Satul Socialist, septembrie 1970 (Anul 2, nr. 410-435)
1970-09-16 / nr. 423
PAGINA 2 Г Miercuri 16 septembrie SOARELE răsare la ora 5 şi 55 de minute. Apune la ora 18 şi 25 de minute. De la începutul anului au trecut 259 de zile. Pînâ la sfîrşitul anului au mai rămas 106 zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 16 septembrie . Vremea se menţine frumoasă. Cerul va fi mai mult senin, în special noaptea şi dimineaţa. Vîntul va sufla în general slab. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 8 şi 18 grade, iar maximele intre 22—30 de grade, local mai ridicate în partea de sud-vest a ţării. Timpul probabil pentru 17, 18 şi 19 septembrie . Vremea se menţine frumoasă şi călduroasă. Cer variabil, prezentînd unele înnourări în partea de nord-vest a ţării, mai ales în partea a doua a intervalului cînd se vor semnala ploi slabe. Vîntul va sufla slab pînă la potrivit. Temperaturile minime vor oscila între 8 şi 18 grade, iar maximele între 20— 30 de grade. ♦ STARE VRE MII › МЕРА ПО N* POVESTEA VORBEI › MICE ENaaOPEDIE CUNOSTINTEFOLOSI ТОЛПЕ! MEDALION PAUL VERLAINE Poetul francez Paul Verlaine (1844—1896) a fost unul din precursorii simbolismului. în tinereţe a fost mult influențat de Baudelaire. Primul său volum însă, „Poeme saturniene" (1866), cuprinde şi versuri de o factură cu totul personală, cu inflexiuni muzicale necunoscute în poezia de pînă atunci, dar amintind, prin cursivitatea şi spontaneitatea lor, arta lui Villon, a trubadurilor şi şansonetiştilor francezi („Visul meu familiar", „Cîntec de toamnă"). Volumul ulterior, „Petreceri galante", (1869), fantezie inspirată de graţia pînzelor lui Watteau, se încheie cu poemul „Colocviu sentimental", mică dramă zguduitoare prin concizia şi simplitatea ei. Urmează „Cîntecul cel bun" (1870), care înseamnă o nouă adîncire a mijloacelor de expresie şi confirmă excepţionalul său temperament poetic. în 1871 are loc întîlnirea sa cu Rimbaud, care îi va descoperi farmecul ritmurilor şi imaginilor evocatoare. Verlaine atinge punctul culminant al liricii sale prin „Romanţe fără cuvinte" (1874) şi prin „înţelepciune" (1881), care marchează o sfîşietoare criză morală şi conversiunea la catolicism. Estetica poeziei lui este enunţată într-un poem avîntat şi ironic în acelaşi timp, în versuri de o inspiraţie aeriană („Arta poetică", în culegerea „Odinioară şi altădată"). Poezia sa, de vibraţie profund muzicală, subtilă, sugestivă, transcrie, refuzînd orice retorică, nuanţele cele mai fine ale monologului interior. Verlaine a scris şi lucruri în proză. Volumul „Poeţii blestemaţi" (1884), unde, în notaţii scurte, dar izbitoare, sunt prezenţi Rimbaud, Corbière, Mallarmé, atestă un spirit critic lucid. Opera lui, imaginea unei existenţe crepusculare şi conDespre grădini suspendate s-a mai vorbit, dar despre o grădină subterană nu s-a auzit pînâ acum decît în basme. Şi iată că o asemenea grădină există aievea. Ea a fost descoperită cu prilejul unei expediţii organizate în Munţii Kora-Tan de Institutul de zoologie al Academiei de Ştiinţe din Kazahstan. In timpul explorării unei regiuni greu accesibile din aceşti enunţi, membrii expediţiei au dat peste o peşteră necunoscută pînă azi : ea depăşeşte o sută şaizeci de metri în adîncime şi cincizeci de metri în lărgime, avînd cupola centrală înaltă de tradictorii, s-a înscris prin accentele ei emoţionale, unice şi pătrunzătoare în istoria poeziei franceze şi universale, peste şaptezeci de metri. Pereţii ei sînt din marmură. Dar marea surpriză a exploratorilor n-a fost atît descoperirea acestei peşteri, cît faptul că au găsit în ea o adevărată grădină populată cu păsări şi diferite animale. Au găsit acolo numeroşi duzi, ai căror trunchiuri erau înlănţuite de plante agăţătoare, au găsit tufe de mure, printre care creşteau mimoze şi alte flori. Pe crengile arborilor se legănau porumbei albaştri, rîndunele, o anumită specie de corbi pitici şi alte păsări, iar pe jos tot felul de insecte Existenţa vegetaţiilor din aceasta adîncime a fost explicată prin faptul că la o anumită oră de după-amiază razele solare, bătînd într-o lespede de marmură lucioasă de la intrarea DE TOATE , ...debutează la 16 ani în „Gazeta de Moldavia", susţinînd prin articole vehemente cauza emancipării femeiii, de partea căreia se aflau patrioţi luminaţi, printre care şi Mihail Kogălniceanu, înfruntînd ironiile şi calomniile — pe atunci semnătura unei femei într-o gazetă putea fi chiar motiv de scandal public. — Sofia Coce colabopeşterii, reflectate ca de o îmensă oglindă, făceau să pătrundă lumina în spaţiul subteran. Ieaza la „Steaua Dunării", „Da- I da“, „Reforma", „România" — ■ cunoscute publicaţii ale vremii sale — cu articole şi pamflete redactate într-un stil incisiv, plin ■ de vervă şi străbătute de mari idei în sprijinul Unirii Principa- telor Române şi al progresului ■ social pentru răspîndirea culturii în toate păturile populaţiei. MICA ENCICLOPEDIE : GRĂDINI SUBTERANE Prima ziaristă din România, SOFIA CUCE POVESTEA VORBEI: In cumpătare sta forţa spiritului. (Pitagora) Foto : C. NEGOITA O nouă şcoală modernă şi încăpătoare îi aşteaptă în noul an şcolar pe elevii din comuna Vîrjolţ, Sălaj ■ Uzina „Electroputere" din Craiova a expediat şantierului de la Porţile de Fier transformatorul electric de 190 MWA, cu care va fi dotat agregatul nr. 2 al Centralei hidroelectrice româneşti de pe Dunăre. In aceeaşi zi, cunoscuta întreprindere craioveană, al cărui colectiv îşi aduce o importantă contribuţie la realizarea Centralei electrice de la Porţile de Fier, a finalizat lucrările la cel de-al 3-lea transformator de putere similară. Noilor transforma INFORMA]) toare li s-au adus unele îmbunătăţiri constructive, astfel ca randamentul lor în exploatare să fie mai ridicat. De altfel, primul transformator aflat în funcţiune la marea centrală hidroelectrică, de unde pînă acum s-au pulsat în sistemul electric naţional mai mult de 30 milioane Kwh, funcţionează ireproşabil. In noul oraş minier Motru, din judeţul Gorj, a început construcţia localului clubului muncitoresc minier. El va cuprinde o sală de spectacole cu capacitatea de 500 locuri, o sală de conferinţe, bibliotecă, cu săli de lectură, săli de balet, de arte plastice, amenajări speciale pentru cineclub, precum şi alte spaţii. ■ La Oradea a luat fiinţă un laborator de agrochimie cu importante atribuţiuni pentru cartarea pedologică şi agrochimică a solurilor, întocmirea planurilor de chimizare. Noua unitate va recomanda unităţilor agricole şi cele mai bune soluţii de aplicare a îngrăşămintelor şi amendamentelor calcaroase. Laboratorul din Oradea este incadrat cu specialişti avînd o bogată experienţă în munca practică şi a fost dotat cu utilaje şi aparatură modernă. ■ La Măgoaja, satul în care se TM presupune că s-ar fi născut vestitul haiduc Grigore Pintea Viteazul, a avut loc duminică tradiţionala serbare cîmpenească organizată de Comitetele pentru cultură şi artă din judeţele Cluj, Sălaj, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud. In faţa miilor de participanţi s-a desfăşurat un impresionant spectacol folcloric, un reuşit festival al cîntecului, dansului şi portului popular specific diferitelor localităţi din cele patru judeţe ale ţării. Ansamblul Casei de cultură din municipiul Dej a prezentat montajul „Pintea Viteazul", iar formaţiile artistice maramureşene montajul intitulat „Poemul lui Pintea". Şi-au dat concursul, de asemenea, fanfara salinelor Оспа-Dej, formaţiile Casei orăşeneşti de cultură din Gherla, corul sălăjean din Poiana Blenchi, dansatorii din Sic şi numeroase alte formaţii artistice de amatori. RSATUL SOCIALIST. Nr. 423 — Miercuri 16 septembrie RADIO PROGRAMUL 1 : 6.05—9.30 MUZICA ŞI ACTUALITĂŢI. 10.30 Caruselul melodiilor. 11.15 Din ţările socialiste. Reportaje din R.D. Vietnam şi R.P. Polonă. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.15 Muzică uşoară de Edmond Deda. 12.25 Ştiinţa la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 RADIOJURNAL. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.30 Cine ştie cîştigă. 14.00 — 100 de legende româneşti „Brazda lui Novac". 14.30 Muzică uşoară. 15.00 Concursul şi festivalul internaţional „George Enescu". Jurnalul festivalului. 16.00 RADIOJURNAL. Buletin meteo-rutier. 16.30 AGENDA JUDEŢEANĂ. Braşov — septembrie 1970. 17.05 ANTENA TINERETULUI. 17.30 Concert de muzică populară. 18.10 ORIZONT ŞTIINŢIFIC. 19.00 GAZETA RADIO. 19.30 Solişti şi orchestre de muzică populară. 20.10 Cîntă Jean Păunescu. 20.20 ARGHEZIANĂ. 21.35 TELEVIZIUNE PROGRAMUL I . 17.30 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18.45 Cadran internaţional. 19.20 001 de serie Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film serial : Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn. 20.30 Rapsodia română. Horă la Prislop. 20.50 Teatru scurt : FALEZA, de Aldo Nicolai. 21.20 Poşta TV de Ion Bucheru. 21.30 Film artistic : DE UNUL SINGUR — premieră pe ţară. 22.55 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL II . 20.00 Film artistic PĂPUŞA (seria a II-a). 21.20 Actualităţi literare. 21.50 Muzică uşoară românească. Joi 17 septembrie. Solista serii : Mina. 22.00 RADIOJURNAL. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Romanţe de Alexandru Corfeecu şi Iosif Paschill. Nu se poate, cititorule, să nu fi fost şi dumneata, măcar o dată, spectator deplin mulţumit de ceea ce ai văzut pe scenă. Vreau să spun că nu o dată ai ieşit din sala căminului cultural încărcat cu emoţii pe care să le fi purtat cu dumneata multă vreme după aceea. Dacă nu aş fi întilnit scene goale sau spectacole improvizate numai ca să poată fi vorba de un spectacol, dacă n-aş fi văzut şi oameni mulţumiţi cînd ies de la căminul cultural, poate că nu m-aş mira întrebîndu-te : cîte spectacole ai văzut în ultima vreme şi cîte din ele ţi-au plăcut în mod deosebit ? Se întâmplă să fim în septembrie şi să-mi aduc aminte de spectacolele pe care le puteai vedea în mediul rural în urmă cu nişte ani număraţi bine, douăzeci şi şase. „Nu aveam vreme de spectacole ; la noi, prin septembrie, începeau acele nunţi sărace sau începeam să ne socotim agoniseala şi să intrăm în bîrlogul iernii noastre prelungi“. Mărturisirea lui Alexandru Văleanu din comuna Dăneasa, judeţul Olt, mi se pare că poartă pe undeva, în adîncurile ei, o poezie tristă de splendoare săracă. Tot Alexandru Văleanu, acum pensionar al cooperativei de producţie, cititor pasionat de literatură română şi universală, ţinea să înregistrez un alt amănunt : „Cînd s-au deschis la noi în comună căminul cultural şi biblioteca, am năvălit pe aceste bunuri de-adreptul însetaţi şi aşteptam din zi în zi ca treburile să se rostuiască mai bine. A fost o vreme în care noi, cei învăţaţi numai cu serbările şcolare," ne uimeam de cîte alte frumuseţi mai pot exista". Interlocutorul meu avea dreptate, mai cu seamă dacă mă gîndesc că în ultimele cinci luni la căminul cultural nu se prezentase nici un spectacol şi că acesta se deschidea numai după amiază pentru o searbădă reprezentaţie de film la care cîţiva copii, mîncînd seminţe, aşteptau să-şi reînceapă jocul de-afară. Nu pot numi această modalitate de a organiza activitatea căminului cultural decît ca pe o încercare de a încălca dorinţa locuitorilor din comună care este alta, aceea despre care vorbea şi Alexandru Văleanu, aceea de a deschide uşa acestei instituţii culturale cu încrederea că pe scena ei vor putea viziona un spectacol de înaltă ţinută artistică. Şi în alte comune am întâlnit tentaţia de a folosi scena căminului cultural în scopuri mărunte, şi nu am putut, în asemenea cazuri, decît să dau crezare părerii exprimate lapidar de primarul comunei Vînători, judeţul Mureş — Laurenţiu Lăzărescu — care spunea : „Nu ştiu de ce se mai crede că ţăranii au rămas la nivelul rudimentar de a înţelege arta şi mesajul ei de acum douăzeci şi cinci sau cincizeci de ani, nu ştiu de ce responsabilii activităţii culturale (la noi, tovarăşul Farcaş Nicolae este directorul căminului cultural) nu statornicesc obiceiul de a prezenta la căminul cultural exclusiv spectacole pregătite cu minuţiozitate şi talent". Dacă nu mi-ar fi fost dat să urmăresc pe scenele celor mai prestigioase concursuri artistice de amatori formaţii redutabile, dacă nu aş fi întâlnit săli arhipline şi spectatori electrizaţi de arta amatoare dar, mai cu seamă, dacă nu am şti cu toţii că dispunem de un tezaur inepuizabil de creaţii folclorice, literare, muzicale şi coregrafice, nu ne-ar uimi atâta faptul că mai pot fi întâlnite splendori sărace. Cum se organizează aceste hibride manifestări artistice ştim sau ne închipuim cu toţii. Un vechi activist cultural din Bolintinul din Vale, judeţul Ilfov — Arsène Petre — aprecia, în acest context, că : „Pregătit în pripă, fără responsabilitatea riguroasă a spectacolului de ţinută, fără sentimentul că ţăranul, spectatorul rural îndeobşte este nu numai un pretenţios, dar şi un receptor sensibil, orice încercare de spectacol se transformă într-o manifestare hibridă, într-o, aşa cum vă place s-o numiţi — splendoare săracă — cu pretenţia de a străluci, dar cu finalitatea searbădă." Nu se poate, aşadar, cititorule, să nu fi fost şi dumneata măcar o dată martorul unui spectacol adevărat şi nu se poate să nu fi fost uneori şi spectatorul dezamăgit al unor asemenea sărace splendori. Marin Lepădatu, director al căminului cultural din Radomireşti — Olt, îşi recunoaşte o oarecare vină în faptul că, surprins de nişte datefestive, de nişte aniversări pe plan local, fără vreo pregătire specială a fost obligat să „înjghebeze" un spectacol — ca să fie. Ne întrebăm cine i-a interzis să aibă în permanenţă formaţiile artistice pregătite şi cine l-a oprit să prevadă aceste aniversări şi date festive, cunoscute, de altfel, cu mult înainte şi posibil a fi integrate într-un plan de perspectivă ? Le întâlnim din ce în ce mai rar, ne îndepărtăm de aceste spectacole înjghebate din formalism şi improvizaţie, devenim din zi în zi mai însetaţi de frumuseţea robustă a artei adevărate, înţelegem tot mai mult mesajul adînc al culturii noastre socialiste. Azi avem vreme de spectacole, avem nevoie de ele şi, mai cu seamă, începînd cu sfîrşitul toamnei şi pînă spre primăvară, după ce rodul muncii de-o vară s-a strîns în hambare, căminul cultural trebuie să asigure fiecărei colectivităţi pe care o deserveşte un spectacole sărace, ci adevărate splendori, îndelung pregătite şi şlefuite, astfel încît scena unităţilor culturale săteşti să devină tribuna celor mai înalte mesaje estetice şi etic-umane. V. M. BASARAB SPLENDORI SÂRACE POFTIŢI ÎN VAGOANE ! (Urmare din pag. I) destule învăţăminte, după cum se vede, prea puţine". „Ba mai mult, ne declara, ca o completare la cele spuse mai sus, tovarăşul DAN MIHAESCU, adjunctul şefului Serviciului călători din Ministerul Căilor Ferate, aceşti călători frauduloşi aduc şi un prejudiciu important avutului obştesc. Din depouri, garniturile pleacă curate, cu geamuri spălate, cu inventar complet. După numai cîteva ore se întorc cu geamurile sparte, cu tapiţeria tăiată, becuri lipsă, lavoare sparte etc. Trenurile cursă 8311 (Bucureşti—Olteniţa), 8007 (spre Ciulniţa), 8301 (spre Feteşti) au devenit un fel de „trenuri problemă" atît pentru conducerea Ministerului Căilor Ferate cit şi pentru călătorii civilizaţi, pentru lucrătorii feroviari şi personalul care le deserveşte". Cine sînt aceşti călători clandestini, aceşti oameni certaţi cu cele mai elementare norme de conduită civilizată ? Iată şi cîteva nume : Tudor Turbatu (50 de ani) din comuna Purani, judeţul Teleorman ; Florea Crăciun din comuna Seaca, judeţul Olt; Ciobanu Teodor, comuna Bălăci — Teleorman ; Frăsineanu Ion, comuna Orbească — Teleorman, Iancu Mihai şi Iancu Ilie din comuna Depăraţi, judeţul Teleorman... Şi lista poate fi completată cu multe, foarte multe nume. Organele Regionalei C. F. Bucureşti şi ale Serviciului Miliţiei feroviare fac totul pentru prevenirea accidentelor, pentru a-i împiedica pe cei dornici de aventură să se expună, inutil, accidentelor. Dar, de cele mai multe ori, aceste eforturi se lovesc de o încăpăţînare stupidă a celor certaţi cu regulile elementare de comportare cetăţenească, a celor care aduc prejudicii serioase avutului obştesc. Oare cîte accidente mai trebuie să aibă loc, cîte amenzi să mai fie date pentru a-i convinge pe aceşti oameni să călătorească în mod civilizat, să respecte avutul obştesc, acest bun al nostru al tuturor. Întrebarea este valabilă pentru toţi cei surprinşi în fotografie, este valabilă şi pentru cei care au rămas în afara obiectivului aparatului de fotografiat. Pentru toţi cei care călătoresc clandestin pe acoperişul sau scările vagoanelor. In frumoasa staţiune Stîna de Vale, din Munţii Apuseni, sezonul turistic este în toi. Frumuseţile montane şi aerul curat al pădurilor de brad, atrag aici zilnic, sute de turişti Nicolae C.Sandu şi Ştefan Gh. Stoican, comuna Periş — Ilfov. Din cercetările făcute a reieşit că reţinerea aplicată de cooperativa agricolă de producţie Poenarii Burchii s-a făcut în baza unor prevederi legale. De altfel, instrucţiunile Ministerului Agriculturii şi Silviculturii precizează că pentru munca depusă în activităţile anexe şi de deservire se vor acorda avansuri de 80 la sută pentru produsele realizate şi recepţionate pînă la data calculului drepturilor. In consecinţă, retribuţia dv. — care lucraţi în cadrul atelierului de sobe de teracotă — s-a făcut, ca şi altor lucrători de acest gen, potrivit normelor în vigoare. Ilie N. Vlăsceanu, comuna Dobroteasa, judeţul Olt. „Ne scrieţi că şantierul „ValeaJiului" al I.C.F.Deva nu este de acord cu transferul solicitat. Răspunzind adresei noastre, întreprinderea respectivă motivează refuzul prin aceea că are nevoie de muncitori calificaţi şi deci, nu poate renunţa la serviciile dr. Crăciun Căucean, comuna Frata, judeţul Cluj. Ne bucură faptul că tot mai mulţi locuitori ai satelor noastre beneficiază de serviciile unui comerţ modern şi civilizat. Printre aceştia se numără — aşa cum ne scrieţi — şi cetăţenii din comuna dv., unde de curînd a fost inaugurat un frumos magazin universal. „După tăierea panglicii inaugurale, şirul nesfîrşit al sătenilor s-a perindat prin faţa rafturilor încărcate cu mărfuri diferite. Noua construcţie adăposteşte un raion de textile — încălţăminte, altul cu produse metalo-chimice, un magazin alimentar cu autoservire, un bufet modern şi o cofetărie". Aşteptăm noi veşti. Constantin Popescu, profesor la Şcoala generală nr. 1 — Piteşti. Ne-aţi scris despre activitatea tineretului studios venit să ajute la muncile cîmpului. Aflăm, astfel, prin intremediul scrisorii dv. că la Ciupa, 14 elevi au lucrat în permanenţă pe combină alături de tractorişti. In aceeaşi comună, alţi 25 de elevi ajutau la însămînţarea terenurilor, după ce fuseseră recoltate, cu culturi duble. Printre aceştia se numără Constantin Sabin, Mihai Grosu, Victor Broască, Nicolae Popescu, Aurel Nanu din Tîrgovişte şi Piteşti. Studentul Ion T. Modal,de la Facultatea de medicină veterinară din Iaşi, se afla în fruntea coloanei care transporta griul către bazele de recepţie. Din scrisoare mai aflăm că acelaşi elan tineresc se poate întîlni şi în comunele Leordeni, Teiu, Rochi, Căteasca, unde sute de elevi şi studenţi au lucrat la cultura mare, în legumicultura, ori în sectorul zootehnic al cooperativelor agricole. Gheorghe Gheorghiu din Urziceni — Ilfov şi P. Strat, comuna Tutova— Vaslui. Din scrisorile dv. reiese că s-au făcut toate pregătirile pentru începerea cursurilor şcolare. Şcolile din localităţile de unde ne scrieţi au îmbrăcat straie de sărbătoare. Toate reparaţiile s-au făcut la vreme, se continuă aprovizionarea cu combustibilul necesar încălzirii sălilor de clasă. Manualele şcolare — în valoare de zeci şi zeci de mii de lei — se distribuie pe şcoli. Nouă nu ne rămîne decît să urăm tinerelor vlăstare tradiţionalul : „Succes la învăţătură" ! ACŢIUNE Р1ШШЙ ASUPRA UNUI OM AL COMPANIEI ТАНОМ Un avion al companiei aeriene române Tarom, plecat în după-amiaza zilei de 14 septembrie în cursă regulată pe ruta Bucureşti— Budapesta—Praga, a fost deturnat cu 12 minute înaintea aterizării la Praga şi silit să se îndrepte spre München. Această acţiune piraterească a fost săvîrşită de un grup de pasageri unguri, îmbarcaţi la Budapesta, care, sub ameninţarea armelor, au silit echipajul să zboare deasupra teritoriului Austriei şi R.F. a Germaniei şi să ateriezeze pe aeroportul Bienn din München. Deşi propria lor viaţă era în pericol, membrii echipajului românesc au acţionat cu calm, au prevenit panica în rîndul pasagerilor şi au asigurat securitatea zborului, ţinînd permanent legătura cu punctele de dirijare a navigaţiei din Austria şi R.F. a Germaniei. Autorii acţiunii piratereşti sînt trei bărbaţi din regiunea Debrecze, însoţiţi de o femeie şi doi copii. La aterizarea la München a avionului, la faţa locului au sosit imediat autorităţile vest-germane. Poliţia din München a arestat imediat grupul persoanelor din R.P. Ungară care au atentat la securitatea pasagerilor şi a echipajului avionului românesc, urmind a fi deferite justiţiei. Pe aeroportul Riem, după un control menit să asigure securitatea zborului avionului, cei 78 de pasageri şi 5 membri ai echipajului s-au reîmbarcat şi au continuat, în cursul nopţii, călătoria la Praga, unde au aterizat în bune condiţii. Ulterior, avionul Tarom a efectuat cursa regulată spre Bucureşti, cu pasageri îmbarcaţi la Praga şi Budapesta. Organele de stat româneşti au luat măsurile corespunzătoare pentru asigurarea zborurilor, atît pe liniile interne, cit şi pe rutele internaţionale, în cele mai bune condiţii de siguranţă. (Agerpres) SATUL (Urmare din pag. 1) bucniri gălăgioase în pauze, pînâ la ultima oră. Repede, vine „cursa" ! „Cursa" nu așteaptă. Autobuzul se umple în grabă. E parcă un moment de panică. Un elev ar voi să întrebe ceva pe unul din călători, dar acesta de pe scară îi răspunde : „Mîine*. In cancelarie, au rămas directorul şi aceeaşi profesoară sfioasă, care-i fata unei văduve din sat şi care şi-a pus de mică în cap să vie profesoară în satul ei. Toată lumea o cunoaşte şi o respectă, măcar că nu-i arătoasă, e mică şi retrasă. E şi ăsta un aspect al satului de astăzi, care nu seamănă de joc cu cel de ieri, în care şcoala era cea mai dărăpănată casă din sat, fostă magazie a boierului, şi la care funcţiona un singur profesor, parcă-l văd : scund, adus din spate, cu haine ponosite, cu ochelari, mereu cu capul în pămînt. Acum „navetiştii“ sînt vreo 12 profesori. Dar nu seamănă nici cu satul de mîine din care se vor înălţa profesori localnici, legaţi de sat şi de copiii lui, pe care au să-i cunoască pe nume pe toţi, pe ei şi pe familiile lor, şi-or să le ştie vrednicia şi de-acasă şi de la şcoală. Profesoara aceea scundă şi sfioasă ce a rămas în cancelarie după plecarea „cursei", înconjurată de elevi şi eleve care toate aveau sâ-i ceară cîte o lămurire, este un pionier al satului de mîine. Ea a tăiat un drum nou, care-i cel bun, care duce şi el la „satul-oraş". Am vorbit cu tovarăşa profesoară „Ileana". E nespus de fericită. E atît de legată de munca ei, de toţi elevii ei ! Stima pe care i-o poartă satul e marea ei satisfacţie. Mama ei era o văduvă de război, săracă, nebăgată în seamă. Ileana şi-ar fi luat parcă revanşa. Dar nu jubilează. E mulţumită numai în sinea ei. Am impresia că unitatea satului e mai cimentată prin această profesoară a locului. Deocamdată, un fenomen izolat. Poate chiar nu atît de izolat. Dar mîine, un aspect al vieţii satului nou de azi. Ca şi oraşul, îşi va da singur profesorii şi pe toţi specialiştii de care are nevoie. Tocmai şcoala va realiza asta.