Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)
1970-10-25 / nr. 457
Nr. 457 - Duminică 25 octombrie Hunedoara este unul din judeţele în care gospodăriile ţărăneşti din zona de deal şi munte deţin, în formarea fondului central de produse agricole, o pondere ce nu poate fi neglijată. Locul principal îl ocupă carnea de bovine şi ovine, fapt explicabil dacă ţinem seama de tradiţie, de îndeletnicirea de căpetenie a agricultorilor hunedoreni, de suprafeţele întinse de pajişti naturale existente în judeţ. Elementele enumerate au constituit, de altfel, şi considerentul pentru care ne-am propus să analizăm modul în care organele Ministerului Industriei Alimentare, toţi ceilalţi factori interesaţi atrag la fondul de stat cantităţile mari de carne pe care le pot oferi gospodăriile populaţiei din această parte a ţării. Trebuie spus fără echivoc că situaţia de ansamblu nu este deloc îmbucurătoare. Industria cărnii şi-a propus de la început să contracteze din sectorul gospodăriilor ţărăneşti un număr de animale mult prea mic în comparaţie cu cel posibil de realizat. Iar cînd îţi propui puţin înfăptuieşti, aşa cum se totîmplă adesea, şi mai puţin. Pînă la 15 octombrie — dată cînd practic iau sfârşit contractările pentru anul în curs — au fost contractate doar 62 la sută din cele numai 20 000 de bovine tinere prevăzute să fie preluate în 1970 din sectorul socialeconomic de care ne ocupăm. Am încercat să depistăm cauzele care au dus la această situaţie nesatisfăcătoare. Conducerea întreprinderii judeţene de industrie alimentară ne-a vorbit despre ploi, inundaţii, timp rece, nerostind nici un cuvînt despre lipsurile din propria-i activitate. Fapt este că directorul adjunct al întreprinderii nu cunoaşte mai nimic din ceea ce s-ar cuveni să cunoască. El nu ştie care este situaţia efectivelor, a furajelor, a procentului de natalitate, a sporurilor medii decreştere în greutate în diferite zone ; nu s-a interesat şi nici nu a crezut că este cazul să se intereseze de starea sanitar-veterinară a animalelor contractate. N-a putut să ne spună nici măcar dacă producătorii primesc tărîţele şi celelalte furaje la care au dreptul prin contract. Şi mai curios ni s-a părut faptul că directorul adjunct s-a arătat tare uimit că-i pretindem să cunoască lucruri care, după părerea sa, nu intrau in atribuţiile întreprinderii din a cărei conducere face parte. De ce am relatat pe larg situaţia de mai sus ? Pentru că ea reflectă, рз lîngă o atitudine, şi una din principalele cauze pentru care Cum sunt mobilizate resursele gospodăriilor populaţiei din judeţul Hunedoara la realizarea fondului central Cirezile au urcat şi au coborit de la munte, delăsarea staţionează, cu consecvenţă, la acelaşi nivel planul de contractare şi preluare a bovinelor nu a fost realizat. Beneficiarul a ignorat complet obligaţia contractuală de a se interesa de existenţa şi evoluţia bazei materiale necesare obţinerii producţiei-marfă contractate. Putem afirma că dacă unii şefi de centre de contractare s-ar fi interesat şi ei de problema asigurării bazei materiale la nivelul cu totul nesatisfăcător al conducerii întreprinderii, situaţia ar fi fost incomparabil mai rea decit cea actuală. Zona de munte, necooperativizată, este considerată, din păcate, şi la direcţia agricolă judeţeană, un fel de teritoriu al nimănui. In afara numărului animalelor care au existat la data recensămîntului, adică cu aproape zece luni în urmă, tovarăşii de la direcţie nu mai ştiu altceva despre zootehnia satelor de munte. Au sau nu au furaje crescătorii de animale de aici, există sau nu există boli infecto-contagioase în zonă, se găsesc destui reproducători ? — Iată întrebări pe care specialiştii direcţiei nu şi l®rşm ■•.pus ,şi vsei,pare,că,, nici nu intenţionează să şi le pună. După cum se ştie, consiliile populare comunale au datoria să se ocupe şi de rezolvarea problemelor economice locale. Cum în multe comune din zona de munte a judeţului, creşterea animalelor este principalul sector de activitate economică, ar fi fost firesc ca el să reţină cu precădere atenţia primarilor, a celorlalţi membri ai consiliilor populare locale. Acolo unde primarii şi-au luat sarcina în serios, lucrurile decurg cît se poate de bine. In comuna Răchitova, de pildă, numărul şi calitatea efectivelor a sporit în ultimii ani, iar planul de contractări şi livrări a fost cu regularitate depăşit. De subliniat faptul că pînă la începutul acestei luni în comuna Răchitova fusese contractat un mare număr din animalele ce urmează să fie livrate în 1971. Meritul aparţine într-o bună măsură, tovarăşului Ion Dumitrescu, primarul comunei, grijii acordate de acesta întreţinerii fondului pastoral şi rezolvării problemelor sanitar-veterinare şi zootehnice. Cu totul alta este situaţia în comuna Totoeşti, al cărei primar, tovarăşul Ion Zeicani, a şters zootehnia de pe agenda sa de preocupări. Printre consecinţele acestui dezinteres se numără şi realizarea în proporţie de numai 8 la sută a sarcinii de contractare la ovine şi de 14 la sută la bovine. Consiliile populare ale multor comune nu ţin nici măcar evidenţa mişcării efectivelor, nu se interesează de felul cum se ocupă cooperativele de consum de distribuirea tăriţelor pe care le primesc potrivit legii, cei ce contractează animale. Iată şi un exemplu. Sub ochii îngăduitori ai primarului comunei, gestionarul cooperativei de consum din Silvaş, şi-a permis să schimbe destinaţia tăriţelor cuvenite contractanţilor. In loc să le distribuie acestora, le-a dat acelor locuitori care acceptau metodele de comerţ nu tocmai legale, stabilite de el pentru a-şi realiza planul. Nu intenţionăm să prezentăm aici toate cauzele de natură economică, tehnică, organizatorică sau administrativă care influenţează negativ mersul contractării şi al livrării animalelor. Dorim însă să subliniem că şi cauze în aparenţă dintre cele mai mărunte, au ca efect diminuarea numărului animalelor contractate. Unii locuitori din Totoieşti, Silvaş, Coroieşti, Rîu Alb, care locuiesc la opt-nouă kilometri de primării, ne-au mărturisit că au vîndut animalele în tîrg unor particulari, renunţînd să le contracteze, deşi această formă de valorificare îi avantaja. De ce au procedat astfel ? Pentru că — ne-au informat dînşii — nu au reuşit să intre în posesia actelor de proprietate, fără de care achizitorii nu încheie contracte. Ei au făcut repetate drumuri la consiliile populare, pentru a obţine actele respective, dar fie că nu găseau pe funcţionarul care trebuia să le elibereze, fie că lipseau formularele. Asemenea neglijenţe administrative, dezinteresul manifestat de organele agricoleşi de beneficiari, explică, credem, în suficientă măsură de ce s-au obţinut rezultate atît de slabe în acţiunea de contractare a animalelor de la gospodăriile populaţiei. Considerăm că dacă situaţia existentă ar fi analizată de consiliul popular judeţean în prezenţa tuturor factorilor interesaţi, ar ieşi la iveală şi alte neajunsuri, precum şi căile de înlăturare a lor. Gospodăriile populaţiei din judeţul Hunedoara pot contribui la formarea fondului central al statului într-o măsură mult superioară celei de acum. В. эОМь^Ал Considerente noi în amendarea solului Lucrările întreprinse la Institutul de cercetări pentru îmbunătăţiri funciare şi pedologice au demonstrat eficienţa folosirii calcarului de dimensiuni reduse în combaterea acidităţii solului. Studiind, bunăoară, viteza de solubizare în sol a calcarului de Bicaz măcinat la diferite dimensiuni s-a stabilit că cea mai mare putere de neutralizare o au particulele cn diametru mai mic de 0,5 mm, în vreme ce particulele care depăşesc 0,8 mm se solubilizează cu o viteză redusă şi într-o proporţie mai mică. Susrerăm, de aceea, ca în normele interne ale morilor de calcar să se prevadă un grad de mărunţire mai accentuată pentru a se obţine particule mai fine. Cercetările întreprinse au scos în evidenţă, totodată, că la alegerea tinerei materialului de amendare trebuie să se ţină neapărat seama de gradul de aciditate a solului, viteza de solubilizare a cal- NOUTĂŢI ŞTIINŢIFICE carelor fiind direct proporțională cu suprafața particulelor și invers proporțională cu satmrania în baze a pănîntului. SATUL SOCIALIST PAGINA 3 încet, încet toamna va preda ştafeta anotimpului sezonului rece. Cu toate acestea, în cooperativele agricole din judeţul Constanţa oamenii — evident, unii dintre ei — nu prea se grăbesc şi, ca atare, semanatul griului şi recoltatul porumbului avansează lent, într-un ritm total nesatisfăcător. Iată că limita maximă a perioadei optime de însămînţare a griului şi orzului apreciată de specialişti ca fiind 20 octombrie, a fost depăşită şi unele Unităţi, îndeosebi din sudul judeţului, mai au de realizat lucrarea pe mari suprafeţe. Printre acestea se numără cooperativa agricolă din Ostrov, Băneasa, cea din Limanu etc. Este adevărat, din constatările făcute pe teren ,rezultă că, la ora actuală, în aceste unități se fac mari eforturi pentru a recupera cît mai grabnic întîrzierile de pînă acum, dar aceasta, cum bine se știe, nu este o treabă atît de uşoară. De ce s-a ajuns la această situaţie ? în principal, din cauză că, în mod cu totul şi cu totul nejustificat, lucrarea a început tîrziu. La aceasta se mai adaugă faptul că în prima parte a intervalului de timp rezervat semănatului, în unele unităţi s-a lucrat dezorganizat, fără să se mobilizeze toate forţele existente. Astfel, în raza de activitate a I.M.A. Albeşti, mulţi mecanizatori au lipsit de la lucru, iar şefii de secţii au privit situaţia neputincioşi, din capul tarlalelor. Asemenea lucruri s-au întîmplat chiar şi în localitatea de reşedinţă a întreprinderii, sub ochii conducerii acestei unităţi, ceea ce este inadmisibilă de neînţeles. Situaţii asemănătoare au făcut ca în cooperativele agricole deservite de întreprinderea de mecanizare din Ostrov, Băneasa, Mircea Vodă şi Remus Opreanu restanţele la semănat, raportate la sarcinile de plan, să depăşească 20 la sută. Fireşte, în judeţ, majoritatea unităţilor agricole au terminat această lucrare de importanţă capitală pentru recolta viitoare. Printre ele se numără cooperativele din Cobadin, Viişoara, Tătaru, Lumina, Biruinţa, Horia, Mioriţa şi altele, dar rezultatele lor pun încă o dată în lumină lipsa de organizare din unităţile codaşe şi impun luarea unor măsuri urgente pentru ca măcar în ultimul ceas, toate forţele să fie mobilizate pentru terminarea grabnică a semănatului. Odată cu sfîrşitul lunii octombrie, expiră şi termenul maxim stabilit pentru încheierea recoltării porumbului. Ne este plăcut să relevăm faptul că unele cooperative agricole — Topraisar, Costineşti, Tuzla, 23 August, Năvodari şi altele — prin eforturi demne ,de toată lauda, au reuşit să încadreze această importantă lucrare în perioada optimă, să încheie recoltatul. In celelalte unităţi, însă, rezultatele înregistrate la recoltat sunt departe de a fi satisfăcătoare. Dacă aici se va menţine şi pe viitor actualul ritm de lucru, atunci recoltatul nu va putea fi terminat mai devreme de 15 noiembrie. Şi la această lucrare cele mai mari restanţe sunt în cooperativele din sud. Astfel, la Oltina mai sunt de recoltat aproape 1 000 hectare, la Viile, Văleni, Cerchezu şi Osmancea porumbul nu a fost cules decit de pe jumătate din suprafeţele cultivate ş.a.m.d. Dacă consiliile de conducere ale acestor unităţi nu vor mobiliza, imediat, toate forţele, toate braţele de muncă, există pericolul ca zăpada să se aştearnă peste porumb. Mult porumb nestrîns se află şi în alte părţi ale judeţului. Peste tot, cauzele sînt aceleaşi : slaba organizare a muncii, participarea nesatisfăcătoare la lucru a unor cooperatori, proasta folosire a utilajelor. La cooperativele agricole din Scărişoreanu, Cerchezu şi Rîmnic, bunăoară, se recoltează în aceste zile numai cu jumătate din forţele existente, iar folosirea neraţională a maşinilor şi utilajelor de care dispun cooperatorii se reflectă mai ales în faptul că în afara porumbului care aşteaptă în lan, alte 60 000 tone se află în grămezi, pe cîmp. De acum încolo, vremea se poate înrăutăţi oricînd, ne poate furniza tot felul de surprize. Nu putem, deci, nu avem dreptul să perpetuăm asemenea stări de lucruri, să lăsăm pe cîmp, supuse intemperiilor, sute de mii de tone de porumb. Cum arătam, unii conducători de unităţi nu prea înţeleg acest lucru. O dovedeşte şi un alt fapt : pînă acum două zile, la baza de recepţie din Cernavodă, se predaseră doar 300 tone de porumb, la Adamclisi doar 700 tone, iar la Tîrguşor şi Oltina numai 1200 tone şi, respectiv, 1 500 tone, ceea ce este extrem, extrem de puţin faţă de cantităţile contractate. Pornind de la aceste considerente, de la necesitatea de a preîntîmpina degradarea porumbului aflat pe cîmp, direcţia agricolă judeţeană a recomandat conducerilor de unităţi ca duminicile să folosească intens mijloacele de transport la căratul porumbului din cîmp. Şi de data aceasta, însă, au răspuns iniţiativei tot fruntaşii. La Cobadin, bunăoară, unde s-au mobilizat toate autocamioanele, remorcile şi atelajele din zootehnie, s-au transportat duminică 237 tone porumb, la Negreşti — 200 tone, la Lanurile — 127 tone. In schimb, în cooperativele din Urluia, Adamclisi, Abrud, Ion Corvin, Independenţa, Piatra, nu s-a cărat nici un,ştiulete. Acest fapt, ca şi celelalte neajunsuri prezentate dovedesc că nu este suficient să se iniţieze diferite măsuri, să se facă recomandări privind desfăşurarea uneia sau alteia dintre lucrări. Important este ca aceste iniţiative, aceste măsuri să fie dublate de un control riguros, permanent, în fiecare unitate, din partea lucrătorilor direcţiei agricole judeţene şi uniunii judeţene. Este o cerinţă căreia, cel puţin în zilele care urmează, trebuie să i se dea neapărat curs. G. MIHAESCU coresp. „Satului socialist" CONSTĂNIEI IE OBIȘNUISERĂ CU ALTFEL DE REZULTATE AU ÎNCEPUT SA CADA PLOILE. ACUM FIECARE CEAS BUN DE LUCRU TREBUIE FOLOSIT LA MAXIMUM PENTRU.• ÎNCHEIEREA semănatului RECOLTAREA CULTURILOR DE TOAMNĂ (Urmare din pag. 7) pentru însăminţarea a încă 378 716 hectare se impun eforturi foarte mari. Suprafeţele râmase a fi insămînţate depăşesc cu peste 20 000 hectare realizările din ultima săptămînă, fără a mai pune la socoteală că această sarcină o au de realizat numai mecanizatorii şi cooperatorii din 32 de judeţe. Situaţia este deosebit de îngrijorătoare mai ales în judeţele Dolj, unde au mai rămas de insămînţat 38 213 hectare, în Olt — 27 548 hectare, Mureş — 21 956 hectare, Arad — 16 847 hectare, Timiş — 15 000 hectare. Şi în alte judeţe au mai rămas de insămînţat suprafeţe ce depăşesc 10 000 hectare. Cu toate că solul are atîta nevoie de umiditate să sperăm că ploile nu se vor ţine lanţ, că vor mai fi şi zile bune de lucru. La întocmirea programului de muncă pentru a doua zi va interveni acum, de fiecare dată, acel „dacă timpul nu va permite". Cu o bună organizare a muncii, însă, printr-o concentrare a forţelor se poate şi trebuie să fie bine exploatat fiecare ceas bun de lucru în cîmp. Acolo unde aversele sînt mai slabe şi cîmpul permite intrarea maşinilor să fie folosită întreaga zi-lumină. Mai mult ca oricînd, în condiţiile de faţă prezenţa inginerilor şefi, a specialiştilor in cîmp, acolo unde se insămînţează griul, este absolut necesară. Trebuie verificate, supravegheate atent condiţiile în care se execută lucrarea şi de hotărît măsuri de Ia caz la caz. Umezirea stratului de la suprafaţă creează pericolul infundării oficiilor care conduc sămînţa în brazdă, ceea ce impune o atentă supraveghere de către oamenii de pe semănători. Toţi cei care lucrează pe ogoare, şi nu numai ei, ştiu că însăminţarea griului nu este o lucrare oarecare, ci o condiţie de bază a asigurării piinii întregului popor. Este frig, cad ploi, dar orice sacrificiu nu este prea mare pentru a realiza această sarcină — însămințarea griului. * • • • • Prin încrucişare, indici superiori de producţie şi reproducţie Cercetările efectuate la I. A. S. Cîmpulung Muscel, în colaborare cu specialiştii Institutului Agronomic „N. Bălcescu", au urmărit comportamentul vacilor metise (Jersey X Brună) in condiţiile zonei subalpine a Judeţului Argeş. S-a constatat că la metise intervalul mediu între fătări (lactaţia II-a) este mai scurt cu 44 zile decit la animalele din rasa Brună, apropiindu-se de valoarea ideală (365 zile), care permite obţinerea cite unui produs în fiecare an. Totodată, indicele de fertilitate este de 95 la sută, iar calitatea laptelui (conţinutul de grăsime şi proteine), superioara. Adaptarea metiselor pe păşunile subalpine s-a făcut normal. Se recomandă, în consecinţă, încrucişarea industrială a vacilor Brune ca tauri Jersey, mai ales cînd aceştia sunt de bună calitate. Noi linii de grîu Colectivul ştiinţific al Staţiunii experimentale agricole din Turda acordă o deosebită atenţie ameliorării griului de toamnă. Recent, directorul staţiunii, inginerul Victor Tătaru, a comunicat încheierea cercetărilor la o serie de linii noi de grîu de mare productivitate. Dintre acestea se remarcă în special soiul intensiv „Turda 193“, care pe loturile experimentale a dat producţii de 4 000—5 000 kg la hectar. 751 are, de asemenea, o mare rezistenţă la cădere, boli şi dăunători şi însuşiri bune de panificaţie. Noul soi a fost introdus în programul de înmulțire pentru următorul cincinal. . (Urmare din pag. I) din grădină, în special a rădăcinoaselor şi vărzoaselor. • Trebuie adunaţi de pe ultimele suprafeţe şi cartofii, luîndu-se măsuri de sortare şi depozitare corespunzătoare. Totodată, se cere continuată acţiunea de selectare a materialului semincer, astfel ca fiecare unitate să-şi asigure, încă de pe acum, întregul necesar pentru anul viitor. • Sînt necesare eforturi suplimentare pentru a recupera rămînerile în urmă la însămînţatul verdeţurilor timpurii. • In sere şi răsadniţe trebuie să se treacă la însăminţarea culturilor forţate. • Depozitarea gunoiului de grajd pentru răsadniţe, efectuarea arăturilor adinei şi fertilizarea suprafeţelor destinate viitoarelor culturi de legume, repararea răsadniţelor vechi şi construirea celor noi, sînt alte lucrări cărora trebuie să li se acorde atenţie începînd de săptâmîna viitoare. POMICULTURA ŞI VITICULTURA • Trebuie impulsionat ritmul recoltării la struguri, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru evitarea pierderilor şi deprecierea producţiei. Aceeaşi sarcină stă şi în faţa pomicultorilor care vor trebui să încheie culesul fructelor — şi el întîrziat în anumite judeţe ale ţării. • După recoltarea strugurilor şi a fructelor, în vii se va trece la fasonarea şi stratificarea butaşilor port-altoi, iar în livezi vor fi începute lucrările de protejare a pomilor contra îngheţurilor, zăpezilor mari şi rozătoarelor. • Atît în vii cît şi în livezi trebuie continuate lucrările de desfundare a terenului în vederea efectuării noilor plantaţii. CREŞTEREA ANIMALELOR • Continuă intens acţiunea de însilozare a cocenilor de porumb în amestec cu colete de sfecla,, cu plante din culturile duble şi resturi din legumicultura. • Se va urgenta încheierea lucrărilor de reparare şi modernizare a adăposturilor vechi, concomitent cu finisarea şi darea în folosinţă a noilor construcţii zootehnice. • Monta la oi şi bovine, vaccinările contra pestei porcine, tratamentele împotriva fasciolozei la oi şi bovine, depistarea eventualelor boli la animale, adăpostirea stupilor etc., sunt acţiuni care, de asemenea, vor trebui urmărite de către cei ce se ocupă cu creşterea animalelor. Judeţul Brăila şi-a îndeplinit planul la însilozarea furajelor Lucrînd din plin la însilozatul furajelor şî în cursul ultimei săptămîni, cooperativele agricole din judeţul Brăila, şi-aţi realizat planul anual. Culturile duble semănate pe 31480 de hectare, cît şi cocenii de porumb în stare verde au constituit principala materie pentru obţinerea nutreţurilor suculente. Valorifiend cele două surse, cooperativele agricole din judeţ au însilozat 168 591 de tone de furaje, cu aproape 8 000 de tone mai mult decit era prevăzut. Numai în ultimele 2 zile ale săptăminii au fost însilozate peste 4 500 de tone. Cu toate că planul a fost depăşit, însilozarea continuă în acelaşi ritm rapid. GH. ŞTEFAN (Urmare din pag. 1) Suți milioane de lei contabilizate aproape integral la capitolul pierderi. Aceste salarii, care n-au produs mai nimic, se prezintă acum într-o dezolantă paragină. Conducerile unităților le privesc și ele cu inima strînsă. Speră să primească în termen util proiecte noi, mai bune decit cele după care s-au construit actualele salarii, pentru a putea trece la refacerea lor. Numai că studiile, proiectele, soluţiile de care au nevoie unităţile intime să sosească. Consiliile de conducere, specialiştii din cooperative au prins din zbor cite o vorbă, două despre ceea ce se intenţionează în legătură cu fostele salarii. Din toate acestea au înţeles că se prelimina consolidarea salariilor existente, dar costul previzibilelor consolidări va fi mult prea mare. De aceea, consiliile de conducere sunt în dilemă. Dar poate că la direcţia agricolă a judeţului, presupunem noi, s-a ajuns la o concluzie, se ştie ceva în plus. Cu gîndul acesta îl abordăm pe inginerul Emilian Mihăilescu, directorul direcţiei agricole judeţene. Reproducem întocmai discuţia cu dînsul . — Iniţial, se stabilise pentru toamna aceasta construirea de noi solarii pe circa 70 de hectare în cadrul unor unităţi şi asociaţii intercooperatiste. Ni s-a pus chiar la dispoziţie proiectul tipului de solar îmbunătăţit realizat de I.C.P.L.F. S-a renunţat însă şi s-a hotărit ca fondurile pentru investiţii alocate legumiculturii să fie folosite pentru consolidarea solariilor construite anul trecut pe 124 de hectare, solarii care, din motive pe care cred că le cunoaşteţi, nu au dat rezultate... I-am descris tovarăşului director peisajul intîlnit în cooperativele agricole posesoare de salarii. — Da, lucrările de consolidare încă nu au început. După cîte ştiu eu, suntem în faza unor studii privind stabilirea şi aplicarea celei mai economicoase soluţii. Tovarăşul inginer Cioc vă poate da toate amănuntele... înainte de a relata discuţia purtată cu tovarăşul Cioc, nu mi se pare de prisos să reamintesc că omul care şi-a început relatarea cu : „După cine ştiu eu“..„ ceea ce înseamnă că, de fapt, nu cunoaşte situaţia dintr-unul din sectoarele importante ale agriculturii judeţului, nu este altul decit şeful direcţiei agricole judeţene. Dar să vedem ce ne poate spune inginerul Gh. Cioc, director adjinct al direcţiei agricole. El cunoştea starea de @ • • Ш lucruri din fiecare unitate şi era dispus să discute pe larg despre cauzele care au dus la distrugerea salariilor. Despre ceea ce ne interesa, de fapt, adică despre măsurile de repunere a salariilor în stare de funcţiune n-am putut afla mare lucru. Am înţeles doar că acţiunea se află intr-un punct mort. Spre convingere, iată relatarea pe care ne-a făcut-o tovarăşul Cioc. — Lucrările de consolidare — mai ales în cazul solariilor care aparţin unui număr de opt asociaţii intercooperatiste — urmează să fie efectuate de către Uzina de reparaţii Roşiori. Lucrarea nu a fost încă contractată, fiindcă nu s-a căzut de acord cu constructorul asupra costului. După noul proiect întocmit de I.C.P.L.F. — a continuat el — costul lucrărilor de consolidare se ridică la 58 609 de lei la hectar în cazul folosirii unor sifipi din beton armat şi la 32 000 de lei in cazul că se folosesc sffipi din lemn C.R. Constructorul susţine că nu se poate încadra în aceste costuri şi solicită, în funcţie de materialele amintite, 72 000 lei şi, respectiv, 42 700 lei la hectarul de solar. La rindulei, Banca Agricolă ne-a comunicat că nu acordă credite pentru consolidarea solariilor decit în valoare de pînă la 25 000 de ied la hectar. — Şi ce credeţi dv. că trebuie făcut pentru rezolvarea acestei situaţii? — Acceptarea condiţiilor pe care le pune constructorul mi se pare a fi singura soluţie. Va trebui să-i plătim cît ne pretinde. — Conducerile asociaţiilor şi cooperativelor agricole cunosc costul lucrărilor de consolidare ? Ce părere au ? —• Deocamdată nu-1 cunosc. îl vor afla însă săptămina viitoare cînd vom organiza o consfătuire de lucru cu toţi factorii de răspundere din unităţi... — Lucrările de consolidare a salariilor trebuie încheiate pînă la sosirea iernii. Veţi reuşi oare ? — Depinde de data cînd va fi deschisă finanţarea, de ritmul în care se va face aprovizionarea cu materiale, de posibilităţile constructorului, de mulţi alţi factori pe care încă nu-i putem prevedea. După marele număr de condiţionări pe care, pentru a economisi spaţiul, le-am relatat doar în parte, tovarăşul Cioc încheie cu o concluzie surprinzătoare : „Oricum, vom termina la timp“... După cum se va vedea mai tîrziu, vom primi şi de la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii aceeaşi asigurare, formulată în termeni aproape identici. Deci, nimeni nu ştie nimic precis, dar asigurările că totul se va încheia cu bine curg. Discuţiile de pînă acum, şi multe din cele care vor urma, repetă aidoma asigurările de anul trecut, incit ai neplăcuta senzaţie că asculţi o mult prea veche şi birbuită placă. Să ne abţinem însă de la comentarii şi să-l ascultăm pe tovarăşul Radu Rîciu, deputat în Marea Adunare Naţională, preşedintele cooperativei agricole din Drăgăneşti-Vlaşca. Aici trebuie executate lucrări de consolidare a solariilor pe 5 hectare. Cuvintele tovarăşului Rîciu, priceput conducător de cooperativă agricolă, sunt, cu îndreptăţire, deosebit de aspre, dar şi deosebit de tonice. Să-l ascultăm . — Pentru amenajarea fiecărui hectar de solar am investit cite 240 000 de lei, din care circa 48 000 de lei reprezintă costul foliei de polietilenă. Solarul n-a rezistat vînturilor. Sistemul de acoperire a fost necorespunzător. De altfel, întregul proiect nu a prezentat garanţia reuşitei. Ne-am ales cu pagubă, în loc de legume timpurii şi de venituri. Acum ni se propune să mai investim pentru consolidare încă 60 000—70 000 de lei la hectarul de solar. Aceasta este o soluţie pe care, noi cel puţin, nu o vom accepta, în primul rînd pentru că este prea costisitoare, în al doilea rînd pentru că, necunoscînd noul proiect de solar, realizat de I.C.P.L.F., după care urmează să se execute consolidarea isolariilor noastre, nu ne putem pronunţa, asupra calităţilor lui. Nu mai sintem dispuşi să acceptăm experienţe al căror cost să-l suporte cooperativa, masa de ţărani cooperatori. — Trebuie să înţelegem din cele ce ne-aţi spus că veţi renunţa la cultura legumelor în solarii ? — Nicidecum. Avem stilpi de lemn C. R. şi celelalte materiale trebuincioase. Vom consolida solariile cu torţe proprii, iar după calculele noastre manopera se va ridica la circa 4 000 de lei la hectar. După observaţiile noastre atente, tot secretul constă in fixarea foliilor. Am găsit un sistem de fixare cu ştacheţi, cu care credem că nu vom da greş. Terenul din solarii a fost arat, nivelat şi fertilizat cu 600 kg de superfosfat şi 25 de tone de îngrăşăminte naturale la hectar. La cooperativa agricolă din Feretu, posesoare a 15 hectare de solar, ca şi in toate celelalte unităţi cooperatiste din judeţ, cu excepţia celor de la Drăgăneşti-Vlaşca şi Furculeşti, se exprimă serioase îndoieli în legătură cu posibilitatea consolidării solariilor în această toamnă. îndoielile sunt justificate de faptul că la această oră, cînd ar trebui să se lucreze din plin la refacerea solariilor, la Peretu, ca şi în alte părţi, încă nu se ştie cum se va proceda, ce materiale se vor folosi, de unde vor fi procurate, cit va costa lucrarea şi care va fi eficienţa ei economică. Toate acestea fac ca unităţile cooperatiste să tergiverseze începerea unor lucrări care, in orice caz, vor trebui efectuate. Terenurile destinate culturii legumelor in solarii nu au fost eliberate, arate, fertilizate, nivelate. Am discutat problemele prezentate aici şi la direcţia de resort din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Specialişti din cadrul acestei direcţii ne-au asigurat că au luat problema în studiu şi îşi înnoiesc garanţiile pe care ni le-au dat şi altădată, asigurindu-ne că totul se va face la timp şi cu eficienţa cuvenită. Deficienţele constatate de noi în Teleorman, şi nu numai în acest judeţ, nu ne dau dreptul să afirmăm că lucrările de consolidare a salariilor deteriorate vor fi terminate in toamna aceasta. Dacă atmosfera de automulţumire nu este destrămată la timp, dacă problemele de principiu nu se rezolvă imediat şi nu se iau măsuri practice neintîrziate, multe lucrări nici măcar nu vor fi începute pînă la sfîrşitul anului. Fără a încerca să scuzăm lipsurile mari pe care le au cooperativele agricole şi uniunile cooperatiste, ţinem să subliniem încă o dată, în final, că pentru situaţia creată în legătură cu stadiul actual al pregătirii salariilor, nu cu mult deosebit in alte judeţe de cel existent în Teleorman, se face în întregime vinovată Direcţia generală a producţiei hortiviticole din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Total nesatisfăcătoare este şi situaţia construirii serelor-înmulţitor, iar celelalte investiţii cu profil legumicol nu se prezintă mult mai bine. Ţinînd seamă de situaţiile pe care le-am prezentat aici, precum şi de alte numeroase semnale critice publicate de ziarul nostru, propunem ca problemele legumiculturii să facă obiectul unei neintîrziate şedinţe a colegiului ministerului, la care să ia parte reprezentanţii presei şi la care să fie invitaţi să-şi spună cuvîntul cadre de conducere din cooperative agricole cum sunt cele din Tomnatic, Bucov, Drăgăneşti-Vlaşca, Gh. Doja. CONSTRUCŢIA SOLARIILOR