Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-25 / nr. 457

Nr. 457 - Duminică 25 octombrie Hunedoara este unul din judeţele în care gospodăriile ţărăneşti din zona de deal şi munte deţin, în formarea fondului central de pro­duse agricole, o pondere ce nu poate fi neglijată. Locul principal îl ocupă carnea de bovine şi ovine, fapt explicabil dacă ţinem seama de tradiţie, de îndeletnicirea de căpetenie a agricultorilor hunedoreni, de suprafeţele întinse de pajişti naturale existente în judeţ. Elementele enumerate au constituit, de altfel, şi considerentul pentru care ne-am propus să analizăm modul în care organele Ministerului Industriei Ali­mentare, toţi ceilalţi factori interesaţi atrag la fondul de stat cantită­ţile mari de carne pe care le pot oferi gospodăriile populaţiei din această parte a ţării. Trebuie spus fără echivoc că situaţia de ansamblu nu este deloc îmbucurătoare. Industria cărnii şi-a propus de la început să contrac­teze din sectorul gospodăriilor ţărăneşti un număr de animale mult prea mic în comparaţie cu cel posibil de realizat. Iar cînd îţi propui puţin înfăptuieşti, aşa cum se totîmplă adesea, şi mai puţin. Pînă la 15 octombrie — dată cînd practic iau sfârşit contractările pentru anul în curs — au fost contractate doar 62 la sută din cele numai 20 000 de bovine tinere prevăzute să fie preluate în 1970 din sectorul social­­economic de care ne ocupăm. Am încercat să depistăm cauzele care au dus la această situaţie nesatisfăcătoare. Conducerea întreprinderii judeţene de industrie ali­mentară ne-a vorbit despre ploi, inundaţii, timp rece, nerostind nici un cuvînt despre lipsurile din propria-i activitate. Fapt este că direc­torul adjunct al întreprinderii nu cunoaşte mai nimic din ceea ce s-ar cuveni să cunoască. El nu ştie care este situaţia efectivelor, a furajelor, a procentului de natalitate, a sporurilor medii de­­creştere în greutate în diferite zone ; nu s-a interesat şi nici nu a crezut că este cazul să se intereseze de starea sanitar-veterinară a animalelor contractate. N-a putut să ne spună nici măcar dacă producătorii primesc tărîţele şi celelalte furaje la care au dreptul prin contract. Şi mai curios ni s-a părut faptul că directorul adjunct s-a arătat tare uimit că-i pretindem să cunoască lucruri care, după părerea sa, nu intrau in atribuţiile între­prinderii din a cărei conducere face parte. De ce am relatat pe larg situaţia de mai sus ? Pentru că ea re­flectă, рз lîngă o atitudine, şi una din principalele cauze pentru care Cum sunt mobilizate resursele gospodăriilor populaţiei din judeţul Hunedoara la realizarea fondului central Cirezile au urcat şi au coborit de la munte, delăsarea staţionează, cu consecvenţă, la acelaşi nivel planul de contractare şi preluare a bovinelor nu a fost realizat. Bene­ficiarul a ignorat complet obligaţia contractuală de a se interesa de existenţa şi evoluţia bazei materiale necesare obţinerii producţiei-marfă contractate. Putem afirma că dacă unii şefi de centre de contractare s-ar fi interesat şi ei de problema asigurării bazei materiale la nivelul cu totul nesatisfăcător al conducerii întreprinderii, situaţia ar fi fost incomparabil mai rea decit cea actuală. Zona de munte, necooperativizată, este considerată, din păcate, şi la direcţia agricolă judeţeană, un fel de teritoriu al nimănui. In afara numărului animalelor care au existat la data recensămîntului, adică cu aproape zece luni în urmă, tovarăşii de la direcţie nu mai ştiu altceva despre zootehnia satelor de munte. Au sau nu au furaje crescătorii de animale de aici, există sau nu există boli infecto-contagioase în zonă, se găsesc destui reproducători ? — Iată întrebări pe care specialiştii direcţiei nu şi l®rşm ■•.pus ,şi vsei,pare,­că,, nici nu intenţionează să şi le pună. După cum se ştie, consiliile populare comunale au datoria să se ocupe şi de rezolvarea problemelor economice locale. Cum­ în multe comune din zona de munte a judeţului, creşterea animalelor este prin­cipalul sector de activitate economică, ar fi fost firesc ca el să reţină cu precădere atenţia primarilor, a celorlalţi membri ai consiliilor popu­lare locale. Acolo unde primarii şi-au luat sarcina în serios, lucrurile decurg cît se poate de bine. In comuna Răchitova, de pildă, numărul şi calitatea efectivelor a sporit în ultimii ani, iar planul de contractări şi livrări a fost cu regularitate depăşit. De subliniat faptul că pînă la începutul acestei luni în comuna Răchitova fusese contractat un mare număr din animalele ce urmează să fie livrate în 1971. Meritul aparţine într-o bună măsură, tovarăşului Ion Dumitrescu, primarul comunei, grijii acordate de acesta întreţinerii fondului pastoral şi rezol­vării problemelor sanitar-veterinare şi zootehnice. Cu totul alta este situaţia în comuna Totoeşti, al cărei primar, tovarăşul Ion Zeicani, a şters zootehnia de pe agenda sa de preocupări. Printre consecinţele acestui dezinteres se numără şi realizarea în proporţie de numai 8 la sută a sarcinii de contractare la ovine şi de 14 la sută la bovine. Consiliile populare ale multor comune nu ţin nici măcar evidenţa mişcării efectivelor, nu se interesează de felul cum se ocupă coopera­tivele de consum de distribuirea tăriţelor pe care le primesc potrivit legii, cei ce contractează animale. Iată şi un exemplu. Sub ochii îngă­duitori ai primarului comunei, gestionarul cooperativei de con­sum din Silvaş, şi-a permis să schimbe destinaţia tăriţelor cuve­nite contractanţilor. In loc să le distribuie acestora, le-a dat acelor locuitori care acceptau metodele de comerţ nu tocmai legale, stabilite de el pentru a-şi realiza planul. Nu intenţionăm să prezentăm aici toate cauzele de natură eco­nomică, tehnică, organizatorică sau administrativă care influenţează negativ mersul contractării şi al livrării animalelor. Dorim însă să subliniem că şi cauze în aparenţă dintre cele mai mărunte, au ca efect diminuarea numărului animalelor contractate. Unii locuitori din Totoieşti, Silvaş, Coroieşti, Rîu Alb, care locuiesc la opt-nouă kilometri de primării, ne-au mărturisit că au vîndut animalele în tîrg unor parti­culari, renunţînd să le contracteze, deşi această formă de valorificare îi avantaja. De ce au procedat astfel ? Pentru că — ne-au informat dînşii — nu au reuşit să intre în posesia actelor de proprietate, fără de care achizitorii nu încheie contracte. Ei au făcut repetate drumuri la consiliile populare, pentru a obţine actele respective, dar fie că nu găseau pe funcţionarul care trebuia să le elibereze, fie că lipseau for­mularele. Asemenea neglijenţe administrative, dezinteresul manifestat de organele agricole­­şi de beneficiari, explică, credem, în suficientă mă­sură de ce s-au obţinut rezultate atît de slabe în acţiunea de contrac­tare a animalelor de la gospodăriile­­ populaţiei. Considerăm că dacă situaţia existentă ar fi analizată de consiliul popular judeţean în pre­zenţa tuturor factorilor interesaţi, ar ieşi la iveală şi alte neajunsuri, precum şi căile de înlăturare a lor. Gospodăriile populaţiei din judeţul Hunedoara pot contribui la formarea fondului central al statului într-o măsură mult superioară celei de acum. В. эОМь^Ал Considerente noi în amendarea solului Lucrările întreprinse la Institu­tul de cercetări pentru îmbunătă­ţiri funciare şi pedologice au de­monstrat eficienţa folosirii calca­rului de dimensiuni reduse în combaterea acidităţii solului. Stu­diind, bunăoară, viteza de solubi­­­zare în sol a calcarului de Bicaz măcinat la diferite dimensiuni s-a stabilit că cea mai mare putere de neutralizare o au particulele cn diametru mai mic de 0,5 mm, în vreme ce particulele care depăşesc 0,8 mm se solubilizează cu o viteză redusă şi într-o proporţie mai mică. Susrerăm, de aceea, ca în normele interne ale morilor de cal­car să se prevadă un grad de mă­­runţire mai accentuată pentru a se obţine particule mai fine. Cercetările întreprinse au scos în evidenţă, totodată, că la alege­rea tinerei materialului de amen­dare trebuie să se ţină neapărat seama de gradul de aciditate a so­lului, viteza de solubilizare a cal- ­ NOUTĂŢI ŞTIINŢIFICE carelor fiind direct proporțională cu suprafața particulelor și invers proporțională cu satmrania în baze a păn­întului. SATUL SOCIALIST PAGINA 3 încet, încet toamna va preda ştafeta anotimpu­lui sezonului rece. Cu toate acestea, în coope­rativele agricole din ju­deţul Constanţa oamenii — evident, unii dintre ei —­ nu prea se grăbesc şi, ca atare, se­manatul griului şi recoltatul po­rumbului avansează lent, într-un ritm total nesa­­tisfăcător. Iată că limita maximă a perioa­dei optime de însămînţare a griu­lui şi orzului apreciată de specia­lişti ca fiind 20 octombrie, a fost depăşită şi unele Unităţi, îndeosebi din sudul judeţului, mai au de rea­lizat lucrarea pe mari suprafeţe. Printre acestea se numără coopera­tiva agricolă din Ostrov, Băneasa, cea din Limanu etc. Este adevărat, din constatările făcute pe teren ,re­zultă că, la ora actuală, în aceste unități se fac mari eforturi pentru a recupera cît mai grabnic întîr­­zierile de pînă acum, dar aceasta, cum bine se știe, nu este o trea­bă atît de uşoară. De ce s-a ajuns la această situa­ţie ? în principal, din cauză că, în mod cu totul şi cu totul nejusti­ficat, lucrarea a început tîrziu. La aceasta se mai adaugă faptul că în prima parte a intervalului de timp rezervat semănatului, în u­­nele unităţi s-a lucrat dezorgani­zat, fără să se mobilizeze toate for­ţele existente. Astfel, în raza de activitate a I.M.A. Albeşti, mulţi mecanizatori au lipsit de la lucru, iar şefii de secţii au privit situaţia neputincioşi, din capul tarlalelor. Asemenea lucruri s-au întîmplat chiar şi în localitatea de reşedinţă a întreprinderii, sub ochii condu­cerii acestei unităţi, ceea ce este inadmisibilă de neînţeles. Situaţii asemănătoare au făcut ca în cooperativele agricole deservite de întreprinderea de mecanizare din Ostrov, Băneasa, Mircea Vodă şi Remus Opreanu restanţele la se­mănat, raportate la sarcinile de plan, să depăşească 20 la sută. Fireşte, în judeţ, majoritatea u­­nităţilor agricole au terminat a­­ceastă lucrare de importanţă capi­tală pentru recolta viitoare. Printre ele se numără cooperativele din Cobadin, Viişoara, Tătaru, Lumina, Biruinţa, Horia, Mioriţa şi altele, dar rezultatele lor pun încă o dată în lumină lipsa de organizare din unităţile codaşe şi impun luarea unor măsuri urgente pentru ca măcar în ultimul ceas, toate for­ţele să fie mobilizate pentru termi­narea grabnică a semănatului. Odată cu sfîrşitul lunii octom­brie, expiră şi termenul maxim stabilit pentru încheierea recoltării porumbului. Ne este plăcut să re­levăm faptul că unele cooperative agricole — Topraisar, Costineşti, Tuzla, 23 August, Năvodari şi al­tele — prin eforturi demne ,de toa­tă lauda, au reuşit să încadreze a­­ceastă importantă lucrare în peri­oada optimă, să încheie recoltatul. In celelalte unităţi, însă, rezulta­tele înregistrate la recoltat sunt departe de a fi satisfăcătoare. Dacă aici se va menţine şi pe viitor ac­tualul ritm de lucru, atunci recol­tatul nu va putea fi terminat mai devreme de 15 noiembrie. Şi la această lucrare cele mai mari restanţe sunt în cooperativele din sud. Astfel, la Oltina mai sunt de recoltat aproape 1 000 hectare, la Viile, Văleni, Cerchezu şi Os­­mancea porumbul nu a fost cules decit de pe jumătate din suprafe­ţele cultivate ş.a.m.d. Dacă consi­liile de conducere ale acestor uni­tăţi nu vor mobiliza, imediat, toa­te forţele, toate braţele de muncă, există pericolul ca zăpada să se aş­tearnă peste porumb. Mult porumb nestrîns se află şi în alte părţi ale judeţului. Peste tot, cauzele sînt aceleaşi : slaba orga­nizare a muncii, participarea nesa­tisfăcătoare la lucru a unor coope­ratori, proasta folosire a utilaje­lor. La cooperativele agricole din Scărişoreanu, Cerchezu şi Rîmnic, bunăoară, se recoltează în aceste zile numai cu jumătate din forţele existente, iar folosirea neraţională a maşinilor şi utilajelor de care dispun cooperatorii se reflectă mai ales în faptul că în afara porum­bului care aşteaptă în lan, alte 60 000 tone se află în grămezi, pe cîmp. De acum încolo, vremea se poa­te înrăutăţi oricînd, ne poate fur­niza tot felul de surprize. Nu pu­tem, deci, nu avem dreptul să perpetuăm asemenea stări de lu­cruri, să lăsăm pe cîmp, supuse intemperiilor, sute de mii de tone de porumb. Cum arătam, unii con­ducători de unităţi nu prea înţeleg acest lucru. O dovedeşte şi un alt fa­pt : pînă acum două zile, la baza de recepţie din Cernavodă, se pre­daseră doar 300 tone de porumb, la Adamclisi doar 700 tone, iar la Tîrguşor şi Oltina numai 1200 tone şi, respectiv, 1 500 tone, ceea ce este extrem, extrem de puţin faţă de cantităţile contractate. Por­nind de la aceste considerente, de la necesitatea de a preîntîmpina degradarea porumbului aflat pe cîmp, direcţia agricolă judeţeană a recomandat conducerilor de uni­tăţi ca duminicile să folosească in­tens mijloacele de transport la că­ratul porumbului din cîmp. Şi de data aceasta, însă, au răspuns ini­ţiativei tot fruntaşii. La Cobadin, bunăoară, unde s-au mobilizat toa­te autocamioanele, remorcile şi atelajele din zootehnie, s-au trans­portat duminică 237 tone porumb, la Negreşti — 200 tone, la Lanurile — 127 tone. In schimb, în coopera­tivele din Urluia, Adamclisi, A­­brud, Ion Corvin, Independenţa, Piatra, nu s-a cărat nici un,ştiu­lete. Acest fapt, ca şi celelalte nea­junsuri prezentate dovedesc că nu este suficient să se iniţieze diferi­te măsuri, să se facă recomandări privind desfăşurarea uneia sau al­teia dintre lucrări. Important este ca aceste iniţiative, aceste măsuri să fie dublate de un control ri­guros, permanent, în fiecare uni­tate, din partea lucrătorilor direc­ţiei agricole judeţene şi uniunii ju­deţene. Este o cerinţă căreia, cel puţin în zilele care urmează, tre­buie să i se dea neapărat curs. G. MIHAESCU coresp. „Satului socialist" CONSTĂNIEI IE OBIȘNUISERĂ CU ALTFEL DE REZULTATE AU ÎNCEPUT SA CADA PLOILE. ACUM FIECARE CEAS BUN DE LUCRU TREBUIE FOLOSIT LA MAXIMUM PENTRU.• ÎNCHEIEREA semănatului RECOLTAREA CULTURILOR DE TOAMNĂ (Urmare din pag. 7) pentru însăminţarea a încă 378 716 hectare se impun efor­turi foarte mari. Suprafeţele râmase a fi insămînţate depă­şesc cu peste 20 000 hectare realizările din ultima săptă­­mînă, fără a mai pune la so­coteală că această sarcină o au de realizat numai mecani­zatorii şi cooperatorii din 32 de judeţe. Situaţia este deo­sebit de îngrijorătoare mai ales în judeţele Dolj, unde au mai rămas de insămînţat 38 213 hectare, în Olt — 27 548 hectare, Mureş — 21 956 hectare, Arad — 16 847 hectare, Timiş — 15 000 hec­tare. Şi în alte judeţe au mai rămas de insămînţat supra­feţe ce depăşesc 10 000 hec­tare. Cu toate că solul are atîta nevoie de umiditate să spe­răm că ploile nu se vor ţine lanţ, că vor mai fi şi zile bune de lucru. La întocmirea programului de muncă pentru a doua zi va interveni acum, de fiecare dată, acel „dacă timpul nu­ va permite". Cu o bună organizare a muncii, însă, printr-o concentrare a forţelor se poate şi trebuie să fie bine exploatat fiecare ceas bun de lucru în cîmp. Acolo unde aversele sînt mai slabe şi cîmpul permite in­trarea maşinilor să fie folosi­tă întreaga zi-lumină. Mai mult ca oricînd, în condiţiile de faţă prezenţa inginerilor şefi, a specialiştilor in cîmp, acolo unde se insămînţează griul, este absolut necesară. Trebuie verificate, suprave­gheate atent condiţiile în care se execută lucrarea şi de ho­­tărît măsuri de Ia caz la caz. Umezirea stratului de la su­prafaţă creează pericolul in­­fundării oficiilor care conduc sămînţa în brazdă, ceea ce impune o atentă supraveghere de către oamenii de pe semă­nători. Toţi cei care lucrează pe ogoare, şi nu numai ei, ştiu că însăminţarea griului nu este o lucrare oarecare, ci o condiţie de bază a asigurării piinii întregului popor. Este frig, cad ploi, dar orice sacri­ficiu nu este prea mare pen­tru a realiza această sarcină — însămințarea griului. * • ­­ • • • Prin încrucişare, indici superiori de producţie şi reproducţie Cercetările efectuate la I. A. S. Cîmpulung Muscel, în colaborare cu specialiştii Institutului Agrono­mic „N. Bălcescu", au urmărit comportamentul vacilor metise (Jersey X Brună) in condiţiile zo­nei subalpine a Judeţului Argeş. S-a constatat că la metise inter­valul mediu între fătări (lactaţia II-a) este mai scurt cu 44 zile de­cit la animalele din rasa Brună, apropiindu-se de valoarea ideală (365 zile), care permite obţinerea cite unui produs în fiecare an. Tot­odată, indicele de fertilitate este de 95 la sută, iar calitatea laptelui (conţinutul de grăsime şi proteine), superioara. Adaptarea metiselor pe păşunile subalpine s-a făcut normal. Se re­comandă, în consecinţă, încrucişa­rea industrială a vacilor Brune ca tauri Jersey, mai ales cînd aceştia sunt de bună calitate. Noi linii de grîu Colectivul ştiinţific al Staţiunii experimentale agricole din Turda acordă o deosebită atenţie ame­liorării griului de toamnă. Recent, directorul staţiunii, inginerul Vic­tor Tătaru, a comunicat încheierea cercetărilor la o serie de linii noi de grîu de mare productivitate. Dintre acestea se remarcă în spe­cial soiul intensiv „Turda 193“, care pe loturile experimentale a dat producţii de 4 000—5 000 kg la hectar. 751 are, de asemenea, o mare rezistenţă la cădere, boli şi dăunători şi însuşiri bune de pa­nificaţie. Noul soi a fost introdus în programul de înmulțire pentru următorul cincinal. . (Urmare din pag. I) din grădină, în special a rădăcinoa­­selor şi vărzoaselor. • Trebuie adunaţi de pe ulti­mele suprafeţe şi cartofii, luîn­­du-se măsuri de sortare şi depozi­tare corespunzătoare. Totodată, se cere continuată acţiunea de selec­tare a materialului semincer, astfel ca fiecare unitate să-şi asigure, încă de pe acum, întregul necesar pentru anul viitor. • Sînt necesare eforturi supli­mentare pentru a recupera rămîne­­rile în urmă la însămînţatul verde­ţurilor timpurii. • In sere şi răsadniţe trebuie să se treacă la însăminţarea cultu­rilor forţate. • Depozitarea gunoiului de grajd pentru răsadniţe, efectuarea arătu­rilor adinei şi fertilizarea suprafe­ţelor destinate viitoarelor culturi de legume, repararea răsadniţelor vechi şi construirea celor noi, sînt alte lucrări cărora trebuie să li se acorde atenţie începînd de săptâ­­mîna viitoare. POMICULTURA ŞI VITICULTURA • Trebuie impulsionat ritmul re­coltării la struguri, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru evitarea pierderilor şi deprecierea produc­ţiei. Aceeaşi sarcină stă şi în faţa pomicultorilor care vor trebui să încheie culesul fructelor — şi el întîrziat în anumite judeţe ale ţă­rii. • După recoltarea strugurilor şi a fructelor, în vii se va trece la fasonarea şi stratificarea butaşilor port-altoi, iar în livezi vor fi în­cepute lucrările de protejare a po­milor contra îngheţurilor, zăpezilor mari şi rozătoarelor. • Atît în vii cît şi în livezi tre­buie continuate lucrările de des­fundare a terenului în vederea e­­fectuării noilor plantaţii. CREŞTEREA ANIMALELOR • Continuă intens acţiunea de însilozare a cocenilor de porumb în amestec cu colete de sfecla,, cu plante din culturile duble şi­ res­turi din legumicultura. • Se va urgenta încheierea lucră­rilor de reparare şi modernizare a adăposturilor vechi, concomitent cu finisarea şi darea în folosinţă a noilor construcţii zootehnice. • Monta la oi şi bovine, vaccină­rile contra pestei porcine, trata­mentele împotriva fasciolozei la oi şi bovine, depistarea eventualelor boli la animale, adăpostirea stupi­lor etc., sunt acţiuni care, de ase­menea, vor trebui urmărite de către cei ce se ocupă cu creşterea anima­lelor. Judeţul Brăila şi-a îndeplinit planul la însilozarea furajelor Lucrînd din plin la însilozatul furajelor şî în cursul ultimei săptă­­mîni, cooperativele agricole din judeţul Brăila, şi­-aţi realizat planul anual. Culturile duble semănate pe 31480 de hectare, cît şi cocenii de porumb în stare verde au constituit principala materie pentru obţine­rea nutreţurilor suculente. Valorifiend cele două surse, cooperativele agricole din judeţ au însilozat 168 591 de tone de furaje, cu aproape 8 000 de tone mai mult decit era prevăzut. Numai în ultimele 2 zile ale săp­­tăminii au fost însilozate peste 4 500 de tone. Cu toate că planul a fost depăşit, însilozarea continuă în acelaşi ritm rapid. GH. ŞTEFAN (Urmare din pag. 1) Suți milioane de lei contabilizate a­­proape integral la capitolul pierderi. Aceste salarii, care n-au produs mai nimic, se prezintă acum într-o dezo­lantă paragină. Conducerile unități­lor le privesc și ele cu inima strînsă. Speră să primească în termen util proiecte noi, mai bune decit cele du­pă care s-au construit actualele sa­larii, pentru a putea trece la reface­rea lor. Numai că studiile, proiectele, soluţiile de care au nevoie unităţile intime să sosească. Consiliile de con­ducere, specialiştii din cooperative au prins din zbor cite o vorbă, două despre ceea ce se intenţionează în le­gătură cu fostele salarii. Din toate acestea au înţeles că se prelimina consolidarea salariilor existente, dar costul previzibilelor consolidări va fi mult prea mare. De aceea, consiliile de conducere sunt în dilemă. Dar poate că la direcţia agricolă a judeţului, presupunem noi, s-a ajuns la o concluzie, se ştie ceva în plus. Cu gîndul acesta îl abordăm pe ingi­nerul Emilian Mihăilescu, directorul direcţiei agricole judeţene. Repro­ducem întocmai discuţia cu dînsul . — Iniţial, se stabilise pentru toam­na aceasta construirea de noi solarii pe circa 70 de hectare în cadrul unor unităţi şi asociaţii intercooperatiste. Ni s-a pus chiar la dispoziţie proiec­tul tipului de solar îmbunătăţit rea­lizat de I.C.P.L.F. S-a renunţat însă şi s-a hotărit ca fondurile pentru in­vestiţii alocate legumiculturii să fie folosite pentru consolidarea solariilor construite anul trecut pe 124 de hec­tare, solarii care, din motive pe care cred că le cunoaşteţi, nu au dat re­zultate... I-am descris tovarăşului director peisajul intîlnit în cooperativele a­­gricole posesoare de salarii. — Da, lucrările de consolidare încă nu au început. După cîte ştiu eu, suntem în faza unor studii privind stabilirea şi aplicarea celei mai eco­nomicoase soluţii. Tovarăşul inginer Cioc vă poate da toate amănuntele... înainte de a relata discuţia purtată cu tovarăşul Cioc, nu mi se pare de prisos să reamintesc că omul care şi-a început relatarea cu : „După cine ştiu eu“..„ ceea ce înseamnă că, de fapt, nu cunoaşte situaţia dintr-unul din sectoarele importante ale agricul­turii judeţului, nu este altul decit şeful direcţiei agricole judeţene. Dar să vedem ce ne poate spune ingine­rul Gh. Cioc, director adjinct al di­recţiei agricole. El cunoştea starea de @ • • Ш lucruri din fiecare unitate şi era dis­pus să discute pe larg despre cauzele care au dus la distrugerea salariilor. Despre ceea ce ne interesa, de fapt, adică despre măsurile de repunere a sa­lariilor în stare de funcţiune n-am putut afla mare lucru. Am înţeles doar că acţiunea se află intr-un punct mort. Spre convingere, iată re­latarea pe care ne-a făcut-o tovară­şul Cioc. — Lucrările de consolidare — mai ales în cazul solariilor care aparţin unui număr de opt asociaţii intercoo­peratiste — urmează să fie efectuate de către Uzina de reparaţii Roşiori. Lucrarea nu a fost încă contractată, fiindcă nu s-a căzut de acord cu con­structorul asupra costului. După noul proiect întocmit de I.C.P.L.F. — a continuat el — costul lucrărilor de consolidare se ridică la 58 609 de­ lei la hectar în cazul folosirii unor sifipi din beton armat şi la 32 000 de lei in cazul că se folosesc sffipi din lemn C.R. Constructorul susţine că nu se poate încadra în aceste costuri şi so­licită, în funcţie de materialele a­­mintite, 72 000 lei şi, respectiv, 42 700 lei la hectarul de solar. La rindul­­ei, Banca Agricolă ne-a comunicat că nu acordă credite pentru consolidarea solariilor decit în valoare de pînă la 25 000 de ied la hectar. — Şi ce credeţi dv. că trebuie fă­cut pentru rezolvarea acestei situaţii? — Acceptarea condiţiilor pe care le pune constructorul mi se pare a fi singura soluţie. Va trebui să-i plătim cît ne pretinde. — Conducerile asociaţiilor şi coo­perativelor agricole cunosc costul lu­crărilor de consolidare ? Ce păre­re au ? —• Deocamdată nu-1 cunosc. îl vor afla însă săptămina viitoare cînd vom organiza o consfătuire de lucru cu toţi factorii de răspundere din uni­tăţi... — Lucrările de consolidare a sa­­lariilor trebuie încheiate pînă la sosi­rea iernii. Veţi reuşi oare ? — Depinde de data cînd va fi des­chisă finanţarea, de ritmul în care se va face aprovizionarea cu materiale, de posibilităţile constructorului, de mulţi alţi factori pe care încă nu-i putem prevedea. După marele număr de condiţio­nări pe­ care, pentru a economisi spa­ţiul, le-am relatat doar în parte, to­varăşul Cioc încheie cu o concluzie surprinzătoare : „Oricum, vom ter­mina la timp“... După cum se va ve­dea mai tîrziu, vom primi şi de la Ministerul Agriculturii şi Silvicultu­rii aceeaşi asigurare, formulată în termeni aproape identici. Deci, ni­meni nu ştie nimic precis, dar asi­gurările că totul se va încheia cu bi­ne curg. Discuţiile de pînă acum, şi multe din cele care vor urma, repetă aidoma asigurările de anul trecut, incit ai neplăcuta senzaţie că asculţi o mult prea veche şi birbuită placă. Să ne abţinem însă de la comenta­rii şi să-l ascultăm pe tovarăşul Radu Rîciu, deputat în Marea Adunare Na­ţională, preşedintele cooperativei a­­gricole din Drăgăneşti-Vlaşca. Aici trebuie executate lucrări de consoli­dare a solariilor pe 5 hectare. Cuvin­tele tovarăşului Rîciu, priceput con­ducător de cooperativă agricolă, sunt, cu îndreptăţire, deosebit de aspre, dar şi deosebit de tonice. Să-l ascul­tăm . — Pentru amenajarea fiecărui hec­tar de solar am investit cite 240 000 de lei, din care circa 48 000 de lei re­prezintă costul foliei de polietilenă. Solarul n-a rezistat vînturilor. Siste­mul de acoperire a fost necorespun­zător. De altfel, întregul proiect nu a prezentat garanţia reuşitei. Ne-am ales cu pagubă, în loc de legume tim­purii şi de venituri. Acum ni se pro­pune să mai investim pentru conso­lidare încă 60 000—70 000 de lei la hectarul de solar. Aceasta este o so­luţie pe care, noi cel puţin, nu o vom accepta, în primul rînd pentru că este prea costisitoare, în al doilea rînd pentru că, necunoscînd noul pro­iect de solar, realizat de I.C.P.L.F., după care urmează să se execute con­solidarea isolariilor noastre, nu ne pu­tem pronunţa, asupra calităţilor lui. Nu mai sintem dispuşi să acceptăm experienţe al căror cost să-l suporte cooperativa, masa de ţărani coope­ratori. — Trebuie să înţelegem din cele ce ne-aţi spus că veţi renunţa la cul­tura legumelor în solarii ? — Nicidecum. Avem­ stilpi de lemn C. R. şi celelalte materiale trebuin­cioase. Vom consolida solariile cu torţe proprii, iar după calculele noas­tre manopera se va ridica la circa 4 000 de lei la hectar. După observa­ţiile noastre atente, tot secretul con­stă in fixarea foliilor. Am găsit un sistem de fixare cu ştacheţi, cu care credem că nu vom da greş. Terenul din­ solarii a fost arat, nivelat şi fer­tilizat cu 600 kg de superfosfat şi 25 de tone de îngrăşăminte naturale la hectar. La cooperativa agricolă din Feretu, posesoare a 15 hectare de solar, ca şi in toate celelalte unităţi cooperatiste din judeţ, cu excepţia celor de la Drăgăneşti-Vlaşca şi Furculeşti, se exprimă serioase îndoieli în legătură cu posibilitatea consolidării solariilor în această toamnă. îndoielile sunt justificate de faptul că la această oră, cînd ar trebui să se lucreze din plin la refacerea solariilor, la Peretu, ca şi în­ alte părţi, încă nu se ştie cum se va proceda, ce materiale se vor­ folosi, de unde vor fi procurate, cit va costa lucrarea şi care va fi efi­cienţa ei economică. Toate acestea fac ca unităţile cooperatiste să ter­giverseze începerea unor lucrări care, in orice caz, vor trebui efectuate.­ Terenurile destinate culturii legume­lor in solarii nu au fost eliberate, arate, fertilizate, nivelate. Am discutat problemele prezentate aici şi la direcţia de resort din Mi­nisterul Agriculturii şi Silviculturii. Specialişti din cadrul acestei direcţii ne-au asigurat că au luat problema în studiu şi îşi înnoiesc garanţiile pe care ni le-au dat şi altădată, asi­­gurindu-ne că totul se va face la timp şi cu eficienţa cuvenită. Defi­cienţele constatate de noi în Teleor­man, şi nu numa­i în acest judeţ, nu ne dau dreptul să afirmăm că lucră­rile de consolidare a salariilor dete­riorate vor fi terminate in toamna a­­ceasta. Dacă atmosfera de automul­­ţumire nu este destrămată la timp, dacă problemele de principiu nu se rezolvă imediat şi nu se iau măsuri practice neintîrziate, multe lucrări nici măcar nu vor fi începute pînă la sfîrşitul anului. Fără a încerca să scuzăm lipsurile mari pe care le au cooperativele a­­gricole şi uniunile cooperatiste, ţinem să subliniem încă o dată, în final, că pentru situaţia creată în legătură cu stadiul actual al pregătirii salariilor, nu cu mult deosebit in alte judeţe de cel existent în Teleorman, se face în întregime vinovată Direcţia gene­rală a producţiei hortiviticole din Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii. Total nesatisfăcătoare este şi situa­ţia construirii serelor-înmulţitor, iar­ celelalte investiţii cu profil legumicol nu se prezintă mult mai bine. Ţinînd seamă de situaţiile pe care le-am prezentat aici, precum şi de alte nu­meroase semnale critice publicate de ziarul nostru, propunem ca proble­mele legumiculturii să facă obiectul unei neintîrziate şedinţe a colegiului ministerului, la care să ia parte re­prezentanţii presei şi la care să fie invitaţi să-şi spună cuvîntul cadre de conducere din cooperative agricole cum sunt cele din Tomnatic, Bucov, Drăgăneşti-Vlaşca, Gh. Doja. CONSTRUCŢIA SOLARIILOR

Next