Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)
1970-03-26 / nr. 277
Nr. 277 — Joi 26 martie SATUL SOCIALIST DIN EXPERIENŢA UNITĂŢILOR FRUNTAŞE Pomicultura este, de departe, ramura de bază a coopertivei agricole din oraşul Bistriţa. De curînd, cu prilejul instruirii şefilor de ferme pomicole, ţinută în localitate, aceştia au putut să cunoască livezile cooperativei agricole bistriţene şi vestea despre frumuseţea plantaţiilor unităţii s-a întins în întreaga ţară. Ocuparea locului al doilea pe ţară la producţia de fructe în întrecerea organizată între cooperativele agricole în 1969, a întărit şi mai mult prestigiul unităţii. Ceea ce nu se cunoaşte prea bine în judeţ, şi deloc în afara lui, e faptul , că unitatea posedă şi un sector zootehnic puternic. Puterea sectorului stă nu atît în mărimea lui, cit în felul cum este organizat şi condus, în valoarea zootehnică a animalelor. In comparaţie cu 1962 — anul în care s-a încheiat cooperativizarea şi pe care membrii unităţii îl iau ca an de referinţă — numărul vacilor de lapte a sporit de la 103 la 267. Producţia medie anuală a crescut în aproape acelaşi ritm — de la 1180 la 2 388 de litri. Creşterea simultană a efectivelor şi producţiei i-a permis unităţii să livreze în 1969 aproape 5 000 hl. de lapte la fondul de stat şi să încaseze pentru acest produs peste 700 000 de lei. O sumă încă şi mai mare a fost încasată pentru animalele livrate, astfel că îngrijitorii de taurine au adus în casa cooperativei aproape 1,5 milioane de lei. Raportînd veniturile obţinute din vînzarea laptelui la numărul de vaci, observăm că fiecare animal a dat o producţie-marfă în valoare de circa 2 800 de lei, sumă superioară cheltuielilor. Să explicăm în cîteva cuvinte factorii care au contribuit la obţinerea acestui rezultat. Cooperativa dispune de animale tinere, provenite, în majoritate, din prăsilă proprie. Deoarece şi-a propus să sporească treptat efectivul, unitatea a putut să reţină pentru sporirea numerică a mătcii şi înlocuirea animalelor necorespunzătoare numai viţelele fătate de vaci sănătoase, cu perioade normale de lactaţie şi producţii zilnice mari, constante. S-a procedat, altfel spus, la acţiunea de selecţie. Reuşita acesteia a fost asigurată de introducerea unei evidenţe clare, unitatea putînd cunoaşte în orice moment, pentru fiecare viţea, date ca : ziua fătării şi greutatea la fătare, vîrsta şi producţia părinţilor, pe lactaţii, calitatea laptelui exprimată în procente de grăsime, substanţă uscată etc. Evidenţa clară şi consecinţele care decurg din aceasta, grija pentru realizarea planului de montă şi fătări şi pentru reţinerea în turmă a unor exemplare cu prolificitate ridicată au permis obţinerea, în 1969, a unui indice de natalitate de 96,5 la sută. înţelegînd importanţa hotărîtoare pe care o are baza furajeră, cooperativa i-a acordat o atenţie deosebită, atît sub raportul suprafeţelor repartizate şi al amplasării culturilor, cît, mai ales, al structurii. A fost mărită ponderea plantelor de nutreţ cu un conţinut bogat în proteine. Trifolienele, cultivate pe 48 de hectare, sunt în întregime amplasate pe teren amenajat pentru irigat şi, deşi aici primăvara este mai tîrzie, potenţialul termic mai redus, iar iarna apare mai devreme decît în sud, cultura a fost cosită anul trecut de şase ori. Anul acesta suprafeţele amenajate pentru irigat se dublează şi vor fi repartizate în întregime bazei furajere, întrucît se intervine şi cu îngrăşăminte, se estimează obţinerea a circa 55 000 kg de masă verde la hectar, recoltă relativ bună în condiţiile unităţii. Nici pajiştile naturale nu sânt neglijate. In aceste zile, pe cele 650 de hectare de pajişti se aplică diferite lucrări, între care fertilizări şi supraînsămînţări. Păşunea este tarlalizată, iar păşunatul se va face raţional, ca şi în ceilalţi ani. Cu toate că unitatea are suprafeţe întinse de pajişte, o parte din vaci, cele cu producţii mari, vor fi furajate în tot cursul anului la grajd, cu nutreţ recoltat. La grajd vor fi ţinute în preajma fătării şi un timp după fătare şi celelalte vaci. Conducerea cooperativei susţine, pe baza experienţei anilor trecuţi, că furajarea la iesele a unor vaci sporeşte, într-adevăr, cheltuielile, dar evită orice pierdere de produşi, iar plusul de lapte care se realizează astfel acoperă plusul de cheltuieli, obţinîndu-se şi beneficii. Fie vară, fie iarnă, sau alt anotimp, raţiile care se practică sunt de scurtă durată. Periodicitatea raţiilor este determinată de creşterea şi descreşterea producţiei de lapte în funcţie de data fătării şi data aproximativă a înţărcării. Curba pe care o înregistrează producţia într-o perioadă de lactaţie este folosită în următoarea perioadă pentru stabilirea dinamicii raţiei, pentru individualizarea furajării. Dacă o vacă oarecare, aflată în cea de a treia lactaţie, a dat, în medie, 10 litri de lapte în luna a doua de la fătare, 14 în a treia, 15 în a patra, 15 în a cincea, 13 în a şasea, 12 în a şaptea etc., la următoarea lactaţie se va înregistra o curbă identică şi cu aproximativ aceleaşi valori. Cunoscîndu-se această evoluţie, se pot anticipa raţiile în sensul stimulării producţiei de lapte. O dată stabilită corect, raţia trebuie repartizată raţional, pe tainuri, şi administrată integral. Adăugînd la aceasta şi faptul că unele nutreţuri sunt preparate înainte de administrare, lucru pe care îl fac îngrijitorii, sub îndrumarea specialistului, precum şi influenţa pe care o are asupra producţiei, adăparea, îngrijirea corporală şi a adăpostului, se înţelege lesne de ce este necesar ca în zootehnie să lucreze unii dintre cei mai harnici şi mai disciplinaţi cooperatori, oameni cu simţ de răspundere, capabili să-şi îmbogăţească necontenit cunoştinţele, îngrijitorii de la cooperativa din Bistriţa corespund întrutotul acestor cerinţe. Cei mai mulţi dintre ei lucrează în zootehnie de şase-şapte ani, stagiul mai redus al unora explicîndu-se nu prin fluctuaţie, ci prin creşterea numerică a îngrijitorilor ca urmare a sporirii efectivelor. Anul trecut Dorel Tofan, Ion Berar, Augustin Crăciun, Dumitru Nalaţ, Alexandru Tescar, Reghina Petruţ au efectuat cîte 650—832 de zile-muncă, revenindule între 22 998 şi 29 373 de lei cîştig anual în bani. Adăugind şi plata în natură, valoarea zilei-muncă a ajuns la aproape 40 de lei. Pentru sporirea bagajului lor de cunoştinţe profesionale, îngrijitorii urmează periodic cursuri de scurtă durată. Intre ei se organizează sistematic schimburi de experienţă, fapt ce face ca rezultatele să nu difere mult de la mulgător la mulgător. în schimb, între cooperativele agricole din judeţ sînt diferenţe mari la producţia de lapte, deşi unele unităţi au condiţii superioare celei din oraşul Bistriţa. Cauza constă şi în faptul că organele agricole judeţene nu au luat măsuri cît de cît eficiente de popularizare a experienţei acestei unităţi fruntaşe, care a rămas în mare parte necunoscută pînă şi cooperativelor din preajmă. Referindu-se la faptul că experienţa bogată a unităţilor agricole de stat şi a cooperativelor fruntaşe în creşterea animalelor este insuficient valorificată, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat în cuvîntarea la recenta plenară a C.C. al P.C.R. necesitatea studierii sistematice şi a popularizării metodelor zootehnice înaintate în scopul preluării lor şi al sporirii producţiei animaliere. Cu atît mai mult este necesar ca organele agricole ale judeţului Bistriţa-Năsăud să prevadă pe agenda acţiunilor de propagandă agricolă răspîndirea şi însuşirea de către cît mai multe unităţi a experienţei cooperativei fruntaşe. MIHAI SORIN PRODAN DE LA FIECARE SUTA DE VACI, 97 DE VITEI ŞI 2388 HECTOLITRI DE LAPTE CITITORII ÎNTREABĂ, REDACŢIA RĂSPUNDE COMISIA DE REVIZIE A COOPERATIVEI AGRICOLE DIN COŢOFANEŞTI, judeţul Bacău şi IOAN PETRULA, membru în comisia de revizie a cooperativei agricole Albeşti, judeţul Botoşani . 1. 1-Pe timpul cît lucrează la verificarea activităţii economice şi financiare a cooperativei agricole, membrii comisiei de revizie sînt retribuiți cu tariful corespunzător unei norme de muncă de categoria I pentru fiecare zi lucrată, timp de 10 ore. 2. La fermele de gradul I și II se poate încadra cîte un economist cu studii superioare sau medii. De la caz la caz, aceştia pot îndeplini şi funcţia de magaziner şi gospodar al fermei. VASILE TATARU, cooperator, comuna Mirosloveni, judeţul Iaşi : Retribuţia suplimentară se acordă în raport cu depăşirea producţiei planificate pe formaţiunea de lucru şi se repartizează pe membri cooperatori in funcţie de valoarea totală a retribuirii de bază cuvenite pentru lucrările efectuate de fiecare membru la cultura respectivă. POŞTA RUBRICII VASILE SÎRBU, comuna Valea Mare, judeţul Vîlcea : Dacă în unele campanii agricole, din motive neîntemeiate, unii cooperatori nu mai participă la muncă şi, ca urmare, cauzează pagube materiale cooperativei agricole prin diminuarea producţiei sau compromiterea acesteia, adunarea generală poate să stabilească responsabilitatea materială pentm pagubele aduse şi să ia măsuri pentru recuperarea lor de la cei în cauză. Un grup de cooperatori din comuna Salcia, judeţul Mehedinţi : In cazul aplicării formei de retribuire în natură şi în bani, sumele înscrise în fişa fiecărui cooperator pentru normele de muncă executate reprezintă atît partea în bani, cît şi cea în produse. Avansurile ce le-aţi primit luna trecută reprezintă 80 la sută din sumele prevăzute a fi plătite în bani şi, prin urmare, nu s-a făcut nici o abatere de la tariful stabilit pe norma de muncă convenţională. Drepturile în produse, tot în proporţie de pînă la 80 la sută, se acorda la încheierea lucrărilor de recoltare. CINE PLĂTEŞTE? (Aşteptam grabnic răspunsul) Nerespectînd regulile de prevenire a incendiilor, cooperatorii din satul Sinoe, judeţul Constanţa, au improvizat o instalaţie cu combustibil lichid pentru încălzirea apei necesare preparării hranei porcilor. Ca urmare, la una din maternităţile de porci a izbucnit un incendiu care a transformat în scrum 42 de scroafe, 104 purcei şi clădirea cu pricina. Alăturînd fotografia făcută după stingerea incendiului, invităm pe cei care se mai joacă, încă, cu focul să tragă concluziile necesare. CUM SE COMBAT BOILE ŞI DĂUNĂTORII DIN RĂSADNIŢE Deoarece mai mulţi cititori ai ziarului nostru ne-au solicitat unele amănunte în legătură cu modul de combatere a principalelor boli din răsadniţe, le satisfacem dorinţa, publicînd articolul de faţă. Răsadurile, atît cele repicate, cît şi cele nerepicate, pot fi atacate de diferite ciuperci din sol (Pythium, Rhyzoctonia). Atacul se întîlneşte mai ales la tomate, ardei, vinete şi varză. Răsadul atacat cade la pămînt, se ofileşte şi apoi putrezeşte. Interesant este modul în care se manifestă boala şi iuţeala cu care se întinde. La început apare în vetre, apoi, dacă nu se iau măsuri urgente de combatere, poate distruge în două—trei zile întreaga răsadniţă. Trebuie reţinut şi faptul că atacul este favorizat de umiditatea mare, neaerisirea şi temperatura prea ridicată. Cum se combate ? Mai întîi prin smulgerea şi arderea plantelor atacate. Vetrele rămase fără plante vor fi dezinfectate cu o soluţie de Ortocid 0,2 la sută, Zinele 0,3 la sută sau zeamă bordeleză 0,5 la sută. In răsadniţele cu plante atacate udatul se va face foarte rar şi se va asigura o bună aerisire. Pătarea frunzelor de tomate este o boală produsă de ciuperci. Pe organele verzi, ale plantelor apar pete circulare de culoare brună, cu centrul albicios. Boala atacă plantele de tomate, producînd căderea frunzelor şi, în ultimă instanță, uscarea acestora. Combaterea se face prin aplicarea a cel puţin patru stropiri cu Zineb în concentraţie de 0,3 la sută, cu Ortocid 50 — 0,2 la sută sau zeamă bordeleză 0,5 la sută. Mana se manifestă sub forma unor pete de decolorare pe frunzele tinere ale răsadului de varză, încetinind dezvoltarea lor. împotriva manei se acţionează cu Zinele 0,3 la sută sau cu zeamă bordeleză 0,5 la sută. Pentru ca soluţia să se lipească mai bine de frunze se adaugă Aracet sau Detersin 0,2—0,3 la sută. Sfatul specialistului Răsadurile sunt atacate şi de numeroşi dăunători, între care şi coropişniţa. Prezenţa acesteia se poate observa şi după dîra pe care o lasă la suprafaţa solului. Experienţele efectuate de noi în legătură cu combaterea coropişniţei au arătat că momelile cu Aldrin în concentraţie de 5 la sută dau rezultate foarte bune. Momelile se prepară cu spărturi de boabe de grîu, orez bucăţele sau uruială de nuci amestecate cu o soluţie uşor zaharată. Amestecul astfel pregătit, în care se adaugă Aldrin (50 de grame la un kilogram de preparat), se împrăştie în răsadniţe (10—15 grame la m.p.). Coropişniţa poate fi distrusă şi prin prăfuirea terenului cu Aldrin (4—6 grame la mp.) şi amestecarea acestuia cu solul. Păduchii de frunze (Aphidele) sunt insecte verzui, galbene sau negre cu corpul moale. Frunzele răsadurilor atacate se încreţesc, se decolorează sau deformează şi, în cele din urmă, se usucă. Dăunătorii se combat prin stropiri cu produse organofosforice (Lirotion 50 în concentraţie de 0,08 la sută, Bi 58 — în concentraţie 0,075 — 0,1 la sută sau Nogos 0,1 la sută). Musca verzei este un dăunător care tipare către sfîrşitul lunii martie, cină temperaturile medii zilnice ajung la 8—9 grade. O deosebită atenţie trebuie acordată combaterii ei la răsadurile repicate în ghivece nutritive, deoarece ouăle depuse sunt transportate în cîmp o dată cu plantele. După ce larvele au apărut, tratamentele sunt greu de executat. Staţiunea experimentală legumicolă Işalniţa a combătut cu rezultate bune musca verzei, aplicînd tratament cu Diazinon 0,2 la sută, Malation 0,2 la sută, Liration şi Detox praf. Prin aplicarea măsurilor de combatere mai sus amintite, unităţile cultivatoare de legume vor putea obţine răsaduri sănătoase, bine dezvoltate, ceea ce va asigura obţinerea de producţii mari de legume de bună calitate. Ing. V. LEMENI cercetător ■ввввшЕвявшанвввв MARILE COMPLEXE (Urmare din pag. 1) ■tehnologiei, materialului biologic şi al furajării. In acest scop se dezvoltă asociaţiile intercooperatiste şi colaborarea cooperativelor agricole cu întreprinderile agricole de stat. Pentru creşterea şi îngrăşarea porcilor, în primii ani ai cincinalului următor se vor construi complexe care vor putea adăposti fiecare pînă la 30 000 de capete, însumînd, pe întreaga perioadă, o capacitate de două milioane de porci. Pentru ultimii ani ai cincinalului viitor se prevede construirea unor complexe cu o capacitate de circa 200 000 de capete din care se va livra carne de porc la fondul de stat după 1975. Pentru îmbunătăţirea proiectului de program în domeniul de care ne ocupăm, deosebit de preţioase sunt indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Potrivit acestora va fi intensificat ritmul producerii cărnii de porc în sectorul agricol de stat, diminuîndu-se sarcinile prevăzute iniţial pentru cooperativele agricole. Deşi prevederile iniţiale, conform cărora cooperativele agricole urmau să livreze 315 000 de tone de carne de porc în 1975, aveau în vedere posibilităţile de care dispune sectorul cooperatist al agriculturii, creşterea livrărilor de aproximativ patru ori în decursul unui cincinal, faţă de realizările din ultimii ani, era totuşi prea mare şi ridica numeroase şi complexe probleme. Unităţile agricole din ţara noastră au mari rezerve de sporire a producţiei de ouă şi carne de pasăre. Pentru valorificarea acestor rezerve într-o perioadă scurtă, se prevede construirea în sectorul de stat a combinatelor integrate, de mare capacitate, asigurînd fiecare 20 000 de tone de carne anual. Prin folosirea mai intensă a spaţiilor existente în combinatele avicole specializate în producţia de ouă şi prin introducerea unor metode moderne de exploatare a păsărilor se vor obţine în 1975-1976, circa 1,7 miliarde de ouă pe an. Utilizîndu-se experienţa dobîndită în întreprinderile agricole de stat, a început în acest an construirea unor mari combinate avicole şi în cooperative. Acestea vor produce şi livra în 1975 la fondul de stat circa 33 000—34 000 de tone de carne şi 700 de milioane de ouă. Fără îndoială că sarcinile cele mai mari pe care le prevede programul se referă la specia bovine şi, îndeosebi, la efectivele matcă. Cu toate că în comparaţie cu sarcinile din anul 1969, prevederile de plan sunt procentual mai mici decît la celelalte specii, sporirea efectivelor de vaci şi juninci în sectorul socialist — de la 1 160 000 de capete existente la 3 ianuarie 1969 la 2 000 000 de capete în 1975 — ridică probleme de o deosebită complexitate. Acestora trebuie să li se găsească cele mai corespunzătoare soluţii, începînd cu organizarea fermelor şi complexelor şi popularea lor cu material biologic valoros şi terminînd cu îngrijirea şi furajarea raţională a mătcii şi produşilor. Programul cuprinde, de asemenea, măsuri însemnate şi cu privire la sporirea efectivelor de ovine şi organizarea îngrăşării disponibilului pentru livrare, spre a se Creşterea, în medie, cu aproximativ 80 la sută a producţiei globale în anii 1971-1975, faţă de realizările din perioada 1966-1970, şi de aproape 2,2 ori în 1975, faţă de aceeaşi perioadă de referinţă, este pe deplin posibilă, dacă ţinem seama de condiţiile create pînă în prezent şi mai ales de noile măsuri pe care programul le preconizează în vederea înfăptuirii unei zootehnii moderne, de mare randament. Pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a creşterii animalelor se prevăd investiţii masive în sectorul socialist al agriculturii,obţine o greutate mare la sacrificare, mijloc esenţial de realizare atît a efectivelor de animale, cît şi a producţiei de carne etc. Prin traducerea în viaţă a ansamblului de măsuri prevăzute în programul naţional de dezvoltare a zootehniei şi de creştere a producţiei animaliere se vor obţine ritmuri înalte de sporire a producţiei globale. In tabelul alăturat, iată, exprimată sintetic, în miliarde lei, creşterea producţiei globale a zootehniei în perioada 1971-1975. Astfel, în perioada 1971-1975 se vor cheltui circa 20 de miliarde de lei pentru construirea de noi combinate, dotarea acestora cu utilaje şi instalaţii, construirea fabricilor de nutreţuri combinate, a staţiilor de uscat furaje verzi etc. La rîndul lor, cooperativele agricole vor cheltui de la fondul de acumulare circa 7,7 miliarde de lei în perioada 1971-1975 pentru sporirea efectivelor matcă pe baza prăsilei proprii şi a cumpărărilor. Recuperarea acestor investiţii este pe deplin posibilă, întrucît sunt concentrate, în marea lor majoritate, în complexe moderne de creştere şi îngrăşare a animalelor, complexe ce permit obţinerea unor parametri ridicaţi la capitolul eficienţei economice , natalitate maximă, producţie-marfă în cantitate mare de la fiecare animal-matcă, productivitate a muncii sporită, consum redus de furaje pe unitate de produs etc. Gradul de eficienţă al acţiunilor prevăzute este redat destul de concludent de faptul că sporul producţiei globale animaliere ce va fi obţinut în 1975 de sectorul socialist, va reprezenta, în comparaţie cu media perioadei 1971-1975, aproape 70 la sută din valoarea totală a investiţiilor ce vor fi efectuate pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a zootehniei pe întreaga perioadă. Nu trebuie pierdut însă din vedere că o mare parte din fondurile investite în creşterea animalelor, îndeosebi obiectivele executate în ultimii ani ai perioadei, vor contribui la obţinerea unor producţii mari de carne, lapte, ouă mai cu seamă după anul 1975. Ca urmare, sporurile de producţie dobîndite după 1975, vor depăşi cu mult investiţiile făcute în această ramură. Eficienţa economică a acţiunilor prevăzute este evidenţiată mai pregnant de analiza creşterii gradului de rentabilitate a zootehniei în sectorul agricol de stat. Intr-o perioadă veniturile abia au acoperit costurile. în ultimii ani însă, zootehnia a adus beneficii în valoare de circa 100 de milioane lei. Beneficiile vor continua să crească an de an și vor ajunge în 1975 la circa 1,5 miliarde de lei. Cifrele dovedesc că zootehnia modernă este capabilă să asigure o eficienţă ridicată, care să compenseze cu prisosinţă eforturile mari depuse de către stat şi de unităţi pentru dezvoltarea sectorului creşterii animalelor. Măsurile amintite vor determina, fireşte, sporirea fondului de retribuire a muncii, a fondului de acumulare etc, care, în final, duc la creşterea nivelului de trai al ţărănimii şi la intensificarea ritmului de dezvoltare a bazei tehnico-materiale. Din analizele efectuate rezultă că sporirea efectivelor şi a producţiilor animaliere pe o bază nouă, modernă şi introducerea în cooperative a metodelor folosite în unităţile agricole de stat se vor solda cu o eficienţă economică mult superioară celei realizate pînă acum. Studiile de fundamentare a planului de perspectivă, de exemplu, au evidenţiat faptul că zootehnia va contribui la sporirea producţiei nete a cooperativelor cu peste 6 miliarde de lei în comparaţie cu realizările din ultimii ani. în prezent organele de partid şi de stat locale elaborează studii amănunţite, pe baza cărora urmează să definitiveze programul de dezvoltare a zootehniei şi de creştere a producţiei animaliere la nivel de judeţe. Aplicînd principiile şi orientările pe care le conţine programul naţional, căutînd să valorifice la maximum toate resursele şi posibilităţile existente, organele judeţene vor putea stabili măsuri eficace, care să fie îmbrăţişate cu căldură de masa largă a ţăranilor cooperatori. Fiecare acţiune, măsură, soluţie, trebuie obligatoriu analizată sub raportul eficienţei economice, element esenţial al dezvoltării şi modernizării agriculturii, al sporirii contribuţiei acestei importante ramuri la constituirea fondului central al statului şi creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii de la oraşe şi sate. PAGINA 3 LUNA LIVEZILOR (Urmare din pag. 1) luate la vreme, golurile din plantaţii se completează cu greutate. Este vorba de aceleaşi unităţi care şi în anii trecuţi au întreţinut necorespunzător livezile, obţinînd producţii mici, de slabă calitate. Intre acestea se numără cooperativa agricolă din Chibed care are o livadă în suprafaţă de 60 hectare. La data la care stropirea trebuia încheiată, lucrarea nu fusese executată decît pe vreo 10 hectare. Rămînerea în urmă este cauzată atît de lipsa de răspundere cu care consiliul de conducere tratează această problemă, cît şi de nepriceperea unora din cooperatorii care lucrează în livadă. Este ştiut, bunăoară, că pentru o mai mare eficienţă a tratamentelor fitosanitare, acestea trebuie repetate de două—trei ori. La Chibed s-a executat numai o stropire şi aceea cum s-a nimerit. Pentru această lucrare pretenţioasă, care trebuia efectuată într-un timp scurt, au fost repartizaţi numai şase oameni, în timp ce operaţii mai puţin importante sunt executate de cîte 12 sau 15 cooperatori. Se pune întrebarea : ce face brigadierul pomicol ? Greu de răspuns, din moment ce zile de-a rîndul Domokos Mabros nu se abate deloc prin livadă şi nu trece nici măcar pe la sediul cooperativei. Nu numai stropirile, ci şi celelalte lucrări — îndeosebi cele de igienă culturală, al căror rol important în obţinerea unor producţii mari şi de bună calitate nu mai are nevoie de sublinieri — se execută cu întârziere, într-o serie de unităţi, printre care se numără şi cooperativele agricole din Idrifoaia, Saschit, Crăieşti şi Rediu. In aceste unităţi şi calitatea lucrărilor de igienă culturală lasă de dorit. Urmările le putem exemplifica concludent cu situaţia cooperativei din Daneş. Livada acesteia trebuia să fi rodit de cîţiva ani, însă, din pricina lipsei de răspundere cu care au fost efectuate lucrările de îndepărtare a ramurilor uscate, depistarea şi înlăturarea cuiburilor de omizi, rărirea crengilor în vederea pătrunderii uniforme şi intense a luminii în coroană, s-au pierdut anual producţii în valoare de 30 000 pînă la 60 000 de lei. In ciuda acestei pierderi, care va creşte cu siguranţă în anii următori, lucrările de igienă culturală s-au efectuat şi de această dată incomplet. O mostră a urmărilor executării neglijente a lucrărilor de igienă culturală oferă şi livada cooperativei din Idrifoaia. In coroanele pomilor, pe care foarfecele nu le-au atins de mult, se găsesc un număr extrem de mare de cuiburi de insecte şi ramuri ce nu-şi justifică prezenţa. De neexecutarea lucrărilor în livezi se fac vinovaţi specialiştii, consiliile de conducere. Aceştia nu s-au preocupat de programarea lucrărilor, de mobilizarea întregii mase de cooperatori la efectuarea lor. Executarea cu întîrziere a lucrărilor şi slaba lor calitate periclitează realizarea producţiilor planificate, diminuează — dacă se perpetuează — potenţialul productiv al livezilor. Nu sînt rare nici cazurile cînd neglijarea lucrărilor de întreţinere scoate pur şi simplu plantaţiile din producţie, le desfiinţează. Toate aceste urmări grave, de altfel, bine cunoscute de specialiştii direcţiei agricole, îi obligă pe aceştia la măsuri energice de impulsionare a lucrărilor în livezi. La toamnă va culege rod bogat numai cine lucrează acum în livadă cu toată răspunderea. Intercooperarea între întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole se extinde în cele mai diverse domenii de producţie agricolă. La Cozaneşti, judeţul Ialomiţa, conducerile celor două unităţi din localitate, pe care le-am găsit discutînd detaliile lucrărilor, au hotârît să coopereze pentru a reda circuitului agricol 200 hectare de teren. Foto : C. DUMITRU