Satul Socialist, februarie 1971 (Anul 3, nr. 540-563)

1971-02-23 / nr. 558

У г. 558 Marți 23 februarie Cine merita încrederea cooperatorilor ? Cadrele capabile, CARE FAC TOTUL pentru dezvoltarea AVUŢIEI OBŞTEŞTI Un lucru bine ştiut : preşedintele cooperativei agricole, aseme­nea oricărui om ales să conducă, indiferent de domeniul sau treapta ierarhică pe care se află, trebuie să fie foarte corect în relaţiile cu cei din jurul său. Nu-i este permis să avantajeze pe unii în dauna altora, nu are dreptul să pună in joc pasiunile personale, deci, pe scurt, i se cere să fie principial. Tot atît de bine se ştie, însă şi altceva : în lumea satului, prin natura lucrurilor, de cele mai multe ori preşedintele este localnic, are mulţi prieteni şi rube­denii care, potrivit unei greşite mentalităţi, vin să ceară tot felul de înlesniri. , Prinde ori nu tendinţa aceasta ? Totul depinde de felul cum o porneşte preşedintele de la în­ceput. Este slab, se lasă tîrît de tot felul de slăbiciuni ? Scade prin­cipialitatea şi, odată cu ea, încre­derea marii mase de cooperatori care l-au ales. Pentru a nu ajunge la o asemenea situaţie, e de ajuns să aibă tărie de caracter şi să res­pecte un criteriu pe cit de simplu, pe atît de eficient : să se conducă în relaţiile cu cooperatorii nu după gradul de rudenie sau prie­tenie, ci după calitatea şi canti­tatea muncii pe care o depune fie­care om la locul de muncă. In felul acesta nu va nedreptăţi pe nimeni. Printre cei harnici pot fi şi rude şi cetăţeni abia veniţi în comună — să zicem prin căsăto­rie. Fireşte, acestora, fără a face nici o diferenţiere, preşedintele poate să le acorde tot respectul, toate drepturile şi toate înlesnirile care intră între limitele prevederi­lor statutare. In schimb, celorlalţi, fie că îi sunt fraţi, fie că sunt nişte consăteni oarecare, dacă taie frunză la cîini, dacă nu pun umă­rul la bunul mers al treburilor obşteşti, tot cu statutul în faţă, preşedintele va demonstra că nu este obligat să le facă nici cea mai mică înlesnire. Cum spuneam : preşedintele trebuie să treacă totul prin filtrul calităţii şi cantităţii muncii, aşa cum este in folosul marii mase a membrilor coopera­tori. Ce ne-a determinat sa facem a­­ceste consideraţii ? Recent, dru­­meţind pe meleagurile­­ judeţului Olt, am ajuns şi la­­Stoicăneşti- Practica a dovedit şi aici, aşa cum a dovedit şi prin alte unităţi, că preşedintele, întregul consiliu de conducere, nu poate împăca pe toată lumea la fel. — Nemulţumirile —­­ spunea medicul Florian Lăzărescu, şeful fermei zootehnice — apar în rîn­­durile cîtorva, de regulă certaţi cu disciplina şi cu hărnicia. Ei fac opinie separată faţă de cei mulţi aproape totdeauna cînd se iau di­ferite hotărîri, cînd se trece la o nouă acţiune. Pentru concretizare, ne-a oferit următorul exemplu. Este vorba de Florea Tudose. De mic copil aces­tui om — nepot al preşedintelui din Stoicăneşti — îi plăceau ani­malele şi, îndată după ce a ter­minat şcoala, a intrat ca mulgă­tor în cooperativă. Are 12 ani de cînd lucrează în zootehnie. In anii aceştia nu numai că a ajuns să cunoască fiecare vacă, dar prin lectură şi practică a reuşit să în­veţe multe lucruri despre creşte­rea animalelor. Aşa a ajuns, cu aprobarea adunării generale, şef de sector la tineret bovin pentru îngrăşat. Ulterior, socotindu-l un priceput organizator — în sectorul său obţinuse rezultate deosebite : faţă de un plan de 450 capete cu 140 tone de carne, a predat 850 ca­pete cu 380 tone de carne — oa­menii l-au propus în funcţia de ajutor de şef de fermă. Aici au existat cîteva glasuri împotrivă. Dar n-au vorbit în adunarea ge­nerală, ci au început să şuşoteas­că pe la colţuri. Vorbele lor au ajuns in cele din urmă şi la ure­chile preşedintelui, Dumitru Tudo­se, unchiul lui Florea. — Iar eu — ne-a mărturisit preşedintele — m-am supărat. Deşi îl ştiam pe Florea un băiat harnic şi priceput, deşi vedeam că munceşte cu rezultate bune ca ajutor al şefului de fermă, m-am hotărît să-i cer să renunţe la a­­ceastă funcţie. Auzind despre hotărîrea aceasta, şeful de fermă, îngrijitorii din zoo­tehnie — oameni cu care lucrează Florea direct , precum şi coope­ratorii de prin alte sectoare, s-au opus. Au insistat ca Florea să ră­­mînă, cu toate că era nepotul pre­şedintelui, în funcţia care îi fusese încredinţată. Şi treburile nu au mers mai prost ca înainte. Ba, dimpotrivă , producţia de lapte pe cap de vacă furajată — ca să dăm numai un exemplu — a fost, în 1970, de 3 246 litri, faţă de 3 000, cit se planificase, ceea ce le-a per­mis cooperatorilor din Stoicăneşti să suplimenteze livrările la stat sau peste 20 vagoane de lapte. Aceasta dovedeşte că, în actuala formulă, colectivul de­­ la zootehnie este bine şi armonios alcătuit, că nepotul preşedintelui munceşte cu seriozitate şi că se înţelege bine cu oamenii a căror muncă o coor­donează. Cu alte cuvinte, princi­pialitatea marii mase a coopera­torilor, care a intervenit la timp in numele intereselor majore ale întregii obşti, a stăvilit un act de principialitate prost înţeleasă. Nu nepotul preşedintelui, ci omul har­nic şi priceput, care a crescut şi s-a impus prin propria muncă, tre­buia să rămână ajutor al şefului de fermă. Am relatat cazul acesta socotind că el poate spune mult celor ce vor să mediteze asupra relaţiilor pe care trebuie să le aibă pre­şedintele cu oamenii. Concluzia este clară : la conducerea treburi­lor obşteşti, în punctele-cheie ale activităţii de producţie, trebuie promovaţi , aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la recenta consfătuire cu cadrele din agricultură judeţului Ialomiţa — numai oameni competenţi, care dovedesc prin întreaga lor activi­tate că vor şi sînt hotărîţi să-şi subordoneze cunoştinţele profe­sionale şi capacitatea de muncă în scopul continuei dezvoltări a avutului obştesc. AUREL IVAN La cooperativa agricolă de producţie Cornățel, județul Argeş, se seamă­nă roşii timpurii în ră­sadniţe Foto : C. DUMITRU SATUL SOCIALIST (Urmare din pag. I) firea valorii normei convenţionale la 39 lei din care 30 lei numai bani. Departe de a crea o stare de au­­tomulţumire — dezbaterile din a­­dunare o probează —­■ aceste succese evidente i-au mobilizat pe coope­ratori să caute noi căi pentru creş­terea producţiei. Chiar primul vor­bitor — şeful de echipă Nelu Pen­­ciu — a calculat că „dacă toate bri­găzile ar fi realizat producţii la nivelul celei fruntaşe, la o singură cultură — porumbul — s-ar fi rea­lizat în plus 30 de vagoane". — Cum a fost posibil — întreba el — ca echipa lui Nicu Tătăruş să realizeze 4 605 kg porumb boabe la hectar, echipa lui Iancu Pîrvu — 4 455 kg, iar echipele lui Tudor Bă­­laşa­­şi Ion Bîrsan — numai 3 651 şi, respectiv, 3 681 kg ? Cîţi bani ar fi intrat în plus în casieria coo­perativei dacă toate echipele ar fi realizat producţii de 42 300 kg sfe­clă la hectar, aşa cum a obţinut echipa lui Milea Helban ? Foar­te mulţi. I-am pierdut fiindcă ne-au tras în urmă cooperatorii din echipele lui Vasile Tearcă şi Ştefan Dragu, care au scos numai cite 25 948 kg la hectar şi, respec­tiv, 28 950 kg. — Am realizat cu echipa — spu­nea Dobre Tudorache — 34 000 kg sfeclă la hectar, dar puteam scoate și mai mult. In pămînt a rămas o groază de sfeclă. — Dar ce, numai la voi ? — l-a întrerupt şeful de atelaj Ghiţă Spi­ţă. Mii de tone de sfeclă au mai fost adunate după ce s-a terminat recoltatul. E drept, unii oameni n-au lucrat cu tragere de inimă dar la fel de drept este că nici n-au avut cu ce. Dacă am fi dispus de un dislocator scoteam producţie, nu glumă. Aşa, nu numai că a rămas sfeclă în pămînt, dar multă s-a şi stricat. — Şi planul la floarea-soarelui s-ar fi putut realiza — şi-a reluat ideea Dobre Tudorache — dacă ar fi fost luate în seamă părerile oa­menilor. Deşi vremea era total neprielnică, siliţi de Direcţia agri­colă, am pus cite două tractoare să tragă un disc. Am stricat tere­nul. Vecinii noştri din Racoviţeni care au mai aşteptat, care au lăsat pămîntul să „înflorească", aşa cum s-a propus şi la noi, au scos o re­coltă bună de floarea-soarelui. — Inginerii noştri — l-a com­pletat brigadierul Marin Pîrvu — ar trebui să-şi dea mai multă si­linţă, să caute să aplice cu mai mult discernămînt o metodă sau alta de lucru la condiţiile specifice de la noi. Trebuie să judecăm cu capul propriu ce este şi ce nu este bine de făcut, pentru că noi sîn­­tem stăpîni în cooperativă şi noi purtăm răspunderea realizării pro­ducţiilor ce ni le planificăm. — Trebuie să gospodărim mai bine pămîntul — arăta brigadie­rul Dumitru Tudorie. Ce mare adevăr spunea tovarăşul Ceauşescu la întîlnirea cu activul din agri­cultura judeţului Ialomiţa cînd ne îndemna să reflectăm cu toţii la problemele legate de mai buna folosire a pămîntului, să ne gîn­­dim cum să acţionăm pentru ca pe fiecare metru pătrat să obţinem recolte cit mai mari şi sigure, în orice condiţii. La noi, spre exem­plu, pămîntul cel mai fertil, cel de pe luncă ne dă cea mai slabă producţie. Şi aceasta pentru că nu este lucrat după o agrotehnică co­respunzătoare. — Nu gospodărim încă bine pă­mîntul — a fost de părere şi şeful de echipă Ion C. Oiteanu. Nesu­pravegheaţi, netraşi la răspunde­re de brigadieri, de consiliul de conducere, mecanizatorii — unii dintre ei — au făcut lucrări proas­te. Numai în echipa mea, şi la o singură cultură, tractoriştii au lă­sat nesemănate 12 rînduri de po­rumb. Şi ce rînduri ! Lungi de 1400 metri. Cită producţie am pierdut aici ? — Chiar şi la grîu — arăta şe­ful de echipă Paraschiv Lupu — am fi putut realiza producţia pla­nificată dacă tractoriştii ar fi lu­crat mai bine la recoltat , s-au risipit mari cantităţi. In plus, ne-au scos griul murdar, fapt care a de­terminat baza de recepţie să ne aplice scăzăminte mari. La baza acestor neajunsuri, s-a subliniat în adunare, nu stă doar activitatea nesatisfăcătoare a unor cooperatori şi mecanizatori, ci şi deficienţele manifestate în anumi­te perioade de unii brigadieri, de unele cadre din conducerea uni­tăţii — oameni care, în ultimă instanţă, răspund de munca tutu­ror cooperatorilor, de tot ce se în­­tîmplă în unitate. — Datorită producţiilor pe care le-a obţinut — arăta Costică Co­­jocaru — brigada noastră s-a cla­sat abia pe locul trei. Trebuie să spunem deschis că brigadierul nu prea şi-a dat interesul. La recol­tat, spre exemplu, nu dădea prin brigadă cite 2—3 zile. Eu cred că aici o vină o poartă şi consiliul de conducere, preşedintele, care n-au luat măsuri pentru a pune lucru­rile la punct. Dezbaterile din adunarea gene­rală au constituit şi un real mo­ment de educaţie civică. S-a luat atitudine hotărîtă nu numai împo­triva lucrului de mîntuială, dar şi împotriva celor ce au încercat să înşele obştea. Unii îngrijitori ve­neau pe la două noaptea şi hră­neau păsările pentru ca diminea­ţa, în ziua hotărîtă pentru cîntă­­rire, să „scoată" sporuri mari în greutate. „Pe cine au crezut că înşeală ? se spunea în adunare. Pe cei de la cîntar sau pe noi toţi, obştea ?“ Acordul global cu plata in bani — cea mai stimulativa formă de retribuire Sintetizarea experienţei acumu­late, analiza critică, autocritică a activităţii anului încheiat au pus, firesc, în evidenţă, posibilităţi reale de sporire a producţiei. Cum bine s-a subliniat în adunare, u­­nele din acestea vor putea fi va­lorificate prin măsuri tehnice, eco­nomice. Cele mai mari posibilităţi de ridicare a nivelului producţiei le oferă, însă, perfecţionarea acti­vităţii organizatorice, aplicarea în funcţie de condiţiile concrete ale cooperativei a recentelor măsuri stabilite de conducerea partidului în vederea perfecţionării metode­lor de organizare, planificare şi conducere a agriculturii. — La urma urmei — spunea Nicu Sterpu — recoltele pe care le obţinem oglindesc munca noas­tră, a tuturor, şi a fiecăruia în parte. Ţinînd cont de aceasta, sîn­­tem datori să acţionăm hotărît pentru a-l cointeresa pe fiecare cooperator să răspundă prompt sarcinilor ce ne stau în faţă, să facă treabă de calitate. Sînt con­vins că perfecţionarea activităţii organizatorice, aplicarea acordului global şi a celorlalte măsuri cu­prinse în expunerea din noiembrie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu vor acţiona tocmai în acest sens, ceea ce va determina îmbunătă­ţirea rezultatelor muncii noastre. Tot atît de stimulator este şi ni­velul retribuţiei stabilită pentru zootehnie : 44 de lei pentru 1 hec­tolitru de lapte de vacă ; 388 lei pentru un viţel obţinut ; 2 700 lei pentru o tonă de carne tineret tau­rin şi 1 950 lei pentru una de porc. Hotărînd introducerea retribu­­ţiei numai în bani, adunarea gene­rală a stabilit să se vîndă fiecărui membru cooperator, care va munci efectiv, 150 kg porumb şi 150 kg grîu. Aceleaşi cantităţi se vor vinde şi pentru fiecare membru din fa­milie pînă la 16 ani şi chiar peste această vîrstă dacă este elev la şcoala generală din comună. în plus, cooperatorii vor primi contra cost o parte din producţia peste plan. Interesul manifestat de coopera­tori pentru introducerea acordului global, a retribuţiei în bani, a ce­lorlalte măsuri de organizare şi conducere a agriculturii, ciprinse şi pentru ca să nu rămînem doar la vorbe fac propunerea ca fiera­rii, şoferii şi chiar şi contabilii să fie plătiţi în funcţie de producţia care se realizează într-o brigadă sau alta — aceea în care vor fi repartizaţi. — Găsesc propunerea foarte bună — l-a susţinut Vasile Tătă­ruş. In timpul recoltatului, cînd era atît de mult de lucru, mi s-a fărîmat o roată la căruţă. Am stat 8 zile degeaba pînă ce fierarii s-au hotărît să-mi repare roata. Dacă brigăzii noastre îi va fi re­partizat un fierar şi plata lui va ţine de producţiile pe care le rea­lizăm noi, atunci cu siguranţă că de i-aş aduce seara o roată să mi-o repare, dimineaţa ar fi gata. — La început — era de părere Dumitru Tulea — unii spuneau : ce să ne mai batem capul cu acor­dul global. Ori acord, ori norme convenţionale, tot una este. N-aveau dreptate, diferenţa e mare : normele măsoară timpul şi volumul de muncă, în vreme ce acordul global măsoară calitatea şi eficienţa muncii, producţia reali­zată. Pînă acum, dacă aveai 300 de norme primeai aceeaşi retribuţie şi atunci cînd scoteai 3 000 kg porumb la hectar şi cînd scoteai 4 000 kg. — Mai mult — argumenta Nelu Pan­ciu. Noi ne propunem să apli­căm retribuţia numai în bani. Pe lingă alte avantaje acest sistem de retribuire ne va da posibilitate fie­căruia să cunoaştem zi de zi preţul muncii. Şi calculele prezentate de ingi­nerul şef, în adunare, pe panouri mari, au fost mai mult decit con­vingătoare. Unul dintre ei îl re­producem şi noi , în expunerea secretarului general al partidului s-a concretizat în a­­dunare prin mulţimea propunerilor făcute spre a întregi planul de ac­ţiuni stabilit pentru realizarea unei producţii,­ globale in valoare de 30 200­ 000 lei, plan ce­ depăşeşte cu aproape­ 5 milioane lei pe cel sta­bilit la începutul anului trecut. — Să se stabilească planurile de producţie diferenţiate — propunea Dobre Tudorache — în funcţie de fertilitatea tarlalelor. — Terenurile repartizate brigă­zilor şi echipelor să fie în „tru­puri" mari— a propus Costică Di­teanu. Anul trecut brigada noastră a avut repartizat terenul în 13 parcele. Aceasta a îngreunat mun­ca de control şi îndrumare. — Planificarea zilnică a muncii să se facă la o oră mai devreme —­­ a propus Vasile Tătăruş. Pri­mind programele de lucru seara tîrziu, şefii formaţiilor de lucru nu mai pot să ia toate măsurile ce se impun pentru a pregăti acţiunile din ziua următoare. — Propun să se pună găleţi fîn­­tînilor din cîmp — a cerut Ghiţă Spiţă. Pare un lucru de nimic. în vară, însă, oamenii veneau pină în sat să adape animalele, să ia apă. — Pentru a înlătura risipa de paie propunem — spunea Dumitru Tudoriu — să se facă colectoare mai mari, după modelul celor folo­site de vecinii noştri din Bolta Albă. — Fiind de faţă reprezentantul Fabricii de zahăr Buzău, propu­nem — a susţinut Nicu Sterpu — să se monteze la bază încă o bas­culă. Anul trecut am pierdut aici şi cite o zi întreagă pînă am pre­dat o căruţă de sfeclă. Propun con­siliului de conducere să facă o ju­dicioasă planificare a transportului sfeclei şi a celorlalte produse în bază. Să nu se mai întîmple ca în­tr-o zi toate brigăzile, toate echi­pele să se îngrămădească la bază şi în altele nici una. Aşadar, adunarea generală şi-a exprimat plenar cuvîntul, a adop­tat hotărîri pentru principalele do­menii ale muncii şi vieţii coope­ratorilor. Largul democratism şi spiritul de înaltă responsabilitate ce au caracterizat dezbaterile con­stituie garanţii că planurile pe care şi le-au propus cooperatorii vor fi îndeplinite, că anul 1970 va marca un progres substanţial în direcţia valorificării depline a tuturor re­surselor de creştere a producţiilor şi veniturilor. Fotografii : C. DUMITRU Calitatea muncii CONDIŢIE VITALA A PROGRESULUI COOPERATIVEI ŞTEFAN GHIONEA preşedinte Cultura Suprafaţa Producţia Valoarea Costul ma­la hectar totală a ma­­noperei la­noperei, în tonă, în lei lei Porumb 1ha 4 100 1 463 357 Sfecla de zahăr 1ha 34 300 6 536 190 Floarea-soarelui 1ha 1 770 1350 763 Cartofi 1ha 14 000 5 586 399 Fasole intercalată 1ha 150 190 1 260 Medic veterinar ADRIAN TEODORESCU MARIN PÎRVU ION DICEANU TUDORACHE DOBRE Ing. șef OVIDIU POPESCU SOFIȚA SOLOMON DUMITRU GARGARICI DUMITRU TULEA (Urmare din pag. I) care se angajează să participe la lucru. A rezultat că trebuie să ofe­rim de lucru la 511 cooperatori. Marea lor majoritate au fost re­partizaţi pe sectoarele de bază ale unităţii — zootehnie, legumicultura, cultura cerealelor şi plantelor teh­nice etc. Unora li s-a putut oferi lucru în permanenţă. Totodată a apărut şi un excedent de braţe de muncă pentru care nu va exista de lucru în sectoarele de bază decit in unele perioade de scurtă durată. De la bun început s-a ridicat pro­blema : ce facem cu aceşti oa­meni ? îi folosim numai atunci cînd se va ivi necesitatea, ori vom găsi pentru ei activităţi de durată cu finalizare economică certă ? în urma discuţiilor avute în comitetul de partid şi în consiliul de condu­cere am optat, aşa cum e firesc, pentru a doua alternativă care, spre deosebire de prima, obligă la iniţiativă şi la acţiuni organizato­rice susţinute. N-a fost uşor să găsim activităţi convenabile din care să rezulte venituri nete în fiecare zi, de fiecare cooperator sau certitudinea că vom realiza in scurt timp beneficii pe seama muncii depuse şi plătite acum. Un prim obiectiv spre care am canalizat eforturile cooperatorilor disponibili in această perioadă îl constituie fondul funciar. Zona noastră a fost puternic afectată de inundaţiile din primăvara anului trecut. Viiturile au distrus reţelele de irigaţii, au spart diguri şi au colmatat lunci. Pentru înlăturarea urmărilor revărsărilor am concen­trat un mare număr de coopera­tori la desfundarea și refacerea a peste 2 km de canale și la despot­­molirea văii ce trece prin apropiere. S-a pus Întrebarea : din ce fonduri vom plăti oamenii care execută a­­ceste lucrări ? Deocamdată am ape­lat la credite. In final, se vor fo­losi sumele de bani provenite din vînzarea produselor obţinute pe terenurile refăcute. Amintesc că pe astfel de terenuri ne-am pro­pus să recoltăm 35 090 kg de sfeclă la hectar. Someşul ne provoacă necazuri şi atunci cînd apele lui nu se năpus­tesc afară din matcă. Din toamnă şi pînă acum nu s-a revărsat nici o dată, dar a rupt din terenurile cooperativei circa cinci hectare de pămînt dintre cel mai fertil. Pen­tru a opri acţiunea destructivă a Someşului, ne-am apucat să exe­cutăm, cu mijloace proprii, lucrări simple : consolidări de maluri, con­struirea de fascine etc. Sectorul zootehnic al cooperati­vei este în plină dezvoltare. Cal­culat în unităţi vită mare, avem 49 de animale la suta de hectare. Pentru ca sectorul să fie puternic nu numai numeric, ci şi ca pro­ducţie, am început o vastă acţiune de regenerare a fineţelor şi a pă­şunilor. Din această acţiune, au rezultat şi mari cantităţi de răchi­tă, materie primă excelentă pentru confecţionarea de impletituri. Dar întrucit nu avem momentan bene­ficiar pentru împletituri am schim­bat nuielele pe material lemnos din care confecţionăm lăzi de am­balaj pentru I.P.U.L.F., cu care am încheiat contract. Lemnul este di­mensionat in atelierul de tîmplă­­rie, iar asamblarea, o fac coope­ratorii, pentru început, la domici­liu. Cit priveşte împletiturile, pen­tru care există materie primă din a­bundenţă, nu am renunţat la inten­ţia de a organiza un atelier. Deocam­dată urmează să-i pregătim pe cei care vor lucra în proiectatul atelier ce se va deschide de îndată ce vom avea beneficiari. Dacă nu vom găsi doritori să preia coşuri şi alte obiecte mărunte, ne vom orienta spre producţia de mobilă împleti­tă, domeniu în care oferta este încă departe de a acoperi cererea. Posibilităţi de a găsi utilizarea forţei de muncă se ivesc aproape zilnic. Pe măsură ce economia ju­deţului se dezvoltă, ele vor deveni şi mai mari, mai numeroase. Tot ce trebuie făcut e ca posibilităţile care se ivesc să nu-ţi scape printre degete. In raza comunei noastre se construieşte un pod peste Someş. Lucrarea costă cîteva milioane de lei. Luînd legătura cu secţia de re­sort a consiliului popular judeţean şi cu antreprenorul am ajuns la concluzia că lucrări în valoare de peste 2 milioane de lei pot fi exe­cutate de membrii unităţii. De a­­ceea, am încheiat contract prin care ne-am angajat să asigurăm şantierul cu forţa de muncă nece­sară — lucrători necalificaţi, zi­dari, dulgheri etc. — dind de lu­cru în mod organizat multor coo­peratori. Acţionind în felul descris, noi am ocupat în prezent şi vom ocupa şi în viitor întreaga forţă de muncă. Nici un membru al cooperativei noastre nu va putea să spună vreodată că nu are zil­nic ce lucra. Cu ce se ocupă nepermanentii" ff PAGINA 3 NOTE BUNICUL CONTABILULUI ŞEF Un membru al cooperativei agricole din Vrani, judeţul Ca­­raş-Severin, ne sesizează că şeful contabil din această unitate, pe nume Iosif Cheva, l-a pontat pe bunicul său cu norme in plus. După cum ne comunică di­recţia agricolă generală a jude­ţului, sesizarea s-a dovedit înte­meiată. Bunicul a fost obligat să restituie cooperativei agricole suma de 400 lei şi 100 kg. de gnu, contravaloarea normelor ne­lucrate. Cum rămîne însă cu ne­potul ? El nu are nici... o obli­gaţie de achitat ? Punem aceas­tă întrebare pentru că din răs­punsul primit nu reiese că el ar avea vreo vină. LOCO FURNIZOR Contractele de livrare a lapte­lui şi a cărnii, încheiate între cooperativa agricolă din Grădi­nari, judeţul Olt, şi beneficiarii săi stipulează foarte clar că pre­luarea celor două produse se face loco furnizor, iar aprecierea ca­lităţii mărfurilor se efectuează fiind de faţă ambii parteneri. Numai că una scrie în contracte şi alta se intîmplă. Centrul de preluare a laptelui din Slatina a interzis categoric recepţioneri­­lor săi să facă vreo analiză a produsului la cooperativă pentru a stabili procentul de grăsime, deşi ferma unităţii dispune de toate utilajele şi substanţele ne­cesare. Dacă şeful de fermă face analize şi pretinde înscrierea în acte a indicilor calitativi rezul­taţi, şoferul renunţă la marfă şi pleacă mai departe. Industria cărnii procedează şi mai simplu : nu mai trimite delegaţi ca să preia animalele, ci aşteaptă pînă ce cooperativa le aduce singură. Pe propria-i basculă, animalele cîntăresc mai puţin. Aşteptăm ca direcţia generală judeţeană a agriculturii, industri­­ei alimentare, silviculturii şi ape­lor să pună pe cîntar practicile celor două întreprinderi. Va re­cepţiona cu siguranţă tone de incorectitudine în contul... benefi­ciarului. Furnizînd faptele, tre­cem pe recepţie. Sperăm să nu aşteptăm prea mult. I

Next