Satul Socialist, iulie 1970 (Anul 2, nr. 359-384)

1970-07-15 / nr. 370

PAGINA 2 I I I Miercuri 15 iulie SOARELE răsare la ora 4 şi 45 de minute. Apune la ora 19 şi 58 de minute. De la începutul anului au trecut 196 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au mai rămas 169 de zile. STAREA VREMII Timpul probabil pentru 16, 17 şi 18 iulie . Instabilitatea vre­mii, semnalată la începutul in­tervalului în nord-vest, se va extinde în aproape toate regiu­nile ţării. Innourări mai accen-I tuate se vor semnala în Cri­­şana, Maramureş şi nordul Mol­dovei, unde vor s­cădea averse de ploaie însoţite de frecvente descărcări electrice. In rest, a­versele vor fi locale. Vîntul va sufla potrivit, cu intensificări din sectorul nord-vestic. Tem­peratura va continua să scadă, exceptînd jumătatea de sud-est a ţării, unde se va menţine ri­dicată la începutul intervalu­lui. Minimele vor fi cuprinse în­tre 9-19 grade, iar maximele în­tre 19-29 de grade, izolat­eau ridicate in sud-est. INFORMAŢII . La Vălenii de Munte s-au deschis cursurile celei de-a treia ediţii a Universităţii populare de vară „Nicolae Ior­­ga", care vor dura pînă la 25 iulie. Programul din acest an, inti­tulat „Creaţia umană la râspîn­­tia dintre două decenii", pre­zintă cursanţilor realizările cele mai de seamă ale ştiinţei şi culturii deceniului al Vll-lea. Ш6 La Palatul culturii din Tr. TM Severin s-a desfăşurat Festivalul lăutarilor mehedin­­ţeni. Aflat la prima ediţie, a­­cesta a reunit 28 de formaţii lăutăreşti, precum şi un însem­nat număr de solişti, păstrători ai unor tradiţii şi obiceiuri ce dăinuie de veacuri pe aceste meleaguri. Prin organizarea a­­cestei acţiuni, Casa judeţeană a creaţiei populare a urmărit să descopere cele mai autenti­ce talente şi să valorifice mai bine tradiţiile şi folclorul me­­hedinţean. яц Se extinde continuu re­­­­ţeaua unităţilor muzeale din judeţul Sibiu. Astfel, în lo­calitatea Boita se organizează un muzeu sătesc de etnografie şi folclor, iar la Avrig un mu­zeu cu profil similar. Ele vor ilustra bogata artă populară din aceste zone folclorice. Tot la Avrig se va deschide o casă memorială Gheorghe Lazâr, în cadrul căreia vizitatorii vor găsi colecţii de materiale şi do­cumente ilustrînd activitatea a­­cestui pionier al şcolii româ­neşti. Asemenea muzee func­ţionează în prezent la Răşinari, Galeş, Salişte, Gura Rîului, Cristian, Poiana Sibiu şi în alte localităţi din acest județ. TELEVIZIUNE JOI, 16 IULIE PROGRAMUL I . 17.30 Emisi­une în limba maghiară. 18.25 La volan. Emisiune pentru condu­cătorii auto. 18.40 Cadran inter­naţional. 19.20 — 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film serial. Trei prieteni (IV). 20.30 Viaţa literară. 21.25 Conferinţă de presă TV. 22.10 Laureaţi ai concursurilor muzicale interna­ţionale — Lucia Ţibuleac — pre­miul I — Paris (Interviziune). 22.30 Poşta TV. 22.45 Telejurna­lul de noapte. PROGRAMUL II . 20.00 Con­cert simfonic. 21.30 Marile mu­zee ale lumii. 22.00 Film serial. Rocambole. Reluarea episodului VIII. O i • CEI TREI MUŞCHETARI Mai acum cîteva zile Ioan Dumitru, Daneş Madaraş şi Petru Iliei toţi din comuna Coştei (Timiş) s-au apucat de „năzdrăvănii". Intr-o noapte, au întrerupt curentul electric în tot satul şi apoi, pe întuneric, au „a­­tacat“ bufetul. Din Coştei au plecat în co­muna Balinţ cu­ intenţia să de­vasteze o croitorie ! Au fost însă prinşi. Acum, cei trei muşchetari nu mai sunt la... Costel la Bruges, împreună cu soţia sa­celarului Rolin", „Madona Ca- Giovanna Cenami­­nonicului Van der Paele", „Mo-Printre operele cele mai ves­tite ale marelui pictor flamand se mai numără : „Madona can­dona din Luca" şi multe por­trete. MEDALION , JAN VAN EYCK In Muzeul de artă al Republi­cii Socialiste România din Bucureşti se află un mic tablou în ulei reprezentînd un bărbat cu tichie albastră. Echilibrul general al picturii, culorile foarte expresiv armonizate, a­­curateţa perfectă a execuţiei, admirabila tehnică de ulei — bazată pe glacisuri şi un ver­nis­ficativ aplicat succesiv pe straturile de culoare — sunt puse în­ slujba unei exprimări profund emoţionante, arătînd maturitatea creaţiei marelui ar­tist flamand Jan Van Eyck, de la a cărui moarte se împlinesc 529 de ani. Viaţa pictorului, ca şi cea a fratelui său, Hubert, mai mare cu vreo 20 de ani, ne este încă insuficient cunoscută. Fraţii Van Eyck s-au născut la date nepre­cizate. Nu le cunoaştem nici a­­devăratul nume, Van Eyck fiind luat după oraşul de baştină, iar Van Eyck s-a aflat între 1422 şi 1424 în slujba lui Jean de Bavaria, prințul episcop al Liège-ului (al cărui portret, de Jan Van Eyck, este cunoscut azi sub numele „Omul cu garoa­fa"), iar din 1425, intrînd in ser­viciul lui Filip cel Bun, artistul s-a stabilit la Bruges, pe atunci reşedinţa ducilor Burgundiei, cetate şi port înfloritor, ce riva­liza cu Veneţia. Jan Van Eyck a fost un mare novator al picturii. Dezvoltînd tehnica picturii în ulei, el a in­trodus peisajul real şi perspec­tiva aeriană în tablou, a atins o perfecţiune necunoscută pînă atunci în domeniul portretului şi a pus bazele picturii de gen prin vestita sa compoziţie inti­tulată „Arnolfini şi soţia", în care apare negustorul italian Giovanni Arnolfini, care trăia încă istoricul Herodot (sec. al V-lea î.e.n.) din Grecia antică se întreba care ar putea fi o­­riginea numelui „Europa". Se pare că el vine de la cuvîntul „ereb", care înseamnă „apus", „occident". In ce priveşte Asia, se crede că numele ei derivă de la cuvîntul asirian „aso" şi înseamnă „ţara din care răsare soarele". Africa a fost botezată astfel de către romani după cuvîntul „afer" (negru). învăţaţii din antichitate soco­teau că la sud există un conti­nent menit să nu lase Pămîntul să se răstoarne... sub greutatea Asiei și l-au numit „Terra aus­tralis incognita" (pămîntu! ne­cunoscut din miază-zi). Cînd acest continent a fost descope­rit, el a păstrat numele de Aus­­ralia. Cele două Atena au fost numite, încă multă vreme după descoperire, Indiile Apu­sene, apoi India Mayor şi Lu­mea Nouă- Numele de America vine de la navigatorul Amerigo Vespucci, unul din exploratorii care au urmat lui Columb. MICA ENClaoPEDIL: NUMELE CONTINENTELOR Povestea vorbei : Lucrul la timp dăruit preţuieşte îndoit­(proverb românesc). Podul de peste Dunăre în construcţie la Giurgeni—Vadul Oii ADUNATE DE PRIN SATE • ABSENŢE NEMOTIVATE Printre multe alte obligaţii pe care şcoala le pretinde ■ e­­levilor se înscriu şi disciplina şi frecvenţa regulată. Dar numai a elevilor ? Re­cent, Paula Bîgiu — directoa­rea şcolii generale din Buc­şani (Dîmboviţa) ca şi colegul ei, Gheorghe Cri­stea — direc­tor al şcolii generale nr. 4 din Pucioasa (Dîmboviţa) — au plecat în concediu (fără apro­bare) lăsînd baltă treburile şcolii. Vorba aceea : Timpul trece, leafa merge, noi... cu drag muncim (la... Mamaia !). ! SATUL SOCIALIST. Ck­ GESTIUNEA ESTE DATĂ PE iI I CERTATI CU LEGEA UJU 11MVIZI ш ш^и, CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE : VA ESTE CALD ŞI SETE ? • Celor care transpiră abun­dent şi suferă de sete le face bine apa sărată : ea compen­sează pierderile de sare din organism. • V-a moleşit, căldura ? Fa­ceţi un duş, dar nu rece, ci cald: răcoreşte şi alungă oboseala. • Dacă n-aveţî unde şi cînd face un duş, vîrîţi-vă mîinile pînă la cot în apă rece şî în cîteva minute vă veţi simţi par­că mai odihnit. • Citronada şi alte sucuri de fructe nu potolesc setea. Băutu­ra cea mai eficace ei — oricit de surprinzător ar părea — o ceaşcă de ceai fierbinte, neîn­­dulcît, de pretutindeni . RECORDURI GEOGRAFICE Cea mai ploioasă regiune de pe glob se află în estul Indiei, aproape de munţii Himalaia. Dacă cei 12 660 de mm de pre­cipitaţii anuale nu s-ar scurge în rîuri şi n-ar fi absorbiţi în sol, stratul de apă ar avea 12,6 m, în schimb Wadi-Halfa, din Sudan, şi deşertul chilian Otakawa sunt cele mai secetoase zone. Alle recorduri geografice : Țara Victoria din Antarctica e regiunea cea mai vîntoasă (viteza vîntului atinge in medie 80 m/sec.); Tripoli (Libia) deține recordul temperaturilor celor mai ridicate. DREPTUL DE TRANSFER AL MEMBRILOR COOPERATORI Art. 12 alineatul 2 din statut, prevede „in cazul cînd un mem­bru cooperator, prin căsătorie, sau din alte motive, își stabi­lește domiciliul în altă locali­tate, el poate deveni membru al cooperativei pe raza căreia se mută. Pentru aceasta,­ este necesară aprobarea adunării generale a cooperativei de unde pleacă, precum şi a aceleia în care doreşte să intre". Cu toate că dispoziţiunile care reglementează transferul sunt bine precizate de statut, în practică s-au creat şi se creează încă multe confuzii, care rezultă fie din neînţelege­rea sau neaplicarea corectă a prevederilor statutare, fie din motivul că viaţa creează, an de an, situaţii noi, pe care statutul nu le-a putut prevede în toată complexitatea lor. Din scrisorile sosite la Uniu­nea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, cit şi la redacţia ziarului nostru, rezul­tă că unii cooperatori nu înţe­leg calitatea de cooperator nu­mai în raport cu cooperativa în care s-au înscris, ci în raport cu oricare altă cooperativă, din ţară, pe raza căreia îşi stabilesc domiciliul. Aşa cum cunoaştem din sta­tut, dreptul de transfer nu ope­rează automat, ci numai cu res­pectarea strictă a unor condi­­ţiuni obligatorii de îndeplinit. Aprobarea adunării generale a cooperativei agricole din care solicitantul doreşte să plece, cit şi aprobarea adunării generale a cooperativei în care doreşte să fie primit, sunt condiţiuni ce trebuie îndeplinite in egală mă­sură. Potrivit prevederilor statutu­lui, cînd un cooperator îşi sta­bileşte domiciliul în altă loca­litate, el poate deveni membru al cooperativei pe raza căreia s-a mutat. Această schimbare de domiciliu, in practică, poate interveni : — în urma căsătoriei coope­ratorului — prin mutarea la părinţi a unor cooperatori mai tineri — în urma mutării unor coo­peratori mai în vîrstă la domi­ciliul copiilor. Schimbarea domiciliului re­prezintă o condiţie esenţială pentru realizarea transferului. Totuşi, unele cooperative au fo­losit şi folosesc de ani de zile pe unii cooperatori cu anumite specialităţi (meseriaşi, legumi­cultori, zootehnişti etc.) care s-au stabilit în mod definitiv în comuna respectivă, fără a se în­griji de transferarea statutară a lor, sau chiar de formele de mutare la organele de evidenţă a populaţiei. Se poate exempli­fica această situaţie, în judeţul Constanţa, unde există foarte mulţi cooperatori din judeţele din nordul ţării, care lucrează de mai mulţi ani, mai ales în sectorul zootehnic, fără a se lă­muri, statutar, situaţia lor. In momentul cînd adunarea generală a cooperativei a apro­bat transferarea cooperatorul­ui, este bine să elibereze o a­d­eve-­­ rinţă celui în cauză, meriţio­­n­îndu-se data adunării generaţ­ie şi cooperativa în care se transferă, cit şi valoarea părţii sociale a transferului sau fami­liei sale. Această aprobare de transfer trebuie dată sub rezerva primi­rii solicitantului în cooperativa în care dorește sa se transfere, întrucît adunarea generală din cea de a doua cooperativă nu este obligată, formal, să aprobe cererea. In cazul cînd aduna­rea generală din cooperativa care primește pe cooperator a hotărît primirea, hotărîrea luată va fi comunicată în scris coo­perativei de unde acesta s-a transferat. Hotărîrile adunărilor generale de aprobare a transferului sînt valabile, dacă întrunesc cel pu­țin 2/3 din voturile celor pre­zenţi. Faţă de cooperativa din care a plecat, se sting, în principiu, mate, raporturile juridice afe­­rente drepturilor şi îndatoriri­lor statutare. In mod practic, se menţin drepturile şi obliga­ţiile cu caracter patrimonial, care se pot lichida în timp (ex. retribuţia în bani şi în natură pentru munca prestată, recolta de pe lotul în folosinţă perso­nală însămînţat de cooperator etc.). Transferul unui cooperator dintr-o cooperativă în alta dă naştere la raporturi juridice între cele două cooperative. In conformitate cu art. 13 alineatul 2 din statut, cooperativa din care pleacă are obligaţia de a transfera celeilalte cooperative contravaloarea părţii sociale respective, iar cea din urmă de a o primi şi contabiliza în în­tregime pe numele cooperato­rului. Operaţiunile de transfer va­loric se realizează prin interme­diul băncii,­ prin virare, din­­tr-un cont în altul. C. LEONARD CONSUL­TA­ȚIE JURIDICĂ . In aceste zile munca la dragare a căpătat o importantă excepţională. Mai mult ca oricînd trebuie dat apei loc larg de­­curgere V Nr. 370 — Miercuri 15 iulie Nu spun o noutate afirmind că proprietatea obştească este averea noastră, a tuturor,­­ şi că nimănui nu-i este îngăduit să se înfrupte ilegal din ea. Marea majoritate a cetăţenilor patriei noastre, dind dovadă de un înalt simţ al datoriei, al corectitu­dinii şi probităţii, depun eforturi susţinute pentru apărarea şi dez­voltarea avutului obştesc. Mai sînt însă şi cazuri cînd lupul este pus să păzească oile sau, mai exact, inşi care nu se mulţumesc cu re­tribuţia ce li se cuvine şi bagă mina în averea obştească. Minaţi de înavuţire cu orice preţ, îşi însu-­­ şesc din valorile materiale ce li se încredinţează spre gestionare sau administrare, împotriva unor astfel de ele­mente, puse pe căpătuială, se im­pune o luptă activă, indiferent de calitatea pe care o deţin. Avem legi şi hotărîri care prevăd sancţionarea tuturor celor vinovaţi şi obligarea lor la recuperarea integrală a pa­gubelor pricinuite. De pildă, legea nr. 20/1969 şi H.C.M. 2­230/1969 cu­prind reglementări privind anga­jarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspundere in legătură cu păstrarea bunurilor aparţinînd organizaţiilor socialiste. întâlnim însă cazuri cînd sunt ignorate legile statului, sau nu sunt aplicate corect. Iată un caz destul de ciudat­ şi, din păcate, nu singurul. Tudorache Ion din comuna Dămeşti, judeţul Ilfov, în prezent condamnat la 4 ani închisoare pentru delapidare, a făcut o cerere de angajare la T.L.F. București, ca vînzător. Fără a se verifica dacă are sau nu ante­cedente penale, a fost pus la în­cercare, în vederea angajării, dîn­­du-i-se spre vînzare zarzavaturi in valoare de 1 935 lei. După ce a vîndut marfa încredințată, Tudo­rache Ion a dispărut cu banii. Cu ocazia cercetărilor, a reieşit că „prea cinstitul vînzător" suferise anterior patru condamnări pentru furt , din care 1 an şi 6 luni pen­tru furt diin avutul obştesc. Curcă Ion, din comuna Bălţăteşti, judeţul Neamţ, care mai are la activul său încă 3 condamnări pentru săvîrşi­­rea de infracţiuni îndreptate împo­triva avutului obştesc, a fost numit de consiliul de conducere al coope­rativei agricole de producţie din a­­ceeaşi comună gestionar la maga­zinul pe care l-a deschis în piaţa oraşului Piatra Neamţ. îndată ce a intrat în slujbă, Curcă şi-a în­ceput seria afacerilor, cumpărînd şi vînzînd cu suprapreţ ouă, fasole, carne şi alte produse, in timp ce mărfurile încredinţate spre vînzare de către cooperativa agricolă le ţinea sub tejghea. Mai grav mi se pare faptul că tot satul ştia că Ion Curcă e un om necinstit, numai consiliul de conducere nu ştia, sau s-a făcut că nu ştie. Tot astfel Duiu Andrei Iosif din comuna Jibou, judeţul Sălaj, reci­divist, a fost angajat ca tehnician la o unitate aparţinînd C.I.L. Bis­triţa, apoi a fost pus să gestioneze valorile unităţii. A fost trimis la I.A.S. Ivăneşti, judeţul Ialomiţa, pentru a procura porumb pentru muncitorii forestieri, cu care ocazie şi-a însuşit suma de 3 520 lei, iar pentru acoperire, a întocmit bor­derouri fictive. Mai tîrziu, a fost pus să valorifice lemnele pentru construcţiile satului, de unde şi-a mai însuşit 1440 lei. Se întîlnesc deseori cazuri cînd unii oameni cred că după ce şi-au ispăşit pedeapsa hoţii au devenit oameni cinstiţi şi, deci, pot fi puşi să gestioneze bunurile obşteşti. Chi­liben Constantin, de pildă, cu an­tecedente penale, a fost angajat ges­tionar la unul din magazinele de desfacere a produselor al I.A.S. „Dealul Viilor" din judeţul Mehe­dinţi. Folosindu-se de această „oca­zie" în scurt timp a­ comis o fraudă de 4 076 lei, pentru care instanţa de judecată l-a condamnat la 1 an închisoare., Giugov Lazăr, recidivist, condamnat pentru furturi din avu­tul obştesc, a fost reprimit ca ges­tionar, la cooperativa­ de consum din comuna Dota, judeţul Timiş, adică exact acolo de unde furase. Aflind că şeful depozitului coope­rativei, Gruiu Miloş, şi-a creat un plus de mărfuri de 5 538 lei, l-a ajutat să valorifice o parte din a­cestea. Aceste cîteva exemple sunt sufi­ciente, credem, pentru a demonstra cit de periculos este să încredin­ţezi avutul unei unităţi socialiste acelora care şi-au dovedit cu pri­sosinţa necinstea. Nu trebuie, uitată­­ înţelepciunea­ populară potrivit că­reia „Lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba". Cei ce trebuie să pri­mească sarcina de­ a min­ţi, valori materiale aparţinînd avutului ob­ştesc trebuie să fie oameni cinstiţi, bine pregătiţi pentru această func­ţie, fără antecedente penale, oa­meni care prezintă garanţie mo­rală şi nu oameni cu vechi state la... penitenciar. Respectarea prevederilor legale privind evidenţa, păstrarea şi ad­ministrarea valorilor materiale a­­parţinînd cooperativelor agricole de producţie, precum şi întărirea pazei acestor unităţi sunt cerinţe obiective pentru prevenirea risipei, furturi­lor şi delapidărilor avutului coope­ratist Pentru asigurarea acestor cerinţe fiecare cetăţean, indiferent de funcţia ce o deţine, este chemat să vegheze ca la propria sa avere. VICTOR POPESCU procuror I Continuitate (Urmare din pag. I) cititorilor de aici, nu poţi să nu te duci la gorunul lui Horea, să-i asculţi cu pietate foşnirea. Sub coroana acestui bătrin arbore a vorbit martirul moţilor săi şi apoi s-a aprins vîlcătaia răscoalei. De aceea, de călătoreşti pe pla­iuri moldave şi faci un popas la Buda — Blăgeşti şi vezi cum tră­iesc in momentul de faţă oamenii, nu poţi să nu rămîi o clipă, la margine de drum. Ungă monu­mentul în care sînt săpate nume­le ţăranilor din această localitate, împuşcaţi la 11­07. Ce impresionantă, cit de încăr­cată de învăţăminte este memo­ria acestui pămînt ! Nu de mult, in Valea Lupului, în ţinutul Bu­zăului, a fost descoperită o pia­tră în trupul căreia citeşti aceste cuvinte : „Aici se învaţă istoria patriei". O astfel de piatră ar trebui să figureze în vatra fiecă­rui sat. Mărturiile trecutului au glasul lor, un glas de o rezonanţă deosebită. Ele ne vorbesc de iu­bire de ţară, de luptele pentru libertate, pentru dreptate, pen­tru adevăr. Un chip de erou ne dezvăluie o întreagă epo­că. Un chip de erou îşi trans­mite trăsăturile generaţiilor Ur­mătoare. Cînd scrutăm trecutul, o facem nu pentru a ne refugia în colbul lui. Pentru noi, tot ce se petrece astăzi în ţară e intim legat, de cele mai scumpe, mai îndrăzneţe năzuinţe ale înainta­şilor. Sîntem un popor plin de vitalitate, de vigoare, ne e pri­virea ager aţintită spre viitor. Ge­niul românesc are încă multe de spus omenirii. Efigiile istorice din vatra satului, din vatra a­­cestui pămînt, reprezintă o înal­tă școală de educație patriotică. „Aici, la noi, n-ai să-ţi poţi da seama care om e ţăran şi care e muncitor la oraş, nici după vorbă, nici după înfăţişare, nici după ce are în casă", iată o afirmaţie ce ar putea deveni oricînd temă de cercetare sociologică. Preşedintele cooperativei agricole de producţie Hărman, tovarăşul Ion Gîrceag, nu intenţiona altceva decît o sublinie­re a ceea ce pe plan social cores­punde cu ascendenta linie de dez­voltare a unei gospodării fruntaşe. Evident, nu putem neglija favora­bilul amplasament al comunei în imediata vecinătate a oraşului Bra­şov. Apelînd — pentru o mai su­gestivă punere în ecuaţie — la principiul vaselor comunicante, se impune întrebarea dacă şi cum im­placabila lege a fizicii funcţionează şi in relaţia mai sus enunţată. O primă şi favorabilă impresie o culegem ridicînd privirea spre cornişele clădirilor. înregistrăm cu bucurie prezenţa numeroaselor fir­me ale cooperaţiei de consum şi unităţilor de deservire. Deocamda­tă, însă, nu vreau cafea şi nici mă­car mirosul de pîine caldă al bru­tăriei nu mă ademeneşte. Caut firma celei mai noi instituţii de cultură înfiinţată la 15 decembrie anul trecut. Permiteţi-mi, tovarăşi din Hăr­man, o sfioasă recomandare : la intrarea căminului cultural, clădi­re unde funcţionează cu cele şase secţii ale sale universitatea popu­lată, ar putea fi găsit în colţişor şi pentru cartea ei de vizită. Pînă una-alta, este bine ca aveţi cursuri interesante şi cursanţi en­tuziaşti. Numai că şi entuziasmul trebuie întreţinut, altfel se stinge (aviz instituţiilor materne şi pater­ne din Braşov !). Pîlpîie parcă en­­tuziasmul cursanţilor de la limba franceză din pricina lipsei de ma­nuale, discuri şi a altor materiale de învăţămînt. Pare-se că aici,­­ capitolul dotărilor, principiul vase­lor comunicante schiloapătă niţel, deşi noua instituţie culturală, pri­ma de acest fel din judeţ un me­diu rural, se înglobează într-un plan mai vast, cu titlu de experi­ment ştiinţific şi pe care comite­tul judeţean de cultură şi artă l-a elaborat la începutul anului. Universitatea populară din Hăr­man răspunde unui mai vechi de­ziderat al localnicilor, iar cursu­rile au fost stabilite în urma unor atente investigaţii pe bază de chestionare. În urma testărilor, s-au găsit 30 de tractorişti ama­tori de „secrete" cu nume tehni­ce : „U650M, Combina C. 12..., maşini aflate în fabricaţie. Chiar dacă lectorii, ingineri ai uzinei „Tractorul" nu l-au putut aduce pe U 650 M în „came şi oase", prelegerile s-au făcut cu ajutorul planşelor. Alt exemplu. Ţesătoarele de la cooperativa „Covorul" au vrut să afle cîte ceva despre profesiunea lor. Drept care, ţesătoarea Marga­reta Vulpe, desenatoarea Edith Brass (ambele de 18 ani) şi multe altele învaţă istoria meşteşuguri­lor. După vizita la această institu­ţie, deocamdată fără firmă, dar cu bogate ilustrări de conţinut, ,o vizită la modernul complex co­mercial din centru. O apreciere ge­nerală : aprovizionarea, în ansam­blu, bună , şi o remarcă . Ceea ce ar trebui să fie raionul de confecţii se prezintă ca un fel de istorie exemplificată a modei din ultimii vreo zece ani. Aflu că dermodatele confecţii sînt aduse în forma de comerţ numită custo­die, adică nu neapărat cu preten­ţie de a fi vîndute. Despre „luna cărţii la sate" s-au scris la timpul potrivit lucruri emoţionante şi regret că nu atunci am intrat. în librăria din Hărman M-au pus păcatele să cer un vo­lum­ de poezii de Eminescu, fapt ce a provocat vînzătoarei aceeaşi încurcătură ca şi dacă i-aş fi ce­rut o carte tipărită in anul 1600. Era şi aşa destul de necăjită că un lot de cinci exemplare (atîta ar fi cota livrată) se epuizează ime­diat şi cititorii-cumpărători din Hărman nu pot fi convinşi să cumpere în schimb culegeri de navele belgiene, ori cărţi de agri­cultură apărute cu mulţi ani în urmă şi care cuprind recomandări cel puţin depăşite. Cine să fie de vină ? Tovarăşul Vasile Găetan, preşedintele coope­raţiei de consum dă vina pe ICOMCOOP-Braşov, care onorea­ză prea adeseori cererile de mărfuri cu o simplă liniuţă ce s-ar traduce un limbaj comercial prin „nu, există", sau „nu se poate". La magazinul metalo-chimice, o ţărancă a cumpărat în faţa mea un serviciu de cafea ieftin şi fru­mos, pe care l-am admirat nu demult în atelierul de creaţie a­ unei fabrici de porţelan. Mă bucur cînd drumul de la creaţie la ma­gazine este atît de scurt. Dacă tot a venit vorba de drumuri, tovară­şul Găetan spunea că planul de desfacere pe anul trecut a fost de 15 500 000 lei. Ce nu se gă­seşte în comună, se găseşte la Braşov, chiar dacă preţul se mai încarcă şi cu biletul de I.R.T.A. Ca să încheiem, trebuie să spu­nem că nu kilometrii stabilesc totdeauna distanţa reală dintre sat şi oraş, ea fiind simţitor micşorată sau anulată, adeseori chiar şi nu­ i­mai prin entuziasmul, operativita­tea şi seriozitatea în muncă a unui colectiv de oameni care ştiu să-şi respecte îndatoririle. Exem­plu! Comunei Hărman, din vecină­tatea oraşului Braşov, este conclu­dent şi plin de învăţăminte. AURORA SASU Distanţe pe care nu le măsurăm in kilometri

Next