luni, 170—190 kg. Asemănător sînt crescute viţele­le şi în cooperativele din Mîndra, Săcele, Făgăraş etc., unde pentru tineretul bovin s-au rezervat par­cele pe păşunea cea mai bună, iar rezultatele se văd. Numărul bovi­nelor matcă a crescut mult anul trecut, iar producţiile medii de lapte pe vacă furajată au întrecut aşteptările. Rezultatele înregistrate pe an­samblul cooperativelor agricole din judeţul Braşov în privinţa creşterii numărului de bovine pentru repro­ducţie puteau fi, însă, şi mai bu­ne dacă toate unităţile ar fi acor­dat atenţia cuvenită sporirii nu­merice a măteii. Deşi dispune de cele mai bune păşuni şi fineţe na­turale din zona Rupea, cooperati­va din Dacia nu se poate lăuda cu rezultatele sectorului zootehnic. Aici, deficienţele­ care se fac sim- Sporesc încet efectivele­matcă !­ ţite la mai tot pasul şi-au pus am­prenta şi asupra creşterii număru­lui bovinelor, mai mici cu 119 decit cel planificat. Lotul de animale destinat reproducţiei — vaci, ju­ninci, viţele de diferite vîrste — este inferior cu 57 de capete celui aprobat de adunarea generală. A­­ceastă situaţie are o explicaţie simplă. De creşterea numărului de animale prin prăsilă proprie — du­pă cum recunosc şi specialiştii di­recţiei agricole judeţene — nu se îngrijeşte nimeni la cooperativa din Dacia. Creditele acordate de stat pentru cumpărări de anima­le nu se folosesc. Mulţi îngrijitori nu au experienţă şi nici nu s-a ocupat cineva să-i ajute să-şi în­suşească prin studiu, ceea ce alţii cunosc prin intermediul practicii îndelungate. Dezinteresul, chiar nepăsarea ţin în loc şi cooperativa agricolă din Lovnic. Nici aici nu s-a reali­zat numărul de animale stabilit. Cauzele se cunosc de mult. Cali­tatea slabă a furajelor este una din ele. Recoltat în mare parte toamna tîrziu, după ce iarba s-a uscat, finul cooperativei este sărac în elemente nutritive. Mai mult încă , furajele se depozitează la voia întimplării și se depreciază, iar animalele tinere pierd iarna, tot ce au acumulat in timpul verii. Lipsurile în asigurarea număru­lui de bovine matcă nu se opresc doar la cele enumerate. In alte unităţi cooperatiste nu se urmă­reşte cu stăruinţă îndeplinirea pla­nului de montă. La Stupini, coo­perativă puternică, cu o bogată experienţă în toate sectoarele de activitate, există numai 88 de ju­ninci gestante faţă de 205 cît era prevăzut, la Sînpetru — 76 din 139, iar la Dăişoara — 37 din 95. Să ai în decembrie eu aproape 120 mai puţine juninci gestante decit ţi-ai prevăzut la începutul anului pe baza unor posibilităţi pe deplin re­ale, iată unde duce dezinteresul pentru o problemă într-adevăr simplă, dar de o mare importanţă economică. Avînd în vedere marile posibi­lităţi pe care Ie au cooperativele din judeţ de a spori efectivele mat­că, e de datoria direcţiei agricole şi a uniunii judeţene să se îngri­jească mai mult de valorificarea lor. în această privinţă, în afara unor măsuri de ordin tehnic, bune rezultate ar putea să dea extinde­rea şi aplicarea largă a experien­ţei unităţilor fruntaşe. Trebuie spus că acestea din urmă nu au altfel de condiţii, nu aplică meto­de care nu ar fi la îndemîna ori­cărei cooperative din judeţ. Ele pot fi, aşadar, extinse în absolut toate unităţile, ceea ce va permite acestora să-şi acopere întregul ne­cesar de taurine matcă din produc­ţie proprie şi, totodată, să asigure un mare număr de animale de pră­silă unităţilor cooperatiste din alte judeţe. GH. VINJI coresp. „Satului socialist* Respectaţi graficul (Urmare din pag. 1) furaje concentrate, ceea ce deter­mină administrarea unor raţii ne­corespunzătoare ; • sínt multe cooperative unde există suficiente furaje, dar aces­tea nu sínt gospodărite cu grijă. La Sălard şi Fegernic, de exemplu, grămezile de coceni sínt „amplasa­te" în apă, î­n noroi. Desigur că în asemenea condiţii aceste furaje şi altele se depreciază, cantităţi în­semnate aflindu-se in faza de pu­trezire , o îndeplinirea ritmică a planului la lapte şi — pe această bază — a contractelor nu se află în centrul atenţiei conducerilor cooperative­lor agricole. Unii preşedinţi sau ingineri şefi (Francisc Cilic de la cooperativa agricolă din Hodoş, Ion Derecsekel şi Nicolae Bodea de la cooperativa agricolă din Sirbi etc.) nu cunosc nici sarcinile de livrare la lapte, nici producţiile zilnice ce se obţin, în aceste zile, pe baza hotărîri­­lor recentei plenare a Consiliului Uniunii Naţionale şi în raport de condiţiile concrete, locale, coopera­torii din fiecare unitate stabilesc un amplu program de măsuri pen­tru perfecţionarea activităţii orga­nizatorice, tehnice şi economice, pentru valorificarea mai raţională, integrală, a posibilităţilor de spo­rire a producţiei. Paralel cu aces­te preocupări, ei trebuie să veghe­ze însă ca activitatea curentă de producţie din zootehnie, legumicul­tura, pomicultură şi din alte sec­toare, să se desfăşoare în cele mai bune condiţiuni — condiţie hotărî­­toare pentru realizarea unei pro­ducţii corespunzătoare — iar o­­bligaţiile asumate prin contract să fie respectate cu stricteţe încă de pe acum. (Urmare din рас. I )­ nizarea întregii activităţi de pro­ducţie pe ferme cu gestiune eco­nomică internă. Aici urmează să ia fiinţă 4 ferme agricole pentru culturi irigate, o fermă legumicolă şi 3 ferme pentru producţie ani­mală. Din numărul de 20 brigăzi, cîte au funcţionat pînă anul tre­cut, se va menţine doar una. Uni­tatea dispune de toate condiţiile necesare unei asemenea structuri organizatorice : întreaga suprafaţă de peste 5 000 de hectare este iri­gată ; există suficiente cadre de specialitate care să conducă noile formaţii de lucru etc. Stabilirea unor forme organizato­rice care să răspundă cel mai bine condiţiilor şi nevoilor unităţii res­pective, constituie obiectul unei in­tense activităţi şi la cooperativele din Movileni, Coşereni şi Ion Roa­tă, judeţul Ilfov, Mihai Kogălni­­ceanu, Dor Mărunt, Modelu, Ro­­seţi, judeţul Ialomiţa.­­ Concomitent şi în strînsă legă­tură cu aceste preocupări, în uni­tăţi se desfăşoară şi pregătirile ne­cesare pentru adoptarea noilor nor­me de muncă şi a formelor de re­tribuire a activităţii cooperatorilor. Cum se ştie, la acest capitol au existat în anii trecuţi unele nea­junsuri care au determinat parti­ciparea redusă la muncă în unele sectoare sau campanii, efectuarea cu întîrziere a lucrărilor, ceea ce a influenţat nivelul producţiei. Ion Marinache, preşedintele cooperati­vei din comuna Ion Roată, bună­oară, ne relata că, deşi participarea la muncă a fost bună anul trecut — media zilelor muncă a ajuns la 270 în cazul bărbaţilor şi la peste 180 al femeilor — au existat greu­tăţi în efectuarea lucrărilor în unele sezoane sau campanii. Astfel, la recoltarea mazărei — lucrare c® trebuie făcută dimineaţa pe rouă, pentru ca boabele să nu se scuture — s-au pierdut zilnic multe ore favorabile, deoarece unii coopera­tori veneau tîrziu la muncă. Ur­marea : s-au risipit circa 200—300 kilograme de boabe la hectar. Ne­cazuri asemănătoare s-au semnalat și la recoltarea porumbului, ceea ce a dus la prelungirea lucrării mult prea mult timp. Ţinînd seama de „experienţa" existentă şi de noile norme reco­mandate de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, care asigură folo­sirea mai judicioasă a celor 10 ore, cît se lucrează de obicei în agricul­tură, în cooperativă au loc, în pre­zent, acţiuni care să permită nor­marea mai judicioasă a muncii, realizarea normelor necesare în tot timpul anului şi mai ales în pe­rioadele cînd nevoile producţiei o cer cu stringenţă, utilizarea cu mai multă chibzuinţă a fondului zilnic de timp. Practic, se stabilesc nor­mele îmbunătăţite care vor fi fo­losite în acest an, necesarul de norme pe culturi, formaţiuni de lu­cru şi pe unitate, minimul de zile calendaristice ce trebuie efectuat de fiecare cooperator în decurs de un an şi pe sezoane etc. Pregătiri intense, responsabile pentru perfecţionarea activităţii de normare şi retribuire a muncii, se fac şi în alte unităţi. Ceea ce se cuvine încă o dată subliniat este că, în general, în rezolvarea aces­tor probleme sunt antrenaţi nu nu­mai membrii consiliilor de condu­cere, specialiştii, brigadierii, şefii de echipă, ci şi cooperatorii, care au astfel posibilitatea să-şi spună punctul de vedere, astfel ca în adu­nările generale să se adopte cele mai eficiente măsuri. Subliniind activitatea rodnică desfăşurată în cele mai multe uni­tăţi în vederea pregătirii exemplare a adunărilor generale trebuie ară­tat că, pe alocuri, se înregistrează şi anumite minusuri care, pot ge­nera neajunsuri mari. La Andră­­şeşti, judeţul Ialomiţa, investigaţiile pe care le-am întreprins în zooteh­nie au scos la iveală faptul că mulţi cooperatori nu cunosc încă nici formele organizatorice şi nici formele de retribuire recomandate. Inginerul şef, Dan Nedelescu, ne-a relatat, bunăoară, că în unitate se preconizează organizarea a două ferme zootehnice. îngrijitorii însă nu ştiu nimic despre aceste intenţii, despre avantajele pe care le poate aduce un asemenea mod de orga­nizare a muncii etc. Acelaşi lucru l-am constatat şi la Perieţi, unde îngrijitorii din zootehnie nu au fost consultaţi cu privire la formele de retribuire şi de organizare a mun­cii. Consultările s-au limitat doar la consiliul de conducere şi facto­rii de răspundere din cooperativă. Existenţa acestui mod de lucru explică, parţial, apariţia­ în unele unităţi a unor defecţiuni în apli­carea măsurilor recomandate. La cooperativa din Miloşeşti, de e­­xemplu, s-a propus — şi direcţia agricolă a aprobat — înfiinţarea a trei brigăzi zootehnice din care una cu un efectiv destul de redus — 2 000 de oi — care nu justifică prezenţa unui brigadier scos din producţie. De asemenea, la Luciu, deşi suprafaţa de vie este mică, s-a propus menţinerea actualei brigăzi horticole. Din partea organelor agricole ju­deţene există în general­ vorbind preocupare pentru a sprijini co­operativele în aplicarea noilor mă­suri. S-au constituit colective din activul judeţean care au fost re­partizate pe unităţi, avînd răspun­deri concrete privind pregătirea a­­dunărilor generale. Majoritatea ce­lor repartizaţi sunt prezenţi în co­operative, îndrumă efectiv activi­tatea ce se desfăşoară aici. Există însă şi cazuri cînd sprijinul colec­tivelor respective este minim. O dovadă concludentă în această pri­vinţă o constituie chiar numai de­ficienţele semnalate mai sus. Pot fi furnizate însă şi exemple con­crete, care vin în sprijinul acestei afirmaţii. La cooperativele agricole din co­ muna Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa, de exemplu, colectivul repartizat vine destul de rar în unitate, nu participă efectiv la lu­crări. Pe tov. Ion Dinu — unul din cei cinci membri ai colectivului — oamenii nici nu-l cunosc. Asemenea fapte demonstrează că, pe alocuri, conducerile coopera­tivelor, organele judeţene, nu au făcut totul pentru pregătirea co­respunzătoare a adunărilor gene­rale. Pentru înlăturarea defecţiu­nilor care se mai manifestă, este necesar ca, în aceste zile, centrul de greutate al activităţii direcţi­ilor agricole şi uniunilor coopera­tiste să se mute — aşa cum a re­comandat şi plenara din decembrie a C.C. al P.C.R. — în unităţi, unde, prin antrenarea consiliilor de con­ducere, a specialiştilor şi coopera­torilor să se asigure adoptarea a­­celor măsuri care pot duce la va­lorificarea maximă a resurselor de care dispun cooperativele, la creş­terea producţiei şi a nivelului de retribuire a ţăranilor cooperatori. ADUNAREA GENERALA

Next