Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)

1970-03-31 / nr. 281

Nr. 281 — Marţi 31 martie DIN EXPERIENŢA UNITĂŢILOR FRUNTAŞE Ca fiecare cooperativă agricolă, unitatea noastră reţine anual la fondul de acumulare o parte din producţia netă. în ultimii ani par­tea reţinută a fost mai mare decit limita maximă prevăzută în sta­tut. Cooperatorii s-au declarat în unanimitate de acord să acumulăm într-un ritm mai rapid decît cel obişnuit din două motive. Primul : condiţiile pedoclimatice ale coo­perativei noastre nu sunt dintre cele mai favorabile şi, ca atare, producţia globală nu poate fi spo­rită fără investiţii masive. Al doi­lea,­ fondurile băneşti realizate au fost cheltuite totdeauna cu maximă chibzuinţă, în obiective cu eficien­ţă ridicată. Din fondul de acumulare al anu­lui trecut am construit o seră în suprafaţă de un hectar şi un adă­post pentru 600 de bovine tinere, îngrăşarea acestei categorii de ani­male devenind un important sector de producţie al unităţii. în plus, am achiziţionat un autocamion şi un greifer şi am realizat ,,cele trei opturi“ , aşa numesc cooperatorii lucrările de plantare cu pomi fruc­tiferi sau cu viţă de vie şi ame­najarea terenului pentru irigat cu conducte sub presiune. Fiecare din cele trei lucrări a fost efectuată pe cîte opt hectare. Investiţiile de anul trecut au ridicat la 65 000 de lei valoarea mijloacelor fixe ce revin la un cooperator apt de muncă, în afară de plantaţii toate cele­lalte obiective de investiţii dau producţie anul acesta. De la seră vom obţine o producţie globală de peste 700 000 de lei şi cel puţin 350 000 de lei venit net. Certitudi­nea realizării acestor indicatori ne-o dă faptul că, anul trecut, de pe hectarul de seră dat în funcţi­une anterior am obţinut, în ciuda lipsei de experienţă, peste 120 de tone de tomate în două cicluri de producţie. Noua seră, îngrăşătoria de bo­vine, intrarea pe rod a unor plan­taţii mai vechi, extindrea irigaţii­lor, exploatarea mai eficientă a unor fonduri fixe realizate anterior ne permit să acordăm la o normă convenţională de muncă 30 de lei, cu 12 mai mult decît retribuţia de anul trecut a zilei muncă. O ase­menea creştere a volumului retri­buţiei va avea loc în condiţiile sporirii în continuare a averii ob­şteşti. La 31 decembrie averea obştească va fi cu circa 4,3 mili­oane de lei mai mare decît cea de la începutul anului şi va consta în proporţie de peste 90 la sută în fonduri fixe direct productive : animale, plantaţii, clădiri destinate producţiei, amenajări hidroamelio­­rative, ateliere, mijloace de tran­sport, maşini şi utilaje. în legătură cu structura fizică a mijloacelor de producţie două lu­cruri merită, cred, să fie reţinute. Deşi ne aflăm într-o zonă de pre­cipitaţii relativ abundente şi destul de bine repartizate, amenajările pentru irigaţii se dovedesc efici­ente. Oricît o fi anul de ploios, este imposibil să nu se ivească şi o perioadă cu precipitaţii mai pu­ţine, cînd o udare dată la timp aduce tone întregi de sfeclă, car­tofi sau lucerna la hectar. Aşadar irigaţiile sunt eficiente şi în condi­ţiile noastre. Echiparea tehnică a muncii pen­tru a deveni mai productivă este al doilea lucru la care vreau să mă refer. Noi am­ procurat an de an diferite utilaje, interesîndu-ne în prealabil ca acestea să nu fie în planul de aprovizionare al în­treprinderii de mecanizare care ne deserveşte. Costul maşinilor este recuperat prin creşterea producti­vităţii muncii. Citeam în ziare că unele coo­perative îşi aduc aminte de con­stituirea fondului de acumulare în ultimele patru luni ale anului, cînd au încasări masive. La noi lucru­rile se petrec altfel. Cu acordul adunării generale, în primul se­mestru alocăm la fondul de acu­mulare un procent mai mare din venituri decît cel stabilit pentru în­tregul an, iar dacă este nevoie apelăm şi la credite pe care le res­tituim toamna. Procedînd astfel, executăm lucrările de investiţii fără grabă, într-o perioadă cînd vremea nu influenţează calitatea lor. O ultimă chestiune ce trebuie subliniată constă în aceea că în cooperativa noastră grija pentru menţinerea în funcţiune a mijloa­celor de producţie existente nu este mai mică decît grija pentru crearea de noi fonduri fixe. Ştiu că în unele cooperative, un autoca­mion, o tocătoare, un adăpost sau o amenajare antierozională se re­pară abia atunci cînd încetează să mai funcţioneze. Deoarece experi­enţa ne-a învăţat că un fond fix lăsat să se strice nu mai poate fi adus decît cu mari cheltuieli la starea de dinainte de a se strica, noi am introdus grafice de repa­rare a mijloacelor de producţie în funcţie de gradul de folosinţă mă­surat în kilometri parcurşi, în ore de funcţiare etc. Rezultatele obţi­nute ne-au întărit convingerea că procedăm bine. EUGEN NEMEŞ preşedintele cooperativei agricole Acuţari, judeţul Mureş LA TEMELIA miturilor de acumulările de ieri O situaţie ciudată şi câteva întrebări care aşteaptă răspuns Pentru asigurarea apei necesare irigării suprafeţelor cultivate cu legume, în multe cooperative a­­gricole din judeţul Arad se exe­cută lucrări de foraj, la diferite adîncimi. Este o treabă bună, care va contribui, desigur, la obţinerea unor producţii sporite. La Olari, de exemplu, s-au exe­cutat pînă acum 12 fîntîni. Lu­crările au fost efectuate de coo­perativa din Cermei. Cum preţul de cost a fost cam ridicat, în­jur de 25 000­ lei forajul — iar ,în­­ acest an vor mai trebui săpate încă 8 fîntîni, cooperatorii s-au gîndit să-şi procure o instalaţie proprie. Au investit 58 000 lei şi s-au apucat de lucru. „In felul a­­cesta — ne-a spus preşedintele cooperativei — preţul de cost sca­de foarte mult. Cheltuielile pentru o fîntînă nu depăşesc 4 000 lei“. Asemenea utilaje au fost cum­părate şi de alte unităţi : Şimand, „Lumea Nouă" — Curtici, Peregu Mic etc. Un calcul, destul de a­­proximativ, arată că, în acest scop, s-au investit aproape un milion de lei. Normal era ca instalaţiile — o dată procurate — să fie folosi­te raţional, astfel ca fondurile in­vestite să poată fi amortizate în­tr-un termen cît mai scurt. Am aflat, însă, cu surprindere, că lu­crurile nu stau tocmai aşa. în unele unităţi, utilajele respective zac de multă vreme, uitate de toţi, în altele — sunt folosite doar parţial .S-au găsit şi justificări : ba că instalaţiile ar fi necores­punzătoare, ba că nu există oa­meni care să le mînuiască. Stai și te întrebi : nu era cazul ca asu­pra unor asemenea lucruri să se reflecteze de la bun început? Cui mai folosesc acum „argumente** de • • • acest fel ? Să trecem însă peste ele (sperăm că asupra lor se vor opri mai mult cei care au aprobat pro­curarea utilajelor) şi să vedem cine execută, totuşi, lucrările de foraj în cooperativele agricole din judeţ. „Există o echipă specializată la cooperativa din Peregu Mic“ — ni s-a spus la uniunea cooperatis­tă judeţeană. Afirmaţia s-a con­firmat. Cei care ne-au furnizat in­formaţia au omis, însă ,un.... amă­nunt", şi anume că, respectiva,o echi­pă efectuează lucrăr la întreprin­derile agricole de stat, la cine se mai nimereşte. Pentru cooperati­vele agricole nu prea îşi găseşte timp ! în aceste condiţii, coopera­tivele au încăput pe mîinile unor particulari Cu ei şi-au rezolvat treburile cooperatorii din Pecica, Şimand, Sînlieni, Semlac etc. Tot pe capul lor — sărmanii — au „că­­zut“ şi cele 30 fîntîni care se exe­cută la Macea. Iar veniturile aces­tor „îngeri salvatori** se ridică — notaţi bine ! — la sute de mii de lei. Aşa stînd lucrurile se nasc, de­sigur, cîteva întrebări : de ce e­­chipa cooperativei agricole din Pe­regu Mic este lăsată să lucreze la voia întîmplării ? De ce nu se or­ganizează — cu utilajele existente în unele cooperative, dar nefolo­site — o acţiune de intercoopera­­re ? De ce se permite ca, pe spi­narea cooperativelor, să trăiască o serie de indivizi dornici de cîşti­­guri uşoare ? Cît timp vor mai fi tolerate asemenea situaţii ? Aşteptăm,­­ la toate acestea, un răspuns clar din partea organelor agricole judeţene. • © © • © EMIL BUNEA SATUS SOCIALIST La cooperativa agricolă din Horia, judeţul Constanţa, au fătat peste 1 700 de oi. Ing. Aurel Constantinescu, preşedinte, şi Constantin Sava, brigadier zootehnic, controlează dezvoltarea mieilor fi • "VN-; ’ ;* 'I -îl* Foto : C. CONSTANTINESCU • ­m © # & ® @ PAGINA 3 în viitorul apro­piat, creşterea animalelor prin metode indus­triale se va ex­tinde mult şi în sectorul agricol cooperatist. Ea se va face în complexe zoo­tehnice de mare capacitate, ase­mănătoare ce­lui din imagi­nea noastră, aflat la IAS Satulung jude­ţul Maramureş. Foto IOAN DEAK FRUNTAŞIl (Urmare din pag. 1) Ministerului Agriculturii şi Silvi­culturii, tovarăşul Nicolae Ştefan, a folosit prilejul pentru a re­pre­zenta o serie de noutăţi în cultura cartofului, făcînd totodată, şi o serie de recomandări. Cooperatorii s-au angajat să apli­ce întocmai recomandările şi să obţină o recoltă mult superioară celei de anul trect. De altfel, lu­crările efectuate pînă în prezent oferă, după aprecierile specialişti­lor, posibilitatea obţinerii unei pro­ducţii la hectar mai mare decît cea planificată cu 2 000—3 000 kg. PALAZU MARE — judeţul Con­stanţa. Cunoscuţi cultivatori de le­gume, cooperatorii din Palazu Mare şi-au dovedit şi de astă dată măiestria de grădinari. De pe cele 160 de hectare de grădină­ri au recoltat cîte 18 265 kg de legume la hectar, producţie ce le-a permis să livreze la fondul de stat 2 865 de tone de legume, cifră ce depăşeşte prevederile contractuale. înmînînd distincţiile, tovarăşul Ion Ceauşescu, secretar general în Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii, a elogiat priceperea şi hăr­nicia cooperatorilor din Palazu Mare. Tovarăşul Anton Tincu, pre­şedintele cooperativei, s-a angajat, în aplauzele celor prezenţi, să li­vreze în 1970 la fondul de stat în­semnate cantităţi de produse peste prevederi, între care 250 de tone de legume, 100 hl de lapte, 50 000 de ouă. In încheierea adunărilor festive, membrii unităţilor fruntaşe au a­­dresat, într-o atmosferă de puternic entuziasm, telegrame Comitetului Central a! Partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu. în telegramele trimise, cooperatorii au dat glas hotărîrii lor de a munci neobosit pentru depăşirea planurilor de producţie, pentru înfăptuirea sar­cinilor ce le revin în cadrul pro­gramelor naţionale aprobate de plenara din martie a C.C. al P.C.R. Totodată ei au mulţumit conducerii partidului şi statului pentru grija pe care o poartă dezvoltării agri­culturii socialiste, ridicării satului românesc pe noi trepte ale civili­zaţiei şi progresului. Cum ţin balanţa judecăţii COMISIILE DE JUDECATĂ Constituite potrivit legii nr. 59 din 1968, comisiile de jude­cată sunt chemate să ia parte activă la promovarea eticii co­muniste, la întărirea discipli­nei în muncă şi apărarea avu­ţiei obşteşti. Ca organe obşteşti de influenţare şi împărţire a dreptăţii, comisiile de judeca­tă exprimă adîncul democra­tism al orînduirii noastre, ilus­trat prin prezenţa cît mai di­rectă a maselor în toate sfere­le vieţii publice, inclusiv în do­meniul relaţiilor de ordin ju­ridic. Alegerea de către mase a membrilor comisiilor de ju­decată nu micşorează răspun­derea acestora, nu toceşte se­veritatea hotărîrilor pe care trebuie să le ia ori de cîte ori normele morale sînt încălcate. S-ar putea spune că, dimpotri­vă, mandatul,încredinţat de că­tre mase obligă la un plus de exigenţă. Tocmai acest lucru nu l-au înţeles unele comisii de jude­cată din judeţul Galaţi, preşe­dinţii acestora. Fiind în frun­tea comisiei de judecată din cooperativa agricolă din comu­na Oancea, cooperatorul Ion Crăciun a refuzat să judece nu mai puţin de 13 cazuri de sustrageri din avutul obştesc, motivînd că nu vrea să se pu­nă rău cu inculpaţii. Crăciun nu şi-a­ schimbat atitudinea nici­­ atunci cînd г s-a dentorfetrat că a tolera necinstea, ştirbirea avutului comun, înseamnă, de fapt, a lovi în oamenii cinstiţi. Cooperatorii au sancţionat prompt dorinţa lui Crăciun de a trăi în bună înţelegere cu in­fractorii, nemaialegîndu-l în comisia de judecată. Deşi cazul a fost în felul acesta rezolvat, l-am relatat fiindcă oameni care gîndesc şi acţionează ca Ion Crăciun se mai găsesc, din păcate, şi în alte unităţi coope­ratiste. Unele comisii de judecată acţionează nesatisfăcător şi din cauză că în componenţa lor nu au intrat cei mai buni oameni din cooperativele agricole. Se pleacă, de regulă, de la ideea că de cooperatori capabili, in­tegri, este nevoie în organele cu activitate permanentă, în­deosebi în consiliile de condu­cere, pentru comisiile de jude­cată, care se întrunesc cînd şi cînd, fiind buni şi oameni mai puţin pregătiţi profesional. Unde această idee a avut cîş­­tig de cauză — şi putem da exemplu cooperativele agricole din Vlădeşti, Smulţi, Cucu, Tu­­luceşti, Roşcani — comisiile de judecată au funcţionat numai pe hîrtie. Sustragerile din a­­vutul obştesc, încălcarea disci­plinei şi alte delicte care in­trau în competenţa comisiilor au fost sancţionate de către ■­­ consiliile de conducere prin a­­fişarea numelor celor în culpă, sau prin tăierea a trei, patru zile-muncă. Nu sunt prea rare cazurile cînd nu se achită de sarcini nici comisiile ai căror membri sunt animaţi de cele mai bune intenţii şi de dorinţa de a munci cît se poate de bine. Este, între altele, cazul comisiei de judecată din cooperativa a­­gricolă Drăguşeni. Aceasta l-a „pedepsit“ pe un cooperator care a sustras cîteva sute de kilograme de porumb să plătească la casieria unităţii contravaloarea produsului furat, lată, deci, cum un furt s-a transformat, cu ajutorul comi­siei, într-un act de vînzare­­cumpărare. S-a ajuns la aceas­tă situaţie fiindcă membrii co­misiei din Drăguşeni, ai celei din Măstucani şi din alte coo­perative nu cunosc legile. Timp de doi ani ei nu citaseră nici un paragraf de lege. Or, este bine să se ştie, că deşi nu sunt jurişti de profesie, membrii co­misiilor de judecată au datoria să cunoască legile care se re­feră la faptele ce intră în com­petenţa lor. Bazîndu-te numai pe bun simţ şi pe obiceiul pă­­mîntului, nu poţi împărţi drep­tatea. Respectarea neabătută a legalităţii, asupra căreia nu o dată a insistat partidul nostru, este obligatorie şi pentru co­misiile de judecată. Organele procuraturii jude­ţului Galaţi depun eforturi per­manente pentru sprijinirea şi întărirea comisiilor de jude­cată, pentru instruirea membri­lor acestora. Rezultatele mun­cii procuraturii sunt, în gene­ral, bune. Numeroşi membri ai comisiilor de judecată au do­­bîndit o temeinică pregătire ju­ridică, acţionează în spiritul le­gilor. Se mai găsesc însă şi co­misii refractare la îndrumări. Astfel, comisia de judecată a cooperativei agricole din loca­litatea C. Negri, a dispus ca amenzile cu care au fost pena­lizaţi I. Vasile şi N. Pricopi să nu fie vărsate la bugetul sta­tului, ci să fie achitate la ca­sieria unităţii. S-a crezut, la Ысерщ că este vorba de nepri­cepere şi de aceea organele în drept au sfătuit pe membrii comisiei să corecteze hotărîrea luată în sensul vărsării sumelor la buget. Comisia nu a voit să-şi însuşească îndrumările primite. La asemenea încălcări ale legii contribuie şi unele con­silii de conducere care influ­enţează comisiile de judecată, le determină să ia decizii care contravin normelor juridice în vigoare. Este neîndoielnic bine ca în­tre comisii şi consiliile de con­ducere să existe înţelegere. Este bine ca ele să conlucreze, dar nu pentru ocolirea legii, ci pen­tru întărirea legalităţii. Con­vinşi că glasul nostru va fi ascultat, amintim consiliilor de conducere că este de datoria lor să acorde sprijin permanent comisiilor de judecată, fără însă să preia din mîinile acestora a­­tribuţiile ce le-au fost acordate prin lege. Primind ajutorul or­ganelor de conducere ale coo­perativelor agricole, comisiile de judecată vor putea ţine cu mînă mai sigură balanţa drep­tăţii şi îndeplini mai competent rolul de instrument al justiţiei în combaterea infracţiunii, in­diferent dacă aceasta lezează regulile de bună convieţuire în familie şi societate sau loveşte în avutul obştesc, temelia bu­năstării ţărănimii cooperatiste. DUMITRU MOCANU procuror şef adjunct al judeţului Galaţi Colaborare largă, pe planuri multiple (Urmare din pag. 1) I.A.S. Caracal. Aici, directorul com­plexului, dr. Constantin Munţiu, şi tehnologul şef, ing. Timon Daşo­­veanu ne-au relatat că, la reco­mandarea organelor judeţene de partid şi agricole au fost fixate, în linii mari, coordonatele acestei coo­perări, urmînd ca odată cu intra­rea în producţie a viitoarelor com­plexe intercooperatiste, cooperarea să ia forme din ce în ce mai con­crete, bazate, bineînţeles, pe prin­cipii de reciprocitate economică. Deoarece producţia zootehnică de în primul rînd de matcă, fiii Complexului porcin al •­acal și-ац făcut un an­­onoare din aprovizio­­elor intercooperatis­­reproducţie omo­­mperioară. încă -ijesc de selec- 5 000 de scro­­:.ate cu carc­­utul anului tățile com- Conco­­rdenti­­rovenite ele să ct de ite în a să mai Un alt domeniu al acestei coope­rări îl constituie tehnologia fura­jării animalelor, pe etape de dez­voltare şi în funcţie de destinaţie (prăsilă sau îngrăşare). Pînă la in­trarea în producţie a celor două fabrici ce se află aici în construc­ţie — cu o capacitate anuală de 240 000 tone — complexul porcin I.A.S. Caracal va sprijini unităţile intercooperatiste cu reţete privind tehnologia preparării şi adminis­trării nutreţurilor. Din 1972, între­prinderea va începe să pună la dispoziţia acestora, contra cost, cîte 60 000 tone de furaje combina­te pe an, în sfîrşit, şi tot atît de însem­nate sînt măsurile privitoare la calificarea și specializarea cadrelor de îngrijitori, tehnicieni și ingineri care vor lucra în cadrul complexe­lor intercooperatiste. Pentru în­ceput, conducerea complexului I.A.S. Caracal preconizează să pri­mească cîte zece oameni pe serie pentru a-i califica în meseria de îngrijitori. Şcolarizarea practică a acestor oameni ar urma să aibă loc timp de 2-4 săptămîni, direct în producţie, în fiecare din cele pa­tru sectoare de activitate : gesta­ţie, maternitate, tineret şi îngră­­şătorie. Tehnicienii şi inginerii zootehnişti, pentru care se prevede o practică mai îndelungată, vor trebui, de asemenea, să aibă în pri­mire şi să conducă efectiv proce­sul de producţie în cele patru sec­toare. Se prevede ca absolvenţii şcolilor tehnice şi ai facultăţilor cu profil agrozootehnic repartizaţi să muncească la complexele intercoo­peratiste să-şi facă anul de stagia­­tură pe lîngă un complex de stat pentru a cunoşte întreaga tehnolo­gie de creştere şi îngrăşare a por­cilor. O dată cu intrarea în producţie a complexelor intercooperatiste, spe­cialişti de la Combinatul porcin al I.A.S. Caracal şi-au propus să pre­zinte periodic expuneri şi să dea sfaturi practice la faţa locului ce­lor care vor lucra în îngrăşătoriile intercooperatiste, îndeosebi pe te­mele : reţinerea încă de la boxa de fătare şi îngrijirea riguroasă a mătcii ; crearea unei rezerve de cel puţin 30 la sută la materialul de reproducţie ; tehnologia prepa­rării şi administrării furajelor în aşa fel încît un porc să nu consu­me pînă ajunge la greutatea de 100 kg mai mult de 335—340 kg nu­treţuri combinate ; tehnologia a­­sigurării unui microclimat în ra­port de vîrsta şi destinaţia anima­lelor ; respectarea riguroasă a cu­răţeniei şi regulilor de profilaxie sanitar-veterinare ; calificarea la locul de muncă şi permanentizarea îngrijitorilor etc., etc. — condiţii absolut indispensabile pentru asi­gurarea rentabilităţii unităţilor încă din primul an de producţie. Din această cooperare, care se a­­nunţă încă de pe acum fructuoasă, multilaterală, vor avea de cîştigat atît asociaţiile nou create, prin rea­lizarea unor indici tehnico-econo­­mici ridicaţi, cît şi întreprinderile agricole de stat care vor adăuga noi sume în contul beneficiilor pla­nificate. Şi va cîştiga, în primul rînd, agricultura noastră socialistă chemată să asigure o producţie sporită în toate sectoarele, să con­tribuie şi mai mult la creşterea nivelului de trai al populaţiei de la oraşe şi sate. (Urmare din pag. I) mai multe furaje concen­trate decît aveau nevoie, n-au putut livra cantită­ţile prevăzute pe trimes­trul I. După afirmaţiile specialiştilor de la direc­ţia agricolă judeţeană a­­ceastă stare de lucruri se datorează în primul rînd faptului că deşi unităţile mai sus amintite au fie­care între 200 şi 250 de scroafe, n-au înregistrat timp de trei luni nici o fătare. Cauzele acestei si­tuaţii, cel puţin stranii, vor trebui analizate cu tot simţul de răspundere şi luate măsuri corespun­zătoare pentru ca astfel, de neajunsuri să nu se mai repete Acum, prin grija direc­ţiei agricole şi a uniunii judeţene cooperatiste mai multe cooperative au vîn­­dut, contra cost, unităţi­lor cu deficit de efective, purcei între 10 şi 30 kg la un preţ de 12,50 — 15 lei kg în funcţie de rasă, greutate şi pe bază de în­ţelegere. Astfel, coopera­tivele agricole din Bîrca, Plosca, Apele Vii, Dobro­­teşti, Băileşti, Ciuperce­­nii Noi, Smîrdan, Basa­­rabi-Calafat şi altele (cum aici s-au înregistrat fătări şi în cele cu con­diţii, nu ?) au vîndut fie­care cîte 150 şi 350 de purcei (pe întreg judeţul 6 000 de purcei), pentru a fi crescuţi şi îngrăşaţi în unităţile care au condiţii de cazare şi hrană şi au şi obligaţii contractuale mai mari De la bun în­ceput am spus că măsura luată este bună. Dar, pentru ca să se finalizeze cu rezultatele scontate se impune ca organele agri­cole iniţiatoare să exerci­te un control permanent şi o îndrumare calificată, iar atunci cînd constată deficienţe în furajarea sau starea de sănătate a animalelor puse la îngră­şat să intervină cu promptitudine pentru re­medierea neajunsurilor, în judeţul Dolj se con­struiesc patru complexe intercooperatiste pentru creşterea şi îngrăşarea porcilor. Acestea vor fi populate de-abia în cursul anului viitor şi vor livra carne de porc, la întreaga lor capacitate — 30 000 de capete fiecare — tocmai la sfîrşitul a­­nului 1972. Pînă atunci însă este imperios nece­sară impulsionarea creş­terii şi îngrăşării porcilor in sistem gospodăresc la cooperativele agricole un­de există posibilităţi de cazare şi hrană, ca o ce­rinţă a punerii în valoare a condiţiilor existente în astfel de unităţi, a satis­facerii nevoilor de con­sum crescînde ale popu­laţiei. Utilizarea la maximum a spaţiilor construite, asi­gurarea mătcii, îngrijirea şi hrănirea raţională a a­­nimalelor puse la îngră­şat vor face ca greutăţile întâmpinate în primul tri­mestru să fie evitate, iar obligaţiile contractuale la carnea de porc pe acest an să fie nu numai în­deplinite, ci chiar depă­şite. Perseverenţa Prin depozitele şi magazinele întreprinderilor de aprovizionare cu seminţe şi material săditor, vă puteţi procura : • Seminţe de legume pentru răsaduri şi culturi de cimp din toate soiurile raionate produse în staţiunile experimentale şi in în­treprinderile agricole de stat ; • Seminţe de gazon şi de dife­rite flori pentru grădini parcuri spatii verzi terenuri de sport etc.­­ • De asemenea in primăvară se vor pune in vînzare pomi fruc­tiferi şi viţe de vie altoite pentru plantări în grădinile familiale Adresaţi vă din timp întreprin­derilor şi magazinelor de desfa­cere din ţară care vă livrează seminţe şi material săditor din soiuri cu autenticitate şi valoare culturală garantate. ДдГШАШ.

Next