Scînteia Tineretului, octombrie 1962 (Anul 18, nr. 4162-4187)

1962-10-18 / nr. 4176

uite sînt vîrstele cărora ne-am o­­bişnuit să le adu­cem urările noa­stre. In primii ani de şcoală, la 9 ani, cînd elevul, exemplu în învăţătură şi com­portare, intră în organizaţia de pionieri, cu toţii — părinţi, profesori, colegi — îl încon­joară, felicitîndu-1. Cind tînărul a împlinit 14 ani, îi este închinată o altă sărbătoare : înmînarea, în ca­dru festiv, a buletinului de identitate, ca o confirmare a mersului său pe drumul ma­turităţii, o consemnare a în­crederii ce i se acordă şi, în acelaşi timp, a unor cerinţe noi ce i se pun în faţă, ca ce­tăţean al patriei socialiste. Mai vine o vîrstă pe care toată ţara o sărbătoreşte. Tî­nărul este acum utemist, un bun muncitor, calificat într-o meserie, lucrează într-una din întreprinderile noastre socia­liste şi este — aşa cum sînt cei mai mulţi — elev la şcoala medie serală, sau, un bun colectivist, prieten al maşinii şi ştiinţei agrozootehnice, elev sîrguincios la şcoala belşugu­lui , sau îl găsim printre ze­cile de mii de studenţi ai pa­triei, pregătindu-se să devină un bun specialist. 18 ani! La această vîrstă lumea lui e prezentul şi viito­rul, visurile lui au aripi pu­ternice. Întinse pentru zboruri înalte. E vîrsta la care mun­ceşte plin de entuziasm, în­vaţă cu pasiune, cînd perso­nalitatea lui prinde primele contururi distincte. Cînd împlineşti 18 ani, vîr­sta maturităţii, eşti sărbăto­rit. Dar cind această virstă coincide cu vîrsta libertăţii patriei, cind anii împliniţi de tine sunt anii liberi şi fericiţi împliniţi de popor de la zdro­birea jugului fascist — sărbă­toarea este nemăsurat mai mare, semnificaţiile ei infinit mai adinei. In viaţa tînărului pe care-1 vom sărbători în a­­cest an există un lucru esen­ţial pentru întreaga ei evolu­ţie : lupta partidului i-a îngă­duit să deschidă ochii într-o lume eliberată şi numai dru­mul eroic străbătut de atunci de întregul popor i-a oferit condiţiile de trai, de muncă şi învăţătură de care se bucură astăzi. Ţara a crescut odată cu el. Mari înfăptuiri ale cla­sei muncitoare au apărut ne­mijlocit sub ochii săi. Tot ce se d­ădea, tot ce se construia începea să facă parte din pro­pria-i biografie : cartierul nou, şcoala largă şi luminoasă, casa de cultură, uzina, şantierul pe care a trăit întîia oară mi­nunata bucurie a muncii... Şi iată-l acum, la 18 ani. Inima-i tresaltă de o mare fericire. El, cel născut în anul Eliberării, a văzut în chiar anul în care împlineşte 18 ani, devenind major, triumful definitiv al socialismului atît la oraşe, cît şi la sate. Toate condiţiile îi sînt create pentru înfăp­tuirea celor mai îndrăzneţe visuri puse în slujba înflori­rii patriei, lui, care n-a cu­noscut niciodată lanţurile ro­biei decît din povestirile pă­rinţilor şi ale muncitorilor în vîrstă. Cum şi-o fi sărbătorit pe atunci, în viaţa aceea din tre­cut, un tînăr muncitor, sfîrşi­­tul adolescenţei sale zbuciu­mate? Umilit de mic, bătut ca ucenic, dispreţuit, înfome­tat şi scîrbit de imaginea unei societăţi nedrepte, omul trecea din copilărie în adolescenţă şi din adolescenţă în maturi­tate fără să prindă de veste. Sub povara unor sufe­rinţe ce nu permiteau popa­suri şi aniversări. Chiar dacă reuşea să înveţe o meserie sau să absolve o şcoală, acea­sta o făcea cu preţul unor mari sacrificii. Exploatării crîncene şi mizeriei i se adău­ga lipsa totală de drepturi politice şi cetăţeneşti. Dar cît de largi sînt astăzi aceste drepturi pentru poporul şi tineretul nostru­ în anii puterii populare au devenit realităţi vii, cuceriri de ne­clintit, înscrise cu litere de aur în Constituţia şi viaţa patriei socialiste, dreptul ti­nerilor de a participa la viaţa politică a ţării, la conducerea treburilor obşteşti, dreptul la muncă, la salariu egal pentru muncă egală, largul acces la învăţătură şi cultură, dreptul la odihnă. Trecerea la vîrsta majora­tului este un moment unic şi „Scînteia tineretului"* (Continuare in pag. a IlI-a) Sâ pregătim „Sărbătoarea majoratului“ Un zîmbet tineresc. O satisfacţie izvorâtă din bucuria unui succes. Tinerii sudori Elena Slabu şi Dumitru Horia de la Şantierul naval Galaţi au şi azi planul cu 20 la sută depăşit. Foto­­ N. STELORIAN n uzina noastră toţi tinerii învaţă şi e firesc să fie aşa: îndeplinirea planului, realizarea de produse de calitate, reducerea consumurilor specifice, într-un cuvînt întreaga muncă, este strîns legată de nivelul pregătirii profesionale. Conducerea uzinei, comitetul sindicatului, comitetul U.T.M. au considerat ridicarea calificării tinerilor ca una din principalele probleme. S-au creat condi­ţii pentru organizarea unei susţinute acţiuni şi se poate spune că s-au obţinut o seamă de re­zultate bune. Care este contribuţia organizaţiei noastre ? Vorbind despre acest lucru, aş vrea să mă opresc la cîteva probleme mai importante. Sub conducerea organizaţiei de partid, ne-am ocupat îndeaproape de selecţionarea tinerilor pentru cursurile organizate în uzină. Pînă in anii trecuţi, deşi exista preocupare pentru ridi­carea calificării, această sarcină, trebuie să spu­nem, se rezolva oarecum meşteşugăreşte, neştiin­ţific, în sensul că mobilizam la cursuri numai tineri cu o calificare mai slabă. Cei care aveau categoria de încadrare 6, 7 sau 8 erau în afara preocupărilor noastre, lucru complet greşit. Şi pentru ei, ca şi pentru ceilalţi tineri muncitori, producţia ridica multe probleme, şi ei aveau ne­voie să ştie cum le pot rezolva mai bine, să stă­­pînească tehnica, să muncească cu rezultate mai bune. In acest an toţi tinerii au fost mobilizaţi la diferite forme de învăţămînt pentru ridicarea calificării profesionale. Acest lucru a fost cerut de însăşi natura sarcinilor care i-au revenit uzi­nei, sarcini sporite de plan. Au fost organizate astfel 31 de cursuri de ridicare a calificării pentru 12 profesii în care au fost cuprinşi peste 700 de tineri. Nouă, organizaţiei U.T.M., ne-a revenit sarcina să-i mobilizăm pe tineri, să-i recomandăm pentru o formă sau alta de învă­­ţămînt profesional, astfel ca fiecare să aibă po­sibilitatea să-şi îmbogăţească cunoştinţele in meseria în care lucrează. Am discutat cu tinerii, cu maiştrii, ne-am interesat de pregătirea fiecă­ruia. Nu ne-a fost nici un moment indiferent în ce curs va fi încadrat tînărul respectiv, pentru că de aceasta depinde într-o bună măsură dacă el va creşte sau nu din punct de vedere profe­sional. In selecţionarea tinerilor a trebuit să ţinem seama de faptul că nu toţi aveau aceeaşi pregă­tire. Unii erau absolvenţi de şcoală profesională, alţii erau calificaţi cu ani în urmă la locul de muncă şi aveau o experienţă preţioasă în pro­ducţie. Apoi, erau şefi de echipă, de brigăzi, de sectoare sau muncitori cu o înaltă calificare. S-au organizat pentru ei 8 cursuri de specializare frecventate de 225 tineri la care lecţiile se pre­dau la un nivel mai ridicat. In uzină sunt mulţi tineri care-şi termină li­ceul — aproape 400. E drept că ei erau mult timp ocupaţi, dar nici nu puteau fi lăsaţi deo­parte. Ei lucrează doar în producţie, concură deci la realizarea sarcinilor de plan şi a anga­jamentelor luate de uzină. Trebuia deci să gă­sim o formă prin care să-i ajutăm să-şi ridice concomitent pregătirea profesională. Forma a fost găsită : organizarea unui ciclu de conferinţe predate în zilele cinci erau mai puţine ore de curs. Unele conferinţe au tratat despre structura oţelurilor şi fontelor, prelucrarea metalelor prin deformare plastică, planificarea şi organizarea procesului de producţie, principalii indici de plan etc. Expuse de specialişti din uzină, după un plan judicios întocmit în colaborare cu con­ducerea şcolii medii, conferinţele au fost de un real folos tinerilor. S-a ridicat şi o altă problemă. In anii trecuţi pentru aceeaşi meserie — să zicem la minoriştii r­s erau organizate mai multe cursuri. Intr-un curs erau cuprinşi 5—6 sau 7—8 tineri. In acest caz erau greutăţi în ce priveşte asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea cursurilor, săli, lectori, şi pe de altă parte, organizate astfel, cursurile nu dădeau rezultate. In acest an s-a procedat alt­fel. Cursurile s-au organizat pe schimburi şi la­­minoriştii cu pregătire apropiată au fost înca­draţi în trei cursuri. N-au fost neglijaţi nici tinerii ingineri, tehni­cieni, maiştri. Ei sunt doar cei care organizează şi conduc procesul de producţie şi ca atare tre­buie să înveţe în permanenţă, trebuie să fie la curent cu noutăţile din tehnică. Pentru maiştri şi tehniceni au fost organizate 4 cercuri de stu­diere a literaturii tehnice, pe specialităţi. Pentru ingineri se ţin conferinţe şi s-a organizat o se­siune tehnico-ştiinţifică. Maiştrii şi tehnicienii se întîlnesc periodic la biblioteca tehnică şi dezbat o seamă de probleme de care depinde bunul mers al procesului de producţie. Nu de mult maistrul oţelar Mihai Blag a prezentat un refe­rat privind elaborarea şi turnarea oţelului de rulmenţi, iar maistrul Ioan Guşe a vorbit despre stabilirea şutajului optim la sirmele laminate din oţel. în acest fel a fost organizat învăţă­­mîntul profesional în acest an. Uzina a devenit o şcoală la care învaţă toţi tinerii. In atenţia comitetului U.T.M nu a stat numai mobilizarea tinerilor la cursuri. Fără să ne sub­stituim conducerii uzinei sau comitetului sindi­catului care organizează cursurile, ne-am ocupat îndeaproape de frecvenţa tinerilor, de calitatea lecţiilor predate, de condiţiile materiale asigu­rate. De fiecare dată ne-am spus părerea, am făcut propuneri şi atunci cînd ele s-au dovedit bune au fost soluţionate. O atenţie deosebită s-a acordat în uzină con­ţinutului cursurilor. Inginerii, maiştrii, muncito­­­rii cu bogată experienţă care au elaborat tema­­ticile au avut în vedere ca ele să răspundă pro­blemelor ridicate de producţia prezentă şi vii­toare a uzinei. La rîndul său, comitetul U.T.M. a studiat tematicile, a consultat tinerii şi a pro­pus — acolo unde a fost cazul — introducerea unor­ teme. Aşa de exemplu, tinerii din secţia bare trase au cerut şi lecţii despre controlul metalografic al recoacerii oţelurilor, demonstra­ţii practice. La oţelărie s-au introdus lecţii pri­vind compunerea încărcăturii metalice la cup­toare pentru diferite sortimente de oţeluri, în­călzirea ei şi conducerea procesului de topire, despre reparaţiile la rece şi la cald a cuptoare­lor etc. Sau, un alt exemplu: secţia trăgătorie de oţel moale va fi in anul viitor aproape în întregime utilată cu maşini moderne de trefilat de înaltă productivitate. Tematica cursurilor de aici a ţinut seama de acest fapt. S-au predat lecţii privind caracteristicile acestor utilaje, des­crierea şi mînuirea lor etc. Mai buna organizare a acţiunii de ridicare a calificării a influenţat, aşa cum este normal, activitatea economică a uzinei. Tinerii şi-au adus o contribuţie mai mare la realizarea principali­lor indici de plan. In primele 9 luni, planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 107,9 la sută, al producţiei marfă — 109 la sută. Sarcina de creştere a productivităţii muncii a fost depăşită cu 4,2 la sută, iar în primele 8 luni s-au realizat peste prevederi economii în valoare de 1423 000 lei (angajamentul anual IOAN CIOCA secretarul comitetului U.T.M. de la Uzinele „Industria Sîrmei” Câmpia Turzii (frontinuar­­te pag. a III-a) Proletari din toate ţările, uniţi-văl Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVIII, seria II nr. 4176 4 PAGINI — 20 BANI Joi 18 octombrie 1962 aproape 5 luni de zile pe tarlalele gospodăriei agrico­le colective din co­muna Căzăneşti, ra­ionul Slobozia, nu a căzut nici un strop de ploaie. Mulţi colectivişti priveau cerul fără nici urmă de noi şi proroceau o secetă grea. „S-a dus porumbul nostru“ — spu­neau ei. Inginerul agronom Ion Săvulescu şi mulţi alţi colectivişti erau însă de părere că seceta poate fi învinsă, că în foarte mare măsură asigurarea unei pro­ducţii bune depinde de ei, de felul în care vor aplica învăţă­mintele agrotehnicii. Şi iată că a venit vremea rei­coltării porumbului. Cei care au crezut în puterea agrotehnicii au avut dreptate. Seceta a fost biru­ită, iar unele brigăzi au obţinut o recoltă de 3 350 de kg de po­rumb boabe la hectar. Pe aceeaşi tarla, la acelaşi soi de porumb alte brigăzi au obținut o recoltă cu cîteva sute de kilograme mai puţin. Unii dintre cei care nu cu­noşteau precis cum stau lucrurile, se întrebau pe bună dreptate : „De ce în Brigada lui Dobre Po­­pescu s-a realizat în medie 3 350 de kg de porumb boabe la hec­tar, şi de ce în brigada lui Ale­xandru Oprea numai 2 680 de kg de porumb boabe la hectar ? Au avut acelaşi pămînt, aceeaşi sămînţă, la fel au pregătit terenul, atunci In vară, după recoltatul păioa­­selor s-a făcut arătură adîncă la peste 30 de centimetri pe toată suprafața ce urma să fie cultivată cu porumb. Toamna s-a făcut ogor și au fost administrate cîte 20 de tone de gunoi de grajd,și 300 de kg de superfosfat pe fie­care hectar. In ziua însămînțări terenul a fost din nou discuit. După însămîntare, întreaga su­­prafață a fost grăpată. Au urmat apoi două sape rotative. De ce două ? Pentru că de pe atunci se anunța secetă, iar cei mai mulți dintre colectiviștii care fuseseră în vizită la vecinii lor, muncitorii de la G.A.S., susţineau că o pra­şilă face cît o ploaie bună. La răritul porumbului s-au is­cat discuţii aprinse. Inginerul a confecţionat cîteva suta de beţi­­şoare lungi de 30 de cm. „Să ră­reşti porumbul cu linia gradată Aşa ceva chiar că nu mai auzi­seră oamenii de pe aici. Atit în adunarea generală a colectivişti­lor, cît şi în adunările deschise ale organizaţiei de bază U.T.M., inginerul agronom al gospodăriei a trebuit să explice ce însemnă­tate deosebită are asigurarea den­­sităţii plantelor pentru o produc­ţie sporită. Aici, cu ani în urmă. Agrotehnica hotărăşte belşugul oamenii răreau şi ei porumbul, dar din sapă şi la distanţe mari. Făceau doi paşi şi lăsau un fir. Acum însă l-au rărit la distanţa recomandată de agrotehnică pen­tru condiţiile lor de sol şi pentru soiul pe care i l-au folosit. Ute­­miştii şi-au însuşit şi ei îndată a­­ceastă recomandare, convinşi de importanţa ei. Pînă aici, nimic de zis, ambele brigăzi au procedat absolut la fel. Dar de aici în colo, mai pre­cis de la praşilele manuale, s-a tras paguba celor din brigada lui Alexandru Oprea. Şi ei au exe­cutat tot 3 prăşite mecanice, dar numai trei manuale faţă de 4 cîte a executat brigada lui Dobre Popescu. Cele trei prăşite manuale nu au fost date la timp, cînd pă­­mîntul începuse să capete crustă, ci mai tîrziu. Iar atunci cînd a­­ceastă lucrare s-a executat totuşi, membrii brigăzii căutau numai buruienile și nu săpau la rînd terenul pentru a fărîma scoarța care se formase. Astfel, terenul lor, care era în aceeași tarla cu a primei brigăzi, a pierdut mai repede apa acumulată în primă,­vară. O prașilă nu au mai execu­tat-o deloc, sub motivul că prin­­tre rîndurile de porumb nu mai există buruieni. Şi iată că o singură praşilă neexecutată şi trei făcute de ca­litate mai slabă au adus o pierdere de 670 de kg de porumb boabe la hectar. Cauza principală a celor petre­cute în acest an a fost slaba or­ganizare a muncii în Brigada res­pectivă, lipsa de preocupare a brigadierului pentru respectarea regulilor recomandate de agroteh­nică. Tocmai acest lucru a fost dezbătut în adunarea generală a colectiviștilor ce a avut loc cu cîteva zile înainte de începerea însămințărilor de toamnă. Schimburile de experiență între brigadieri și între șefii de echipe, mobilizarea colectiviştilor la în­­văţămîntul agrozootehnic, vizitele în gospodăriile fruntaşe sunt pro­bleme de care consiliul de con­ducere, ajutat de organizaţia de partid, şi-a propus să se ocupe în mod deosebit de acum înainte. Măsurile stabilite în această di­recţie au fost însuşite de organi­zaţia de bază U.T.M., care s-a preocupat de înscrierea unui mare număr de tineri la învăţăimentul agrozootehnic de trei ani şi a trecut în planul său de muncă acţiuni cu privire la mobilizarea tinerilor la schimburile de expe­rienţă, vizite, conferinţe etc. GH. NEAGTJ Citiţi pag. a 31-a PAGINA ELEVULUI Peste 2 300 de mineri absolvenţi ai cursurilor de calificare In ultimii 2 ani, peste 2 300 de mineri şi ajutori de mineri au absolvit cursurile celor 6 şcoli de calificare existente pe lingă exploatările miniere ale Văii Jiului. Alţi 860 de mun­citori din subteran şi-au ri­dicat calificarea profesională urmînd cursuri de scurtă du­rată. De asemenea, de pe băn­cile grupului şcolar minier din Petroşeni au ieşit în ulti­mii ani peste 1 500 muncitori şi maiştri. (Agerpres) DELHI 17 (Agerpres). — De la trimisul special al Ra­diodifuziunii, Eugen Preda. La 17 octombrie, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, pre­şedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Româ­ne, împreună cu tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, pre­şedintele Consiliului de Mi­niştri, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, au sosit la Delhi — capitala Indiei — în continuarea vizi­tei în ţara prietenă, la invi­taţia preşedintelui Republi­cii India, dr. Radhăkrishnan. La ora 12, ora locală, pe aeroportul Palam a sosit, escortat de un grup de avioa­ne cu reacţie ale forţelor mili­tare aeriene indiene, avionul cu care au călătorit conducă­torii de stat români, însoţiţi de ministrul muncii al guver­nului central indian, Jai Sukh Lai Hathi, ambasadorul Repu­blicii India la Bucureşti, Mathur, şi ambasadorul R.P. Romíno la Delhi, Iancu Hora­­ţiu. Pe aeroport, pavoazat cu drapelele de stat ale Republi­cii Populare Române şi Repu­blicii India, era aliniată o gardă de onoare formată din subunităţi ale forţelor armate terestre, maritime şi aeriene ale Republicii India. In semn de salut, o baterie de artile­rie a tras 21 de salve de tun. Solii poporului român sunt întîmpinaţi cu căldură de pre­şedintele Republicii India, dr. Sarvapalli Radhakrishnan, de vicepreşedintele Zahir Hus­sein, şi de primul ministru Jawaharlal Nehru. Primarul oraşului Delhi oferă conducă­torilor de stat români tradi­ţionalele ghirlande de flori. După prezentarea membrilor guvernului indian, s-au into­nat imnurile de stat ale Re­publicii Populare Române şi Republicii India. Comandan­tul gărzii de onoare a prezentat raportul. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a trecut în revistă garda de onoare. Conducătorilor de stat ro­mîni le-au fost prezentaţi apoi alţi înalţi demnitari in­dieni, precum şi membrii cor­pului diplomatic aflaţi pe aeroport. Preşedintele Republicii In­dia, dr. Radhakrishnan, s-a apropiat de microfon şi a rostit un cuvînt de bun sosit. Sîntem fericiţi, a spus pre­şedintele Indiei, dr. Radha­krishnan, să vă avem pe dv. şi persoanele care vă însoţesc în mijlocul nostru. Din vizita pe care aţi întreprins-o în­tr-un număr de oraşe din In­dia v-aţi putut da seama de stima adîncă şi bunăvoinţa pe care poporul nostru o nu­treşte pentru dv. şi ţara dv. Noi dăm o înaltă apreciere luptei dv. curajoase pentru li­bertate şi străduinţelor pe care le depuneţi pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale şi economice în ţara dv. Aţi obţinut, într-un timp foarte scurt, succes în sarcina pe care v-aţi propus-o. Preţuim interesul pe care îl mani­festaţi şi ajutorul pe care îl acordaţi în dezvoltarea indu­striei noastre petroliera Contactele personale contri­buie la întărirea relaţiilor de prietenie între popoare. (Continuare in pag. a IV-a) la sosirea pe aeroportul Palam din Delhi. Au terminat însămîn­ţările de toamnă Gospodăriile agricole colective din raionul Brăila au terminat în­­sămînţările de toamnă. Cu sprijinul mecaniza­torilor din S.M.T., co­lectiviştii au semănat 39 580 hectare cu grîu şi secară şi 3 800 hec­tare cu secară furajeră. De asemenea, s-a însă­­mînţat cu orz de toamnă întreaga supra­faţă planificată. Insămînţările din toamna aceasta au fost efectuate în bune con­diţii agrotehnice, po­trivit recomandărilor Institutului central de cercetări agricole Terminînd însămîn­­ţările, mecanizatorii şi colectiviştii continuă intens pregătirea ogoa­relor de toamnă.. (Agerpres) Plecarea delegaţiei Asociaţiei de prietenie sovieto-romînă Delegaţia Asociaţiei de prie­tenie sovieto-romînă, care, la invitaţia Consiliului General A. R. L. U. S., a participat la manifestările prilejuite de sărbătorirea Lunii priete­niei romîno-sovietice, a părăsit miercuri Bucureştiul, îndrep­­tîndu-se spre patrie. Oaspeţii au fost conduşi la plecare, pe aeroportul Bănea­­sa, de tovarăşii acad. P. Con­­stantinescu-Iaşi şi Marin Flo­­rea Ionescu, vicepreşedinţi ai Consiliului General A.R.L.U.S., Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de stat pentru cultură şi artă, Octav Live­­zeanu, vicepreşedinte al I.R.R.C.S., de reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Ex­terne, membri ai Consiliului General A.R.L.U.S., oameni de cultură, conducători şi ac­tivişti ai organizaţiilor de masă. Au fost de faţă G. E. Ce­­botariov, însărcinat cu afaceri ad-interim al Uniunii Sovie­tice la București și t­i­­­bri ai ambasadei. * Dig noul portaj clujean.

Next