Satul Socialist, aprilie 1974 (Anul 6, nr. 1521-1545)
1974-04-27 / nr. 1543
ANUL VI Nr. 1543 27 aprilie 1974 4 pagini - 30 baniStil! SOCMUST joi s-a Încheiat Vizita preşedintelui Republicii Costa Rica, José Figueres Ferrer Preşedintele, Republicii Costa Rica, José Figueres Ferrer, şi-a încheiat joi după-amiază vizita oficială de prietenie pe care a făcut-o în ţara noastră la invitaţia preşedintelui Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Desfăşurată sub semnul prieteniei şi înţelegerii dintre popoarele noastre,, vizita preşedintelui José Figueres în ţara noastră a marcat un nou moment important în relaţiile dintre România şi Costa Rica, în dezvoltarea pe multiple planuri a colaborării şi conlucrării dintre cele două ţări, a reprezentat o contribuţie de seamă la cauza păcii şi cooperării internaţionale. De la reşedinţa oficială pînă la aeroport, preşedintele José Figueres Ferrer a fost condus de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Pe aeroportul Otopeni erau arborate drapelele de stat ale Republicii Socialiste România şi Republicii Costa Rica, care încadrează portretele celor doi şefi de stat. Pe mari pancarte erau scrise, în limbile română şi spaniolă : „Trăiască prietenia dintre poporul român şi poporul costarican“, „Trăiască pacea şi prietenia între popoare“. La plecarea distinsului oaspete au fost, de asemenea, prezenţi tovarăşii Emil Bodnaraş, Ştefan Voitec, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, Manea Mănescu, prim-ministru al guvernului, George Macovescu, ministrul, afacerilor externe, alţi membri ai guvernului, reprezentanţi ai unor instituţii centrale, generali şi ofiţeri, ziarişti. Era de faţă Constantin Stănescu, ambasadorul României la San José. Numeroşi bucureşteni, prezenţi pe aeroport, au ovaţionat cu căldură pe preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Jose Figueres Ferrer. O gardă militară a prezentat onorul. Fanfara a intonat imnurile de stat ale Republicii Costa Rica şi Republicii Socialiste România. In semn de salut s-au tras 21 de salve de artilerie. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele José Figueres Ferrer au trecut în revistă garda de onoa re. Şeful statului costarican a fost salutat de şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti, de persoane oficiale române care l-au condus la plecare. Un grup de pionieri a oferit buchete de flori. Cei doi şefi de stat au răspuns cu multă prietenie aclamaţiilor mulţimii aflate pe aeroport. La scara avionului, luîndu-şi un cordial rămas bun de la preşedintele Nicolae Ceauşescu, preşedintele José Figueres Ferrer a mulţumit încă o data pentru primirea călduroasă ce i-a fost rezervată în ţara noastră. Cei doi şefi de stat şi-au strîns miinile îndelung, s-au îmbrăţişat. La ora 16,15, aeronava cu care călătoreşte preşedintele Republicii Costa Rica a decolat. ..?. " Şoseaua naţională ce leagă Clujul de Zalău... Privind şi incercind să pătrunzi viaţa trepidantă a şoselei, ţi se conturează că limpezime imaginea vie a muncii. Ridicind, insă, privirea spre dealurile care o străjuiesc de o parte şi de alta, o strîngere de inimă îţi întunecă bucuria primei observaţii. Mii de hectare, supuse eroziunii, sunt : Pămînt al nimănui, sterpe şi arse de vinturi. Mii de hectare de plai aproape orizontal, pe crestele acestor dealuri, spre care poate avea acces cu uşurinţă orice tip de maşină agricolă, dealuri purtind nume frumoase, precum dealul Şardului, dealul Nădăşelului, dealul Berindului. Locuri pe care soarele trece fără grabă de dimineaţa pină seara, aşa cum se întimplă pe vestitele dealuri din comuna Pietroasa-Buzău. Acolo insă se produc cele mai parfumate şi tari vinuri ale ţării, una din cauze fiind tocmai zăbava îndelungată a luminii şi căldurii naturale. Dar aici ? „Nici păşune nu se amenajează, se căina taxatorul autobuzului, in care mă aflam, nici terase de pomi sau vie, nici pădure nu se plantează, nici păioase nu se cultivă. Parcă ar fi pămint al nimănui..." Cu legitimă nedumerire iiîntrebăm pe gospodarii localităţilor Suceagu, Mera, Sinpaul, Mihăeşti şi Berindu , dealurile, frumoase şi semeţe, nu sunt tot păminturi ale oamenilor, care trebuie exploatate cum se cuvine ? I. LONGIN POPESCU I____________| Viticultorii din cooperativa agricolă Niculiţei, judeţul Tulcea, şi-au propus să obţină în acest an o producţie sporită de struguri. Executînd cu multă grijă şi la timp lucrările de sezon în via pe rod, ei garantează îndeplinirea angajamentului asumat CRONICA ÎNTRECERII SOCIALISTE Nou tip de tractor Constructorii de tractoare braşoveni obţin lună de lună noi succese. Zilele trecute specialiştii marii întreprinderi au omologat un nou tip de tractor. Este vorba de S-1800 1F (încărcător frontal) de 180 CI*. Caracteristicile tehnice şi funcţionale, eficienţa soluţiilor de proiectare impun tractor la nivelul celor reuşite produse similare lizate peste hotare. De la începutul fabricaţiei şi pină in prezent, la Braşov s-au realizat peste 30 de tipuri şi variante principale de tractoare, noul mai rea BILANŢ RODNIC Bilanţul recent încheiat la Trustul I.A.S. Cluj, consemnează citeva realizări de prestigiu în cinstea zilei de 1 Mai: sarcinile de livrare la fondul de stat au fost depăşite cu 1 091 tone carne de porc, 534 tone carne de bovine, 15 tone carne de ovine şi 1 025 hectolitri lapte de vacă. ÎNTR-O SINGURĂ DECADĂ Lucrătorii întreprinderii judeţene de legume şi fructe Satu Mare confirmă că diploma primită recent pentru rezultatele obţinute în 1973, respectiv locul I pe ţară în întrecerea socialistă, va fi onorată cu noi rezultate. Pînă în prezent unitatea a depăşit planul la zi cu peste 290 la sută. De remarcat este și faptul că în prima decadă a lunii aprilie planul la export a fost realizat pentru întreaga lună. LA ORDINEA ZILEI ÎN AGRICULTURĂ SEMĂNATUL PORUMBULUI Aşa cum s-a precizat la teleconferinţa ce a avut loc marţi la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, există suficiente forţe pentru a încheia semănatul porumbului pînă la începutul lunii mai. Cu acest prilej s-au indicat organelor agricole judeţene, conducerilor unităţilor agricole, specialiştilor măsurile ce trebuie luate pentru intensificarea ritmului de lucru, pentru realizarea unor lucrări de cea mai bună calitate. Cum se îndeplinesc aceste sarcini ? Iată relatările corespondenţilor noştri din judeţele Maramureş, Sălaj şi Caraş-Severin, Maramureş şi Sălaj. DAR VECINII CUM Pili ? Deşi nopţile se menţin încă destul de reci, în sol s-a acumulat temperatura optimă pentru semănatul porumbului. De altfel, încă de la începutul acestei săptămîni, cooperatorii şi mecanizatorii din Lucăceşti, Moeira, Someşuileac , judeţul Maramureş , din Samşud, Sărmăşag şi multe alte unităţi din judeţul Sălaj încheiaseră sau apropiaseră de sfîrşit această lucrare. Pe ansamblul judeţelor amintite, ritmul semănatului nu este, însă, mulţumitor. Şi aceasta, din cauză că in unele unităţi, fără a se cerceta temperatura solului se manifestă rezervă faţă de declanşarea semănatului. La începutul celei de-a treia decade a lunii aprilie intr-un număr de 30 cooperative agricole din Sălaj şi 24 din Maramureş semănătorile nu-şi începuseră activitatea. Că această situaţie nu mai poate fi justificată, o dovedesc diferenţele mari între realizările unităţilor vecine. Astfel în timp ce la Zăuan , judeţul Sălaj, în ziua raidului nostru abia începuse semănatul, în unitatea vecină, din Nuşfalâu, folosindu-se toate cele patru semănători se însămînţase mai bine de jumătate din suprafaţa planificată. De asemenea, în vreme ce cooperativa agricolă „Iza“ din Sighetul Marmaţiei — judeţul Maramureş — mai avea de semănat doar 5 hectare cu porumb, la cooperativa agricolă „Tisa", din aceeaşi localitate, nici un bob de porumb nu fusese pus in brazdă. In alte locuri, semănatul a început dar ritmul în care se desfăşoară este mult prea lent. De ce ? Mai ales din cauza insuficientei utilizări a mijloacelor mecanice. La Crasna, judeţul Sălaj, de exemplu, inginerul-şef Nicolae Pankosti ne spunea că toate cele şase semănători se află pe cîmp. In realitate, la orele 10 nu porniseră la lucru decit patru, celelalte aflindu-se încă în curtea secţiei de mecanizare. In acelaşi judeţ, la Meseşenii de Jos, din 18 tractoare lucrau doar 11, restul fiind defecte. Tot aici, deși (Continuare în pag. a 3-a) yWSA/VVWWWWSA/VWVWWWVWVA/WWV^AAA/NA/WA/Vi/WWWVWWAA/WWWWS/WV' Ce s-a făcut, ce se face şi ce trebuie să se facă pentru ca Pajiştile să producă multă iarbă CITE FEMEI SÍNT PROMOVATE LA CIRMA TREBURILOR OBŞTEŞTI? mai Şi la complexul de creştere şi îngrăşare a porcilor de la Căzăneşti, judeţul Ilfov, tehnologiile avansate, dar mai ales hărnicia şi priceperea oa-menilor asigură o eficienţă sporită activităţilor de pro- *ducţie . Semn de preţuire, îndemn la autodepăşire In oraşul Rădăuţi, judeţul Suceava, au poposit în aceste zile două ordine ale muncii clasa I, conferite prin Decret prezidenţial asociaţiei intercooperatiste de creştere şi îngrăşare a tineretului taurin şi întreprinderii agricole de stat, pentru rezultatele bune obţinute în 1973. Iată ce, ne-au declarat, cu acest prilej, directorii celor două unităţi. Medic veterinar Marin Dandea, directorul asociaţiei intercooperatiste : — Pentru complexul nostru, 1973 a fost anul de debut. Cu toate acestea am depăşit sarcinile de plan cu 150 de tone de carne. Sporul mediu zilnic a fost de 916 grame, cu un consum specific de 5,5 unităţi nutritive. Beneficiile nete s-au ridicat la 2 195 000 lei. Este adevărat, planul anului in curs este mult mai mare. Realizările primului trimestru ne dau, insă, certitudinea că îl vom realiza : la un efectiv de 1140 de bovine (perioada I) sporul mediu zilnic de creştere în greutate a fost depăşit, în medie, cu 160 de grame, iar preţul de cost redus cu 2,79 lei pe kilogram. înalta distincţie primită pentru rezultatele anului 1973 ne-a ambiţionat şi mai mult. Sintem hotăriţi să ne menţinem locul fruntaş ciştigat. Economist Traian Asmarandei, directorul întreprinderii agricole de stat Rădăuţi : — Vă daţi seama, sîntem extrem de bucuroşi. Cu atît mai mult cu cit această distincţie se adaugă altora . Performanţele care ne-au adus cel de-al doilea Ordin al Muncii ? Am obţinut un spor mediu de creştere în greutate de 934 grame, faţă de 700 grame planificat, cu un consum de 6,4 unităţi nutritive pe kilogram de spor. Am sporit greutatea medie de livrare a animalelor cu ■10 de kilograme faţă de prevederi. Am redus preţul de cost pe kilogramul de carne cu 1,61 lei. Toate acestea ne-au adus beneficii de milioane. Aşa cum a început anul 1974 sîntem siguri că vom depăşi aceste rezultate. Colectivul nostru este hotărit să întîmpine cum se cuvine a XXX-a aniversare a eliberării patriei şi Congresul al XI-lea al P.C.R. IO AX SACHELARIE coresp. „Satului socialist" Opinii de cumpărător (INVITAŢII PENTRU ECHIPELE DE CONTROL OBŞTESC) 104 corespondenţi voluntari răspund la întrebările redacţiei : 1. SINTEJI MULŢUMIŢI DE FELUL CUM SÎNT APRO-IZIONATE MAGAZINELE SĂTEŞTI ? 2. SÎNT RESPECTATE REGULILE DE IGIENA ÎN UNITĂŢILE COMERCIALE? La cinematograf mergem o dată sau de două ori pe săptămină, la primărie, atunci cînd avem nevoie, dar la magazin mergem aproape zilnic, dacă nu chiar de mai multe ori pe zi. In foarte multe comune au fost construite in anii din urmă magazine spaţioase, bine dotate, aprovizionarea corespunde necesităţilor, vânzătorii îşi fac conştiincios datoria. Dar, de ce să nu recunoaştem, se întimplă uneori ca la unele magazine săteşti să nu găsim mărfurile solicitate, gestionarul să-ţi vorbească necivilizat, igiena să fie... neigienică şi atunci să părăseşti prăvălia cu un gust amar. Şi, repetăm, toate acestea in condiţiile cînd toate comunele, toate satele pot fi bine aprovizionate, cînd peste tot se poate face un comerţ civilizat. Aşa s-a născut ideea de a solicita răspuns la cele două întrebări corespondenţilor voluntari, oameni care muncesc şi trăiesc la sat, care calcă foarte des pragul magazinelor săteşti, deci sunt în perfectă cunoştinţă de cauză. In numai citeva zile am primit 104 răspunsuri din care, numai o parte (din motive de spaţiu) le vom publica în rîndurile de faţă. XCitiţi ancheta noastră din pagina a 2-a). GH. NEAGU Un stejar şi mlădi-a tele Iui Începem pe timpul patru. Atenţie ! Şi: fa, fa, sol, la, la... Nu aşa, Culăiţă. Timpul patru este în sus. Aaaşa. Copii, fiţi, atenţi la măsură. Cel ,mai important e măsura. Reluăm Prin fereastra deschisă îl furam cu coada ochiului pe bâtrinul,dascăl ce se transforma cînd un instrumentist, cînd în dirijor, cînd revenea iar profesor, corectînd greşelile, înălumind paşii elevilor în tainele muzicii. Mina lui prindea cu duioşie gitul delicat alviorii, degetele alunecau uşor ivind o armonie de sunete ce se împleteau cu vocile copiilor în imensa odă a bucuriei. Era o zi cu soare. Deasupra pămintului plutea mirosulcrud al ierbii şi al florilor de zarzăr. — E ultima primăvară pe care şi-o mai petrece la catedră, îmi spuse şoptit Nicolae Lazăr, directorul şcolii din Cheşinţ — Arad. Din toamnă iese la pensie. După patruzeci de ani la catedră a sosit timpul să se odihnească... Clopoţelul a sunat de recreaţie. Am intrat in cancelarie. Acolo l-am cunoscut pe Teodor Blidaru, cel care timp de o oră ne-a fermecat cu muzica lui Beethoven, l-am spus că aş dori scriu despre el, despre munca lui la catedră. Mi-a răspuns roşind că dacă asta mi-i voia, să scriu, dar că el n-a făcut nimic deosebit, iar de vreau să stăm de vorbă, apoi să-l însoţesc la ferma şcolii, unde are oră de agricultură cu elevii. — Credeam că sînteţi profesor de muzică ! — Nu. Predau ştiinţele biologice şi agricultura. Muzica o fac pentru că nu avem un profesor de specialitate. Şiapoi îmi şi place. Cînd mi-am început cariera... In 1937 a fost repartizat la şcoala din Groşi, în Bihor. Era învăţător. Şcoala, o căsuţă aşezată pe una din crestele munţilor Codrului, avea doar două încăperi igrasioase ce nu se-ncălzeau niciodată. Doar faptul că in fiecare zi clasele erau pline de copiii oşenilor l-a făcut să stea acolo cîtva timp. Ata il trăgea spre locurile natale. Dar n-a ajuns aici decit în ’41. „Nu sta, mă, că te vede Moş Viteză ş-atuncea oi vide tu !“ Urechea prinse şoapta copilului şi dascălul se răsuci iute pe călcîie şi-l dojeni, cu privirea pe năpîrstocul curajos. ..Mai bine vezi de tine, măi One, că de-oi ţine sapa aşe şi la tătine-tu în ogradă, apăi numai cucuruz n-o să aveţi în toamnă“. Moş Viteză, c-aşa l-au poreclit ţincii pe care-i şcoleşte, îşi punea palmele mari şi crăpate de ani şi de muncă peste miinile neîmplinite bărbăteşte ale copilului şi-l învaţă să minuiască lesne şi cu folos sapa. Pe alţii îi obişnuia să recunoascăin crudul cîmpului firul de porumb de cel de iarbă. — Ei da. Cum ziceam, in ’41, onor Ministerul m-a numit cu greu in satul meu. Parcă le ceream oraşul, nu altul Da aşa era atunci. Pe atunci mulţi din noi ne luptam să venim acasă, printre ai noştri, să ledăm şi altora din ştiinţa noastră. Da... şi cum ziceam,am venit în sat şi am AUREL GHIMPU (Continuare în pag. a 4-a)