Satul Socialist, aprilie 1974 (Anul 6, nr. 1521-1545)

1974-04-27 / nr. 1543

ANUL VI Nr. 1543 27 aprilie 1974 4 pagini - 30 baniStil! SOCMUST joi s-a Încheiat Vizita preşedintelui Republicii Costa Rica, José Figueres Ferrer Preşedintele, Republicii Costa Rica, José Figueres Ferrer, şi-a în­cheiat joi după-amiază vizita ofi­cială de prietenie pe care a făcut-o în ţara noastră la invitaţia pre­şedintelui­ Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Desfăşurată sub semnul priete­niei şi înţelegerii dintre popoarele noastre,, vizita preşedintelui José Figueres în ţara noastră a marcat un nou moment important în rela­ţiile dintre România şi Costa Rica, în dezvoltarea pe multiple pla­nuri a colaborării şi conlucrării dintre cele două ţări, a reprezen­tat o contribuţie de seamă la cauza păcii şi cooperării internaţionale. De la reşedinţa oficială pînă la aeroport, preşedintele José Figue­res Ferrer a fost condus de pre­şedintele Nicolae Ceauşescu. Pe aeroportul Otopeni erau ar­borate drapelele de stat ale Repu­blicii Socialiste România şi Repu­blicii Costa Rica, care încadrează portretele celor doi şefi de stat. Pe mari pancarte erau scrise, în lim­bile română şi spaniolă : „Trăias­că prietenia dintre poporul român şi poporul costarican“, „Trăiască pacea şi prietenia între popoare“. La plecarea distinsului oaspete au fost, de asemenea, prezenţi to­varăşii Emil Bodnaraş, Ştefan Voi­­tec, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, Manea Mănescu, prim-minis­­tru al guvernului, George Maco­­vescu, ministrul, afacerilor externe, alţi membri ai guvernului, repre­zentanţi ai unor instituţii centrale, generali şi ofiţeri, ziarişti. Era de faţă Constantin Stănescu, ambasa­dorul României la San José. Numeroşi bucureşteni, prezenţi pe aeroport, au ovaţionat cu căl­dură pe preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Jose Figueres Ferrer. O gardă militară a prezentat o­­norul. Fanfara a intonat imnurile de stat ale Republicii Costa Rica şi Republicii Socialiste România. In semn de salut s-au tras 21 de sal­ve de artilerie. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele José Figueres Ferrer au trecut în revistă garda de onoa­­ re. Şeful statului costarican a fost salutat de şefii misiunilor diploma­tice acreditaţi la Bucureşti, de per­soane oficiale române care l-au condus la plecare. Un grup de pio­nieri a oferit buchete de flori. Cei doi şefi de stat au răspuns cu multă prietenie aclamaţiilor mulţimii aflate pe aeroport. La scara avionului, luîndu-şi un cordial rămas bun de la pr­eşedin­­tele Nicolae Ceauşescu, preşedinte­le José Figueres Ferrer a mulţumit încă o data pentru primir­ea căldu­roasă ce i-a fost rezervată în ţara noastră. Cei doi şefi de stat şi-au strîns miinile îndelung, s-au îm­brăţişat. La ora 16,15, aeronava cu care călătoreşte preşedintele Republicii Costa Rica a decolat. ..?. " Şoseaua naţională ce leagă Clujul de Zalău... Privind şi in­­cercind să pătrunzi viaţa trepi­dantă a şoselei, ţi se conturează că limpezime imaginea vie a muncii. Ridicind, insă, privirea spre dealurile care o străjuiesc de o parte şi de alta, o strîn­­gere de inimă îţi întunecă bucu­ria primei observaţii. Mii de hectare, supuse eroziunii, sunt : Pămînt al nimănui, sterpe şi arse de vinturi. Mii de hectare de plai aproape ori­zontal, pe crestele acestor dea­luri, spre care poate avea acces cu uşurinţă orice tip de maşină agricolă, dealuri purtind nume frumoase, precum dealul Şardu­­lui, dealul Nădăşelului, dealul Berindului. Locuri pe care soare­le trece fără grabă de diminea­ţa pină seara, aşa cum se în­­timplă pe vestitele dealuri din comuna Pietroasa-Buzău. Acolo insă se produc cele mai parfu­mate şi tari vinuri ale ţării, una din cauze fiind tocmai zăbava îndelungată a luminii şi căldurii naturale. Dar aici ? „Nici pă­şune nu se amenajează, se căi­na taxatorul autobuzului, in care mă aflam, nici terase de pomi sau vie, nici pădure nu se plan­tează, nici păioase nu se culti­vă. Parcă ar fi pămint al nimă­nui..." Cu legitimă nedumerire ii­­în­trebăm pe gospodarii localităţi­lor Suceagu, Mera, Sinpaul, Mihăeşti şi Berindu , dealurile, frumoase şi semeţe, nu sunt tot păminturi ale oamenilor, care trebuie exploatate cum se cu­vine ? I. LONGIN POPESCU I____________| Viticultorii din cooperativa a­­gricolă Niculiţei, judeţul Tul­­cea, şi-au propus să obţină în acest an o producţie sporită de struguri. Executînd cu­ multă grijă şi la timp lucră­rile de sezon în via pe rod, ei garantează îndeplinirea an­gajamentului asumat CRONICA ÎNTRECERII SOCIALISTE Nou tip de tractor Constructorii de tractoare braşoveni obţin lună de lună noi succese. Zilele trecute spe­cialiştii marii întreprinderi au omologat un nou tip de trac­tor. Este vorba de S-1800 1F (încărcător frontal) de 180 CI*. Caracteristicile tehnice şi funcţionale, eficienţa soluţiilor de proiectare impun tractor la nivelul celor reuşite produse similare lizate peste hotare. De la începutul fabricaţiei şi pină in prezent, la Braşov s-au realizat peste 30 de tipuri şi variante principale de trac­toare, noul mai rea­ BILANŢ RODNIC Bilanţul recent în­cheiat la Trustul I.A.S. Cluj, consem­nează citeva realizări de prestigiu în cin­stea zilei de 1 Mai: sarcinile de livrare la fondul de stat au fost depăşite cu 1 091 tone carne de porc, 534 tone carne de bovine, 15 tone carne de ovine şi 1 025 hec­tolitri lapte de vacă. ÎNTR-O SINGURĂ DECADĂ Lucrătorii întreprinderii jude­ţene de legume şi fructe Satu Mare confirmă că diploma primită recent pentru rezultatele obţinute în 1973, respectiv locul I pe ţară în întrecerea socia­listă, va fi onorată cu noi rezul­tate. Pînă în prezent unitatea a depăşit planul la zi cu peste 290 la sută. De remarcat este și faptul că în prima decadă a lu­nii aprilie planul la export a fost realizat pentru întreaga lună. LA ORDINEA ZILEI ÎN AGRICULTURĂ SEMĂNA­TUL PORUMBULUI Aşa cum s-a precizat la teleconferinţa ce a avut loc marţi la Minis­terul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, există suficiente forţe pentru a încheia semănatul porumbului pînă la începutul lunii mai. Cu acest prilej s-au indicat organelor agricole judeţene, conducerilor unită­ţilor agricole, specialiştilor măsurile ce trebuie luate pentru intensificarea ritmului de lucru, pentru realizarea unor lucrări de cea mai bună cali­tate. Cum se îndeplinesc aceste sarcini ? Iată relatările corespondenţilor noştri din judeţele Maramureş, Sălaj şi Caraş-Severin, Maramureş şi Sălaj. DAR VECINII CUM Pili ? Deşi nopţile se menţin încă des­tul de reci, în sol s-a acumulat temperatura optimă pentru semă­natul porumbului. De altfel, încă de la începutul acestei săptămîni, cooperatorii şi mecanizatorii din Lucăceşti, Moeira, Someşuileac , judeţul Maramureş , din Samşud, Sărmăşag şi multe alte unităţi din judeţul Sălaj încheiaseră sau a­­propiaseră de sfîrşit această lu­crare. Pe ansamblul judeţelor a­­mintite, ritmul semănatului nu este, însă, mulţumitor. Şi aceasta, din cauză că in unele unităţi, fără a se cerceta temperatura solului se manifestă rezervă faţă de declan­şarea semănatului. La începutul celei de-a treia decade a lunii a­­prilie intr-un număr de 30 coope­rative agricole d­in Sălaj şi 24 din Maramureş semănătorile nu-şi începuseră activitatea. Că această situaţie nu mai poate fi justificată, o dovedesc diferenţele mari între realizările unităţilor vecine. Ast­fel în timp ce la Zăuan , judeţul Sălaj, în ziua raidului nostru abia începuse semănatul, în unitatea vecină, din Nuşfalâu, folosindu-se toate cele patru semănători se în­­sămînţase mai bine de jumătate din suprafaţa planificată. De ase­menea, în vreme ce cooperativa agricolă „Iza“ din Sighetul Mar­­maţiei — judeţul Maramureş — mai avea de semănat doar 5 hec­tare cu porumb, la cooperativa agricolă „Tisa", din aceeaşi locali­tate, nici un bob de porumb nu fusese pus in brazdă. In alte locuri, semănatul a început dar ritmul în care se desfăşoară este mult prea lent. De ce ? Mai ales din cauza insuficientei utilizări a mijloacelor mecanice. La Crasna, judeţul Sălaj, de exemplu, ingine­­rul-şef Nicolae Pankosti ne spu­nea că toate cele şase semănători se află pe cîmp. In realitate, la orele 10 nu porniseră la lucru de­cit patru, celelalte aflindu-se încă în curtea secţiei de mecanizare. In acelaşi judeţ, la Meseşenii de Jos, din 18 tractoare lucrau doar 11, restul fiind defecte. Tot aici, deși (Continuare în pag. a 3-a) yWSA/VVWWWWSA/VWVWWWVWVA/WWV^AAA/NA/WA/Vi/WWWVWWAA/WWWWS/WV' Ce s-a făcut, ce se face şi ce trebuie să se facă pentru ca Pajiştile să producă multă iarbă CITE FEMEI SÍNT PROMOVATE LA CIRMA TREBURILOR OBŞTEŞTI? mai Şi la complexul de creştere­­ şi îngrăşare a porcilor de la­­ Căzăneşti, judeţul Ilfov, teh­­n­ologiile avansate, dar mai­­ ales hărnicia şi priceperea oa-­­­menilor asigură o eficienţă­­ sporită activităţilor de pro- *­ducţie . Semn de preţuire, îndemn la autodepăşire In oraşul Rădăuţi, judeţul Su­ceava, au poposit în aceste zile două ordine ale muncii clasa I, conferite prin Decret preziden­ţial asociaţiei intercooperatiste de creştere şi îngrăşare a tine­retului taurin şi întreprinderii agricole de stat, pentru rezulta­tele bune obţinute în 1973. Iată ce, ne-au declarat, cu a­­cest prilej, directorii celor două unităţi. Medic veterinar Marin Dandea, directorul asociaţiei intercoope­ratiste : — Pentru complexul nostru, 1973 a fost anul de debut. Cu toate acestea am depăşit sarci­nile de plan cu 150 de tone de carne. Sporul mediu zilnic a fost de 916 grame, cu un consum specific de 5,5 unităţi nutritive. Beneficiile nete s-au ridicat la 2 195 000 lei. Este adevărat, pla­nul anului in curs este mult mai mare. Realizările primului tri­mestru ne dau, insă, certitudinea că îl vom realiza : la un efectiv de 1140 de bovine (perioada I) sporul mediu zilnic de creştere în greutate a fost depăşit, în medie, cu 160 de grame, iar pre­ţul de cost redus cu 2,79 lei pe kilogram. înalta distincţie primită pen­tru rezultatele anului 1973 ne-a ambiţionat şi mai mult. Sintem­ hotăriţi să ne menţinem locul fruntaş ciştigat. Economist Traian Asmarandei, directorul întreprinderii agricole de stat Rădăuţi : — Vă daţi seama, sîntem ex­trem de bucuroşi. Cu atît mai mult cu cit această distincţie se adaugă altora . Performanţele care ne-au adus cel de-al doilea Ordin al Mun­cii ? Am obţinut un spor mediu de creştere în greutate de 934 grame, faţă de 700 grame plani­ficat, cu un consum de 6,4 uni­tăţi nutritive pe kilogram de spor. Am sporit greutatea me­die de livrare a animalelor cu ■10 de kilograme faţă de preve­deri. Am redus preţul de cost pe­ kilogramul de carne cu 1,61 lei. Toate acestea ne-au adus beneficii de milioane. Aşa cum a început anul 1974 sîntem siguri că vom depăşi a­­ceste rezultate. Colectivul nostru este hotărit să întîmpine cum se cuvine a XXX-a aniversare a eliberării patriei şi Congresul al XI-lea al P.C.R. IO AX SACHELARIE coresp. „Satului socialist" Opinii de cumpărător (INVITAŢII PENTRU ECHIPELE DE CONTROL OBŞTESC) 104 corespondenţi voluntari răspund la întrebările redacţiei : 1. SINTEJI MULŢUMIŢI DE FELUL CUM SÎNT APRO-­­­IZIONATE MAGAZINELE SĂTEŞTI ? 2. SÎNT RESPECTATE REGULILE DE IGIENA ÎN UNI­TĂŢILE COMERCIALE? La cinematograf mergem o dată sau de două ori pe săptămină, la primărie, atunci cînd avem nevoie, dar la magazin mergem aproape zilnic, dacă nu chiar de mai multe ori pe zi. In foarte multe comune au fost construite in anii din urmă magazine spaţioase, bine dotate, aprovizionarea corespunde necesităţilor, vânzătorii îşi fac conştiincios datoria. Dar, de ce să nu recunoaştem, se întimplă uneori ca la unele magazine săteşti să nu găsim mărfurile solicitate, gestionarul să-ţi vor­bească necivilizat, igiena să fie... neigienică şi atunci să părăseşti pră­vălia cu un gust amar. Şi, repetăm, toate acestea in condiţiile cînd toate comunele, toate satele pot fi bine aprovizionate, cînd peste tot se poate face un comerţ civilizat. Aşa s-a născut ideea de a solicita răspuns la cele două întrebări corespondenţilor voluntari, oameni care muncesc şi trăiesc la sat, care calcă foarte des pragul magazinelor săteşti, deci sunt în perfectă cunoş­tinţă de cauză. In numai citeva zile am primit 104 răspunsuri din care, numai o parte (din motive de spaţiu) le vom publica în rîndurile de faţă. XCitiţi ancheta noastră din pagina a 2-a). GH. NEAGU Un stejar şi mlădi­-a tele Iui Începem pe timpul patru­. Atenţie ! Şi: fa, fa, sol, la, la... Nu aşa, Culăiţă. Timpul patru este în sus. Aaaşa. Co­pii, fiţi, atenţi la măsură. Cel ,mai important e măsura. Re­luăm Prin fereastra deschisă îl furam cu coada ochiului pe bâtrinul,dascăl ce se transfor­ma cînd un instrumentist, cînd în dirijor, cînd revenea iar profesor, corectînd greşelile, înălumind paşii elevilor în tainele muzicii. Mina lui prin­dea cu duioşie gitul delicat al­­viorii, degetele alunecau uşor ivind o armonie de sunete ce se împleteau cu vocile copiilor în imensa odă a bucuriei. Era o zi cu soare. Deasupra pămintului plutea mirosul­­crud al ierbii şi al florilor de zarzăr. — E ultima primăvară pe care şi-o mai petrece la cate­dră, îmi spuse şoptit Nicolae Lazăr, directorul şcolii din Cheşinţ — Arad. Din toamnă iese la pensie. După patruzeci de ani la catedră a sosit tim­pul să se odihnească... Clopoţelul a sunat de re­creaţie. Am intrat in cancela­rie. Acolo l-am cunoscut pe Teodor Blidaru, cel care timp de o oră ne-a fermecat cu muzica lui Beethoven, l-am spus că aş dori scriu despre el, despre munca lui la cate­dră. Mi-a răspuns roşind că dacă asta mi-i voia, să scriu, dar că el n-a făcut nimic de­osebit, iar de vreau să stăm de vorbă, apoi să-l însoţesc la ferma şcolii, unde are oră de agricultură cu elevii. — Credeam că sînteţi profe­sor de muzică ! — Nu. Predau ştiinţele bio­logice şi agricultura. Muzica o fac pentru că nu avem un profesor de specialitate. Şi­­apoi îmi şi place. Cînd mi-am început cariera... In 1937 a fost repartizat la şcoala din Groşi, în Bihor. Era învăţător. Şcoala, o căsuţă aşezată pe una din crestele munţilor Codrului, avea doar două încăperi igrasioase ce nu se-ncălzeau niciodată. Doar faptul că in fiecare zi clasele erau pline de copiii oşenilor l-a făcut să stea acolo cîtva timp. Ata il trăgea spre locu­rile natale. Dar n-a ajuns aici decit în ’41. „Nu sta, mă, că te vede Moş Viteză ş-atuncea oi vide tu !“ Urechea prinse şoapta copi­lului şi dascălul se răsuci iute pe călcîie şi-l dojeni, cu pri­virea pe năpîrstocul curajos. ..Mai bine vezi de tine, măi One, că de-oi ţine sapa aşe şi la tătine-tu în ogradă, apăi numai cucuruz n-o să aveţi în toamnă“. Moş Viteză, c-aşa l-au pore­clit ţincii pe care-i şcoleşte, îşi punea palmele mari şi crăpate de ani şi de muncă peste miinile neîmplinite băr­­băteşte ale copilului şi-l în­vaţă să minuiască lesne şi cu folos sapa. Pe alţii îi obişnuia să recunoască­­in­ crudul cîm­­pului firul de porumb de cel de iarbă­. — Ei da. Cum ziceam, in ’41, onor Ministerul m-a nu­mit cu greu in satul meu. Par­că le ceream oraşul, nu altul Da aşa era atunci. Pe atunci mulţi din noi ne luptam să venim acasă, printre ai noş­tri, să le­­dăm şi altora din ştiinţa noastră. Da... şi cum ziceam,­am venit în sat şi am AUREL GHIMPU (Continuare în pag. a 4-a)

Next