Satul Socialist, august 1970 (Anul 2, nr. 385-409)

1970-08-08 / nr. 391

PAGINA 2 L STAREA . VREMII ,: Timpul probabil pentru ziua de 8 august , vreme frumoasă şi călduroasă, cu cer variabil mai mult senin. Izolat, în re­giunile de deal şi de munte, se vor semnala averse şi des­cărcări electrice. Vintul va su­fla slab pînă la potrivit. Tem­peraturile minime vor fi cu­prinse intre 12 şi 22 de grade, iar maximele între 27 şi 35 gra­de. La începtul intervalului, în sud-estul ţării se semnalează ploi izolate urmate de descăr­cări electrice. Timpul probabil pentru zilele de 9, 10 şi 11 au­gust , aspectul călduros al vre­mii se va menţine şi în urmă­toarele zile. Im­purări mai ac­centuate se vor produce în Crişana, Maramureş şi nordul Moldovei, unde se vor semnala averse de ploaie însoţite de des­cărcări electrice. Vînt în general slab. Temperatura va scădea uşor in a doua parte a interva­lului, mai ales în nordul şi es­tul ţării. Temperaturile minime vor fi cuprinse intre 13 şi 21 de grade, iar maximele între 22 şi 32 de grade, mai ridicate în sud. Simbătă 8 august SOARELE răsare la ora 5 şi 10 minute. Apune la ora 19 şi 32 de minute. De la începutul anului au trecut 220 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 145 de zile. respectiv — este justă, ea în­­cadrîndu-se în prevederile sta­tutare. IO­AN T. BOZAN, casier la C.A.P. DRAGUŞENI-IAŞI. Cuantumul diurnei de depla­sare în interesul cooperativei agricole se stabileşte de către adunarea generală cu ocazia aprobării planului de produc­ţie şi financiar, fiind cuprins între 12—18 lei, în funcţie de posibilităţile unităţilor. Aceas­ta se referă, bineînţeles, la membrii cooperatori, indiferent de funcţia ocupată. Pentru cei care au calitatea de angajaţi, drepturile de diurnă sînt cele prevăzute de Hotărîrile Consi­liului de Miniştri, în funcţie de salariul de încadrare. GHEORGHE VOLOŞENIUC, comuna Horia ,judeţul Neamţ. Ne întrebaţi : cînd va apare noul statut al cooperativelor a­­gricole de producţie ? Răspun­sul nu este deloc simplu. După cum bănuiţi probabil şi dv., e­­laborarea unui asemenea act normativ cere timp. Este nece­sar ca propunerile pentru îm­bunătăţirea statutului să fie pu­se de acord cu prevederile Le­gii organizării producţiei şi a muncii în agricultură, precum şi cu prevederile altor acte nor­mative intrate în vigoare în ul­tima perioadă de timp. Dacă aveţi de făcut unele propuneri în legătură cu statu­tul, le puteţi trimite — chiar înainte de publicarea proiectu­lui , pe adresa ziarului sau a Uniunii Naţionale a Cooperati­velor Agricole de Producţie. 1 .................................................. ■ . .......... ..................................ц.ц . .................i „­ ......ищи • ..±лтт μ%»·μ%'›т.«!К.Ч, ...и,.,, "А и,. » STAREA VREMI » МЮЙУОН » POVESTEA УШИ › М1СД ШСГаОРЕИЕ» CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE .. .IMII!. I г . I, ' ............................Ь 'Xr-.'j... % ...... -------------------~ --| ...••.• * t- ~ ' - ■ MEDALION1 LOPE DE VEGA Reprezentant de frunte al Re­nasterii spaniole, scriitorul Lope de Vega a fost creatorul tea­trului national spaniol și unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii. A scris peste 2 200 de piese de teatru în versuri, din­tre care ne-au parvenit 426 de comedii şi 48 de drame religi­oase. Principalele teme ale pieselor sale (tema epico-eroi­­că, tema onoarei, dragostei şi a virtuţii şi tema religioasă) se concretizează atît în piesele cu caracter istoric, cît şi în cele cu caracter social-politic sau de „mantie şi spadă". Optind pentru un teatru de acţiune naţional şi pentru o poezie care să redea natura, el aduce în construcţia piesei nu­meroase inovații, care îl situ­ează printre precursorii ro­mantismului, în poemul didac­tic „Noua artă de a compune comedii în zilele noastre* (1609) Lope de Vega, desprin­­zîndu-se de rigorile canoanelor vechiului clasicism, mărturiseș­te că scrie pentru popor, con­­siderîndu-l pe acesta principa­lul său inspirator. Imbinînd tra­gicul cu comicul, el a dat ope­rei sale o mai mare diversitate și a apropiat-o mai mult de viață. Sentimentul de onoare, atribuit în epocă mai cu seamă nobililor, este socotit de el ca propriu mai ales omului din popor. „Fata cu ulciorul", „Fîn­­tîna turmelor", „Steaua Sevi­­llei“, „Cîinele grădinarului" sînt lucrări ce aduc pe scenă bunul simţ popular şi critica de le­poziţii umaniste, antidespotice şi antifeudale. Credincios aces­tor puncte de vedere, Lope de Vega a compus piese pline de fantezie, reflectînd aspecte ale realităţii spaniole şi străine dintre cele mai diferite şi re­­crutîndu-şi personajele din cele mai variate straturi sociale şi profesiuni. Piesele sale se re­admirînd, pe timp de ploaie cu soare, frumuseţea curcubeu­lui, desfăşurat pe boltă ca un imens arc multicolor, nu ni se pare nimic nefiresc. Ştim că este vorba despre un fenomen optic obişnuit, ce se datoreşte refrac­ţiei, descompunerii luminii so­lare la trecerea acesteia prin picăturile de ploaie. în atmos­feră însă se petrec şi alte fe­nomene optice curioase. Călă­torul care trece în luna lui cup­tor pe şoselele Bărăganului în­­tîlneşte uneori un fenomen ciu­dat : în aerul încins de la su­prafaţa asfaltului, jucînd ca o apă, zăreşte oglindită bolta albastră a cerului limpede de marcă prin optimismul lor vigu­ros, prin intriga bine construită, prin dialogul viu şi firesc, prin armonia versului şi naturaleţea stilului. vară. Cîteodată vede la orizont siluetele copacilor de pe mar­gine, dar imaginea este răs­turnată. Acesta este mirajul. Nu departe de strîmtoarea Messina, care desparte Peninsu­la Italică de insula Sicilia, este vizibil adesea un fenomen de miraj complex, cu imagini fan­tastice ce dansează adesea la orizont și care lasă impresia unor castele de basm. In fante­zia lor, poeții au denumit acest tip de miraj „fata morgana", asemănîndu-l cu un castel de cristal aflat, chipurile, în adîn­­curile mării și locuit de o fru­moasă fată cu acest nume. „Fata morgana* este deci un fenomen optic frecvent în re­giunile cu temperaturi înalte, în care, datorită refracției luminii prin straturile de aer cu densi­­tăți diferite, imaginile aflate la CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE : • Modul de spălare a pro­duselor din fire de bumbac mercerizat. Un asemenea pro­dus se spală cu apă călduță, în care se adaugă fulgi de săpun sau Alba super (o lingură la 5 litri de apă). Se clăteşte în apă căldură şi apoi în apă rece, în care se a­­daugă o lingură de oțet. Pro­dusul astfel spălat se înfăşoară într-o pînză albă şi se stoarce prin apăsare, fără a-l răsuci. Pentru uscare se aşează pe o masă curată, pe o pînză orizont apar proiectate fantas­tic, ca și cum s-ar reflecta în­tr-o apă. „Fata morgana" o „în­­tîlnește” adesea călătorul care străbate deserturile­ albă. Produsul nu se usucă prin atîrnare sau prin așezare pe sobă sau calorifer. • Cum se spală tricotajele din lină pură? Produsul din lînă pură se spală în neofa­­lină de 2—3 ori şi se clăteşte în apă căldură, în care se pune o lingură de oțet. Apoi se în­făşoară într-o pînză albă şi se stoarce prin apăsare, fără a-l răsuci. Pentru uscare se aşează pe masă curată, pe o pînză albă. Nu se usucă prin atîrnare sau prin așezare pe sobă sau calorifer. MICA ENCICLOPEDIE3 FATA MORGANA VASILE ROMAN, satul PIE­TRIŞUL, comuna GAUJANI­­ILFOV. Cooperativa agricolă din lo­calitate nu poate valorifica lapte dulce prin chioşc, întru­­cît întreaga producţie este contractată cu statul, iar în co­mună se găsesc destui membri cooperatori care au vaci şi vînd lapte. VICTORIA IVAN, satul CO­­RUGEA, Judeţul TULCEA. Atît din scrisoarea înaintată ziarului, cît şi din cercetările întreprinse de organele agri­cole judeţene, a rezultat că dv. deţineţi în plus faţă de prevederi o suprafaţă de 3 700 m.p. Măsura luată de Consi­liul de conducere al coopera­tivei agricole­­ de a vă stabili plan de cultură pentru terenul Observăm deseori pe stră­zile Capitalei, prin magazine, pe la uşile cabinetelor medi­cale sau ale unor ministere, ori pur şi simplu bătînd stră­zile, foarte mulţi oameni de la sate. Să nu fim înţeleşi greşit. Nimeni nu are nimic cu prezenţa acestora în Capi­tală. M-am întrebat însă ce anume i-a determinat să vină, unii de la sute de kilometri, pînă la Bucureşti ? Pentru a găsi un răspuns la aceste în­trebări, ne-am oprit în Gara de Nord, poarta principală de intrare în Bucureşti. ★ ...Trenuri care vin, trenuri care pleacă. Zîmbete, mîini care se string, urări de drum bun sau de bun sosit. In a­­cest continuu du-te-vino, caut pe viitorii eroi ai repor­tajului nostru. Mă apropii de banca pe care Maria Vladi din satul Maia, comuna Fier­binţi, judeţul Ilfov, aşteaptă liniştită sosirea trenului. Din vorbă în vorbă, am aflat că a venit la un spital din Capitală pentru control şi tratament. Suferă de o afec­ţiune pulmonară. — Nu vin pentru prima dată în Capitală de cînd m-am îmbolnăvit. Dar ori­cit de mult mi-ar plăcea Bucureştiul, în clipa în care fac socoteala banilor daţi pe drum şi a timpului pierdut, văd că tratamentul mă costă cam scump. Trebuie să recunoaştem, are dreptate. Oare direcţia sanitară judeţeană nu poate repartiza mai judicios cadrele medicale, astfel incit oamenii să nu mai fie nevoiţi să stră­bată atîta drum pentru tra­tament ? Din împrejurimile Codlei — Braşov, soseşte Elena Chir­­păruş. Coboară încet, cu gri­jă, strîngînd la piept un imens buchet de garoafe, puţin ofilite de drum. Cu un gest simplu, le întinde norei sale venite să o întîm­­pine. A venit pentru o lună să-şi vadă copiii, să se mai plimbe prin Bucureşti. „Am 86 de ani şi nu ştiu dacă mai încolo am să mai am puterea de a veni“. Tocmai din Frăsinetul de pădure, judeţul Olt, Anica Io­­naş a venit la Bucureşti să cumpere un anumit sortiment de vopsea. „La noi nu se găseşte. Şi dacă tot am venit după cumpărături, mi-am luat şi nepoata să vadă oraşul. Am făcut rău ?" Nu, lele Anică, n-ai făcut rău. Necazul mare e că a trebuit să baţi atîta cale pen­tru a procura vopseaua, (oxid verde de crom), cînd acest produs nu ar trebui să lip­sească de la magazinul din comună ! Ioana Crăciun din satul Stîlpu, comuna Iepureşti, judeţul Ilfov, nu prea ştia bine unde trebuie să meargă, dar neapărat trebuia să spună cuiva ce o roade. Au acolo în sat un centru de colectare a laptelui cu un gestionar pişicher nevoie mare. Dacă te duci la el cu 8 litri de lapte, afli că nu i-ai predat decit 6 litri (?!) Restul îl pune de-o parte şi tot „adună". Pînă acum şi-a ridicat două case. Oamenii cred că la mijloc ar fi ceva necinstit şi vor să-i găsească un „doctor" bun, care să-l vindece de boală. Pe o bancă, un bărbat de vreo 38 de ani, îmbrăcat nici prea­ prea, nici foarte­­foarte, trăgea dintr-o ţigară, în timp ce ochii-i alergau neastâmpăraţi dintr-o parte în alta. „Matei Petre, zis Botescu, scoală frumuşel şi hai cu noi că avem o vorbă cu dum­neata !" Şi bărbatul cu ochii neastîmpăraţi sare brusc în picioare şi vrea s-o rupă la fugă. Patru mîini puternice îl prind însă zdravăn. Uimind grupul la secţia de miliţie a Gării de Nord, am aflat de la maiorul Alexandru Pante­­limon următoarea poveste : eliberat de curînd din deten­ţie, Matei Petre din comuna Cura Ocniţei, judeţul Dîm­boviţa, şi-a reluat vechea în­deletnicire, hoţ de buzunare. Descoperit, mai are cinismul să se disculpe : „dar n-am furat mult, am ciupit şi eu ceva ; atîta tevatură pentru 700 de lei !" Cine oferă condiţii priel­nice pentru a-şi desfăşura activitatea unor astfel de in­divizi, dacă nu credulitatea, neatenţia şi naivitatea unora ca loja Iştoc din Răcăciuni — Bacău, Ion Strănutu din Talpa — Teleorman, care iau acum drumul Bucureştiului pentru a face reclamaţii şi plîngeri, pentru a da declara­ţii şi a apărea într-o serie de procese în calitate de pă­gubaşi ? Un alt tren soseşte la pe­ron. Cine sînt cei care co­boară ? Bătrînul Stanică Ape­­trei din Mănăştur e pensio­nar. De opt zile călătoreşte prin ţară. Vrea să revadă locurile pe unde a umblat în tinereţe. Acum se va plimba pe străzile pline de flori şi viaţă, iar la plecare, va lua cu sine imaginea însorită a unui oraş în plină dezvoltare. A. GHIMPU 0Ж1 No TREBURI ŞI ЕШ ПЕВШИ PRIN Nuferii îşi culcă grațios capul pe cleștarul apelor din Deltă. (Urmare din pag. 1) sămîntului din 1966, structura populaţiei ţării noastre era forma­tă din 40 la sută muncitori îm­preună cu familiile lor, 38,5 la sută ţărani cooperatori, iar 12,3 la sută reprezentau categoriile de intelec­tuali şi funcţionari. Aspectul cel mai important îl reprezintă creş­terea numerică a clasei muncitoa­re, creştere condiţionată de progre­sul forţelor de producţie moderne, de avîntul fără precedent al teh­nicii în toate ramurile economiei. Paralel cu sporirea numerică, cla­sa muncitoare a cunoscut schim­bări importante în structura pro­fesională, în nivelul de cunoştinţe şi organizare, ceea ce face ca ea să-şi manifeste mai puternic rolul de forţă socială conducătoare a so­cietăţii. Participarea largă a mun­citorilor la organizarea şi condu­cerea economiei naţionale, la în­treaga activitate social-politică a ţării accelerează progresul social, stimulează energiile creatoare ale întregii naţiuni. Ţărănimea, clasă socială omoge­nă, care-şi întemeiază existenţa pe aceleaşi principii socialiste ca şi clasa muncitoare, cunoaşte impor­tante mutaţii de ordin social-cul­tural şi profesional. Principala di­recţie a mobilităţii sociale a ţără­nimii este reducerea ei numerică concomitent cu sporirea rolului ei în viaţa economică şi socială a ţă­rii. Rolul deosebit al ţărănimii în creşterea venitului naţional, for­marea şi maturizarea treptată a trăsăturilor conştiinţei socialiste în rîndurile acesteia, adîncirea demo­craţiei cooperatiste fac necesară şi posibilă antrenarea largă a mase­lor de ţărani la conducerea agri­culturii, participarea lor mai in­tensă la viaţa politică şi culturală a ţării, înfăptuirea politicii partidului de modernizare a agriculturii, de dotare a acesteia cu o tehnică îna­intată determină schimbări struc­turale in condiţiile şi conţinutul muncii agricole, creşterea gradului ei de complexitate, cu urmări din­tre cele mai favorabile pentru via­ţa ţărănimii şi a satului în genere. Dezvoltarea producţiei şi a produc­tivităţii muncii în agricultură, a­­dîncirea diviziunii profesionale şi a specializării, dezvoltarea conti­nuă a nivelului de instruire tehni­că şi ştiinţifică a ţărănimii, acce­lerarea procesului de urbanizare şi sistematizare a satelor apropie tot mai mult condiţiile de muncă şi de viaţă ale ţărănimii de cele ale clasei muncitoare, reprezintă fac­tori ai omogenizării sociale, ai şter­gerii treptate a deosebirilor dintre oraş şi sat. Un rol important în adîncirea procesului de omogenizare socială îl au şi schimbările ce s-au pro­dus în rîndul intelectualităţii ; a­­ceasta a devenit o categorie socia­lă nouă, a cărei pondere numerică în structura populaţiei creşte ver­tiginos. Rolul social al intelectuali­tăţii sporeşte tot mai mult ca ur­mare a cerinţelor tot mai mari de cultură ale populaţiei, a revoluţiei în ştiinţă şi teh­nică ce se desfăşoară pe plan mondial, a faptului că acestea pă­trund tot mai mult în producţie şi în celelalte forme de activitate so­cială. Aplicarea tehnologică a şti­inţei diminuiază deosebirile intre diferitele feluri de muncă, reali­zează o omogenizare tehnică a a­­cestora, impietează asupra situa­ţiei sociale a indivizilor, creînd premisele ştergerii deosebirilor dintre munca fizică şi cea intelec­tuală. Progresul economic multila­teral, dezvoltarea ştiinţei, culturii şi a tehnicii, în perspectiva edifi­cării multilaterale a socialismului, vor înlătura treptat vechea divi­ziune a muncii şi se va produce o îmbinare organică a muncii fizice cu cea intelectuală. Omogenizarea socială nu în­seamnă uniformizare, încetare a mobilităţii, diminuarea rolului per­sonalităţii­­ omului. Dimpotrivă. Procesul complementar omogeni­zării este cel al diversificării struc­turii populaţiei, al dezvoltării şi afirmării multilaterale a persona­lităţii umane, a totalei împliniri a idealurilor şi aspiraţiilor sale. Omogenizarea societăţii trebuie înţeleasă ca avînd loc pe toate pla­nurile vieţii — economic, so­cial şi spiritual —, ea constituind atît o tendinţă, cit şi un proces real ce se desfăşoară pe o lungă perioadă de timp. înfăptuirea pro­gramului elaborat de Congresul al X-lea al partidului privind dezvol­tarea societăţii noastre în urmă­torul deceniu va adinei şi mai mult omogenizarea socială, va pune şi mai mult în valoare potenţele so­cietăţii socialiste în crearea con­diţiilor esenţiale care să permită făurirea unităţii depline a tuturor claselor şi categoriilor sociale, ştergerea treptată a deosebirilor dintre acestea prin creşterea gra­dului de cultură, de civilizaţie, prin perfecţionarea continuă a relaţiilor sociale dintre oameni. Orientarea justă a întregului proces de făurire a societăţii so­cialiste omogene şi unitare pune în faţa partidului cerinţa imperi­oasă a perfecţionării neîncetate a activităţii politice şi organizatori­ce, a formelor prin care-şi exerci­tă rolul conducător în societate. Exprimînd voinţa şi aspiraţiile în­tregului nostru popor, Partidul Comunist Român va reprezenta şi în viitor izvorul ce vitalizează e­­nergia creatoare a poporului, for­ţa ce-i asigură mersul ascendent spre societatea unică a oamenilor muncii. „Pe măsura perfecţionării relaţiilor de producţie socialiste, spune tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a ştergerii treptate a deosebirilor dintre muncitori, ţărani şi intelec­tuali, a contopirii claselor sociale, a întăririi unităţii tuturor membri­lor societăţii se accentuează şi mai mult rolul partidului de motor al întregii dezvoltări sociale. Lui îi revine sarcina de a conduce şi di­rija în mod conştient acest amplu proces social, de a asigura înainta­rea neîntreruptă pe drumul făuri­rii societății comuniste". Omogenizarea socială IIIIIIII! ADUNATE PRIN SATE NOTA ZECE Clopoţelul vacanţei a sunat de mult. Şcolarii îşi petrec zile de o­­dihnă şi recreare în tabere sau în mijlocul familiei. Intr-una din zilele trecute, pe uliţa satului Bor­­deştii de Jos (judeţul Vrancea) Georgeta Hotar, elevă în clasa I-a a şcolii generale, s-a oprit din joacă mirată. In colbul uliţei — un portofel cu acte şi 700 de lei. Fără a mai sta pe gînduri, tot într-o fugă, micuţa şcolăriţă l-a înapoiat proprietarului. Gestul său, rod al celor „7 ani de-acasă“ şi al educa­ţiei primite la şcoală, merită fără discuţie nota 10. „ CÎND E UNA, NU-I CEALALTĂ... Pînă nu de mult în comuna Mo­­viliţa, judeţul Vrancea, cine vroia să cumpere legume ori fructe, căuta tarabele ad-hoc înşirate pe un tro­tuar, la un colţ de stradă sau te miri unde. Mare le-a fost bucuria localnicilor, cînd C.L.F -ul a con­struit in comună un centru de des­facere de toată frumuseţea. Dar, pentru că a apărut acest dar, noua construcţie a fost destinată (de că­tre cine oare ?) depozitării ambala­jelor. Şi dacă înainte vreme legu­mele şi fructele le întîlneai la tot pasul, acum într-un loc bine ştiut găseşti centrul de desfacere, cu şapte lacăte la uşă. Vorba ceea, cînd e una, nu-i cealaltă... In tabăra din Bucium (judeţul Iaşi) sutele de pionieri şi şcolari participă la numeroase acţiuni cul­tural-educative. Nu demult, la lo­cul denumit „Plopii fără soţ", co­piii au evocat figura marelui Emi­­nescu, recitind din creaţia luceafă­rului poeziei româneşti şi interpre­ted cunoscute melodii pe versuri eminesciene. La vîrsta cînd mulţi îşi încearcă „pana", evocarea ma­relui poet nu poate fi decit de bun augur. LA PE BUCIUM, DEAL"... .SARA SATUS SOCIALIST COMPETENŢĂ PROFESIONALĂ (Urmare din pag. 1) trînd viaţa şi munca unor perso­nalităţi (demne de a constitui modele) din diferite domenii de activitate. In acelaşi timp însă ni se demonstrează încă o dată cît de hotărîtor poate fi în procesul instructiv-educativ, în conturarea şi consolidarea trăsăturilor morale şi cetăţeneşti ale tînărului, exem­plul personal al educatorului, a cărui simplă prezenţă şi compor­tare poate înrîuri adine personali­tatea în formare a elevilor săi. In acest context, abaterile, oricît de mărunte, ale educatorului de la normele moralei noastre socialiste sunt de neconceput, de neiertat. Extravaganţele vestimentare, neglijenţele în ţinută şi vorbire, manifestate sporadic de unele ca­dre didactice, au determinat la vremea respectivă luări de poziţie în presă. Nu ne vom opri asupra lor. Ne reţin atenţia cîteva cazuri cu implicaţii sociale şi morale, evi­dent mai­ grave. De altfel, cu cîtăva vreme în urmă, ele au făcut obiectul unor cercetări penale. P. P., directoarea şcolii generale din satul Icuşeni, comuna Victo­ria, judeţul Iaşi, a pretins mită de la cadrele didactice în subordine — pentru menţinerea în posturi — şi de la cetăţenii din sat — pentru urmărirea şi îngrijirea preferen­ţială a copiilor. Surprinsă pe cînd primea damigene cu vin, păsări şi bani, C. P. a fost trimisă în judecată. Tot procuraturii judeţu­lui Iaşi i-a fost înaintat dosarul de urmărire penală incheiat învă­ţătoarei I. R. din comuna Dumeşti, pentru comportări asociate , cer­turi şi bătăi (’!) cu vecinii, cărora le-a cauzat diferite pagube mate­riale, injurii şi insulte aduse celor care au încercat să intervină. Cazurile nu mai necesită comen­tarii. In asemenea situaţii, specta­tor fiind şi ţi-ar veni să intri în pămînt de ruşine. Cum se pot de­zonora astfel nişte oameni, nişte educatori ? La vremea cînd am luat cunoştinţă de ele, „cazurile" se aflau în cercetare. Nu cunoaş­tem verdictul. Oricît de mică ar fi, pînă la urmă, vinovăţia respecti­vilor, ea este suficientă pentru a stîrni fie şi numai un sentiment de derută în conştiinţa elevului, obişnuit să vadă în educatorul său idealul perfecţiunii morale. Ne aflăm în pragul unui nou an şcolar. Inspectoratele şcolare ju­deţene trebuie să reflecteze atent asupra comportării cadrelor didac­tice, asupra eventualelor abateri de la normele profesionale şi etice, în a căror reprimare, potrivit cu gravitatea faptelor, va trebui să se meargă chiar pînă la interdicţia de a urca la catedră. Pentru că — deşi excepţii — asemenea compor­tări pot constitui tot atîtea influ­enţe negative pentru tinerii lipsiţi încă de un simţ de selecţie cores­punzător. Pentru că — plină de nobleţe, generatoare de înalte sa­tisfacţii — munca de educator al tinerei generaţii presupune impe­rios răspunderi etice majore, com­petenţa profesională a educatoru­lui trebuind, neapărat şi obligato­riu, dublată de o ireproşabilă ţi­nută morală şi cetăţenească. O cer, alături de legile societăţii noastre, preferinţele elevului, dis­pus cel mai adesea să caute şi să găsească în educatorul său mode­lul, idealul personalității sale In formare. :Nr. 391 — Sîmbătă 8 august TELEVIZIUNE Duminică 9 august PROGRAMUL I : 9.00 Deschide­rea emisiunii de dimineaţă. Vara copiilor. 10.00 Viaţa satului. 11.15 în reluare la cererea telespectatorilor. Recital Margareta Pîslaru. Recital Udo Ju­rgens. 12.00 De strajă patriei. 12.30 Concert simfonic. 13.15 Emisiu­ne în limba maghiară. 16.00 Deschi­derea emisiunii de după-amaiză. Fot­bal : Retrospectivă Mexic ’70. As­pecte de la meciul România — Ceho­slovacia. 19.10 Flori de mină. Emi­siune consacrată Zilei minierului. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 O­­rizontul unu. Reportaj din Valea Jiu­lui. 20.30 Concert. Salvatore Adamo, la București. 21.45 Luna-Parc. Bucu­rești, august 1970. 22.15 Telejurnalul de noapte. 22.25 Telesport. PROGRAMUL II . 20.00 Arte fru­moase. 20.15 Reluarea serialului de sîmbătă seara (XI). 21.05 Stagiune li­rică TV. (Urmare din pag. I) Fier il închină zilei de 23 August. Ca să ne putem da seama de dimensiunile ciclopice ale unui singur hidroagregat, trebuie să amintim că numai rotorul său cîtăreşte 700 tone. Ulti­mele trei din seria celor şase hidroagregate sunt opera mun­citorilor reşiţeni. Montajul primelor patru hidroagregate, deci şi al celui dinţii fabricat la noi in ţară, se află în diver- FAI FRUMOS se face de lucru. Amintim că asamblarea marilor piese ce compun un hidroagregat cere o remarcabilă fineţe, o muncă de cea mai înaltă specializare, o precizie de bijutier. Să mai reamintim că în final hidrocentrala din sectorul ro­mânesc al sistemului de la Porţile de Fier va avea o pu­tere instalată de peste un mi­­lion de KW. Primul din şirul celor şase hidroagregate a că­pătat aşadar certificatul de naştere şi cu nimic nu­-l putem asemui mai potrivit decit cu imaginea unui flăcău din bas­me, cu una din acele fiinţe de o explozivă forţă, sănătate şi frumuseţe, în care de multe veacuri poporul nostru s-a deprins să-şi denumească pro­priile sale aspiraţii, neîntre­cutul său geniu creator. Intr-unul din acele basme, Făt Frumos a aruncat în urma lui o oglindă şi într-o clipă a răsărit din luciul ei o mare. Tot acolo, Făt Frumos a izbit de trei ori cu buzduganul şi a sfărîmat o uriaşă poartă de aramă. Desigur ca în basme lucrurile de acest fel capătă o aură de poezie şi de metaforă, dar iată ca ne place încă o dată să vedem în înflăcărată imaginaţie artistică a poporu­lui expresia nestăvilitei ener­gii creatoare de care dau as­tăzi dovadă naţiunea şi patria noastră socialistă. Construcţia sistemului hidroenergetic de la Porţile de Fier, a sectorului românesc al hidrocentralei şi a uriaşului lac de acum­ulare evocă lumea mirifică a străve­chilor basme şi balade popu­lare devenită azi realitate. Găsiţi ш permanenţă : sărmăluţe munte­­neşte cu mamali­­guţă, mititei spe­ciali, frigărui asor­tate, cîrnaciori olteneşti, caşcaval surle, garnituri şi salate de sezon. Vinul casei, so­iuri renumite de vinuri româneşti. Orchestră şi ring de dans. fXvXvX­X 111

Next