Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)

1970-03-26 / nr. 277

Nr. 277 — Joi 26 martie SATUL SOCIALIST DIN EXPERIENŢA UNITĂŢILOR FRUNTAŞE Pomicultura este, de departe, ra­mura de bază a coopertivei agricole din oraşul Bistriţa. De curînd, cu prilejul instruirii şefilor de ferme pomicole, ţinută în localitate, a­­ceştia au putut să cunoască livezi­le cooperativei agricole bistriţene şi vestea despre frumuseţea plan­taţiilor unităţii s-a întins în întrea­ga ţară. Ocuparea locului al doi­lea pe ţară la producţia de fructe în întrecerea organizată între coo­perativele agricole în 1969, a întărit şi mai mult prestigiul unităţii. Ceea ce nu se cunoaşte prea bine în ju­deţ, şi deloc în afara lui, e faptul , că unitatea posedă şi un sector zo­otehnic puternic. Puterea sectoru­lui stă nu atît în mărimea lui, cit în felul cum este organizat şi con­dus, în valoarea zootehnică a ani­malelor. In comparaţie cu 1962 — anul în care s-a încheiat cooperativizarea şi pe care membrii unităţii îl iau ca an de referinţă — numărul va­cilor de lapte a sporit de la 103 la 267. Producţia medie anuală a crescut în aproape acelaşi ritm — de la 1180 la 2 388 de litri. Creşte­rea simultană a efectivelor şi pro­ducţiei i-a permis unităţii să livre­ze în 1969 aproape 5 000 hl. de lap­te la fondul de stat şi să încaseze pentru acest produs peste 700 000 de lei. O sumă încă şi mai mare a fost încasată pentru animalele li­vrate, astfel că îngrijitorii de tau­rine au adus în casa cooperativei aproape 1,5 milioane de lei. Rapor­­tînd veniturile obţinute din vînza­­rea laptelui la numărul de vaci, observăm că fiecare animal a dat o producţie-marfă în valoare de circa 2 800 de lei, sumă superioară cheltuielilor. Să explicăm în cîteva cuvinte factorii care au contribuit la obţi­nerea acestui rezultat. Cooperativa dispune de animale tinere, prove­nite, în majoritate, din prăsilă proprie. Deoarece şi-a propus să sporească treptat efectivul, unita­tea a putut să reţină pentru spori­rea numerică a mătcii şi înlocuirea animalelor necorespunzătoare nu­mai viţelele fătate de vaci sănătoa­se, cu perioade normale de lacta­­ţie şi producţii zilnice mari, con­stante. S-a procedat, altfel spus, la acţiunea de selecţie. Reuşita a­­cesteia a fost asigurată de introdu­cerea unei evidenţe clare, unitatea putînd cunoaşte în orice moment, pentru fiecare viţea, date ca : ziua fătării şi greutatea la fătare, vîrs­­ta şi producţia părinţilor, pe lacta­ţii, calitatea laptelui exprimată în procente de grăsime, substanţă us­cată etc. Evidenţa clară şi conse­cinţele care decurg din aceasta, grija pentru realizarea planului de montă şi fătări şi pentru reţinerea în turmă a unor exemplare cu pro­lificitate ridicată au permis obţi­nerea, în 1969, a unui indice de natalitate de 96,5 la sută. înţelegînd importanţa hotărîtoare pe care o are baza furajeră, co­operativa i-a acordat o atenţie deo­sebită, atît sub raportul suprafeţe­lor repartizate şi al amplasării cul­turilor, cît, mai ales, al structurii. A fost mărită ponderea plantelor de nutreţ cu un conţinut bogat în proteine. Trifolienele, cultivate pe 48 de hectare, sunt în întregime amplasate pe teren amenajat pen­tru irigat şi, deşi aici primăvara este mai tîrzie, potenţialul termic mai redus, iar iarna apare mai de­vreme decît în sud, cultura a fost cosită anul trecut de şase ori. Anul acesta suprafeţele amenajate pen­tru irigat se dublează şi vor fi re­partizate în întregime bazei fura­jere, întrucît se intervine şi cu îngrăşăminte, se estimează obţine­rea a circa 55 000 kg de masă verde la hectar, recoltă relativ bună în condiţiile unităţii. Nici pajiştile naturale nu sânt neglijate. In aceste zile, pe cele 650 de hectare de pajişti se aplică diferite lucrări, între care fertili­zări şi supraînsămînţări. Păşunea este tarlalizată, iar păşunatul se va face raţional, ca şi în ceilalţi ani. Cu toate că unitatea are suprafe­ţe întinse de pajişte, o parte din vaci, cele cu producţii mari, vor fi furajate în tot cursul anului la grajd, cu nutreţ recoltat. La grajd vor fi ţinute în preajma fătării şi un timp după fătare şi celelalte vaci. Conducerea cooperativei sus­ţine, pe baza experienţei anilor tre­cuţi, că furajarea la iesele a unor vaci sporeşte, într-adevăr, cheltuie­lile, dar evită orice pierdere de produşi, iar plusul de lapte care se realizează astfel acoperă plusul de cheltuieli, obţinîndu-se şi beneficii. Fie vară, fie iarnă, sau alt ano­timp, raţiile care se practică sunt de scurtă durată. Periodicitatea ra­ţiilor este determinată de creşterea şi descreşterea producţiei de lapte în funcţie de data fătării şi data aproximativă a înţărcării. Curba pe care o înregistrează producţia în­­tr-o perioadă de lactaţie este folo­sită în următoarea perioadă pen­tru stabilirea dinamicii raţiei, pen­tru individualizarea furajării. Dacă o vacă oarecare, aflată în cea de a treia lactaţie, a dat, în medie, 10 li­tri de lapte în luna a doua de la fătare, 14 în a treia, 15 în a patra, 15 în a cincea, 13 în a şasea, 12 în a şaptea etc., la următoarea lac­taţie se va înregistra o curbă iden­tică şi cu aproximativ aceleaşi va­lori. Cunoscîndu-se această evolu­ţie, se pot anticipa raţiile în sen­sul stimulării producţiei de lapte. O dată stabilită corect, raţia tre­buie repartizată raţional, pe tai­nuri, şi administrată integral. A­dăugînd la aceasta şi faptul că u­­nele nutreţuri sunt preparate îna­inte de administrare, lucru pe care îl fac îngrijitorii, sub îndru­marea specialistului, precum şi in­fluenţa pe care o are asupra pro­ducţiei, adăparea, îngrijirea cor­porală şi a adăpostului, se înţelege lesne de ce este necesar ca în zo­otehnie să lucreze unii dintre cei mai harnici şi mai disciplinaţi co­operatori, oameni cu simţ de răs­pundere, capabili să-şi îmbogă­ţească necontenit cunoştinţele, în­grijitorii de la cooperativa din Bis­triţa corespund întrutotul acestor cerinţe. Cei mai mulţi dintre ei lu­crează în zootehnie de şase-şapte ani, stagiul mai redus al unora ex­­plicîndu-se nu prin fluctuaţie, ci prin creşterea numerică a îngriji­torilor ca urmare a sporirii efecti­velor. Anul trecut Dorel Tofan, Ion Berar, Augustin Crăciun, Du­mitru Nalaţ, Alexandru Tescar, Reghina Petruţ au efectuat cîte 650—832 de zile-muncă, revenindu­­le între 22 998 şi 29 373 de lei cîş­­tig anual în bani. Adăugind şi pla­ta în natură, valoarea zilei-muncă a ajuns la aproape 40 de lei. Pentru sporirea bagajului lor de cunoştinţe profesionale, îngrijitorii urmează periodic cursuri de scurtă durată. Intre ei se organizează sis­tematic schimburi de experienţă, fapt ce face ca rezultatele să nu difere mult de la mulgător la mul­gător. în schimb, între cooperativele agricole din judeţ sînt diferenţe mari la producţia de lapte, deşi u­­nele unităţi au condiţii superioare celei din oraşul Bistriţa. Cauza constă şi în faptul că organele a­­gricole judeţene nu au luat măsuri cît de cît eficiente de populariza­re a experienţei acestei unităţi fruntaşe, care a rămas în mare parte necunoscută pînă şi coope­rativelor din preajmă. Referindu-se la faptul că experienţa bogată a u­­nităţilor agricole de stat şi a co­operativelor fruntaşe în creşterea animalelor este insuficient valorifi­cată, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat în cuvîntarea la recen­ta plenară a C.C. al P.C.R. necesi­tatea studierii sistematice şi a popularizării metodelor zootehnice înaintate în scopul preluării lor şi al sporirii producţiei animaliere. Cu atît mai mult este necesar ca or­ganele agricole ale judeţului Bistri­­ţa-Năsăud să prevadă pe agenda acţiunilor de propagandă agricolă răspîndirea şi însuşirea de către cît mai multe unităţi a experienţei cooperativei fruntaşe. MIHAI SORIN PRODAN DE LA FIECARE SUTA DE VACI, 97 DE VITEI ŞI 2388 HECTOLITRI DE LAPTE CITITORII ÎNTREABĂ, REDACŢIA RĂSPUNDE COMISIA DE REVIZIE A COOPERATIVEI AGRICOLE DIN CO­­ŢOFANEŞTI, judeţul Bacău şi IOAN PETRULA, membru în comisia de revizie a cooperativei agricole Albeşti, judeţul Botoşani . 1. 1-Pe timpul cît lucrează la verificarea activităţii economice şi finan­ciare a cooperativei agricole, membrii comisiei de revizie sînt retribuiți cu tariful corespunzător unei norme de muncă de categoria I pentru fiecare zi lucrată, timp de 10 ore. 2.­­ La fermele de gradul I și II se poate încadra cîte un economist cu studii superioare sau medii. De la caz la caz, aceştia pot îndeplini şi funcţia de magaziner şi gospodar al fermei. VASILE TATARU, cooperator, comuna Mirosloveni, judeţul Iaşi : Retribuţia suplimentară se acordă în raport cu depăşirea producţiei planificate pe formaţiunea de lucru şi se repartizează pe membri coope­ratori in funcţie de valoarea totală a retribuirii de bază cuvenite pentru lucrările efectuate de fiecare membru la cultura respectivă. POŞTA RUBRICII VASILE SÎRBU, comuna Valea Mare, judeţul Vîlcea : Dacă în unele campanii agricole, din motive neîntemeiate, unii coope­ratori nu mai participă la muncă şi, ca urmare, cauzează pagube mate­riale cooperativei agricole prin diminuarea producţiei sau compromiterea acesteia, adunarea generală poate să stabilească responsabilitatea mate­rială pentm pagubele aduse şi să ia măsuri pentru recuperarea lor de la cei în cauză. Un grup de cooperatori din comuna Salcia, judeţul Mehedinţi : In cazul aplicării formei de retribuire în natură şi în bani, sumele în­scrise în fişa fiecărui cooperator pentru normele de muncă executate reprezintă atît partea în bani, cît şi cea în produse. Avansurile ce le-aţi primit luna trecută reprezintă 80 la sută din sumele prevăzute a fi plătite în bani şi, prin urmare, nu s-a făcut nici o abatere de la tariful stabilit pe norma de muncă convenţională. Drepturile în produse, tot în proporţie de pînă la 80 la sută, se acorda la încheierea lucrărilor de recoltare. CINE PLĂTEŞTE? (Aşteptam grabnic răspunsul) Nerespectînd regulile de prevenire a incendiilor, cooperatorii din satul Sinoe, judeţul Constanţa, au improvizat o instalaţie cu combustibil lichid pentru încălzirea apei­ necesare preparării hranei porcilor. Ca urmare, la una din maternităţile de porci a izbucnit un incendiu care a transformat în scrum 42 de scroafe, 104 purcei şi clădirea cu pri­cina. Alăturînd fotografia făcută după stingerea incendiului, invităm pe cei care se mai joacă, încă, cu focul să tragă concluziile necesare. CUM SE COMBAT BOILE ŞI DĂUNĂTORII DIN RĂSADNIŢE Deoarece mai mulţi cititori ai ziarului nostru ne-au solici­tat unele amănunte în legătură cu modul de combatere a prin­cipalelor boli din ră­sadniţe, le satisfa­cem dorinţa, publi­­cînd articolul de fa­ţă. Răsadurile, atît ce­le repicate, cît şi ce­le nerepicate, pot fi atacate de diferite ciuperci din sol (Pyt­­hium, Rhyzoctonia). Atacul se întîlneşte mai ales la tomate, ardei, vinete şi var­ză. Răsadul atacat cade la pămînt, se ofileşte şi apoi putre­zeşte. Interesant este modul în care se manifestă boala şi iuţeala cu care se întinde. La început apare în vetre, apoi, dacă nu se iau mă­suri urgente de com­batere, poate distru­ge în două—trei zile întreaga răsadniţă. Trebuie reţinut şi faptul că atacul este favorizat de umidi­tatea mare, neaerisi­­re­a şi temperatura prea ridicată. Cum se combate ? Mai în­­tîi prin smulgerea şi arderea plantelor a­­tacate. Vetrele răma­se fără plante vor fi dezinfectate cu o so­luţie de Ortocid 0,2 la sută, Zinele 0,3 la sută sau zeamă bor­­deleză 0,5 la sută. In răsadniţele cu plan­te atacate udatul se va face foarte rar şi se va asigura o bună aerisire. Pătarea frunzelor de tomate este o boală produsă de ciuperci. Pe organe­le verzi, ale plante­lor apar pete circu­lare de culoare bru­­nă, cu centrul albi­­cios. Boala atacă plantele de tomate, producînd căderea frunzelor şi, în ulti­mă instanță, uscarea acestora. Combate­rea se face prin apli­carea a cel puţin pa­tru stropiri cu Zi­­neb în concentraţie de 0,3 la sută, cu Or­tocid 50 — 0,2 la su­tă sau zeamă borde­­leză 0,5 la sută. Mana se mani­festă sub forma unor pete de decolorare pe frunzele tinere a­­le răsadului de var­ză, încetinind dezvol­tarea lor. împotriva manei se acţionează cu Zinele 0,3 la sută sau cu zeamă borde­­leză 0,5 la sută. Pen­tru ca soluţia să se lipească mai bine de frunze se adaugă A­­racet sau Detersin 0,2—0,3 la sută. Sfatul specialistului Răsadurile sunt a­­tacate şi de nume­roşi dăunători, între care şi coropişniţa. Prezenţa acesteia se poate observa şi du­pă dîra pe care o la­să la suprafaţa solu­lui. Experienţele e­­fectuate de noi în legătură cu combate­rea coropişniţei au a­­rătat că momelile cu Aldrin în concentra­ţie de 5 la sută dau rezultate foarte bu­ne. Momelile se pre­pară cu spărturi de boabe de grîu, orez bucăţele sau uruială de nuci amestecate cu o soluţie uşor za­harată. Amestecul astfel pregătit, în ca­re se adaugă Aldrin (50 de grame la un kilogram de prepa­rat), se împrăştie în răsadniţe (10—15 grame la m.p.). Co­ropişniţa poate fi distrusă şi prin pră­­fuirea terenului cu Aldrin (4—6 grame la mp.) şi amesteca­rea acestuia cu solul. Păduchii de frunze (Aphidele) sunt in­secte verzui, galbene sau negre cu corpul moale. Frunzele ră­sadurilor atacate se încreţesc, se decolo­rează sau deformea­ză şi, în cele din urmă, se usucă. Dău­nătorii se combat prin stropiri cu pro­duse organofosforice (Lirotion 50 în con­centraţie de 0,08 la sută, Bi 58 — în con­centraţie 0,075 — 0,1 la sută sau Nogos 0,1 la sută). Musca verzei este un dăunător care ti­pare către sfîrşitul lunii martie, cină temperaturile medii zilnice ajung la 8—9 grade. O deosebită a­­tenţie trebuie acorda­tă combaterii ei la răsadurile repicate în ghivece nutritive, deoarece ouăle depu­se sunt transportate în cîmp o dată cu plantele. După ce larvele au apărut, tratamentele sunt greu de executat. Staţiunea experimen­tală legumicolă I­­şalniţa a combătut cu rezultate bune musca verzei, apli­­cînd tratament cu Diazinon 0,2 la sută, Malation 0,2 la sută, Liration şi Detox praf. Prin aplicarea mă­surilor de combatere mai sus amintite, u­­nităţile cultivatoare de legume vor putea obţine răsaduri sănă­toase, bine dezvolta­te, ceea ce va asigu­ra obţinerea de pro­ducţii mari de legu­me de bună calitate. Ing. V. LEMENI cercetător ■ввввшЕвявшанвввв MARILE COMPLEXE (Urmare din pag. 1) ■tehnologiei, materialului biologic şi al furajării. In acest scop se dezvoltă asociaţiile intercoopera­­tiste şi colaborarea cooperativelor agricole cu întreprinderile agri­cole de stat. Pentru creşterea şi îngrăşarea porcilor, în primii ani ai cincina­lului următor se vor construi complexe care vor putea adăposti fiecare pînă la 30 000 de capete, însumînd, pe întreaga perioadă, o capacitate de două milioane de porci. Pentru ultimii ani ai cin­cinalului viitor se prevede cons­truirea unor complexe cu o capa­citate de circa 200 000 de capete din care se va livra carne de porc la fondul de stat după 1975. Pen­tru îmbunătăţirea proiectului de program în domeniul de care ne ocupăm, deosebit de preţioase sunt indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Potrivit aces­tora va fi intensificat ritmul pro­ducerii cărnii de porc în sectorul agricol de stat, diminuîndu-se sarcinile prevăzute iniţial pentru cooperativele agricole. Deşi pre­vederile iniţiale, conform cărora cooperativele agricole urmau să livreze 315 000 de tone de carne de porc în 1975, aveau în vedere posibilităţile de care dispune sec­torul cooperatist al agriculturii, creşterea livrărilor de aproximativ patru ori în decursul unui cinci­nal, faţă de realizările din ulti­mii ani, era totuşi prea mare şi ridica numeroase şi complexe pro­bleme. Unităţile agricole din ţara noas­tră au mari rezerve de sporire a producţiei de ouă şi carne de pa­săre. Pentru valorificarea acestor rezerve într-o perioadă scurtă, se prevede construirea în sectorul de stat a combinatelor integrate, de mare capacitate, asigurînd fiecare 20 000 de tone de carne anual. Prin folosirea mai intensă a spa­ţiilor existente în combinatele avi­cole specializate în producţia de ouă şi prin introducerea unor me­tode moderne de exploatare a pă­sărilor se vor obţine în 1975-1976, circa 1,7 miliarde de ouă pe an. Utilizîndu-se experienţa dobîndi­­tă în întreprinderile agricole de stat, a început în acest an constru­irea unor mari combinate avicole şi în cooperative. Acestea vor pro­duce şi livra în 1975 la fondul de stat circa 33 000—34 000 de tone de carne şi 700 de milioane de ouă. Fără îndoială că sarcinile cele mai mari pe care le prevede pro­gramul se referă la specia bovine şi, îndeosebi, la efectivele matcă. Cu toate că în comparaţie cu sar­cinile din anul 1969, prevederile de plan sunt procentual mai mici decît la celelalte specii, sporirea efectivelor de vaci şi juninci în sectorul socialist — de la 1 160 000 de capete existente la 3 ianuarie 1969 la 2 000 000 de capete în 1975 — ridică probleme de o deosebită complexitate. Acestora trebuie să li se găsească cele mai corespun­zătoare soluţii, începînd cu orga­nizarea fermelor şi complexelor şi popularea lor cu material biolo­gic valoros şi terminînd cu îngri­jirea şi furajarea raţională a măt­cii şi produşilor. Programul cuprinde, de aseme­nea, măsuri însemnate şi cu privi­re la sporirea efectivelor de ovine şi organizarea îngrăşării disponi­bilului pentru livrare, spre a se Creşterea, în medie, cu aproxi­mativ 80 la sută a producţiei glo­bale în anii 1971-1975, faţă de rea­lizările din perioada 1966-1970, şi de aproape 2,2 ori în 1975, faţă de aceeaşi perioadă de referinţă, este pe deplin posibilă, dacă ţinem sea­ma de condiţiile create pînă în prezent şi mai ales de noile mă­suri pe care programul le preconi­zează în vederea înfăptuirii unei zootehnii moderne, de mare ran­dament. Pentru dezvoltarea bazei tehni­­co-materiale a creşterii animale­lor se prevăd investiţii masive în sectorul socialist al agriculturii,­obţine o greutate mare la sacrifi­care, mijloc esenţial de realizare atît a efectivelor de animale, cît şi a producţiei de carne etc. Prin traducerea în viaţă a an­samblului de măsuri prevăzute în programul naţional de dezvoltare a zootehniei şi de creştere a pro­ducţiei animaliere se vor obţine ritmuri înalte de sporire a pro­ducţiei globale. In tabelul alătu­rat, iată, exprimată sintetic, în miliarde lei, creşterea producţiei globale a zootehniei în perioada 1971-1975. Astfel, în perioada 1971-1975 se vor cheltui circa 20 de miliarde de lei pentru construirea de noi combinate, dotarea acestora cu utilaje şi instalaţii, construirea fa­bricilor de nutreţuri combinate, a staţiilor de uscat furaje verzi etc. La rîndul lor, cooperativele agri­cole vor cheltui de la fondul de acumulare circa 7,7 miliarde de lei în perioada 1971-1975 pentru sporirea efectivelor matcă pe ba­za prăsilei proprii şi a cumpără­rilor. Recuperarea acestor inves­tiţii este pe deplin posibilă, în­trucît sunt concentrate, în marea lor majoritate, în complexe moder­ne de creştere şi îngrăşare a ani­malelor, complexe ce permit ob­ţinerea unor parametri ridicaţi la capitolul eficienţei economice , na­talitate maximă, producţie-marfă în cantitate mare de la fiecare a­­nimal-matcă, productivitate a mun­cii sporită, consum redus de furaje pe unitate de produs etc. Gradul de eficienţă al acţiuni­lor prevăzute este redat destul de concludent de faptul că sporul producţiei globale animaliere ce va fi obţinut în 1975 de sectorul socialist, va reprezenta, în compa­raţie cu media perioadei 1971-1975, aproape 70 la sută din valoarea totală a investiţiilor ce vor fi e­­fectuate pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a zootehniei pe întreaga perioadă. Nu trebuie pier­dut însă din vedere că o mare parte din fondurile investite în creşterea animalelor, îndeosebi o­­biectivele executate în ultimii ani ai perioadei, vor contribui la ob­ţinerea unor producţii mari de carne, lapte, ouă mai cu seamă după anul 1975. Ca urmare, sporu­rile de producţie dobîndite după 1975, vor depăşi cu mult investi­ţiile făcute în această ramură. Eficienţa economică a acţiuni­lor prevăzute este evidenţiată mai pregnant de analiza creşterii gra­dului de rentabilitate a zootehniei în sectorul agricol de stat. Intr-o perioadă veniturile abia au acope­rit costurile. în ultimii ani însă, zootehnia a adus beneficii în va­loare de circa 100 de milioane lei. Beneficiile vor continua să creas­că an de an și vor ajunge în 1975 la circa 1,5 miliarde de lei. Cifre­le dovedesc că zootehnia modernă este capabilă să asigure o eficien­ţă ridicată, care să compenseze cu prisosinţă eforturile mari depuse de către stat şi de unităţi pentru dezvoltarea sectorului creşterii a­­nimalelor. Măsurile amintite vor determina, fireşte, sporirea fondului de re­tribuire a muncii, a fondului de acumulare etc, care, în final, duc la creşterea nivelului de trai al ţărănimii şi la intensi­ficarea ritmului de dezvoltare a bazei tehnico-materiale. Din ana­lizele efectuate rezultă că spori­rea efectivelor şi a producţiilor a­­nimaliere pe o bază nouă, modernă şi introducerea în cooperative a metodelor folosite în unităţile a­­gricole de stat se vor solda cu o eficienţă economică mult superioa­ră celei realizate pînă acum. Stu­diile de fundamentare a planului de perspectivă, de exemplu, au evidenţiat faptul că zootehnia va contribui la sporirea producţiei nete a cooperativelor cu peste 6 miliarde de lei în comparaţie cu realizările din ultimii ani. în prezent organele de partid şi de stat locale elaborează studii a­­mănunţite, pe baza cărora urmea­ză să definitiveze programul de dezvoltare a zootehniei şi de creş­tere a producţiei animaliere la nivel de judeţe. Aplicînd princi­piile şi orientările pe care le con­ţine programul naţional, căutînd să valorifice la maximum toate resursele şi posibilităţile existente, organele judeţene vor putea sta­bili măsuri eficace, care să fie îm­brăţişate cu căldură de masa lar­gă a ţăranilor cooperatori. Fiecare acţiune, măsură, soluţie, trebuie obligatoriu analizată sub raportul eficienţei economice, element esen­ţial al dezvoltării şi modernizării agriculturii, al sporirii contribu­ţiei acestei importante ramuri la constituirea fondului central al statului şi creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii de la o­­raşe şi sate. PAGINA 3 LUNA LIVEZILOR (Urmare din pag. 1) luate la vreme, golurile din plantaţii se completează cu greutate. Este vorba de ace­leaşi unităţi care şi în anii tre­cuţi au întreţinut necorespun­zător livezile, obţinînd produc­ţii mici, de slabă calitate. Intre acestea se numără coo­perativa agricolă din Chibed care are­ o livadă în suprafaţă de 60 hectare. La data la care stropirea trebuia încheiată, lu­crarea nu fusese executată de­cît pe vreo 10 hectare. Rămî­­nerea în ur­mă este cauzată atît de lipsa de răspundere cu care consiliul de conducere tratează această problemă, cît şi de ne­priceperea unora din coopera­torii care lucrează în livadă. Este ştiut, bunăoară, că pentru o mai mare eficienţă a trata­mentelor fitosanitare, acestea trebuie repetate de două—trei ori. La Chibed s-a executat numai o stropire şi aceea cum s-a nimerit. Pentru această lu­crare pretenţioasă, care trebuia efectuată într-un timp scurt, au fost repartizaţi numai şase oa­meni, în timp ce operaţii mai puţin importante sunt executate de cîte 12 sau 15 cooperatori. Se pune întrebarea : ce face brigadierul pomicol ? Greu de răspuns, din moment ce zile de-a rîndul Domokos Mabros nu se abate deloc prin livadă şi nu trece nici măcar pe la sediul cooperativei. Nu numai stropirile, ci şi ce­lelalte lucrări — îndeosebi cele de igienă culturală, al căror rol important în obţinerea unor producţii mari şi de bună cali­tate nu mai are nevoie de sub­linieri — se execută cu întâr­ziere, într-o serie de unităţi, printre care se numără şi coo­perativele agricole din Idri­­foaia, Saschit, Crăieşti şi Rediu. In aceste unităţi şi calitatea lucrărilor de igienă culturală lasă de dorit. Urmările le pu­tem exemplifica concludent cu situaţia cooperativei din Daneş. Livada acesteia trebuia să fi rodit de cîţiva ani, însă, din pricina lipsei de răspundere cu care au fost efectuate lucrările de îndepărtare a ramurilor us­cate, depistarea şi înlăturarea cuiburilor de omizi, rărirea crengilor în vederea pătrunde­rii uniforme şi intense a lumi­nii în coroană, s-au pierdut a­­nual producţii în valoare de 30 000 pînă la 60 000 de lei. In ciuda acestei pierderi, care va creşte cu siguranţă în anii ur­mători, lucrările de igienă cul­turală s-au efectuat şi de a­­ceastă dată incomplet. O mostră a urmărilor execu­tării neglijente a lucrărilor de igienă culturală oferă şi livada cooperativei din Idrifoaia. In coroanele pomilor, pe care foarfecele nu le-au atins de mult, se găsesc un număr ex­trem de mare de cuiburi de in­secte şi ramuri ce nu-şi justi­fică prezenţa. De neexecutarea lucrărilor în livezi se fac vinovaţi spe­cialiştii, consiliile de condu­cere. Aceştia nu s-au preocu­pat de programarea lucrărilor, de mobilizarea întregii mase de cooperatori la efectuarea lor. Executarea cu întîrziere a lucrărilor şi slaba lor calitate periclitează realizarea produc­ţiilor planificate, diminuează — dacă se perpetuează — po­tenţialul productiv al livezilor. Nu sînt rare nici cazurile cînd neglijarea lucrărilor de întreţi­nere scoate pur şi simplu plan­taţiile din producţie, le desfiin­ţează. Toate aceste urmări gra­ve, de altfel, bine cunoscute de specialiştii direcţiei agricole, îi obligă pe aceştia la măsuri energice de impulsionare a lucrărilor în livezi. La toamnă va culege rod bogat numai cine lucrează acum în livadă cu toată răspunderea. Intercooperarea între întreprin­­derile agricole de stat şi coo­perativele agricole se extinde în cele mai diverse domenii de producţie agricolă. La Coza­­neşti, judeţul Ialomiţa, conduce­rile celor două unităţi din lo­calitate, pe care le-am găsit discutînd detaliile lucrărilor, au hotârît să coopereze pentru a reda circuitului agricol 200 hectare de teren. Foto : C. DUMITRU

Next