Satul Socialist, noiembrie 1970 (Anul 2, nr. 463-487)
1970-11-21 / nr. 480
Nr. 480 - Sîmbătă 21 noiembrie PROBLEMA SĂPTĂMÂNII ЯШИ m© : ф Q SATUL SOCIALIST Spunea cineva odată că există o simfonie de o extraordinară frumuseţe care — spre deosebire de cele care îşi iau zborul de pe coardele instrumentelor muzicale — face să vibreze nu doar inima, ci şi mintea fiecărui om. Aceasta este simfonia cifrelor, pe nedrept numită aridă de cei care izbutesc să vadă frumusețea numai într-o alternativă de culori sau de sunete. Dasi destul cu introducerea pentru că cele 5 393 de tone de porumb predate de cooperativa agricolă Scînteia au un limbaj suficient de elocvent : aproape 5 400 de tone, adică 540 de vagoane, adică mai mult de cinci trenuri, lungi de crezi că nu se mai termină, atît porumb a pornit spre depozitele statului dintro singură cooperativă din judeţul Ialomiţa. In plan, cooperatorii prevăzuseră să predea 2 240 de tone. Depăşirea de peste două ori a obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care unitatea şi-a propus să sporească şi livrările la carne şi lapte, înseamnă mai mult decît un succes, mai mult decît o victorie. Dar destul şi cu acest exemplu. Se cuvine, trebuie să spunem cîteva cuvinte şi despre alte unităţi. Despre cooperativa din Iaşu, situată în acelaşi judeţ, Ialomiţa, căreia doar 50 de kilograme îi mai trebuiau pentru ca să livreze, pentru fiecare hectar de cultură, cite patru tone de porumb boabe aduse la stat. Despre cooperativa din comuna Gheorghe Doja, care a predat peste plan circa 2 000 de tone de porumb — de două ori mai mult decît cea din Iaşu... Pînă marţi, 40 de unităţi cooperatiste din judeţul Ialomiţa livraseră mari, cantităţi de porumb peste prevederi. Fireşte, că ne este imposibil să le enumerăm pe toate. Cooperativele din Săveni, Smirna, Traianu, Griviţa, Ceacu — cu 1017—1500 de tone livrate in plus — se înscriu alături de unităţile amintite mai înainte printre furnizorii de porumb cu cele mai bune realizări. Totalizînd angajamentele luate de adunările generale ale cooperativelor, judeţul Ialomiţa a anunţat că va depăşi obligaţiile contractuale■ cu 40 000 de tone de porumb■ De altfel, pînă deunăzi, fusese livrată 70 la sută din cantitatea de porumb contractată. Cantităţi importante peste plan, cantităţi care sunt insă departe de a le egala pe cele livrate de unităţile ialomiţene, au livrat şi numeroase cooperative din judeţul Ilfov : Ghimpaţi, Gogoşari, Slobozia, Afumaţi, Ion Roată, Manasia, Domneşti. Pe întregul judeţ au fost predate la fondul de stat peste 110 000 de tone, ceea ce reprezintă 70 la sută din prevederi. La rîndul lor, marea majoritate a cooperativelor agricole din judeţul Teleorman şi-au achitat în întregime obligaţiile asumate prin contract. Pînă în seara zilei de 19 noiembrie ele au transportat în baze 70 540 tone, ceea ce reprezintă 92 la sută din plan. Producţiile mari dobîndite la hectar, temeinica organizare a recoltării şi transportului şi mai cu seamă înţelegerea limpede a cerinţelor economiei naţionale au stat la temelia realizărilor pe care le-am înfăţişat succint. Ca în atîtea alte rînduri, ţărănimea cooperatistă a făcut din nou dovada înaltei sale conştiinţe politice, a patriotismului fierbinte de care este animată, dovedind conducerii partidului şi statului că se poate bizui oricînd pe maturitatea şi spiritul ei de abnegaţie. Şi în acest an greu, FRUNTAŞII RĂMiN TOT FRUNTAŞI Numeroase sunt plantele care îşi dispută locul de frunte Intre culturi. In Zila temperată, de exemplu, la acest loc aspiră griul, sinonim cu plinea noastră cea de toate zilele, lucerna, soia... Dar oricite argumente ar arunca în balanţă, eie pălesc în faţa celor pe care le prezintă porumbul, care tronează fără rival între culturi pe toate meridianele globului. Deşi astăzi, spre deosebire de trecut se obţin producţii medii de câteva ori mai mari, nu s-a ajuns şi nici nu credem că se va ajunge prea repede să se spună că acest produs s-a realizat în, cantităţi suficiente. Prea multe şi prea importante îi sunt întrebuinţările ! Statul nostru plăteşte producătorilor preţuri bune pentru porumb, ceea ce le permite să realizeze venituri deosebite, de ordinul a milioane de lei; cooperativa agricolă Scînteia, bunăoară, de care ne vom ocupa în această pagină, predă statului porumb în valoare de aproape 6,5 milioane de lei. Aşa se explică faptul că şi în această toamnă numeroase cooperative agricole nu numai că se achită cu promptitudine de obligaţiile contractuale asumate faţă de stat, dar livrează suplimentar acestuia importante cantităţi de porumb. După cum se va vedea din pagina de faţă, adoptind o asemenea orientare cooperativele în cauză îşi sporesc substanţial sursele de creştere ale veniturilor băneşti,şi, totodată, se achită de o importantă îndatorire patriotică, aceea de a participa activ la satisfacerea necesităţilor mereu crescinde ale economiei noastre, la edificarea socialismului în România — operă vastă care asigură bunăstarea fiecăruia dintre noi. Sublinind această orientare proprie marii majorităţi a cooperativelor agricole, se cuvine spus că sunt şi unităţi care tergiversează livrările, cu alte cuvinte îndeplinirea obligaţiilor ferme asumate prin contract. Ca şi în alte situaţii cauza constă în organizarea defectuoasă a muncii. Pornind de la această constatare trebuie să reamintim producătorilor că porumbul este un produs perisabil ca,oricare altul. El nu trebuie lăsat să zacă în cîmp, ci livrat imediat. Un loc aparte în activitatea consiliilor de conducere se cuvine să ocupe şi porumbul rămas în unităţi pentru a fi repartizat ca retribuţie în natură a muncii sau pentru a fi folosit în procesul de producţie din zootehnie. El trebuie îngrijit ca ochii din cap. Cel cuvenit cooperatorilor să fie repartizat de îndată ce se termină achitarea obligaţiilor către stat ; celălalt să fie pus sub cheie şi eliberat numai pe bază de raţii, acelor specii şi categorii de animale în hrana cărora este strict necesar. Pentru a vedea — măcar parţial — cum sunt respectate aceste cerinţe, în ce ritm şi în ce condiţii se efectuează transportul şi depozitarea porumbului din cîmp în bazele de recepţie, publicăm constatările şi aprecierile noastre rezultate dintr-un raid anchetă organizat acum cîteva zile in judeţele IALOMIŢA, ILFOV şi TELEORMAN. ÎNCHEIEREA LIVRĂRII Şl DEPOZITĂRII PORUMBULUI «мммивдггтгтп—■— ТЖТ—ДШ—тглип—I .....................................................................тттг^тташггпи 11 Iliin După ce me-am ocupat de situaţia întîlnită în baze, revenim la cooperative şi mume la acelea în care, din cauza slabei organizări a transportului, s-a întîrziat mult livrarea porumbului. Lipsa de răspundere cu care se munceşte în unele cooperative, asociată cu încercările de a se escamota adevărul, ne-a fost demonstrată limpede de valorificatorul Gh. Stoica de la cooperativa din Ileana, judeţul Ilfov, întîlnit destul de devreme, la ora 8, la baza de recepţie. Ştiind, că unitatea în care lucrează mai are de predat aproape 2 000 de tone de porumb am căutat să aflăm ţie la Gh. Stoica ce se întreprinde pentru afluentarea acţiunii.. — Intensificăm transportul, tovarăşe, asta întreprindem. Astăzi, bunăoară, transportăm porumb în bază cu 12 autocamioane şi 4 remorci. Dacă n-aţi fi grăbit, acum le-aţi vedea venind, în coloană. Cînd ne apucăm de un lucru noi nu ne jucăm. Deşi eram grăbiţi, am aşteptat, dar nici urmă de camioanele promise. Am văzut vreo 5—6 din ele, dar nu la bază, ci la sediul cooperativei unde staţionau goale. Nu aveau ce să transporte, întrucât porumbul nu fusese bătut. Curînd au mai sosit din cîmp două autocamioane pline cu porumb şi pline au rămas, căci nu avea cine să le descarce. Preşedintele lipsea din unitate şi nici peste vreun brigadier nu am dat prin preajmă. Cooperativa din Ileana are un grafic zilnic de livrare de 150 de tone şi îl realizează în proporţie mai mică de 50 la sută. Dacă ritmul nu se va intensifica, livrarea va mai dura cel puţin o lună. La cooperativele din Cărbuneşti şi Sohatu, tot din judeţul Ilfov, care mai au de livrat 800 şi, respectiv, 800 de tone, nu am găsit nici un mijloc de transport la sediu. Am dat peste ele fie încărcate, fie goale la capătul tarlalelor. Şoferii şi rutieriştii uitaseră să mai plece în cursă. De altfel, nici nu aveau cu cine să încarce pentru că cei din consiliu nu organizaseră munca. Mult întîrziată este livrarea porumbului şi în unele cooperative din judeţul Ialomiţa. Cea din Ciureşti nu a predat nici un bob timp de trei zile, deşi baza din Călăraşi, spre deosebire de altele, are spaţii de depozitare, iar munca de preluare este aproape ireproşabil organizată. Indiferenţa faţă de organizarea muncii de transport şi livrare ia uneori forme bizare. Cooperativa „7 Noiembrie", din comuna Ştefan Vodă trimisese la baza din Călăraşi patru autocamioane însoţite de doi bătrîni care să le descarce. Cît timp a durat descărcatul s-ar mai fi putut efectua cîteva transporturi. Alături erau 30 de căriţe ale cooperativei din Negru Vodă pe care le descărnau patru cooperatori, de asemenea oameni în vîrstă. Dacă cei 30 de conductori în general oameni ca bradul, ar fi pus mîna să descarce, lucrul s-ar fi terminat în cîteva minute, iar nu în trei ore. Oare conductorii de atelaje sunt plătiţi doar ca să mine caii ? Bizară optică ! Slaba organizare a muncii este evidentă şi la cooperativele din Grădiştea, Rasa, Modelu, Dichiteni. In ziua cînd am vizitat bazele din Călăraşi şi Ţăndărei ele nu efectuaseră nici un transport. Că munca este organizată cum se nimereşte ne este dovedit şi de următorul fapt : în cîte o zi cooperativele din Platoneşti şi Ţăndărei transportă la baza aflată în apropiere cîte 150—170 de tone, pentru ca în ziua următoare să livreze cel mult câte 17. Ca în atîtea alte cazuri, comentariile sunt de prisos. Ţinem totuşi să reamintim consiliilor de conducere, răspunzătoare directe de avutul obştei, că a lăsa lucrurile să se desfăşoare la întîmplare, a nu organiza încărcarea, transportul şi descărcarea, a nu controla modul cum decurge livrarea pentru a lua operativ măsurile de rigoare înseamnă a ajunge mai mult ca sigur la mari şi irecuperabile prejudicii materiale. Mai ales că porumbul lăsat neacoperit în cîmp şi în jurul sediilor este supus unei degradări ligure şi rapide. Iată şi un exemplu, deşi nu credem că este prea mare nevoie de el pentru a ne susţine afirmaţiile, în zilele cînd am vizitat judeţul Ialomiţa, în unele zone a plouat torenţial. După încetarea ploii am asistat la predarea unei mari cantităţi de porumb de către cooperativa din Ciochina. Peste 65 la sută din fiiuleţi — fi erau nu mai puţin de 813 tone de porumb — mucegăiseră fi conducerea bazei a refuzat să preia o parte din această cantitate. Cei rămaşi in unitate vor fi introduşi în hrana animalelor însă capacitatea lor nutritivă va fi cu mult sub cea normală, puţind provocă diminuări serioase ale producţiei, îmbolnăviri şi chiar mortalităţi dacă nu se iau măsuri serioase de oprire a fenomenului de mucegăire şi apoi să se treacă la preparare. Aşa pot păţi toate cooperativele care întîrzie livrarea, care ţin porumbul expus intemperiilor. Atrăgînd atenţia asupra datoriei urgentării livrărilor, a predării unui porumb de cea mai bună calitate, se cuvine să subliniem că de aceeaşi grijă trebuie să se bucure, sub raportul păstrării, şi produsele reţinute pentru baza furajeră şi pentru plata în natură a cooperatorilor. La aşa organizare, ASARITM . Ф . . © © © in ştiulete, doi ştiuleţi... Consiliul de conducere al cooperativei agricole Mărcuţa - Ilfov, vrea să afle citi ştiuleti de porumb in cap într-o remorcă cu o capacitate de 6,5 tone. Cum procedează? Trimite la bază cite o remorcă cu ştiuleţi. Cooperatoarea specializată in numărătoare are sarcina să arunce ştiuleţii cu mina, unul cîte unul. Această operaţie, respectiv descărcatul remorcii, durează 4—5 ore. Biata femeie îşi dătoată osteneala. Numai că, de fiecare dată, cînd ajunge la jumătatea remorcii, încurcă numărătoarea şi se prezintă la unitate cu capul plecat. Aşa a păţit şi intr-una din zilele trecute. Vina e insă a consiliului de conducere care nu repartizează şi un... contabil pentru a ţine evidenţa numărătorii. Lichidînd şi această gravă deficienţă, conducerea cooperativei va reuşi să afle ce doreşte. Noi insă am vrea să aflăm cînd va termina livrarea porumbului, datorat statului, căci povestea cu numărătoarea ştiuleţilor ţine in loc remorcile şi celelalte mijloace de transport. PAGINA 3 Nu cunosc tovarăşe! Ştie laboratorul Am mai afirmat şi cu alt prilej că spre deosebire de anii trecuţi, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat, pe alocuri, chiar în 1970, la unele produse, majoritatea cooperativelor sînt mulţumite de modul cum decurge preluarea porumbului. Faptul se datorează atît creşterii gradului de răspundere şi corectitudine al salariaţilor I.V.C., cit şi cooperativelor agricole care acordă o mai mare atenţie felului cum se preia producţia. In plus, pe lingă bazele mari, care dispun şi de silozuri — Slobozia, Călăraşi, Căzăneşti, Fundulea etc. — am găsit delegaţi ai direcţiilor agricole judeţene, special detaşaţi pentru a asista la cîntăriri, analize, calcularea randamentelor. Dacă aceasta este situaţia de ansamblu, trebuie spus că, pe alocuri, am fost martorii unor situaţii nefireşti, în care indicii calitativi erau stabiliţi numai de către salariaţii bazei. Aşa se petrec lucrurile de cele mai multe ori la baza din Fundulea, bază de la care lipseşte uneori şi delegatul direcţiei agricole a judeţului Ilfov, căruia ii revine datoria de a asista la cîntăriri, stabilirea randamentului etc. După cum ne informa şeful aceleiaşi baze, unele cooperative — Ileana, Tămădău, Branişte etc. — nu au nici măcar curiozitatea de a se iteresa de calitatea şi soarta produsele pe care le livrează. Dacă nu le-ai ţine baza la curent, consiliile de conducere ale respectivelor unităţi nu ar şti cît au predat, cît mai au de livrat. Curioasă este şi situaţia întîlnită la baza din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa. Aici există un delegat al direcţiei agricole şi cîte unul din aproape fiecare cooperativă care livrează porumb. Nu le-am prea înţeles rostul din moment ce stabilirea indicilor calitativi se efectuează nu în momentul preluării produselor, ci seara tîrziu, după plecarea delegaţilor. Această practică, procentul mare de umiditate, precum şi randamentul scăzut stabilit pentru o serie de cooperative, între care şi aceea din Valea Ciorii, creează justificate suspiciuni. De altfel, nici noi nu putem să ne abţinem de la a face o comparaţie între bazele din Ţăndărei şi Călăraşi. De ultim bază unităţile sunt foarte mulţumite ; aici, umiditatea este de circa 16 la sută, iar randamentul de 82 la sută, ori chiar mai mare, în schimb, pe prima o suspectează de incorectitudine. La cele două baze predau porumb unităţi situate în aceeaşi zonă pedoclimatică, aşa că faptul trebuie lămurit. Stabilirea indicilor cantitativi trebuie obligatoriu efectuată în prezenţa ambelor părţi. Afirmăm aceasta gîndindu-ne că reprezentantul cooperativei trebuie să fie un bun cunoscător al problemelor. Altfel, o să asistăm la situaţii de felul celei întilnite la baza de recepţie „Constantin David" din Capitală. Delegatul cooperativei din Ştefăneşti, care descărca alături de ceilalţi cooperatori — lucru ce merită, desigur, lăudat — nu ştia ce randament are porumbul predat de unitatea sa. „O să-mi spună tovarăşii de la laborator, deseară, iar eu o să le comunic celor de la cooperativă". Radu Urusievici, delegatul cooperativei din Mogoşoaia, ştie care îi sunt îndatoririle, dar el lasă în locul său cînd pe unul cînd pe altul dintre descărcători şi îşi face de lucru prin Capitală. Am stat de vorbă şi cu mulţi delegaţi din judeţul Teleorman şi i-am rugat să ne prezinte carnetele în care şi-au notat principalele date : numărul maşinii care transportă, cantitatea adusă, procentul de umiditate. Cu excepţia lui Al. Dimancea, nici unul nu-şi notase aceste date, fără de care activitatea lor de delegaţi ai cooperativelor îşi pierde orice sens. Dimancea, spunem, este singurul care îşi notase, dar spre uimirea noastră, cantităţile din carnetul său erau mai mici decît cele din registrele bazei de recepţie din Roşiorii de Vede. Subliniind încă o dată obligativitatea cooperativelor agricole de a verifica corectitudinea cîntăririi, a stabilirii randamentului etc., insistăm asupra necesităţii de a asigura instruirea temeinică a acelor cărora li se încredinţează această sarcină. Altfel măsura se soldează cu scoaterea unui crin din procesul de producţie. Cu pagubă adică. Am vorbit despre cooperativele fruntaşe şi ne vom ocupa mai tirziu şi de cele care se situează într-o altă, categorie. Deocamdată să vedem ce se întîmplă în balele de recepţie, la silozuri. Camparind situaţia actuală cu cea existentă acum un an, lucrurile se prezintă mult schimbate în fine. Mai ales la bazele din Căzăneşti şi Călăraşi, care — cel puţin aşa ni s-a părut nouă — pot constitui un adevărat model de felul cum trebuie organizată munca de preluare în astfel de unităţi. Aici, încă din vară, spaţiile de depozitare vechi, necorespunzătoare au fost demolate şi s-au construit noi capacităţi de păstrare a porumbului, utilizindu-se în cea mai mare oferte materiale recuperate. Cu acest prilej baza din Căzăneşti, de pildă, a fost modernizată, spoindu-i-se capacitatea de preluare şi îndeosebi cea de depozitare, care este mai mare cu 3 400 de tone decit cea din trend. Sporirea spaţiului de depozitare se datorează şi îngemănării depozitelor pentru ştiuleţi, adică apropierii lor, încât, sub un singur acoperiş, se află acum două păcule, plus spaţiul dintre ele, în care, de asemenea, poate fi depozitat porumb. Ce ar mai fi de notat în legătură cu această pază ? Că prin sporirea gurilor de preluare şi buna organizare a acţiunii durata staţionărilor s-a redus la jumătate în comparaţie cu cea de anul trecut. Randamenul este stabilit numai în prezenţa delegaţiilor beneficiarilor, analizele se execuă prompt şi corect. Din cele 13 604 tone planificate, baza preluase pînă marţi peste 11 000 de tone, cu un randament mediu de 82 la sută. Aceleaşi cuvinte bune şi despre baza din Călăraşi, înzestrată cu 320 de pătule metalice şi nouă benzi transportoare, fiecare manipulind 100 de tone zilnic. Porumbul se depozitează în pătule în funcţie de umiditatea pe care o are fiecare lot, ceea ce uşurează operaţiile de supraveghere şi conservare în vederea evitării deprecierii. Nu este vina conducerii bazei din An- Brăşeşti — unitate care a preluat cu 1300 de tone mai mult porumb decît fusese prevăzut — dacă despre ea nu vom spune prea multe lucruri bune. Personalul bazei este harnic, muncitor ,se bucură de încrederea cooperativelor, însă I.V.C. Ialomiţa a uitat pe semne că va veni toamna şi unitatea trebuie să fie bine pregătită pentru înmagazinarea porumbului. Acum, cînd preluările sint in toi, baza de a Andrăşeşti este in stadiu de şantier. Se demolează pătule vechi, se construiesc noi spaţii de depozitare. In construcţie se află şi o platformă fixă, betonată, cu o capacitate de 3 000 de tone. Pentru uscarea porumbului cu umiditate ridicată se construieşte un uscător cu o capacitate de 120 de tone zilnic, care va fi gata în circa trei săptămini. Pină atunci se descurcă oamenii cum pot. Trecînd la bazele şi silozurile din judeţul Ilfov ţinem să amintim că la Giurgiu unitatea funcţionează cu nu mai puţin de 18 guri de preluare. Ordinea ce domneşte aici este desăvîrşită. Nici un bob de porumb nu se află risipit oricât ai căuta prin cele mai discrete cotloane. Tot în Ilfov se află şi baza de la Fundulea. Du Delà. PREA PLIN . . щ la_______ PREA GOL minică la ora 9 am găsit la baza-siloz doar trei autocamioane şi cinci căruţe încărcate cu porumb. Unii dintre funcţionarii bazei încă nu se prezentaseră la lucru. Ceea ce ne-a mirat însă extrem de mult a fost bucuria manifestată de şeful bazei, Adrian Popîrnău, pentru faptul că unităţile cooperatiste nu se înghesuie să aducă porumb. — Spuneţi şi dv. unde l-am pune dacă ni s-ar aduce ? De un timp, silozul este blocat. Circa 100 de tone de porumb se află sub cerul liber, in grămezile existente. Şi alături de ele se descarcă noi cantităţi de porumb. Şeful bazei adaugă . ..Intră zilnic circa 250 de tone de porumb, iar noi am primit sarcina să livrăm in întreaga lună noiembrie doar 900 de tone. Nici pentru cantitatea, de altfel, redusă pentru care am primit aprobare să o transportăm spre alte centre din ţară — Caracal, de exemplu — nu primim vagoane corespunzătoare. Ni s-au repartizat vagoane descoperite. Cum însă prin partea locului ploua torenţial, dacă încărcăm porumbul in vagoanele acelea produsul ajungea la destinaţie stricat". Din cauză că porumbul a acoperit totul, la baza siloz Fundulea nu mai funcţionează o serie de şnecuri, benzi transportoare, cîntare automate. Situaţii similare întilnim şi la alte silozuri şi baze din judeţul Ilfov, obligate să îngrămădească porumbul ştiuleţi şi chiar boabe pe unde se nimereşte , în cel mai bun caz pe şoselele asfaltate. Din cele relatate pînă acum rezultă o situaţie nefirească : pe de o parte, cooperativele agricole sunt îndemnate să transporte porumbul la baze cu toate mijloacele de care dispun, pe de altă parte, silozurile le îndeamnă „să o lase mai incet" cu predarea porumbului boabe căci nu au capacitate de uscare. Cooperative ca cele din Miloşeşti, Ciulniţa, Cosîmbeşti, Griviţa, ar putea să predea zilnic cantităţi de două ori mai mari decit livrează însă silozul refuză să Ie preia. Altor cooperative, silozul din Slobozia — unul dintre cele mai moderne din ţară — dar supraaglomerat şi acesta, le-a stabilit doar două zile pe săptămină în care pot să predea porumb boabe. Se poate, desigur, ca într-un judeţ oarecare să se producă blocarea spaţiilor de depozitare. Ele însă pot fi deblocate relativ rapid prin mutaţii în alte judeţe. Deocamdată insă, judeţele amintite şi îndeosebi Ialomiţa nu sunt în situaţii de a recurge la mutaţii în alte judeţe. In schimb, mutaţiile între diferite unităţi se impun cu stringenţă. In Ialomiţa, bunăoară, in timp ce multe silozuri sunt blocate cu porumb, altele dispun de spaţii libere care însumează 21000 de tone de boabe. Ne referim, îndeosebi, la silozurile, din zona Feteşti, zonă in care porumbul se livrează numai sub formă de ştiuleţi. Neincăpătoare a devenit şi baza de la Salcia, judeţul Teleorman. Neîncăpătoare este un fel de a spune pentru o bază care are capacitatea maximă de 8 000 de tone de porumb şi a preluat cu 50 la sută mai mult. Mii de tone se găsesc afară, complet neacoperite sau parţial acoperite cu folii de polietilenă. La numai 25 km de Salcia, la întretăierea a cinci linii ferate, deci intr-un loc unde produsele se pot transporta uşor in direcţii diferite, se află un şopron, 18 pătule obişnuite şi 7 pătule din prefabricate care stau complet goale deşi ar putea adăposti uşor aproape 5 000 de tone de porumb. Ele aparţin bazei din Roşiorii de Vede. Ne abţinem să-i calificăm pe astfel de gospodari, aşteptînd ca în locul nostru să o facă direcţia generală de resort din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Dacă profesia nu ne-ar fi obişnuit să ne controlăm cuvintele şi am transmite vorbele care vin pe buzele producătorilor, pei in culpă ar face cunoştinţă cu termeni deosebit de aspri. Ne mărginim a numai să atragem atenţia direcţiei generale din minister că situaţiile întilnite la Fundulea, Slobozia, Salcia sunt inadmisibile. Porumbul este astăzi deosebit de preţios şi nu trebuie trecut în nici un fel cu vederea funcţionarul din pricina căruia se întirzie preluarea sau se iroseşte in baze un singur bob. © © © © © In vreme ce conductori de atelaje de la cooperativele Negru Vodă și Ştefan Vodă, în majoritatea lor_ oameni tineri și voinici, se mărginesc doar să mine caii, descărcatul fiorumbului în baze este asat pe seama unor cooperatori mai în vîrsta Desen de C. TABACU oncluziile și măsurile ce trebuie luate se desprind cu claritate din faptele pe care le-am prezentat. Cu toate acestea considerăm necesară reluarea unora dintre ele. Pentru o cît mai limpede punctare a lor le vom enumera : 1. Livrarea de urgență a porumbului datorat statului în contul muncilor I.M.A. şi obligaţiilor contractuale, precum şi a cantităţilor cu care au fost suplimentate contractele. 2. întocmirea unor grafice reale de transport şi respectarea lor întocmai. 3. închirierea unor mijloace de transport de la I.M.A. şi I.T.A., dacă cele proprii nu asigură terminarea livrării în maximum o săptămînă. 4. Organizarea — de către cooperativele care mai au cantităţi mari de livrat şi transportat — a unor echipe permanente de descărcare la bane. 5. Constituirea în cooperativele care livrează porumbul sub formă de boabe a unor echipe care să lucreze, dacă e necesar, în trei schimburi, corelîndu-se ritmul de batere a porumbului cu capacitatea de transport. 6. Controlarea permanentă de către preşedinţi, alţi membri ai consiliului de conducere, de către economişti şi specialişti agronomi a modului cum decurge preluarea în baze, îndeosebi stabilirea indicilor de calitate şi calcularea randamentului. 7. Elaborarea operativă a unor măsuri care să asigure păstrarea în condiţii corespunzătoare a porumbului transportat în bazele de recepţie şi deblocarea unităţilor de preluare supraaglomerate. 8. Acordarea unei atenţii cu totul şi cu totul aparte porumbului reţinut în cooperative pentru hrana porcilor şi păsărilor, care va trebui justificat numai prin producţia animalieră obţinută. Dată fiind complexitatea şi importanţa acţiunii de transport, preluare şi depozitare a porumbului, însemnătatea deosebită pe care o are acest produs în economia noastră, este de datoria organelor agricole judeţene — direcţii, uniuni şi organe de valorificare — ca în zilele ce urmează, prin mobilizarea întregului aparat de care dispun, printr-o îndrumare corectă, permanentă şi eficientă a unităţilor, prin măsuri organizatorice adecvate condiţiilor din fiecare loc, să asigure intensificarea ritmului de lucru, succesul deplin al acestei, repetăm, extrem de importante acţiuni. Cu atît mai mult cu cît timpul se poate înrăutăţi de la o zi la alta, ceea ce, cum se ştie, îngreunează transportul, măreşte pericolul de depreciere a produselor. Pagină realizată de MIHAI BORZA şi FILON TODEROIU iA\SA5AAWiWVW/WvVVVVVV{