Satul Socialist, februarie 1971 (Anul 3, nr. 540-563)
1971-02-23 / nr. 558
У г. 558 Marți 23 februarie Cine merita încrederea cooperatorilor ? Cadrele capabile, CARE FAC TOTUL pentru dezvoltarea AVUŢIEI OBŞTEŞTI Un lucru bine ştiut : preşedintele cooperativei agricole, asemenea oricărui om ales să conducă, indiferent de domeniul sau treapta ierarhică pe care se află, trebuie să fie foarte corect în relaţiile cu cei din jurul său. Nu-i este permis să avantajeze pe unii în dauna altora, nu are dreptul să pună in joc pasiunile personale, deci, pe scurt, i se cere să fie principial. Tot atît de bine se ştie, însă şi altceva : în lumea satului, prin natura lucrurilor, de cele mai multe ori preşedintele este localnic, are mulţi prieteni şi rubedenii care, potrivit unei greşite mentalităţi, vin să ceară tot felul de înlesniri. , Prinde ori nu tendinţa aceasta ? Totul depinde de felul cum o porneşte preşedintele de la început. Este slab, se lasă tîrît de tot felul de slăbiciuni ? Scade principialitatea şi, odată cu ea, încrederea marii mase de cooperatori care l-au ales. Pentru a nu ajunge la o asemenea situaţie, e de ajuns să aibă tărie de caracter şi să respecte un criteriu pe cit de simplu, pe atît de eficient : să se conducă în relaţiile cu cooperatorii nu după gradul de rudenie sau prietenie, ci după calitatea şi cantitatea muncii pe care o depune fiecare om la locul de muncă. In felul acesta nu va nedreptăţi pe nimeni. Printre cei harnici pot fi şi rude şi cetăţeni abia veniţi în comună — să zicem prin căsătorie. Fireşte, acestora, fără a face nici o diferenţiere, preşedintele poate să le acorde tot respectul, toate drepturile şi toate înlesnirile care intră între limitele prevederilor statutare. In schimb, celorlalţi, fie că îi sunt fraţi, fie că sunt nişte consăteni oarecare, dacă taie frunză la cîini, dacă nu pun umărul la bunul mers al treburilor obşteşti, tot cu statutul în faţă, preşedintele va demonstra că nu este obligat să le facă nici cea mai mică înlesnire. Cum spuneam : preşedintele trebuie să treacă totul prin filtrul calităţii şi cantităţii muncii, aşa cum este in folosul marii mase a membrilor cooperatori. Ce ne-a determinat sa facem aceste consideraţii ? Recent, drumeţind pe meleagurile judeţului Olt, am ajuns şi laStoicăneşti- Practica a dovedit şi aici, aşa cum a dovedit şi prin alte unităţi, că preşedintele, întregul consiliu de conducere, nu poate împăca pe toată lumea la fel. — Nemulţumirile — spunea medicul Florian Lăzărescu, şeful fermei zootehnice — apar în rîndurile cîtorva, de regulă certaţi cu disciplina şi cu hărnicia. Ei fac opinie separată faţă de cei mulţi aproape totdeauna cînd se iau diferite hotărîri, cînd se trece la o nouă acţiune. Pentru concretizare, ne-a oferit următorul exemplu. Este vorba de Florea Tudose. De mic copil acestui om — nepot al preşedintelui din Stoicăneşti — îi plăceau animalele şi, îndată după ce a terminat şcoala, a intrat ca mulgător în cooperativă. Are 12 ani de cînd lucrează în zootehnie. In anii aceştia nu numai că a ajuns să cunoască fiecare vacă, dar prin lectură şi practică a reuşit să înveţe multe lucruri despre creşterea animalelor. Aşa a ajuns, cu aprobarea adunării generale, şef de sector la tineret bovin pentru îngrăşat. Ulterior, socotindu-l un priceput organizator — în sectorul său obţinuse rezultate deosebite : faţă de un plan de 450 capete cu 140 tone de carne, a predat 850 capete cu 380 tone de carne — oamenii l-au propus în funcţia de ajutor de şef de fermă. Aici au existat cîteva glasuri împotrivă. Dar n-au vorbit în adunarea generală, ci au început să şuşotească pe la colţuri. Vorbele lor au ajuns in cele din urmă şi la urechile preşedintelui, Dumitru Tudose, unchiul lui Florea. — Iar eu — ne-a mărturisit preşedintele — m-am supărat. Deşi îl ştiam pe Florea un băiat harnic şi priceput, deşi vedeam că munceşte cu rezultate bune ca ajutor al şefului de fermă, m-am hotărît să-i cer să renunţe la această funcţie. Auzind despre hotărîrea aceasta, şeful de fermă, îngrijitorii din zootehnie — oameni cu care lucrează Florea direct , precum şi cooperatorii de prin alte sectoare, s-au opus. Au insistat ca Florea să rămînă, cu toate că era nepotul preşedintelui, în funcţia care îi fusese încredinţată. Şi treburile nu au mers mai prost ca înainte. Ba, dimpotrivă , producţia de lapte pe cap de vacă furajată — ca să dăm numai un exemplu — a fost, în 1970, de 3 246 litri, faţă de 3 000, cit se planificase, ceea ce le-a permis cooperatorilor din Stoicăneşti să suplimenteze livrările la stat sau peste 20 vagoane de lapte. Aceasta dovedeşte că, în actuala formulă, colectivul de la zootehnie este bine şi armonios alcătuit, că nepotul preşedintelui munceşte cu seriozitate şi că se înţelege bine cu oamenii a căror muncă o coordonează. Cu alte cuvinte, principialitatea marii mase a cooperatorilor, care a intervenit la timp in numele intereselor majore ale întregii obşti, a stăvilit un act de principialitate prost înţeleasă. Nu nepotul preşedintelui, ci omul harnic şi priceput, care a crescut şi s-a impus prin propria muncă, trebuia să rămână ajutor al şefului de fermă. Am relatat cazul acesta socotind că el poate spune mult celor ce vor să mediteze asupra relaţiilor pe care trebuie să le aibă preşedintele cu oamenii. Concluzia este clară : la conducerea treburilor obşteşti, în punctele-cheie ale activităţii de producţie, trebuie promovaţi , aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la recenta consfătuire cu cadrele din agricultură judeţului Ialomiţa — numai oameni competenţi, care dovedesc prin întreaga lor activitate că vor şi sînt hotărîţi să-şi subordoneze cunoştinţele profesionale şi capacitatea de muncă în scopul continuei dezvoltări a avutului obştesc. AUREL IVAN La cooperativa agricolă de producţie Cornățel, județul Argeş, se seamănă roşii timpurii în răsadniţe Foto : C. DUMITRU SATUL SOCIALIST (Urmare din pag. I) firea valorii normei convenţionale la 39 lei din care 30 lei numai bani. Departe de a crea o stare de automulţumire — dezbaterile din adunare o probează —■ aceste succese evidente i-au mobilizat pe cooperatori să caute noi căi pentru creşterea producţiei. Chiar primul vorbitor — şeful de echipă Nelu Penciu — a calculat că „dacă toate brigăzile ar fi realizat producţii la nivelul celei fruntaşe, la o singură cultură — porumbul — s-ar fi realizat în plus 30 de vagoane". — Cum a fost posibil — întreba el — ca echipa lui Nicu Tătăruş să realizeze 4 605 kg porumb boabe la hectar, echipa lui Iancu Pîrvu — 4 455 kg, iar echipele lui Tudor Bălaşaşi Ion Bîrsan — numai 3 651 şi, respectiv, 3 681 kg ? Cîţi bani ar fi intrat în plus în casieria cooperativei dacă toate echipele ar fi realizat producţii de 42 300 kg sfeclă la hectar, aşa cum a obţinut echipa lui Milea Helban ? Foarte mulţi. I-am pierdut fiindcă ne-au tras în urmă cooperatorii din echipele lui Vasile Tearcă şi Ştefan Dragu, care au scos numai cite 25 948 kg la hectar şi, respectiv, 28 950 kg. — Am realizat cu echipa — spunea Dobre Tudorache — 34 000 kg sfeclă la hectar, dar puteam scoate și mai mult. In pămînt a rămas o groază de sfeclă. — Dar ce, numai la voi ? — l-a întrerupt şeful de atelaj Ghiţă Spiţă. Mii de tone de sfeclă au mai fost adunate după ce s-a terminat recoltatul. E drept, unii oameni n-au lucrat cu tragere de inimă dar la fel de drept este că nici n-au avut cu ce. Dacă am fi dispus de un dislocator scoteam producţie, nu glumă. Aşa, nu numai că a rămas sfeclă în pămînt, dar multă s-a şi stricat. — Şi planul la floarea-soarelui s-ar fi putut realiza — şi-a reluat ideea Dobre Tudorache — dacă ar fi fost luate în seamă părerile oamenilor. Deşi vremea era total neprielnică, siliţi de Direcţia agricolă, am pus cite două tractoare să tragă un disc. Am stricat terenul. Vecinii noştri din Racoviţeni care au mai aşteptat, care au lăsat pămîntul să „înflorească", aşa cum s-a propus şi la noi, au scos o recoltă bună de floarea-soarelui. — Inginerii noştri — l-a completat brigadierul Marin Pîrvu — ar trebui să-şi dea mai multă silinţă, să caute să aplice cu mai mult discernămînt o metodă sau alta de lucru la condiţiile specifice de la noi. Trebuie să judecăm cu capul propriu ce este şi ce nu este bine de făcut, pentru că noi sîntem stăpîni în cooperativă şi noi purtăm răspunderea realizării producţiilor ce ni le planificăm. — Trebuie să gospodărim mai bine pămîntul — arăta brigadierul Dumitru Tudorie. Ce mare adevăr spunea tovarăşul Ceauşescu la întîlnirea cu activul din agricultura judeţului Ialomiţa cînd ne îndemna să reflectăm cu toţii la problemele legate de mai buna folosire a pămîntului, să ne gîndim cum să acţionăm pentru ca pe fiecare metru pătrat să obţinem recolte cit mai mari şi sigure, în orice condiţii. La noi, spre exemplu, pămîntul cel mai fertil, cel de pe luncă ne dă cea mai slabă producţie. Şi aceasta pentru că nu este lucrat după o agrotehnică corespunzătoare. — Nu gospodărim încă bine pămîntul — a fost de părere şi şeful de echipă Ion C. Oiteanu. Nesupravegheaţi, netraşi la răspundere de brigadieri, de consiliul de conducere, mecanizatorii — unii dintre ei — au făcut lucrări proaste. Numai în echipa mea, şi la o singură cultură, tractoriştii au lăsat nesemănate 12 rînduri de porumb. Şi ce rînduri ! Lungi de 1400 metri. Cită producţie am pierdut aici ? — Chiar şi la grîu — arăta şeful de echipă Paraschiv Lupu — am fi putut realiza producţia planificată dacă tractoriştii ar fi lucrat mai bine la recoltat , s-au risipit mari cantităţi. In plus, ne-au scos griul murdar, fapt care a determinat baza de recepţie să ne aplice scăzăminte mari. La baza acestor neajunsuri, s-a subliniat în adunare, nu stă doar activitatea nesatisfăcătoare a unor cooperatori şi mecanizatori, ci şi deficienţele manifestate în anumite perioade de unii brigadieri, de unele cadre din conducerea unităţii — oameni care, în ultimă instanţă, răspund de munca tuturor cooperatorilor, de tot ce se întîmplă în unitate. — Datorită producţiilor pe care le-a obţinut — arăta Costică Cojocaru — brigada noastră s-a clasat abia pe locul trei. Trebuie să spunem deschis că brigadierul nu prea şi-a dat interesul. La recoltat, spre exemplu, nu dădea prin brigadă cite 2—3 zile. Eu cred că aici o vină o poartă şi consiliul de conducere, preşedintele, care n-au luat măsuri pentru a pune lucrurile la punct. Dezbaterile din adunarea generală au constituit şi un real moment de educaţie civică. S-a luat atitudine hotărîtă nu numai împotriva lucrului de mîntuială, dar şi împotriva celor ce au încercat să înşele obştea. Unii îngrijitori veneau pe la două noaptea şi hrăneau păsările pentru ca dimineaţa, în ziua hotărîtă pentru cîntărire, să „scoată" sporuri mari în greutate. „Pe cine au crezut că înşeală ? se spunea în adunare. Pe cei de la cîntar sau pe noi toţi, obştea ?“ Acordul global cu plata in bani — cea mai stimulativa formă de retribuire Sintetizarea experienţei acumulate, analiza critică, autocritică a activităţii anului încheiat au pus, firesc, în evidenţă, posibilităţi reale de sporire a producţiei. Cum bine s-a subliniat în adunare, unele din acestea vor putea fi valorificate prin măsuri tehnice, economice. Cele mai mari posibilităţi de ridicare a nivelului producţiei le oferă, însă, perfecţionarea activităţii organizatorice, aplicarea în funcţie de condiţiile concrete ale cooperativei a recentelor măsuri stabilite de conducerea partidului în vederea perfecţionării metodelor de organizare, planificare şi conducere a agriculturii. — La urma urmei — spunea Nicu Sterpu — recoltele pe care le obţinem oglindesc munca noastră, a tuturor, şi a fiecăruia în parte. Ţinînd cont de aceasta, sîntem datori să acţionăm hotărît pentru a-l cointeresa pe fiecare cooperator să răspundă prompt sarcinilor ce ne stau în faţă, să facă treabă de calitate. Sînt convins că perfecţionarea activităţii organizatorice, aplicarea acordului global şi a celorlalte măsuri cuprinse în expunerea din noiembrie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu vor acţiona tocmai în acest sens, ceea ce va determina îmbunătăţirea rezultatelor muncii noastre. Tot atît de stimulator este şi nivelul retribuţiei stabilită pentru zootehnie : 44 de lei pentru 1 hectolitru de lapte de vacă ; 388 lei pentru un viţel obţinut ; 2 700 lei pentru o tonă de carne tineret taurin şi 1 950 lei pentru una de porc. Hotărînd introducerea retribuţiei numai în bani, adunarea generală a stabilit să se vîndă fiecărui membru cooperator, care va munci efectiv, 150 kg porumb şi 150 kg grîu. Aceleaşi cantităţi se vor vinde şi pentru fiecare membru din familie pînă la 16 ani şi chiar peste această vîrstă dacă este elev la şcoala generală din comună. în plus, cooperatorii vor primi contra cost o parte din producţia peste plan. Interesul manifestat de cooperatori pentru introducerea acordului global, a retribuţiei în bani, a celorlalte măsuri de organizare şi conducere a agriculturii, ciprinse şi pentru ca să nu rămînem doar la vorbe fac propunerea ca fierarii, şoferii şi chiar şi contabilii să fie plătiţi în funcţie de producţia care se realizează într-o brigadă sau alta — aceea în care vor fi repartizaţi. — Găsesc propunerea foarte bună — l-a susţinut Vasile Tătăruş. In timpul recoltatului, cînd era atît de mult de lucru, mi s-a fărîmat o roată la căruţă. Am stat 8 zile degeaba pînă ce fierarii s-au hotărît să-mi repare roata. Dacă brigăzii noastre îi va fi repartizat un fierar şi plata lui va ţine de producţiile pe care le realizăm noi, atunci cu siguranţă că de i-aş aduce seara o roată să mi-o repare, dimineaţa ar fi gata. — La început — era de părere Dumitru Tulea — unii spuneau : ce să ne mai batem capul cu acordul global. Ori acord, ori norme convenţionale, tot una este. N-aveau dreptate, diferenţa e mare : normele măsoară timpul şi volumul de muncă, în vreme ce acordul global măsoară calitatea şi eficienţa muncii, producţia realizată. Pînă acum, dacă aveai 300 de norme primeai aceeaşi retribuţie şi atunci cînd scoteai 3 000 kg porumb la hectar şi cînd scoteai 4 000 kg. — Mai mult — argumenta Nelu Panciu. Noi ne propunem să aplicăm retribuţia numai în bani. Pe lingă alte avantaje acest sistem de retribuire ne va da posibilitate fiecăruia să cunoaştem zi de zi preţul muncii. Şi calculele prezentate de inginerul şef, în adunare, pe panouri mari, au fost mai mult decit convingătoare. Unul dintre ei îl reproducem şi noi , în expunerea secretarului general al partidului s-a concretizat în adunare prin mulţimea propunerilor făcute spre a întregi planul de acţiuni stabilit pentru realizarea unei producţii, globale in valoare de 30 200 000 lei, plan ce depăşeşte cu aproape 5 milioane lei pe cel stabilit la începutul anului trecut. — Să se stabilească planurile de producţie diferenţiate — propunea Dobre Tudorache — în funcţie de fertilitatea tarlalelor. — Terenurile repartizate brigăzilor şi echipelor să fie în „trupuri" mari— a propus Costică Diteanu. Anul trecut brigada noastră a avut repartizat terenul în 13 parcele. Aceasta a îngreunat munca de control şi îndrumare. — Planificarea zilnică a muncii să se facă la o oră mai devreme — a propus Vasile Tătăruş. Primind programele de lucru seara tîrziu, şefii formaţiilor de lucru nu mai pot să ia toate măsurile ce se impun pentru a pregăti acţiunile din ziua următoare. — Propun să se pună găleţi fîntînilor din cîmp — a cerut Ghiţă Spiţă. Pare un lucru de nimic. în vară, însă, oamenii veneau pină în sat să adape animalele, să ia apă. — Pentru a înlătura risipa de paie propunem — spunea Dumitru Tudoriu — să se facă colectoare mai mari, după modelul celor folosite de vecinii noştri din Bolta Albă. — Fiind de faţă reprezentantul Fabricii de zahăr Buzău, propunem — a susţinut Nicu Sterpu — să se monteze la bază încă o basculă. Anul trecut am pierdut aici şi cite o zi întreagă pînă am predat o căruţă de sfeclă. Propun consiliului de conducere să facă o judicioasă planificare a transportului sfeclei şi a celorlalte produse în bază. Să nu se mai întîmple ca într-o zi toate brigăzile, toate echipele să se îngrămădească la bază şi în altele nici una. Aşadar, adunarea generală şi-a exprimat plenar cuvîntul, a adoptat hotărîri pentru principalele domenii ale muncii şi vieţii cooperatorilor. Largul democratism şi spiritul de înaltă responsabilitate ce au caracterizat dezbaterile constituie garanţii că planurile pe care şi le-au propus cooperatorii vor fi îndeplinite, că anul 1970 va marca un progres substanţial în direcţia valorificării depline a tuturor resurselor de creştere a producţiilor şi veniturilor. Fotografii : C. DUMITRU Calitatea muncii CONDIŢIE VITALA A PROGRESULUI COOPERATIVEI ŞTEFAN GHIONEA preşedinte Cultura Suprafaţa Producţia Valoarea Costul mala hectar totală a manoperei lanoperei, în tonă, în lei lei Porumb 1ha 4 100 1 463 357 Sfecla de zahăr 1ha 34 300 6 536 190 Floarea-soarelui 1ha 1 770 1350 763 Cartofi 1ha 14 000 5 586 399 Fasole intercalată 1ha 150 190 1 260 Medic veterinar ADRIAN TEODORESCU MARIN PÎRVU ION DICEANU TUDORACHE DOBRE Ing. șef OVIDIU POPESCU SOFIȚA SOLOMON DUMITRU GARGARICI DUMITRU TULEA (Urmare din pag. I) care se angajează să participe la lucru. A rezultat că trebuie să oferim de lucru la 511 cooperatori. Marea lor majoritate au fost repartizaţi pe sectoarele de bază ale unităţii — zootehnie, legumicultura, cultura cerealelor şi plantelor tehnice etc. Unora li s-a putut oferi lucru în permanenţă. Totodată a apărut şi un excedent de braţe de muncă pentru care nu va exista de lucru în sectoarele de bază decit in unele perioade de scurtă durată. De la bun început s-a ridicat problema : ce facem cu aceşti oameni ? îi folosim numai atunci cînd se va ivi necesitatea, ori vom găsi pentru ei activităţi de durată cu finalizare economică certă ? în urma discuţiilor avute în comitetul de partid şi în consiliul de conducere am optat, aşa cum e firesc, pentru a doua alternativă care, spre deosebire de prima, obligă la iniţiativă şi la acţiuni organizatorice susţinute. N-a fost uşor să găsim activităţi convenabile din care să rezulte venituri nete în fiecare zi, de fiecare cooperator sau certitudinea că vom realiza in scurt timp beneficii pe seama muncii depuse şi plătite acum. Un prim obiectiv spre care am canalizat eforturile cooperatorilor disponibili in această perioadă îl constituie fondul funciar. Zona noastră a fost puternic afectată de inundaţiile din primăvara anului trecut. Viiturile au distrus reţelele de irigaţii, au spart diguri şi au colmatat lunci. Pentru înlăturarea urmărilor revărsărilor am concentrat un mare număr de cooperatori la desfundarea și refacerea a peste 2 km de canale și la despotmolirea văii ce trece prin apropiere. S-a pus Întrebarea : din ce fonduri vom plăti oamenii care execută aceste lucrări ? Deocamdată am apelat la credite. In final, se vor folosi sumele de bani provenite din vînzarea produselor obţinute pe terenurile refăcute. Amintesc că pe astfel de terenuri ne-am propus să recoltăm 35 090 kg de sfeclă la hectar. Someşul ne provoacă necazuri şi atunci cînd apele lui nu se năpustesc afară din matcă. Din toamnă şi pînă acum nu s-a revărsat nici o dată, dar a rupt din terenurile cooperativei circa cinci hectare de pămînt dintre cel mai fertil. Pentru a opri acţiunea destructivă a Someşului, ne-am apucat să executăm, cu mijloace proprii, lucrări simple : consolidări de maluri, construirea de fascine etc. Sectorul zootehnic al cooperativei este în plină dezvoltare. Calculat în unităţi vită mare, avem 49 de animale la suta de hectare. Pentru ca sectorul să fie puternic nu numai numeric, ci şi ca producţie, am început o vastă acţiune de regenerare a fineţelor şi a păşunilor. Din această acţiune, au rezultat şi mari cantităţi de răchită, materie primă excelentă pentru confecţionarea de impletituri. Dar întrucit nu avem momentan beneficiar pentru împletituri am schimbat nuielele pe material lemnos din care confecţionăm lăzi de ambalaj pentru I.P.U.L.F., cu care am încheiat contract. Lemnul este dimensionat in atelierul de tîmplărie, iar asamblarea, o fac cooperatorii, pentru început, la domiciliu. Cit priveşte împletiturile, pentru care există materie primă din abundenţă, nu am renunţat la intenţia de a organiza un atelier. Deocamdată urmează să-i pregătim pe cei care vor lucra în proiectatul atelier ce se va deschide de îndată ce vom avea beneficiari. Dacă nu vom găsi doritori să preia coşuri şi alte obiecte mărunte, ne vom orienta spre producţia de mobilă împletită, domeniu în care oferta este încă departe de a acoperi cererea. Posibilităţi de a găsi utilizarea forţei de muncă se ivesc aproape zilnic. Pe măsură ce economia judeţului se dezvoltă, ele vor deveni şi mai mari, mai numeroase. Tot ce trebuie făcut e ca posibilităţile care se ivesc să nu-ţi scape printre degete. In raza comunei noastre se construieşte un pod peste Someş. Lucrarea costă cîteva milioane de lei. Luînd legătura cu secţia de resort a consiliului popular judeţean şi cu antreprenorul am ajuns la concluzia că lucrări în valoare de peste 2 milioane de lei pot fi executate de membrii unităţii. De aceea, am încheiat contract prin care ne-am angajat să asigurăm şantierul cu forţa de muncă necesară — lucrători necalificaţi, zidari, dulgheri etc. — dind de lucru în mod organizat multor cooperatori. Acţionind în felul descris, noi am ocupat în prezent şi vom ocupa şi în viitor întreaga forţă de muncă. Nici un membru al cooperativei noastre nu va putea să spună vreodată că nu are zilnic ce lucra. Cu ce se ocupă nepermanentii" ff PAGINA 3 NOTE BUNICUL CONTABILULUI ŞEF Un membru al cooperativei agricole din Vrani, judeţul Caraş-Severin, ne sesizează că şeful contabil din această unitate, pe nume Iosif Cheva, l-a pontat pe bunicul său cu norme in plus. După cum ne comunică direcţia agricolă generală a judeţului, sesizarea s-a dovedit întemeiată. Bunicul a fost obligat să restituie cooperativei agricole suma de 400 lei şi 100 kg. de gnu, contravaloarea normelor nelucrate. Cum rămîne însă cu nepotul ? El nu are nici... o obligaţie de achitat ? Punem această întrebare pentru că din răspunsul primit nu reiese că el ar avea vreo vină. LOCO FURNIZOR Contractele de livrare a laptelui şi a cărnii, încheiate între cooperativa agricolă din Grădinari, judeţul Olt, şi beneficiarii săi stipulează foarte clar că preluarea celor două produse se face loco furnizor, iar aprecierea calităţii mărfurilor se efectuează fiind de faţă ambii parteneri. Numai că una scrie în contracte şi alta se intîmplă. Centrul de preluare a laptelui din Slatina a interzis categoric recepţionerilor săi să facă vreo analiză a produsului la cooperativă pentru a stabili procentul de grăsime, deşi ferma unităţii dispune de toate utilajele şi substanţele necesare. Dacă şeful de fermă face analize şi pretinde înscrierea în acte a indicilor calitativi rezultaţi, şoferul renunţă la marfă şi pleacă mai departe. Industria cărnii procedează şi mai simplu : nu mai trimite delegaţi ca să preia animalele, ci aşteaptă pînă ce cooperativa le aduce singură. Pe propria-i basculă, animalele cîntăresc mai puţin. Aşteptăm ca direcţia generală judeţeană a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi apelor să pună pe cîntar practicile celor două întreprinderi. Va recepţiona cu siguranţă tone de incorectitudine în contul... beneficiarului. Furnizînd faptele, trecem pe recepţie. Sperăm să nu aşteptăm prea mult. I