Satul Socialist, noiembrie 1970 (Anul 2, nr. 463-487)

1970-11-21 / nr. 480

Nr. 480 - Sîmbătă 21 noiembrie PROBLEMA SĂPTĂMÂNII ЯШИ ­ m© : ф Q SATUL SOCIALIST Spunea cineva odată că există o simfonie de o ex­­­­traordinară frumuseţe care — spre deosebire de cele care îşi iau zborul de pe coardele­­ instrumentelor muzicale — f­ace să vibreze nu doar inima, ci şi mintea fiecărui om. Aceasta este simfonia cifrelor, pe ne­drept numită aridă de cei care izbutesc să vadă fru­musețea numai într-o al­ternativă de culori sau de sunete. Dasi destul cu introdu­cerea pentru că cele 5 393 de tone de porumb predate de cooperativa agricolă Scînteia au un limbaj su­ficient de elocvent : aproa­pe 5 400 de tone, adică 540 de vagoane, adică mai mult de cinci trenuri, lungi de crezi că nu se mai ter­mină, atît porumb a por­nit spre depozitele statului dintro singură cooperativă din judeţul Ialomiţa. In plan, cooperatorii prevăzu­­seră să predea 2 240 de tone. Depăşirea de peste două ori a obligaţiilor cont­­ractuale, în­ condiţiile în­ care unitatea şi-a propus să sporească şi livrările la carne şi lapte, înseamnă mai mult decît un succes, mai mult decît o victorie. Dar destul şi cu acest e­xemplu. Se cuvine, trebuie să spunem cîteva cuvinte şi despre alte unităţi. Des­pre cooperativa din Iaşu, situată în acelaşi judeţ, Ia­lomiţa, căreia doar 50 de kilograme îi mai trebuiau pentru ca să livreze,­ pen­tru fiecare hectar de cul­tură, cite patru tone de po­rumb boabe aduse la stat. Despre cooperativa din co­muna Gheorghe Doja, care a predat peste plan circa 2 000 de tone de porumb — de două ori mai mult de­cît cea din Iaşu... Pînă marţi, 40 de unităţi cooperatiste din judeţul Ialomiţa livraseră mari, cantităţi de porumb peste prevederi. Fireşte, că ne este imposibil să le enu­merăm pe toate. Coopera­tivele din Săveni, Smirna, Traianu, Griviţa, Ceacu — cu 1017—1500 de tone­ livrate in plus — se în­scriu alături de unităţile amintite mai înainte prin­tre furnizorii de porumb cu cele mai bune reali­zări. Totalizînd angajamen­tele luate de adunările generale ale cooperativelor, judeţul Ialomiţa a anun­ţat că va depăşi obligaţiile contractuale■ cu 40 000 de tone de porumb■ De altfel, pînă deunăzi, fusese livrată 70 la sută din cantitatea de porumb contractată. Cantităţi importante pes­te plan, cantităţi care sunt insă departe de a le egala pe cele livrate de unităţile ialomiţene, au livrat şi numeroase cooperative din judeţul Ilfov : Ghimpaţi, Gogoşari, Slobozia, Afu­maţi, Ion Roată, Manasia, Domneşti. Pe întregul judeţ au fost predate la fondul de stat peste 110 000 de tone, ceea ce reprezintă 70 la sută din prevederi. La rîndul lor, marea majori­tate a cooperativelor agri­cole din judeţul Teleorman şi-au achitat în întregime obligaţiile asumate prin contract. Pînă în seara zi­lei de 19 noiembrie ele au transportat în baze 70 540 tone, ceea ce reprezintă 92 la sută din plan. Producţiile mari dobîn­­dite la hectar, temeinica organizare a recoltării şi transportului şi mai cu seamă înţelegerea limpede a cerinţelor economiei na­ţionale au stat la temelia realizărilor pe care le-am înfăţişat succint. Ca în atî­­tea alte rînduri, ţărănimea cooperatistă a făcut din nou dovada înaltei sale conştiinţe politice, a pa­triotismului fierbinte de care este animată, dove­dind conducerii partidului şi statului că se poate bi­zui oricînd pe maturitatea şi spiritul ei de abnegaţie. Şi în acest an greu, FRUNTAŞII RĂMiN TOT FRUNTAŞI N­umeroase sunt plan­tele care îşi dispută locul de frunte In­tre culturi. In Z­ila temperată, de ex­emplu, la acest loc aspiră griul, sinonim cu plinea noastră cea de toate zilele, lu­cerna, soia... Dar oricite argu­mente ar arunca în balanţă, eie pălesc în faţa celor pe care le prezintă porumbul, care tronea­ză fără rival între culturi pe toate meridianele globului. Deşi astăzi, spre deosebire de trecut se obţin producţii medii de câte­­va ori mai mari, nu s-a ajuns şi nici nu credem că se va a­­junge prea repede să se spună că acest produs s-a realizat în, cantităţi suficiente. Prea multe şi prea importante îi sunt între­buinţările ! Statul nostru plăteşte produ­cătorilor preţuri bune pentru porumb, ceea ce le permite să realizeze venituri deosebite, de ordinul a milioane de lei; coope­rativa agricolă Scînteia, bunăoară, de care ne vom ocupa în a­­ceastă pagină, predă statului porumb în valoare de aproape 6,5 milioane de lei. Aşa se explică faptul că şi în această toamnă nu­meroase cooperative agricole nu numai că se achită cu prompti­tudine de obligaţiile contractuale asumate faţă de stat, dar li­vrează suplimentar acestuia importante cantităţi de porumb. După cum se va vedea din pagina de faţă, adoptind o asemenea orientare cooperativele în cauză îşi sporesc substanţial sursele de creştere ale veniturilor băneşti,şi, totodată, se achită de o im­portantă îndatorire patriotică, aceea de a participa activ la satis­facerea necesităţilor mereu crescinde ale economiei noastre, la edificarea socialismului în România — operă vastă care asigură bunăstarea fiecăruia dintre noi. Sublinind această orientare proprie marii majorităţi a coope­rativelor agricole, se cuvine spus că sunt şi unităţi care tergiver­sează livrările, cu alte cuvinte îndeplinirea obligaţiilor ferme a­­suma­te prin contract. Ca şi în alte situaţii cauza constă în orga­nizarea defectuoasă a muncii. Pornind de la această constatare trebuie să reamintim producătorilor că porumbul este un pro­dus­ perisabil ca,oricare altul. El nu trebuie lăsat să zacă în cîmp, ci livrat imediat. Un loc aparte în activitatea consiliilor de conducere se cuvine să ocupe şi porumbul rămas în unităţi pentru a fi repartizat ca retribuţie în natură a muncii sau pentru a fi folosit în procesul de producţie din zootehnie. El trebuie îngrijit ca ochii din cap. Cel cuvenit cooperatorilor să fie repartizat de îndată ce se ter­mină achitarea obligaţiilor către stat ; celălalt să fie pus sub cheie şi eliberat numai pe bază de raţii, acelor specii şi categorii de animale în hrana cărora este strict necesar. Pentru a vedea — măcar parţial — cum sunt respectate aceste cerinţe, în ce ritm şi în ce condiţii se efectuează transportul şi depozitarea porumbului din cîmp în bazele de recepţie, publicăm constatările şi aprecierile noastre rezultate dintr-un raid anchetă organizat acum cîteva zile in judeţele IALOMIŢA, ILFOV şi TE­LEORMAN. ÎNCHEIEREA LIVRĂRII Şl DEPOZITĂRII PORUMBULUI «мммивдггтгтп—■— ТЖТ—ДШ—тглип—I .....................................................................тттг^тташггпи 11 Iliin După ce m­e-am ocupat de si­tuaţia întîlnită în baze, revenim la cooperative şi mume la ace­lea în care, din cauza slabei or­ganizări a transportului, s-a în­­tîrziat mult livrarea porumbului. Lipsa de răspundere cu care se munceşte în unele cooperative, asociată cu încercările de a se escamota adevărul, ne-a fost de­monstrată limpede de valorifica­­torul Gh. Stoica de la coopera­tiva din Ileana, judeţul Ilfov, întîlnit destul de devreme, la ora 8, la baza de recepţie. Ştiind, că unitatea în care lucrează mai are de predat aproape 2 000 de tone de porumb am căutat să aflăm ţie la Gh. Stoica ce se în­treprinde pentru­ afluentarea ac­ţiunii.. — Intensificăm transportul, to­varăşe, asta întreprindem. Astăzi, bunăoară, transportăm porumb în bază cu 12 autocamioane şi 4 remorci. Dacă n-aţi fi grăbit, acum le-aţi vedea venind, în co­loană. Cînd ne apucăm de un lu­cru noi nu ne jucăm. Deşi eram grăbiţi, am aşteptat, dar nici urmă de camioanele pro­mise. Am văzut vreo 5—6 din ele, dar nu la bază, ci la sediul cooperativei unde staţionau goale. Nu aveau ce să transporte, în­trucât porumbul nu fusese bătut. Curînd au mai sosit din cîmp două autocamioane pline cu po­rumb şi pline au rămas, căci­­ nu avea cine să le descarce. Preşe­dintele lipsea din unitate şi nici peste vreun brigadier nu am dat prin preajmă. Cooperativa din Ileana are un grafic zilnic de livrare de 150 de tone şi îl reali­zează în proporţie mai mică de 50 la sută. Dacă ritmul nu se va intensifica, livrarea va mai dura cel puţin o lună. La cooperativele din Cărbuneşti şi Sohatu, tot din judeţul Ilfov, care mai au de livrat 800 şi, res­pectiv,­­ 800 de tone, nu am găsit nici un mijloc de transport la se­diu. Am dat peste ele fie încărca­te, fie goale la capătul tarlalelor. Şoferii şi rutieriştii uitaseră să mai plece în cursă. De altfel, nici nu aveau cu cine să încarce pen­tru că cei din consiliu nu orga­nizaseră munca. Mult întîrziată este livrarea po­rumbului şi în unele cooperative din judeţul Ialomiţa. Cea din Ciureşti nu a predat nici un bob timp de trei zile, deşi baza din Călăraşi, spre deosebire de altele, are spaţii de depozitare, iar mun­ca de preluare este aproape ire­proşabil organizată. Indiferenţa faţă de organizarea muncii de transport şi livrare ia uneori forme bizare. Cooperativa „7 Noiembrie", din comuna Şte­fan Vodă trimisese la baza din Călăraşi patru autocamioane în­soţite de doi bătrîni care să le descarce. Cît timp a durat des­cărcatul s-ar mai fi putut efectua cîteva transporturi. Alături erau 30 de căriţe ale cooperativei din Negru Vodă pe care le descărnau patru cooperatori, de asemenea oameni în vîrstă. Dacă cei 30 de conductori în general oameni ca bradul, ar fi pus mîna să des­carce, lucrul s-ar fi terminat în cîteva minute, iar nu în trei ore. Oare conductorii de atelaje sunt plătiţi doar ca să mine caii ? Bi­zară optică ! Slaba organizare a muncii este evidentă şi la cooperativele din Grădiştea, Rasa, Modelu, Dichi­­teni. In ziua cînd am vizitat ba­zele din Călăraşi şi Ţăndărei ele nu efectuaseră nici un transport. Că munca este organizată cum se nimereşte ne este dovedit şi de următorul fapt : în cîte o zi coo­perativele din Platoneşti şi Ţăn­dărei transportă la baza aflată în apropiere cîte 150—170 de tone, pentru ca în ziua următoare să livreze cel mult câte 17. Ca în atîtea alte cazuri, comen­tariile sunt de prisos. Ţinem to­tuşi să reamintim consiliilor de conducere, răspunzătoare directe de avutul obştei, că a lăsa lucruri­le să se desfăşoare la întîmplare, a nu organiza încărcarea, transpor­tul şi descărcarea, a nu controla modul cum decurge livrarea pen­tru a lua operativ măsurile de ri­goare înseamnă a ajunge mai mult ca sigur la mari şi irecupe­rabile prejudicii materiale. Mai ales că porumbul lăsat neacoperit în cîmp şi în jurul sediilor este supus unei degradări ligure şi rapide. Iată şi un exemplu, deşi nu credem că este prea mare nevoie de el pentru a ne susţine afirma­ţiile, în zilele cînd am vizitat ju­deţul Ialomiţa, în unele zone a plouat torenţial. După încetarea ploii am asistat la predarea unei mari cantităţi de porumb de că­tre cooperativa din Ciochina. Pes­te 65 la sută din fiiuleţi — fi erau nu mai puţin de 813 tone de porumb — mucegăiseră fi conducerea bazei a refuzat să preia o parte din această cantita­te. Cei rămaşi in unitate vor fi introduşi în hrana animalelor însă capacitatea lor nutritivă va fi cu mult sub cea normală, puţind provocă diminuări serioase ale producţiei, îmbolnăviri şi chiar mortalităţi dacă nu se iau măsuri serioase de oprire a fenomenului de mucegăire şi apoi să se trea­că la preparare. Aşa pot păţi toate cooperativele care întîrzie livrarea, care ţin porumbul expus intemperiilor. Atrăgînd atenţia asupra datoriei urgentării livrărilor, a predării unui porumb de cea mai bună calitate, se cuvine să subliniem că de­ aceeaşi grijă trebuie să se bucure, sub raportul păstrării, şi produsele reţinute pentru baza furajeră şi pentru plata în natură a cooperatorilor. La aşa organizare, ASA­RITM . ­ Ф . . © © © ­in ştiulete, doi ştiuleţi... Consiliul de conducere al coo­perativei agricole Mărcuţa - Il­fov, vrea să afle citi ştiuleti de porumb in cap într-o remorcă cu o capacitate de 6,5 tone. Cum procedează? Trimite la bază cite o remorcă cu ştiuleţi. Coopera­­toarea specializată in numără­toare are sarcina să arunce ştiu­­leţii cu mina, unul cîte­­ unul. Această operaţie, respectiv des­cărcatul remorcii, durează 4—5 ore. Biata femeie îşi dă­­toată osteneala. Numai că, de fiecare dată, cînd ajunge la jumătatea remorcii, încurcă numărătoarea şi se prezintă la unitate cu ca­pul plecat. Aşa a păţit şi intr-una din zi­lele trecute. Vina e insă a con­siliului de conducere care nu re­partizează şi un... contabil pen­tru a ţine evidenţa numărătorii. Lichidînd şi această gravă defi­cienţă, conducerea cooperativei va reuşi să afle ce doreşte. Noi insă am vrea să aflăm cînd va termina livrarea porumbului, da­torat statului, căci povestea cu numărătoarea ştiuleţilor ţine in loc remorcile şi celelalte mijloa­ce de transport. PAGINA 3 Nu cunosc tovarăşe! Ştie laboratorul Am mai afirmat şi cu alt pri­lej că spre deosebire de anii tre­cuţi, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat, pe alocuri, chiar în 1970, la unele produse, majorita­tea cooperativelor sînt mulţumite de modul cum decurge preluarea porumbului. Faptul se datorează atît creşterii gradului de răspun­dere şi corectitudine al salariaţi­lor I.V.C., cit şi cooperativelor a­­gricole care acordă o mai mare atenţie felului cum se preia pro­ducţia. In plus, pe lingă bazele mari, care dispun şi de silozuri — Slobozia, Călăraşi, Căzăneşti, Fundulea etc. — am găsit dele­gaţi ai direcţiilor agricole judeţe­ne, special detaşaţi pentru a asista la cîntăriri, analize, calcu­larea randamentelor. Dacă aceasta este situaţia de ansamblu, trebuie spus că, pe alocuri, am fost martorii unor si­tuaţii nefireşti, în care indicii ca­litativi erau stabiliţi numai de către salariaţii bazei. Aşa se pe­trec lucrurile de cele mai multe ori la baza din Fundulea, bază de la care lipseşte uneori şi delegatul direcţiei agricole a judeţului Ilfov, căruia ii revine datoria de a asista la cîntăriri, stabilirea ran­damentului etc. După cum ne informa şeful aceleiaşi baze, unele cooperative — Ileana, Tă­­mădău, Branişte etc. — nu au nici măcar curiozitatea de a se i­­teresa de calitatea şi soarta produsele pe care le livrează. Dacă nu le-ai ţine baza la curent, consiliile de conducere ale res­pectivelor unităţi nu ar şti cît au predat, cît mai au de livrat. Curioasă este şi situaţia întîl­nită la baza din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa. Aici există un delegat al direcţiei agricole şi cîte unul din aproape fiecare cooperativă care livrează porumb. Nu le-am­ p­rea înţeles rostul din moment ce stabilirea indicilor calitativi se efectuează nu în momentul pre­luării produselor, ci seara tîrziu, după plecarea delegaţilor. Aceas­tă practică, procentul mare de umiditate, precum şi randamen­tul scăzut stabilit pentru o serie de cooperative, între care şi a­­ceea din Valea Ciorii, creează justificate suspiciuni. De altfel, nici noi nu putem să ne abţinem de la a face o comparaţie între bazele din Ţăndărei şi Călăraşi. De ultim bază unităţile sunt foar­te mulţumite ; aici, umiditatea este de circa 16 la sută, iar ran­damentul de 82 la sută, ori chiar mai mare, în schimb, pe prima o suspectează de incorectitudine. La cele două baze predau po­rumb unităţi situate în aceeaşi zonă pedoclimatică, aşa că fap­tul trebuie lămurit. Stabilirea indicilor cantitativi trebuie obligatoriu efectuată în prezenţa ambelor părţi. Afirmăm aceasta gîndindu-ne că reprezen­tantul cooperativei trebuie să fie un bun cunoscător al probleme­lor. Altfel, o să asistăm la situaţii de felul celei întilnite la baza de recepţie „Constantin David" din Capitală. Delegatul cooperativei din Ştefăneşti, care descărca ală­turi de ceilalţi cooperatori — lu­cru ce merită, desigur, lăudat — nu ştia ce randament are po­rumbul predat de unitatea sa. „O să-mi spună tovarăşii de la labo­rator, deseară, iar eu o să le co­munic celor de la cooperativă". Radu Urusievici, delegatul coope­rativei din Mogoşoaia, ştie care îi sunt îndatoririle, dar el lasă în locul său cînd pe unul cînd pe altul dintre descărcători şi îşi face de lucru prin Capitală. Am stat de vorbă şi cu mulţi delegaţi din judeţul Teleorman şi i-am rugat să ne prezinte carne­tele în care şi-au notat principa­lele date : numărul maşinii care transportă, cantitatea adusă, pro­centul de umiditate. Cu excepţia lui Al. Dimancea, nici unul nu-şi notase aceste date, fără de care activitatea lor de delegaţi ai coo­perativelor îşi pierde orice sens. Dimancea, spunem, este singurul care îşi notase, dar spre uimirea noastră, cantităţile din carnetul său erau mai mici decît cele din registrele bazei de recepţie din Roşiorii de Vede. Subliniind încă o dată obliga­tivitatea cooperativelor agricole de a verifica corectitudinea cîn­­tăririi, a stabilirii randamentului etc., insistăm asupra necesităţii de a asigura instruirea temeinică a acelor cărora li se încredinţea­ză această sarcină. Altfel măsura se soldează cu scoaterea unui crin din procesul­ de producţie. Cu pa­gubă adică. Am vorbit despre cooperativele frunta­şe şi ne vom ocupa mai tirziu şi de cele care se situează într-o altă, categorie. De­ocamdată să vedem ce se întîmplă în ba­lele de recepţie, la silozuri. Camparind situaţia actuală cu cea existentă acum un an, lucrurile se prezintă mult schimbate în fine. Mai ales la bazele din Căzăneşti şi Călăraşi, care — cel puţin aşa ni s-a părut nouă — pot constitui un adevărat model de felul cum trebuie organizată munca de preluare în astfel de unităţi. Aici, încă din vară, spaţiile de depozitare vechi, necorespunzătoare au fost demolate şi s-au construit noi capacităţi de păs­­trare a porumbului, utilizindu-se în cea mai mare oferte materiale recu­perate. Cu acest prilej baza din Că­zăneşti, de pildă, a fost modernizată, spo­­indu-i-se capacitatea de preluare şi în­­deosebi cea de depozitare, care este mai mare cu 3 400 de tone decit cea din tre­nd. Sporirea spaţiului de depozitare se datorează şi îngemănării depozitelor pen­tru ştiuleţi, adică apropierii lor, încât, sub un singur acoperiş, se află acum două pă­­cule, plus spaţiul dintre ele, în care, de a­­semenea, poate fi depozitat porumb. Ce ar mai fi de notat în legătură cu această pază ? Că prin sporirea gurilor de prelua­re şi buna organizare a acţiunii durata staţionărilor s-a redus la jumătate în com­paraţie cu cea de anul trecut. Randamen­­ul este stabilit numai în prezenţa dele­gaţiilor beneficiarilor, analizele se execu­­ă prompt şi corect. Din cele 13 604 tone planificate, baza preluase pînă marţi pes­­te 11 000 de tone, cu un randament mediu de 82 la sută. Aceleaşi cuvinte bune şi despre baza din Călăraşi, înzestrată cu 320 de pătule metalice şi nouă benzi transpor­toare, fiecare manipulind 100 de tone zil­­nic. Porumbul se depozitează în pătule în funcţie de umiditatea pe care o are fie­­care lot, ceea ce uşurează operaţiile de su­praveghere şi conservare în vederea evi­tării deprecierii. Nu este vina conducerii bazei din An- Brăşeşti — unitate care a preluat cu 1300 de tone mai mult porumb decît fusese pre­văzut — dacă despre ea nu vom spune prea multe lucruri bune. Personalul ba­zei este harnic, muncitor ,se bucură de încrederea cooperativelor, însă I.V.C. Ia­lomiţa a uitat pe semne că va veni toam­­n­a şi unitatea trebuie să fie bine pregăti­tă pentru înmagazinarea porumbului. A­­cum, cînd preluările sint in toi, baza de a Andrăşeşti este in stadiu de şantier. Se demolează pătule vechi, se construiesc noi spaţii de depozitare. In construcţie se află şi o platformă fixă, betonată, cu o ca­pacitate de 3 000 de tone. Pentru uscarea porumbului cu umiditate ridicată se con­struieşte un uscător cu o capacitate de 120 de tone zilnic, care va fi gata în circa trei săptămini. Pină atunci se descurcă oamenii cum pot. Trecînd la bazele şi silozurile din judeţul Ilfov ţinem să amintim că la Giurgiu uni­tatea funcţionează cu nu mai puţin de 18 guri de preluare. Ordinea ce domneşte aici este desăvîrşită. Nici un bob de po­rumb nu se află risipit oricât ai căuta prin cele mai discrete cotloane. Tot în Ilfov se află şi baza de la Fundulea. Du­ Delà. PREA PLIN . . щ la_______ PREA GOL minică la ora 9 am găsit la baza-siloz doar trei autocamioane şi cinci căruţe încărca­te cu porumb. Unii dintre funcţionarii bazei încă nu se prezentaseră la lucru. Ceea ce ne-a mirat însă extrem de mult a fost bucuria manifestată de şeful bazei, Adrian Popîrnău, pentru faptul că unită­ţile cooperatiste nu se înghesuie să aducă porumb. — Spuneţi şi dv. unde l-am pune dacă ni s-ar aduce ? De un timp, silozul este blocat. Circa 100 de tone de porumb se află sub cerul liber, in grămezile exis­tente. Şi alături de ele se descarcă noi cantităţi de porumb. Şeful bazei adaugă . ..Intră zilnic circa 250 de tone de porumb, iar noi am primit sarcina să livrăm in întreaga lună noiembrie doar 900 de tone. Nici pentru cantitatea, de altfel, redusă pentru care am primit aprobare să o tran­sportăm spre alte centre din ţară — Ca­racal, de exemplu — nu primim vagoane corespunzătoare. Ni s-au repartizat va­goane descoperite. Cum însă prin partea locului ploua torenţial, dacă încărcăm po­rumbul in vagoanele acelea produsul ajun­gea la destinaţie stricat". Din cauză că porumbul a acoperit totul, la baza­ siloz Fundulea nu mai funcţionează o serie de şnecuri, benzi transportoare, cîntare auto­mate. Situaţii similare întilnim şi la alte si­lozuri şi baze din judeţul Ilfov, obligate să îngrămădească porumbul ştiuleţi şi chiar boabe pe unde se nimereşte , în cel mai bun caz pe şoselele asfaltate. Din cele relatate pînă acum rezultă o situaţie nefirească : pe de o parte, coope­rativele agricole sunt îndemnate să tran­sporte porumbul la baze cu toate mijloa­cele de care dispun, pe de altă parte, si­lozurile le îndeamnă „să o lase mai incet" cu predarea porumbului boabe căci nu au capacitate de uscare. Cooperative ca cele din Miloşeşti, Ciulniţa, Cosîmbeşti, Gri­viţa, ar putea să predea zilnic cantităţi de două ori mai mari decit livrează însă si­lozul refuză să Ie preia. Altor cooperative, silozul din Slobozia — unul dintre cele mai moderne din ţară — dar supraaglomerat şi acesta, le-a stabilit doar două zile­ pe săptămină în care pot să predea porumb boabe. Se poate, desigur, ca într-un judeţ oa­recare să se producă blocarea spaţiilor de depozitare. Ele însă pot fi deblocate rela­tiv rapid prin mutaţii în alte judeţe. Deo­camdată insă, judeţele amintite şi îndeo­sebi Ialomiţa nu sunt în situaţii de a re­curge la mutaţii în alte judeţe. In schimb, mutaţiile între diferite unităţi se impun cu stringenţă. In Ialomiţa, bunăoară, in timp ce multe silozuri sunt blocate cu po­rumb, altele dispun de spaţii libere care însumează 21000 de tone de boabe. Ne re­ferim, îndeosebi, la silozurile, din zona Fe­teşti, zonă in care porumbul se livrează numai sub formă de ştiuleţi. Neincăpătoare a devenit şi baza de la Salcia, judeţul Teleorman. Neîncăpătoa­re este un fel de a spune pentru o bază care are capacitatea maximă de 8 000 de tone de porumb şi a preluat cu 50 la sută mai mult. Mii de tone se găsesc afară, complet neacoperite sau parţial acoperite cu folii de polietilenă. La numai 25 km de Salcia, la întretăierea a cinci linii ferate, deci intr-un loc unde produsele se pot transporta uşor in direcţii diferite, se află un şopron, 18 pătule obişnuite şi 7 pătule din prefabricate care stau complet goale deşi ar putea adăposti uşor aproape 5 000 de tone de porumb. Ele aparţin bazei din Roşiorii de Vede. Ne abţinem să-i califi­căm pe astfel de gospodari­, aşteptînd ca în locul nostru să o facă direcţia genera­lă de resort din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Dacă profesia nu ne-ar fi obişnuit să ne controlăm cuvintele şi am transmite vor­bele care vin pe buzele producătorilor, pei in culpă ar face cunoştinţă cu termeni deosebit de aspri. Ne mărginim a numai să atragem atenţia direcţiei generale din mi­nister că situaţiile întilnite la Fundulea, Slobozia, Salcia sunt inadmisibile. Porum­bul este astăzi deosebit de preţios şi nu trebuie trecut în nici un fel cu vederea funcţionarul din pricina căruia se întir­­zie preluarea sau se iroseşte in baze un singur bob. © © © © © In vreme ce conductori de atelaje de la coopera­tivele Negru Vodă și Şte­fan Vodă, în majoritatea lor_ oameni tineri și voi­nici, se mărginesc doar să mine caii, descărcatul fiorumbului în baze este asat pe seama unor coo­peratori mai în vîrsta Desen de C. TABACU oncluziile și măsurile ce trebuie luate se desprind cu claritate din faptele pe care le-am prezentat. Cu toate acestea considerăm ne­cesară reluarea unora dintre ele. Pentru o cît mai limpede punctare a lor le vom enumera : 1. Livrarea de urgență a porumbului datorat statului în contul muncilor I.M.A. şi obligaţiilor contractuale, precum şi a cantităţilor cu care au fost suplimentate contractele. 2. întocmirea unor grafice reale de transport şi respectarea lor întocmai. 3. închirierea unor mijloace de transport de la I.M.A. şi I.T.A., dacă cele proprii nu asigură terminarea livrării în maximum o săptămînă. 4. Organizarea — de către cooperativele care mai au cantităţi mari de livrat şi transpor­tat — a unor echipe permanente de descărcare la bane. 5. Constituirea în cooperativele care livrează porumbul sub formă de boabe a unor echipe care să lucreze, dacă e necesar, în trei schim­buri, corelîndu-se ritmul de batere a porumbu­lui cu capacitatea de transport. 6. Controlarea permanentă de către pre­şedinţi, alţi membri ai consiliului de conducere, de către economişti şi specialişti agronomi a modului cum decurge preluarea în baze, îndeo­sebi stabilirea indicilor de calitate şi calcularea randamentului. 7. Elaborarea operativă a unor măsuri care să asigure păstrarea în condiţii corespunzătoare a porumbului transportat în bazele de recepţie şi deblocarea unităţilor de preluare supraaglo­merate. 8. Acordarea unei atenţii cu totul şi cu totul aparte porumbului reţinut în cooperative pen­tru hrana porcilor şi păsărilor, care va trebui justificat numai prin producţia animalieră obţi­nută. Dată fiind complexitatea şi importanţa ac­ţiunii de transport, preluare şi­ depozitare a po­rumbului, însemnătatea deosebită pe care o are acest produs în economia noastră, este de da­toria organelor agricole judeţene — direcţii, uniuni şi organe de valorificare — ca în zilele ce urmează, prin mobilizarea întregului aparat de care dispun, printr-o îndrumare corectă, permanentă şi eficientă a unităţilor, prin măsuri organizatorice adecvate condiţiilor din fiecare loc, să asigure intensificarea ritmului de lucru, succesul deplin al acestei, repetăm, extrem de importante acţiuni. Cu atît mai mult cu cît timpul se poate înrăutăţi de la o zi la alta, ceea ce, cum se ştie, îngreunează transportul, măreş­te pericolul de depreciere a produselor. Pagină realizată de MIHAI BORZA şi FILON TODEROIU iA\SA5AAWiWVW/WvVVVVVV{

Next