Satul Socialist, august 1970 (Anul 2, nr. 385-409)

1970-08-04 / nr. 387

PAGINA 2 STAREA VREME:" Timpul probabil pentru 1 au­gust . Vremea se menţine în general călduroasă cu cer va­riabil. Im­purări mai accentuate se vor produce în jumătatea de nord a ţării, unde local se vor semnala averse însoţite de des­cărcări electrice, în rest, averse izolate, mai ales în zona de deal şi munte. Vîntul va sufla slab pînă la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 12 şi 20 de grade, iar maximele între 24 şi 32 de grade. Timpul probabil pentru 5, 6 şi 7 august . Vremea relativ călduroasă cu cer variabil. Se vor produce averse locale de ploaie însoţite de descărcări e­­lectrice. Vint slab, pînă la po­trivit. Minimele vor oscila între 13—21 de grade, maximele în­tre 21 şi 31 de grade. Marţi 4 august SOARELE RASARE la ora 5 şi 6 minute. Apune la ora 19 şi 37 de minute. De la începutul anului au trecut 216 zile. Pînă la sfârşitul anului au rămas 149 de zile. PAVEL BUDA, comuna Dra­­galina, judeţul Ialomiţa. În principiu, toţi cooperatorii care lucrează sau au lucrat e­­fectiv în cooperativa agricolă, pot­ să primească ajutoare, in­clusiv ajutorul de bătrîneţe. Aceste ajutoare se acordă în natură din fondul de 2 la sută din producţia obţinută la grîu, porumb şi cartofi, în raport de mărimea acestui fond, de numărul celor care so­licită ajutoare şi de nevoile reale ale solicitanţilor, aduna­rea generală a fiecărei coope­rative stabileşte, pentru fiecare caz în parte, dacă este ne­cesar să se acorde ajutorul, precum şi cuantumul acestuia. Dumneavoastră ne scrieţi : 11Anul acesta, spre deosebire de alţi ani, adunarea generală a membrilor cooperatori a hotă­rît să nu mai acorde ajutoare în natură acelor membri coope­ratori care primesc din alt sec­tor o pensie de peste 300 de lei. Printre cei afectaţi de a­­ceastă hotărîre mă număr şi eu. Este legală o astfel de hotârî­­re ?" ne întrebaţi în încheiere. Legal, tovarăşe Buda ! Ca să vă convingeţi, citiţi articolul 30, litera i din statut- Adunarea ge­nerală a cooperatorilor din corn. Dragalina a apreciat, pro­­­babil — și avea acest drept — că membrii cooperatori care primesc din alt sector o pensie de peste 300 de lei nu mai au drept şi la ajutorul în natură, situaţia lor fiind considerată mai bună decît a altor solici­tanţi de ajutoare. AUREL ROŞU, satul Duboz, nr. 198, judeţul Timiş. Consideraţi că în mod ilegal organele judeţene ale asigură­rilor sociale de stat au proce­dat la reducerea ajutorului so­cial pe care îl primeşte soţia dv. din momentul cînd aceasta s-a mutat din oraşul Lugoj în satul său natal. Iată răspunsul nostru : Potrivit art. 27 din H.C.M. nr. 252/1966 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, cuan­tumul lunar al ajutorului social este de 325 lei în mediul urban şi de 250 lei în mediul rural. Această diferențiere este în total justificată, dat fiind că la stabilirea cuantumului ajutoru­lui social , care se acordă de stat numai angajaţilor care, neavînd dreptul să primească o pensie, sunt lipsiţi de mijloace proprii de existenţă, trebuia să se ţină seama de faptul că cheltuielile de întreţinere în me­diul rural sunt cu mult mai re­duse. În cazul în care socotiţi nesa­­tisfăcâtor acest răspuns, vă pu­teți adresa comisiei județene de contestații, în conformitate cu prevederile art. 45 din legea menționată­Ф In­ SATUS SOCIALIST .i'iij .................................................... ни iiiiiwwwiihh и mi у.'mi" пне un J ;,ji' i i4NoM-‘ ; ■jwiiiii.^ym.iM'.'i iihhi • STINEA V^.M1U V1EDAN­ON« POVESTEA VORBEI » MICA rMiaOPEDIE»CUMOSTINTE FQLOSITOARI: MEDALION FEDERICO GARCIA LORCA Poet şi dramaturg spaniol, Garcia Lorca a fost unul din organizatorii Uniunii intelectua­lilor antifascişti din Madrid. Ca scriitor a debutat în 1918 cu un volum de impresii dintr-o că­lătorie în Castilia, dar s-a afir­mat mai mult ca poet şi drama­turg. în poeme de o rară sen­sibilitate şi profunzime ,Garcia Lorca cîntă viața, dragostea și moartea, aducînd un vibrant e­­logiu peisajului andaluz și oa­menilor simpli, posesori ai unor trăsături morale de o nease­muită frumusețe. Din culegeri­le sale de versuri amintim : „Carte de poeme", „Cîntece", „Poemul cîntecului bătrînesc" și „Un poet la New York" tipărit postum. Calitafi similare caracteri­zează și dramaturgia lui Gar­cia Lorca. In piese ca „Maria­na Pineda" (reprezentată în 1927), „Nunta însîngerată", „Casa Bernardei Alba", inspi­­rîndu-se din trecutul de luptă al poporului său şi din reali­tăţi dramatice contemporane, pune în lumină setea de liber­tate a maselor, efortul lor de a se elibera din cătuşele resem­nării şi fatalismului. Sub rapor­tul formei, opera dramatică a lui Garcia Lorca se distinge prin filonul popular al inspira­ţiei, fantezie şi culoare, poezia dialogului, îmbinarea cu talent a realităţii cu atmosfera de le­gendă. Pentru activitatea sa antifas­cistă a fost asasinat de către fascişti în urmă cu 34 de ani MICA­ ENCICLOPEDIE : MUZEUL PĂLĂRIILOR Să facem o vizită la Muzeul de etnografie din Leningrad, în secţia care conţine acoperăminte pentru cap din cele mai diverse epoci. Zeci de denumiri ciudate, zeci de forme nu mai puţin ciu­date dezvăluie, într-un limbaj precis, locul naşterii, apartenen­ţa socială, vîrsta foştilor posesori. Cei din regiunea Harkov, de exemplu, pot fi recunoscuţi după căciula numită brîl. Scu­fiile albe împodobite cu catifea indică naţionalitatea kirghiză a purtătorilor, dar precizează că e vorba de kirghizi ce locu­iesc la vreo sută douăzeci de kilometri de oraşul Frunze. După felul cum caucazienii îşi leagă glugile — numite başlik — conaţionalii lor, dar şi etnografii, ştiu cu precizie că au de-a face cu reprezentanţii unei anumite populaţii din zona Cauca­­zului. După cum ak-telpek-ul îi trădează pe cei originari din Hiva (Asia Centrală). Acest gen de pălărie îi fereşte deopo­trivă de soarele arzător al deşertului şi de răcoarea nopţii. E confecţionată din blană de miel de şase luni, crescut special în acest scop într-un ţarc separat, întreţinut într-o curăţenie de­­săvîrşită. Ak­telpek-ul alb spune celor din jur că posesorul lui n-a împlinit încă 30 de ani. Pînă la 50 de ani se poartă ak­­telpek-uri cafenii, apoi negre. În același muzeu se păstrează, însă, și „pălării" din vremuri mai îndepărtate. Printre ele un unicat , o tichie care „spune" că purtătorul ei plătea tribut regelui Darius al Persiei. Se poate pentru Este prea bine cunoscută (şi din paginile ziarului nostru) viaţa şi munca cooperatorilor din Avri­­gul sibian. în atmosfera creatoare care domină întregul colectiv se mai fac, însă, auzite şi, din pă­cate, simţite, atitudini care con­trastează profund cu spiritul ge­neral. Anul trecut, de pildă, cînd şeful brigăzii din Bradu le-a spus oamenilor că vor primi cei trei­zeci la sută pentru depăşirea pla­nului, Ion Durdun n-a reacţionat în nici un fel. A tăcut chitic. Nu­mai după ce şeful brigăzii s-a în­depărtat, Durdun a prins grai : „O să vedem 30 la sută cînd ne-om vedea ceafa". Cînd acest procent a devenit realitate, cineva l-a în­trebat : „Cum e cu ceafa ?“ Dar Durdan s-a făcut că nu aude, a tăcut chitic şi n-a reacţionat în nici un fel. Apoi, peste alte cîteva zile, a găsit o altă problemă „s-o pună pe dos" ; n-a reuşit nici de data asta, s-a liniştit pentru cî­teva zile şi iar a luat-o de la ca­păt. Despre Durdan nu se poate spune că munceşte şi nici că nu munceşte : se strecoară prin viaţa cooperativei agricole de producţie din Avrig, ca peştele prin apă. în schimb, are o „pasiune" : să vadă în negru ce-i alb, să bîrfească, să-l agite pe unul împotriva celuilalt, într-un cuvînt, e un cîrcotaş, şi, în plus, un fel de bondar care bîzîie pe pălăria acelora care-şi văd de treabă. — Vrînd-nevrmnd, ne-a mărturi­sit Samoilă Bratu, secretarul or­­ ganizaţiei de partid a brigăzii, iar spusa lui a fost întărită de acordul lui Gheorghe Dan, şeful brigăzii — că Durdan îi demobilizează pe unii oameni şi, din rîndul acestora, îşi culege adepţi. Este perfect adevărat. Dar şi de neînţeles cum un colectiv sănătos n-a putut încă influenţa în măsura cuvenită pe Ion Durdan. Probabil că nici pînă la această oră opinia publică de aici nu s-a manifestat aşa cum era de dorit. Ni s-a vorbit de adepţi. Iată-l, de pildă, pe Ion Stan, potcovarul. Nu se poate spune despre el că nu munceşte. Dimpotrivă, în­ plus, despre, el nu se poate spune că bîrfeşte, că-l ridică pe unul împo­triva celuilalt, sau că „întoarnă lucrurile pe dos". Dar munca lui este animată de concepţii străine, el procedează ca un cămătar care dă bani cu dobîndă , nu potcoveşte decît dacă solicitatorul îi face un serviciu personal. Are şi el, Ion Stan, o gospodărie, care-i cere mul­­■ te, are şi un lot personal, care trebuie lucrat, şi numai dacă îi dai o mină de ajutor acasă îţi pot­coveşte caii ; nu-i dai, nu ţi-i pot­coveşte. Unii, l-au înfruntat ; alţii, mai slabi, nu. Rezultatul ? Un nou „adept" : Nicolae Chircă. Intr-o noapte, acesta a plecat la Avrig, pe ascuns, fără să spună nimănui, fără să ceară aprobarea cuiva (desigur, cu atelajul coope­rativei) să-i aducă potcovarului Ion Stan nişte ţiglă. Plecînd şi mergînd pe furiş, n-a mai luat lampa cu el şi pînă la urmă a creat un accident de circulaţie, care s-a soldat cu moartea calului şi distrugerea căruţei — pagubă de aproape opt mii de lei. Dar Iosif Doroftei, mulgătorul care nu vrea nici în ruptul capu­lui să-şi vadă de treabă, pe cine a luat ca exemplu ? Indiscutabil, tot pe unul din cei mai sus men­ţionaţi. La această oră, brigada din Bra­du are probleme serioase şi reale în faţă. Furia apelor Oltului a produs multe necazuri cooperato­rilor de aici. Douăzeci de hectare de cartofi — din patruzeci — au trebuit să fie replantate. Treizeci de hectare cu porumb — dintr-o sută — au fost, de asemenea, reîn­­sămînţate. La grîu, din 150 de hec­tare au rămas în cultură abia 70. Cooperatorii de aici luptă din răs­puteri să recupereze pierderile. Dar, în timp ce Tom­a Rociu sau Maria Dan sau Caterina Klein şi încă mulţi alţii făcînd, acum, cînd e nevoie, din noapte zi, înţeleg să facă şi imposibilul, muncind cu spor şi hărnicie, „eroii" noştri merg împotriva cursului firesc al lucrurilor. Punînd umărul alături de umă­rul celorlalţi, oamenii au făcut tot­deauna şi vor face şi de azi ina­inte, minuni. Dar cînd Durdan seamănă îndoieli, cînd Ion Stan încearcă să-i pervertească pe alţii, cînd Nicolae Chircă produce pa­gube şi cînd Iosif Doroftei nu rea­lizează cu vacile pe care le are în îngrijire nici jumătate din cantita­tea de lapte planificată — conse­cinţele pot fi, pentru întreg co­lectivul, grave. Iată de ce aceşti oameni trebuie să se trezească la realitate şi iată de ce întregul co­lectiv are datoria să-i atragă pe drumul bun. BAZIL DUNĂREANU găsi cite un ac fiecare cojoc Pe călătorii ce trec pe şoseaua ce duce de la Rucăr spre Bran şi Braşov, Cabana Brusturet din Cheile Dîm­bovicioarei îi pofteşte la un plăcut şi odihnitor popas Foto : GH. VINTILĂ ADUNATE DE PRIN SATE & LUPU ÎŞI SCHIMBĂ PĂ­RUL, DAR... Neagoe Petre era cioban la coo­perativa agricolă din Gomana de Jos, judeţul Braşov. Avea şi cîţiva prieteni cu care seara, la stînă, sta în faţa unui păhărel. Cum băutura pe stomacul gol nu prea mergea, mai tăia omul cite o oaie. Şi azi aşa, mîine la fel, pînă cînd... s-a trezit că îi lipsesc 12 oi. Cum s-ar zice, „a făcut-o de oaie !“.­ ­ MORI CARE STAU in comuna Traianu-Olt ploile au transformat moara într-un ade­vărat lac. Cooperatorii nevoiţi să se deplaseze cu sacii la Băbiciu, Scărişoara sau Stoeneşti au cerut ajutorul I.I.L. Caracal pentru a­­ le pune în mişcare valţurile morii.­­ Au trecut mai bine de trei luni de cînd dăinuie această situaţie şi ajutorul solicitat întîrzie. Intr-o comună din Vîlcea — Tetoiu — moara funcţionează după bunul plac al responsabilului Radu Ale­xandru şi morarului Gheorghe lordache, care dau pe acolo cînd au chef. Dacă ar fi să parafrazăm un vechi proverb român­esc, ar tre­bui să spunem : „La moara lău­dată să nu te duci cu sacul". • CÎND NU-TE ALEGI PRIETENII Ion Istrate și Ion Nevrigean din lonești-Vîlcea s-au gîndit să-i facă o surpriză amicului lor Gheorghe Vasiloiu. Ştiind că omul e la lu­cru, au intrat în casă cu chei po­trivite şi au luat diverse obiecte de îmbrăcăminte şi 800 lei. Nu după mult timp au fost descope­riţi. La cercetări au declarat că au vrut să facă o glumă. Nu i-a cre­zut nici măcar bunul lor prieten. Miercuri 5 august RADIO PROGRAMUL I : 6.05—9.30 Mu­zică şi actualităţi. 10.30 Vreau să ştiu (emisiune de­ ştiinţă şi tehnică pentru şcolari). 11.30 De toate pentru toţi... turiştii. 11.45 Sfa­tul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Vă plac aceste melo­dii ? 12.25 Ştiinţa la zi. 12.30 întîl­­nire cu melodia populară şi inter­pretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.45 Cîntece populare interpretate de Măriuca Matache şi Gheorghe Mu­­reşan. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.50 Nume dragi în cîntece populare. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo­­rutier. 16.30 Consultaţie juridică. 17.05 Antena tineretului. Vara ’70. 17.30 Solişti de muzică populară : Ştefania Stere, Emil Gavriş şi Con­stantin Dobre. 18.03 Ştiinţă, tehnică, fantezie. 18.30 Melodii de pretutin­deni. 19.00 Gazeta radio. 19.35 Aşa cîntă pe la noi. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. TELEVIZIUNE 18.00 Deschiderea emisiunii. Micro­­avanpremieră. 18.05 Universal-șo­tron. Enciclopedie pentru copii. 18.30 Atletism . România — S.U.A. (femi­nin). Transmisiune de la Stadionul Republicii. 19.20 1001 de seri. Emi­siune pentru cei mici. 19.30 Telejur­nalul de seară. 20.15 Tele­ cinemate­­ca : Barbă-albastră. 22.20 Gala­ mari­lor interpreţi români : Arta Florescu. 22.45 Telejurnalul de noapte. 0 Ш o Nr. 387 — Marţi 4 august DE PRETUTINDENI CĂLARE PE MINGE Călăreţii obişnuiţi preferă calul. Cei excentrici, însă, orice alt animal. Americanul Jack Hardke, de exemplu, şi-a cîşti­­gat popularitatea plimbîndu-se călare pe un hipopotam. Un alt amator de senzaţii tari a încă­lecat un crocodil. Dar amatorii de călărie excentrică recurg şi la obiecte neînsufleţite. Astfel, Canalul Mînecii a fost străbătut călare cînd pe un pat (cu mo­tor) cînd pe o sticlă de dimen­siuni mari (fără motor), cînd pe o cadă de baie (cu pînză), sau pe o jucărie de cauciuc (fără pînză). Un original a avut ideea să încalece o minge uriaşă şi să se deplaseze astfel pe uscat. Ideea a prins şi de atunci în u­­nele ţări, mai ales în Franţa, se organizează concursuri de echitafie pe mingi. Aceste sfe­re de cauciuc au un diametru de 1,55 metri şi două mînere­­hăţuri în partea de sus, de care se fine „călăreţul", încăle­­cînd mingea şi făcîndu-şi vînt cu picioarele, călăreţii trebuie să străbată într-un timp minim o distanţă dinainte stabilită de juriu. Ei n-au voie să alerge (aşa cum trăpaşii veritabili n-au voie să galopeze), ci nu­mai să sară. Judecind după amploarea pe care o ia acest nou sport, se pare că el aduce adepţilor lui mari bucurii. Cu atît mai mult cu cît menţinerea echilibrului pe capricioasele sfere de cauciuc e mai greu de realizat decît pe un cap sau pe o bicicletă. Лага întreagă ne-a ajutat" (Urmare din pag. I) a agriculturii, a vieţii economice în general, a activităţii sociale. La dispoziţia cooperativelor agricole din judeţul Mureş au fost puse peste 400 tone de porumb hibrid timpuriu, aproape 3 000 de tone cartofi de săminţă. Stocului de să­­mînţă existent i s-au adăugat în­semnate cantităţi primite de la Agrosem Oradea, Buzău şi Călăraşi. Pentru a grăbi lucrările,­in spri­jinul mecanizatorilor şi cooperato­rilor au sosit ajutoare din judeţul Constanţa. Spre întreprinderile de mecanizare a agriculturii Bahnea, Miercurea Niraj, Reghin, Sighi­şoara, Tirnăveni, Luduş au fost dirijate grape cu discuri, semănă­tori SPC-fi, maşini de plantat ră­saduri. A fost suplimentată cu 3 000 de tone cantitatea de îngră­şăminte azotoase destinată refacerii agriculturii judeţului. Azi, pe parcelele reînsămînţate se execută lucrările de întreţinere. Se face totul pentru ca şi aceste culturi să producă normal.,,Porum­bul creşte. Vă amintiţi, îmi spune Ion Ilaidău, preşedintele coopera­tivei din Dîmbu, cînd suprafaţa a­­ceasta o însămînţăm cu sapa în cuiburi ? De, nu puteam altfel. Te­renul era moale, îneît tractoarele nu ne puteau fi de nici un folos. Şi acum iată ce frumos a crescut ! Ţara întreagă ne-a ajutat !“. Reîntoarcerea la normal a în­semnat o bătălie pe două fronturi : refacerea şi reînsămînţarea supra­feţelor calamitate, in primul rînd, care impunea o concentrare neobiş­nuită de forţe, iar apoi reconstruc­ţia caselor distruse sau avariate. Şi pe acest al doilea front al refa­cerii, eforturilor depuse de locuito­rii satelor mureşene, li se adaugă sprijinul puternic al statului nos­tru. Pentru refacerea construcţiilor distruse sau avariate s-au primit din partea statului 4 000 tone ci­ment, 275 000 înlocuitori de cără­mizi, 4 000 m.c. material lemnos, 420 000 de cărămizi. Conştiinţa că orice sursă trebuie valorificată a devenit o constantă predominantă, 8 cooperative a­gricole din judeţ, printre care cele din Bighiş, Pete­­lea, Luduş, Acăţari, s-au angajat să confecţioneze, pe plan local, peste 6 000 000 de cărămizi. I-am văzut pe cooperatorii din Cuci, Cheţani, lemut în acţiunea de refacere. Cu ajutoarele primite de la stat îşi procurau materiale pentru refacerea căminelor distru­se. Noi temelii, noi case. Totul tre­buie să fie ca înainte, ba chiar mai frumos, mai trainic, l-am văzut pe cîmpurile pe care culturile au ră­sărit pentru a doua oară în acest an. Azi din nou străbat drumul cu­noscut. Au trecut de atunci 73 de zile, imaginile vechi au dispărut. Sînt înlocuite de miriştea şi pă­­mîntul reavăn răsturnat. Au fost deja livrate primele tone de legu­me şi cartofi timpurii.­­ Cooperativelor agricole din judeţ le-au fost livrate suplimentar printre altele 400 tone porumb hibrid timpuriu, 3000 tone cartofi de sămîntâ, 3000 tone îngrăşăminte azotoase • Statul a repartizat suplimentar pentru refacerea locuinţelor 4 000 tone ciment, 420 000 cărămizi, 4 000 m.c. material lem­nos ete. Pe Mureş, tractoare din judeţul Constanţa. Aici, la Ogra, judeţul Mureş, inu­nerafiile au întrerupt lucrul la fa­brica de nutreţuri combinate. Prin eforturi deosebite, construcţia, realizată prin cooperarea a 38 de cooperative agricole, a ajuns acum în faza finală. Constructo­rii s-au angajat să o dea în pro­ducţie pînâ la 23 August a.c. (Urmare din pag. I) zdruncinat dintre muncitori şi ţă­rani. Una din premisele principale ale întăririi acestei alianţe, căreia par­tidul şi statul nostru îi acordă în etapa actuală o importanţă capi­tală, o reprezintă creşterea gra­dului de înzestrare a agriculturii cu mijloace de producţie indus­triale realizate la un înalt nivel tehnic, necesare dezvoltării şi mo­dernizării bazei sale tehnico-ma­­teriale. Potrivit Directivelor Congresu­lui al X-lea, în cincinalul 1971- 1975 dotarea tehnică a agricultu­rii va trebui să asigure extinde­rea mecanizării în toate ramurile producţiei agricole, acordîndu-se o atenţie deosebită lucrărilor la plantele tehnice, în pomicultură, legumicultura, viticultură, la cul­turile de pe terenurile în pantă, la plantele de nutreţ, cît şi în zoo­tehnie. In acest scop, parcul de tractoare va ajunge în 1975 la 120- 123 mii de bucăţi, iar cantitatea anuală de îngrăşăminte chimice (substanţă activă) utilizată se va ridica la circa 2 milioane tone. Traducerea în viaţă a celor două Programe naţionale de durată, u­­nul privind gospodărirea raţională a resurselor de apă, extinderea lu­crărilor de irigaţii, îndiguiri, dese­cări şi de combatere a eroziunii solului, iar celălalt privind dezvol­tarea zootehniei şi creşterea pro­ducţiei animaliere va reprezenta, în etapa ce urmează, principalul su­port material­ economic pentru întărirea în continuare a alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, înfăptuirea marilor obiective de irigare — pînă în 1975 a circa 2.4 milioane hectare de teren, iar , în viitorii 15-20 de ani a circa 5-5,5 milioane hectare, — precum şi a celorlalte lucrări de desecări şi combaterea eroziunii solului, obiec­tive a căror realizare va aduce sporuri anuale de 1,7 milioane tone porumb boabe, 1,1 milioane tone legume şi cartofi, 1,8 milioane tone sfeclă de zahăr, 4,2 milioane tone fînuri ş.a., va necesita din partea industriei creşterea producţiei de mijloace tehnice, o permanentă diversificare şi îmbunătăţire de ordin calitativ a acestora. Sprijinului material, tehnic şi fi­nanciar acordat de stat întregii a­­griculturi, în vederea sporirii con­tribuţiei acestei ramuri la forma­rea venitului naţional­­ şi ridicarea nivelului de trai al poporului, se alătură măsurilor luate pe linia perfecţionării colaborării directe în producţie între clasa muncitoa­re şi ţărănime. Noile relaţii din­tre cooperativele agricole de pro­ducţie şi secţiile de mecanizare cu caracter permanent, ce funcţio­nează ca sectoare mecanice­ ale cooperativelor agricole, se­­înte­meiază pe legături pur economice care decurg din interesele şi răs­punderile lor comune. Un aspect important al moder­nizării bazei tehnico-materiale a agriculturii, cu repercusiuni po­zitive în lărgirea relaţiilor econo­mice dintre oraş şi sat, este elec­trificarea rurală, îndeosebi creş­terea gradului de utilizare a ener­giei electrice în producţia agrico­lă. O dată cu intensificarea pro­ducţiei agricole, energia electri­că şi, în general, industria va pă­trunde tot mai adine în agricultu­ră, preluînd o serie de operaţii şi procese, care efectuate în mod in­dustrial devin mai eficiente. Sunt semnificative, în această privinţă, marile combinate zootehnice de tip industrial, fabricile de prepa­rare a furajelor combinate, pro­cedeele industriale de sortare, în­­silozare şi conservare a diverselor produse agroalimentare. Acest pro­ces de industrializare a agricul­turii va duce treptat, aşa cum ară­ta tovarăşul Nicolae Ceauşescu „la apropierea condiţiilor de mun­că şi de trai de la sat de cele de la oraş, la lichidarea deosebirilor esenţiale dintre cele două clase, la transformarea lor — dacă putem spune aşa — în unica clasă mun­citoare a naţiunii noastre socia­liste". Dezvoltarea cooperării dintre întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole slujeşte a­­celuiaşi scop : întărirea alanţei muncitoreşti-ţărăneşti. O importanţă hotărîtoare pen­tru întărirea alianţei dintre cele două clase ale societăţii noastre o are ridicarea gradului de apro­vizionare a oraşelor şi, în gene­ral, a populaţiei neagricole, cu pro­duse agroalimentare, iar a in­dustriei cu materiile prime de pro­venienţă agricolă. Intrucît şi în actuala etapă efectuarea acestei a­­provizionări nu este posibilă decît pe calea relaţiilor marfă-bani, par­tidul şi statul nostru, pornind de la cerinţele legilor economice ale socialismului, au adus în anii 1965- 1970 o serie de îmbunătăţiri regi­mului de valorificare a producţiei agricole. Promovînd în mod con­secvent principiul cointeresării materiale a ţărănimii în creşte­rea producţiei agricole-marfă, prin folosirea relaţiilor comerciale, sis­temul de valorificare, bazat pe contracte economice de durată, contribuie la îmbinarea mai strîn­­să a intereselor principale ale ţă­rănimii cu interesele generale ale statului. Concomitent cu fluxul de măr­furi dinspre sat spre oraş, în ca­drul legăturilor economice ce stau la baza consolidării alianţei celor două clase, un rol de aceeaşi im­portanţă îl are aprovizionarea sa­tului cu mărfuri de consum in­dividual. Creşterea producţiei a­­gricole-marfă valorificată cu sta­tul şi sporirea continuă, pe această cale, a veniturilor băneşti ale ţă­rănimii, au deschis largi posibili­taţi pentru desfacerea la sate a unor cantităţi crescînde de măr­furi industriale de consum perso­nal. O dată cu extinderea retri­buţiei în bani a ţăranilor coopera­tori, comerţul socialist devine pen­tru ţărănime sursa principală de aprovizionare cu o serie de pro­duse. O creştere însemnată cunoaşte în prezent desfacerea la sate a mărfurilor nealimentare, îndeo­sebi obiecte de confort casnic şi de folosinţă îndelungată (mobilă, frigider, maşini de spălat, de cusut etc.), cît şi a unor mărfuri ce sa­tisfac necesităţi de ordin spiritual (aparate de radio, televizoare, discuri muzicale, cărţi), creşterea desfacerii acestora din urmă fiind determinată de extinderea elec­trificării rurale şi ridicarea nive­lului social-cultural al satelor. în anii viitorului cincinal, pe baza dezvoltării producţiei bunurilor de consum cu cca 40-45 la sută faţă de 1970, vînzarea de mărfuri la sate va cunoaşte o dinamică şi mai ascendentă. Numai volumul des­facerilor prin reţeaua coopera­ţiei de consum va înregistra un spor de 44—46 miliarde lei în com­paraţie cu perioada 1966—1970. Pe baza traducerii în viaţă a Di­rectivelor Congresului al X-lea al partidului privind industrializa­rea continuă a ţării, în pas cu ce­rinţele actualei revoluţii tehnico­­ştiinţifice, a modernizării şi inten­sificării agriculturii, relaţiile eco­nomice ce stau la temelia alianţei muncitoreşti-ţărăneşti vor căpăta o şi mai mare amploare şi profun­zime. ALIANŢA MUNCITOREASCĂ-

Next