Satul Socialist, mai 1970 (Anul 2, nr. 308-332)
1970-05-23 / nr. 325
Nr. 325 — Sîmbătă 23 mai ORDIN DE ZI NICOLAE TAUTU N-a fost uşor să-nvingem pînă-aici; Sînt încercări în viaţă necurmate, Oriunde astăzi ochii îi ridici Vezi cum luptînd le-am biruit pe toate ! Cu toţi în front armată şi popor, Umăr la umăr noi ne-am strîns aproape, Să înfruntăm dezlănţuit zăpor, Duşman perfid de-nvolburate ape. Ordin de zi ! Şi gata la asalt ! In linia-ntîi e-ntreaga noastră ţară, Un dig de piepturi ridicăm înalt Să apărăm ce braţele-nălţară. Din nici un cer nu aşteptăm minuni, Ne-nfăptuim muncind cu modestie, Noi, Prometei şi fluvii şi furtuni Le biruim cu-a omului tărie. Ordin de zi, semnat dîrz de partid, Ne-am adunat mai tari ca niciodată, Din trupurile noastre creştem zid Şi din voinţă stîncă ne-nfricată Meşteri Manole ne-am încumetat Să ridicăm spre zările albastre Tot се-un mileniu ţara a visat, Străvechiul vis al visurilor noastre. De-aceea azi în zidul nesfîrşit, La fel ca meşterul din altă vreme, Şi dragoste am pus lingă granit Şi munţii neclintiţi din steme. Şi dacă-n volburi vreunul va cădea şе-al lui mormînt o lacrimă curată, Ea slăbiciune nu va însemna, Ci luptă dusă mai încrîncenată. Ordin de zi ! Noi îl urmăm luptînd Să alungăm stihiile şi ceaţa Căci pentru fiecare palmă de pămînt Răspundem toţi cu inima şi viaţa ! SATUL SOCIALIST Este foarte greu să exprim în cuvinte sentimentele pe care le încerc în aceste zile cînd asupra unor zone ale patriei noastre s-a năpustit acest cataclism unic în memoria ţării. In bezmetica dezlănţuire, apele au produs pagube incomensurabile, au îndoliat familii. Mi-amintesc de o situaţie asemănătoare, dar de proporţii incomparabil reduse, din anul 1939, cînd împreună cu alţi combatanţi antifascişti eram într-un lagăr civil din localitatea Saint-Ciprien, Franţa. Apele unui pîrîu din munţii Pirinei se revărsaseră asupra lagărului situat pe un teren mlăştinos. Primii salvaţi au fost copiii, femeile şi bătrînii, dar ajutorul ni-1 dădeam unii altora, cei aflaţi în lagăr, fără să fi intervenit cineva din afară. In aceste zile de grea încercare prin care trece poporul nostru, solidaritatea umană s-a manifestat la proporţiile întregii ţări, căci caracteristică a fost lupta dîrză dusă de toţi locuitorii din zonele sinistrate, ajutaţi de ostaşi ai forţelor armate, de gărzile patriotice. încă din primele ore ale invaziei neaşteptate a puhoaielor de ape, toţi cetăţenii şi-au adunat forţe nebănuite pentru a pune stavilă calamităţilor —■ pe cît omeneşte a fost posibil, însufleţită de chemarea partidului, de cuvintele calde de îmbărbătare ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, prezent încă din primele zile în judeţele sinistrate, întreaga naţiune socialistă se găseşte într-o impresionantă acţiune pentru a depăşi momentele grele. Noţiunile de patriotism de eroism, conştiinţă socialistă, capătă în aceste momente de grea încercare forme concrete. Am văzut chipurile muncitorilor, La VIDA GEZA sculptor, artist al poporului, vicepreşedinte al Uniunii artiştilor plastici, Baia Mare rănilor ostaşilor, tinerilor şi vîrstnicilor, români, maghiari şi de alte naţionalităţi, care seară de seară, după o luptă istovitoare din cursul zilei de a înlătura urmele dezastrului, exprimau hotărîrea ca a doua zi să reînceapă bătălia mai îndîrjiţi, cu forţe înzecite, în muncaşi lupta pentru refacerea întreprinderilor, căilor de comunicaţie, pentru evacuarea apelor de pe ogoare, cel mai mult m-au impresionat elanul şi forţa tineretului. în aceste clipe de grea încercare gîndurile se îndreaptă spre semenii noştri care şi-au văzut îngroziţi toată strădania de o viaţă dusă în cîteva ore de apele furibunde. De aceea, artis tем емощщл MME К ШЕЛ 51ДС1Ш tii plastici din judeţul nostru au hotărît cu toţii să organizeze o expoziţie cu vînzare, iar sumele realizate să le ofere sinistraţilor în contul C.E.C. 2000 — contul omeniei. Personal, pe lingă participarea cu cîteva lucrări la această expoziţie, cu ajutorul direct la îmbrăcăminte şi alimente, ofer întreg salariul pe o lună. îmi dau seama că această contribuţie este infimă faţă de valoarea pagubelor, dar am convingerea că picătură cu picătură obolul cetăţenilor va însemna mult. Datoria noastră, a tuturor, e să muncim înzecit pentru atenuarea pagubelor, pentru ca viaţa să intre in cursul normal. Sub conducerea partidului, printr-o unitate de voinţă şi acţiune, de solidaritate civică, am încrederea că sîntem în stare să depăşim drama pe care o trăieşte întregul popor. Bistriţa... clipe grele şi tăcere la sediul Uniunii judeţene a cooperativelor agricole de producţie. Fiecare priveşte parcă într-un,Priflct fix. E o aşteptare apăsătoare, chinuitoare. Telefonul zbîrnîie strident. Sar toţi. Podurile-s rupte, legăturile telefonice întrerupte, la fel circulaţia rutieră şi pe calea ferată, casele vecine inundate. Numai coroanele verzi ale sălciilor contrastează cu apa gălbuie. Sîntem prizonieri, sechestraţi parcă într-o cuşcă uriaşă. Privim mereu spre munţi, mai ieri încă înzăpeziţi, apoi spre norii ameninţători, căutînd cu înfrigurare un petec de cer. Aşteptările noastre sînt respinse brutal cu noi rafale de vînt şi cu ploaie măruntă. Cerul este o oglindă murdară. Ne gîndim insistent la o ieşire. Spre Vatra Dornei şi Năsăud şoselele s-au surpat pe alocuri, devenind impracticabile. Plecăm totuşi, deşi ştim că aceasta este zona cea mai pustiită de puhoaie, tocmai spre Dej, oraşul lovit sălbatic. Trecem pe drumul acoperit cu apă, motorul se îneacă şi reuşim cu greu „să ţîşnim" spre Şintereag. Intîlnim pe inginerul agronom al cooperativei agricole. încerc să-l întreb ceva, dar cuvintele ies hîrîite, gîtuite de emoţie. Ne-a înţeles din ochi întrebarea. Nu-mi arată casa lui, ci un loc undeva, în mijlocul oceanului de apă — „solariile...". Acolo, aproape pe un hectar, in curînd puteau fi culese primele roşii. Acum, pretutindeni e numai apă. Intr-un loc, şoseaua este tăiată brusc de şuvoiul călător. Dincolo, pe celălalt mal creat, cîţiva militari strigă şi fac semne cu mina, în timp ce o barcă încărcată cu alimente pentru cei izolaţi se răsuceşte îndărătnică în luptă cu valurile. Ne întoarcem resemnaţi în oraş. A doua zi dis-de-dimineaţă încercăm ultima posibilitate — trecerea prin Sărăţel. Pe o porţiune de cîţiva metri şi aici apa „a muşcat" din şosea, creîndu-şi o nouă albie între capătul de pod şi noi. De cealaltă parte ni se aduce pentru prima dată vestea care cade ca o lovitură de trăsnet : „Tg. Mureş e în apă !" Ţi-aminteşte de morţi şi răniţi, de intervenţia salvatoare a militarilor, a autoamfibiilor şi tanchetelor. Refuzăm sa credem, nu pricepem, n-am mai trăit aşa ceva! Toţi trei sîntem tirgumureşeni. Ne gîndim cu spaimă la cei dragi şi la toţi care sînt acolo în pericol. Cîţiva militari trag puternic de frînghie ca valurile să nu ne răstoarne barca în care ne aflăm. Localitatea Herina... nume cu sonoritate de baladă. Aici, unde ne obişnuisem să vedem covoare cu motive florale întinse la soare, acum s-a lăsat o atmosferă apăsătoare, încărcată. Parcă şi florile pe înălţimi şi-au plecat capul. Privim în urmă spre valea Şicului. Pînza lată a apei se întinde departe, undeva, spre Beclean. Lăsăm în urmă şi Galaţii Bistriţei, iar după un timp ce ne pare că ţine de o veşnicie zărim renumitele vii din Teaca. Podgorii întregi sînt împinse spre vale ca de mina nevăzută a unei forţe telurice. O fericită întîmplare ne scoate un camion în cale. Cîştigăm cîţiva kilometri pentru picioarele obosite, care se tîrîie în neştire în lutul moale. Pe aici furia apelor nu s-a abătut. Retina, pe care s-au imprimat pînă acum imagini de groază, se odihneşte. De la Ocniţa căutăm să scurtăm drumul peste dealuri şi semănături. In stingă şi în dreapta, puhoaiele au lăsat gropi adînci ca nişte răni uriaşe pe dealul costeliv. Rămîn undeva în urmă şi localităţile Cozma, Tondu, Filpiş, Breaza, care n-au suferit prea mult în urma ploilor. In sfîrşit, Reghinul, oraşul de pe coline, oraşul instrumentelor muzicale, ne întîmpină cu o tăcere în care se simt plutind parcă acordurile unui marş funebru. Pentru cel ce cunoaşte Valea Mureşului este un spectacol cutremurător, întrecînd orice imaginaţie. Pretutindeni vedem oameni în luptă cu apele încă învolburate. Loviţi dureros, ei îşi apără cu îndîrjire vatra. De la Petelea ne ia un convoi de maşini ce trec în viteză spre Tg. Mureş. Acestea transportă un dar al Borsecului, care s-a angajat să trimită sinistraţilor peste 400 000 de sticle cu apă minerală. In partea dreaptă a şoselei, o casă adusă cine ştie de unde stă proptită ca o corabie naufragiată în mîlul cleios. Cu cît ne apropiem mai mult de ea, cuvintele auzite acolo, la podul de la Sărăţel, încep să ne răsune obsedant în urechi tot mai aproape şi insistent : „calamitate, oamenii sunt evacuaţi şi cazaţi, acolo-i dezastru, a fost incendiu, sunt morţi, casele se prăbuşesc". Peste tot oameni cu chipuri împietrite şi brăzdate de griji, cu ochii încercănaţi de oboseală şi nesomn după nopţile albe de înfruntare cu stihiile naturii. Greutăţile au trezit în sufletul lor un emoţionant sentiment uman, cel al solidarităţii. Se vorbeşte despre anonimii care au salvat vieţi omeneşti, despre oameni care au aşteptat agăţaţi în copaci sau pe acoperişuri, îngroziţi, cite o noapte întreagă. Elicopterele mai transportă alimente în zonele sinistrate. Intre blocurile de pe Aleea Carpaţi din Tg. Mureş, unde Valurile au ajuns la nivelul primului etaj, cîteva bărci mai plutesc pe apa murdară, altele se odihnesc părăsite. Şuvoaie tulburi şi leneşe se retrag ca nişte şerpi uriaşi, galbeni. Viaţa începe să reintre în matca-i obişnuită. Oamenii au învins ! prof. L. LADARIU Bistriţa —Tg. Mureş 92 DE KILOMETRI pe un drum al abnegaţiei PAGINA 8 Aeroportul din Tg. Mureş. Din turnul de control, dispecerul dirijează, spre pista de aterizare, zeci de avioane care au decolat de pe multe aeroporturi din ţară. Elicele nici nu s-au oprit bine şi din avioane sunt descărcate felurite colete cu hrană, îmbrăcăminte şi medicamente pentru sinistraţi RĂSPUNDEM TOŢI CU INIMA Şl BRAM ! |Щ' |Ц| © © © © • © © • I Eroismul cotidian îl înffl- I nim la fiecare pas. Născut din curajul şi abnegaţia celor care pun temelii solide socialismului, din voinţa şi dorinţa lor arzătoare de a vedea ţara mai frumoasă şi mai prosperă, acest sentiment moral magnific reprezintă în milioanele de conştiinţe saltul din imperiul necesităţii în imperiul libertăţii depline cînd omul, înţelegînd menirea şi rolul său în dezvoltarea societăţii, acţionează in cunoştinţă de cauză pentru săvîrşirea unor acte ce depăşesc cu mult imperativele, comandamentele sociale şi se situează undeva, în sfera a ceea ce întruchipează valoarea nemăsurată a trăirilor psihice, a acelor calităţi etice ridicate la rangul celui mai înalt ideal de viaţă. Pentru noi acest sentiment a devenit, ceva obişnuit pentru că se transfigurează zi de zi în faptele măreţe ale oamenilor care înfăptuiesc cu tenacitate, cu o voinţă de neclintit cele mai îndrăzneţe planuri ale viitorului României socialiste. Dar in aceste zile, cînd ţara este prinsă în lanţurile apei răzvrătite şi nemiloase, cînd văzduhul învolburat în beznă clocoteşte ca un vulcan în erupţie, cînd copacii se îndoaie neputincioşi, cînd animalele înspăimîntate de brenză mugesc şi strigă parcă ajutor, mulţi oameni dau dovadă de acte de eroism legendar, organizînd salvarea şi evacuarea populaţiei din locurile în primejdie, luptînd со toate forţele pentru apărarea avutului obştesc şi a gospodăriilor proprii. Neuitată va ramine figura soldatului Silviu Giurchi, care în lupta cupuhoaiele învîrtejite ce năvăliseră în oraşul Tg. Mureş, со loviturile năpraznice ale valurilor, s-a jertfit eroic pentru salvarea vieţii oamenilor. Nu vor fi uitaţi soldaţii şi ofiţerii companiei de pompieri din Tg. Mureş care, in apa pînă la piept, aproape sufocaţi de fumul degajat de reacţia spumei chimice, au reuşit după multe ore de eforturi supraomeneşti să răpună incendiul ce se declanşase la întreprinderea de transporturi auto. Vor rămîne pentru toată viaţa încrustate în memorie numele acelor soldaţi şi ofiţeri, muncitori şi ţărani care într-o luptă dramatică cu valurile vijelioase au salvat de la pieire mii de vieţi omeneşti. Emoţionante sînt scrisorile unor copii, bâtrîni, femei adresate ostaşilor care i-au salvat. Ele dezvăluie cu patos şi multă sinceritate înaltele virtuţi ale militarilor români — vitejia, neînfricarea, omenia — comparîndu-i cu oameni de tăria granitului. Cuvinte apoteotice închinăm acelor eroi ale căror nume vor rămîne înscrise în cartea ţării, a neamului românesc, in memoria posterităţii ce îi va cinsti cum se cuvine pentru faptele eroice pline de bărbăţie şi curaj. Starea excepţională creată a pus în lumină, mai puternic, însuşirile eroice ale clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii noastre, a revărsat energii inegalabile în torentul intensităţii sentimentelor acestora de a clădi în clipe, în ceasuri, adevăratebaraje pentru salvgardarea vieţii şi a tot ceea ce a creat ea. In conştiinţa fiecărui cetăţean care îşi iubeşte, cu ardoare patria şi se simte înrădăcinat adine în pămîntul pe care l-a apărat cu preţul sîngelui lor multe generaţii de-a rîndul, a prins glas cuvintul partidului de a face totul pentru a opri năvala apelor Şi ca unul, toţi cei ameninţaţi de pericol, acolo unde s-a putut, au apărat cu piepturile lor avuţia naţiunii şi a lor personală, tot ceea ce ei au înălţat cu hărnicie şi pricepere în aceşti ani şi unde fiecare şi-a pus cite un gram de inteligenţă, şi-a încorporat munca, efortul, gîndul. Renăştea parcă în fiecare o forţă şi o voinţă de neasemuit de a învinge, de a nu lăsa să pătrundă apele turbate in oraşe şi sate, în fabrici şi case. Intr-o încordată îndîrjire şi o tăcere adîncă au muncit zile şi nopţi mii de oameni pentru a construi obstacole puternice în calea apelor. S-au ridicat milioane de metri cubi de pămînt şi s-au întins sute de km de diguri, în locurile de unde apele au început să se retragă toate colectivele întreprinderilor au muncit fără preget pentru reintrarea acestora în producţie. In judeţele neafectate de inundaţii întreaga suflare din fabrici şi de pe ogoare s-a angajat să suplimenteze producţia pentru a putea acoperi pagubele pricinuite de furia devastatoare a apelor. Angajamentele s-au materializat în cantităţi tot mai mari de oţel, cărbune, maşini, petrol, bunuri de larg consum, produse chimice, agro-alimentare peste plan. Sentimentul întrajutorării a căpătat dimensiuni tot mai largi, semnificaţii adinei — sociale. Impresionanta acţiune de solidaritate cu cei din zonele calamitate dezvăluie dorinţa populaţiei noastre de a-şi aduce contribuţia la vindecarea rănilor de pe trupul acelor zone lovite puternic de inundaţii. Ajutorul in bani şi produse industriale, alimentare, agricole reprezintă un efort eroic colectiv al întregului popor. El îşi are obîrşia în adîncul umanism şi in faptele de o înaltă frumuseţe morală ale celor ce muncesc in uzină şi pe ogoare. Nu este o simplă faptă a pune umărul la recuperarea unor pagube imense, la reintrarea vieţii pe făgaşul ei normal- Aceasta înseamnă o muncă eroică, dăruire, devotament şi abnegaţie în tot ceea ce faci, înseamnă gîndire cutezătoare şi inovaţie în fiecare proces de muncă, înseamnă valorificarea în cel mai mare grad a rezervelor de care dispunem, a iniţiativei creatoare. Şi toţi cei care pun pe prim plan asemenea probleme şi se străduiesc să fructifice întreaga lor inteligenţă îndeplinesc un act eroic care are rezonanţe largi în viaţa socială. Şi toţi cei care nu se împacă cu ceea ce fac azi şi mîine, şi poimîine, ci continuă să caute şi să găsească noi soluţii diverselor şi complicatelor probleme pe care le ridică societatea, al cărui scop este să clădească un edificiu trainic dezvoltării multilaterale şi fericirii membrilor săi, îndeplinesc un act eroic. GH. DIACONU Valoarea inestimabilă a eroismului Din inimă, ii sprijinim pe cei sinistraţi ! Vom contribui şi prin contul C.E.C. 2000 la refacerea ţării „Şi noi contribuim la ajutorarea sinistraţilor*