Scînteia Tineretului, octombrie 1962 (Anul 18, nr. 4162-4187)
1962-10-18 / nr. 4176
uite sînt vîrstele cărora ne-am obişnuit să le aducem urările noastre. In primii ani de şcoală, la 9 ani, cînd elevul, exemplu în învăţătură şi comportare, intră în organizaţia de pionieri, cu toţii — părinţi, profesori, colegi — îl înconjoară, felicitîndu-1. Cind tînărul a împlinit 14 ani, îi este închinată o altă sărbătoare : înmînarea, în cadru festiv, a buletinului de identitate, ca o confirmare a mersului său pe drumul maturităţii, o consemnare a încrederii ce i se acordă şi, în acelaşi timp, a unor cerinţe noi ce i se pun în faţă, ca cetăţean al patriei socialiste. Mai vine o vîrstă pe care toată ţara o sărbătoreşte. Tînărul este acum utemist, un bun muncitor, calificat într-o meserie, lucrează într-una din întreprinderile noastre socialiste şi este — aşa cum sînt cei mai mulţi — elev la şcoala medie serală, sau, un bun colectivist, prieten al maşinii şi ştiinţei agrozootehnice, elev sîrguincios la şcoala belşugului , sau îl găsim printre zecile de mii de studenţi ai patriei, pregătindu-se să devină un bun specialist. 18 ani! La această vîrstă lumea lui e prezentul şi viitorul, visurile lui au aripi puternice. Întinse pentru zboruri înalte. E vîrsta la care munceşte plin de entuziasm, învaţă cu pasiune, cînd personalitatea lui prinde primele contururi distincte. Cînd împlineşti 18 ani, vîrsta maturităţii, eşti sărbătorit. Dar cind această virstă coincide cu vîrsta libertăţii patriei, cind anii împliniţi de tine sunt anii liberi şi fericiţi împliniţi de popor de la zdrobirea jugului fascist — sărbătoarea este nemăsurat mai mare, semnificaţiile ei infinit mai adinei. In viaţa tînărului pe care-1 vom sărbători în acest an există un lucru esenţial pentru întreaga ei evoluţie : lupta partidului i-a îngăduit să deschidă ochii într-o lume eliberată şi numai drumul eroic străbătut de atunci de întregul popor i-a oferit condiţiile de trai, de muncă şi învăţătură de care se bucură astăzi. Ţara a crescut odată cu el. Mari înfăptuiri ale clasei muncitoare au apărut nemijlocit sub ochii săi. Tot ce se dădea, tot ce se construia începea să facă parte din propria-i biografie : cartierul nou, şcoala largă şi luminoasă, casa de cultură, uzina, şantierul pe care a trăit întîia oară minunata bucurie a muncii... Şi iată-l acum, la 18 ani. Inima-i tresaltă de o mare fericire. El, cel născut în anul Eliberării, a văzut în chiar anul în care împlineşte 18 ani, devenind major, triumful definitiv al socialismului atît la oraşe, cît şi la sate. Toate condiţiile îi sînt create pentru înfăptuirea celor mai îndrăzneţe visuri puse în slujba înfloririi patriei, lui, care n-a cunoscut niciodată lanţurile robiei decît din povestirile părinţilor şi ale muncitorilor în vîrstă. Cum şi-o fi sărbătorit pe atunci, în viaţa aceea din trecut, un tînăr muncitor, sfîrşitul adolescenţei sale zbuciumate? Umilit de mic, bătut ca ucenic, dispreţuit, înfometat şi scîrbit de imaginea unei societăţi nedrepte, omul trecea din copilărie în adolescenţă şi din adolescenţă în maturitate fără să prindă de veste. Sub povara unor suferinţe ce nu permiteau popasuri şi aniversări. Chiar dacă reuşea să înveţe o meserie sau să absolve o şcoală, aceasta o făcea cu preţul unor mari sacrificii. Exploatării crîncene şi mizeriei i se adăuga lipsa totală de drepturi politice şi cetăţeneşti. Dar cît de largi sînt astăzi aceste drepturi pentru poporul şi tineretul nostru în anii puterii populare au devenit realităţi vii, cuceriri de neclintit, înscrise cu litere de aur în Constituţia şi viaţa patriei socialiste, dreptul tinerilor de a participa la viaţa politică a ţării, la conducerea treburilor obşteşti, dreptul la muncă, la salariu egal pentru muncă egală, largul acces la învăţătură şi cultură, dreptul la odihnă. Trecerea la vîrsta majoratului este un moment unic şi „Scînteia tineretului"* (Continuare in pag. a IlI-a) Sâ pregătim „Sărbătoarea majoratului“ Un zîmbet tineresc. O satisfacţie izvorâtă din bucuria unui succes. Tinerii sudori Elena Slabu şi Dumitru Horia de la Şantierul naval Galaţi au şi azi planul cu 20 la sută depăşit. Foto N. STELORIAN n uzina noastră toţi tinerii învaţă şi e firesc să fie aşa: îndeplinirea planului, realizarea de produse de calitate, reducerea consumurilor specifice, într-un cuvînt întreaga muncă, este strîns legată de nivelul pregătirii profesionale. Conducerea uzinei, comitetul sindicatului, comitetul U.T.M. au considerat ridicarea calificării tinerilor ca una din principalele probleme. S-au creat condiţii pentru organizarea unei susţinute acţiuni şi se poate spune că s-au obţinut o seamă de rezultate bune. Care este contribuţia organizaţiei noastre ? Vorbind despre acest lucru, aş vrea să mă opresc la cîteva probleme mai importante. Sub conducerea organizaţiei de partid, ne-am ocupat îndeaproape de selecţionarea tinerilor pentru cursurile organizate în uzină. Pînă in anii trecuţi, deşi exista preocupare pentru ridicarea calificării, această sarcină, trebuie să spunem, se rezolva oarecum meşteşugăreşte, neştiinţific, în sensul că mobilizam la cursuri numai tineri cu o calificare mai slabă. Cei care aveau categoria de încadrare 6, 7 sau 8 erau în afara preocupărilor noastre, lucru complet greşit. Şi pentru ei, ca şi pentru ceilalţi tineri muncitori, producţia ridica multe probleme, şi ei aveau nevoie să ştie cum le pot rezolva mai bine, să stăpînească tehnica, să muncească cu rezultate mai bune. In acest an toţi tinerii au fost mobilizaţi la diferite forme de învăţămînt pentru ridicarea calificării profesionale. Acest lucru a fost cerut de însăşi natura sarcinilor care i-au revenit uzinei, sarcini sporite de plan. Au fost organizate astfel 31 de cursuri de ridicare a calificării pentru 12 profesii în care au fost cuprinşi peste 700 de tineri. Nouă, organizaţiei U.T.M., ne-a revenit sarcina să-i mobilizăm pe tineri, să-i recomandăm pentru o formă sau alta de învăţămînt profesional, astfel ca fiecare să aibă posibilitatea să-şi îmbogăţească cunoştinţele in meseria în care lucrează. Am discutat cu tinerii, cu maiştrii, ne-am interesat de pregătirea fiecăruia. Nu ne-a fost nici un moment indiferent în ce curs va fi încadrat tînărul respectiv, pentru că de aceasta depinde într-o bună măsură dacă el va creşte sau nu din punct de vedere profesional. In selecţionarea tinerilor a trebuit să ţinem seama de faptul că nu toţi aveau aceeaşi pregătire. Unii erau absolvenţi de şcoală profesională, alţii erau calificaţi cu ani în urmă la locul de muncă şi aveau o experienţă preţioasă în producţie. Apoi, erau şefi de echipă, de brigăzi, de sectoare sau muncitori cu o înaltă calificare. S-au organizat pentru ei 8 cursuri de specializare frecventate de 225 tineri la care lecţiile se predau la un nivel mai ridicat. In uzină sunt mulţi tineri care-şi termină liceul — aproape 400. E drept că ei erau mult timp ocupaţi, dar nici nu puteau fi lăsaţi deoparte. Ei lucrează doar în producţie, concură deci la realizarea sarcinilor de plan şi a angajamentelor luate de uzină. Trebuia deci să găsim o formă prin care să-i ajutăm să-şi ridice concomitent pregătirea profesională. Forma a fost găsită : organizarea unui ciclu de conferinţe predate în zilele cinci erau mai puţine ore de curs. Unele conferinţe au tratat despre structura oţelurilor şi fontelor, prelucrarea metalelor prin deformare plastică, planificarea şi organizarea procesului de producţie, principalii indici de plan etc. Expuse de specialişti din uzină, după un plan judicios întocmit în colaborare cu conducerea şcolii medii, conferinţele au fost de un real folos tinerilor. S-a ridicat şi o altă problemă. In anii trecuţi pentru aceeaşi meserie — să zicem la minoriştii rs erau organizate mai multe cursuri. Intr-un curs erau cuprinşi 5—6 sau 7—8 tineri. In acest caz erau greutăţi în ce priveşte asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea cursurilor, săli, lectori, şi pe de altă parte, organizate astfel, cursurile nu dădeau rezultate. In acest an s-a procedat altfel. Cursurile s-au organizat pe schimburi şi laminoriştii cu pregătire apropiată au fost încadraţi în trei cursuri. N-au fost neglijaţi nici tinerii ingineri, tehnicieni, maiştri. Ei sunt doar cei care organizează şi conduc procesul de producţie şi ca atare trebuie să înveţe în permanenţă, trebuie să fie la curent cu noutăţile din tehnică. Pentru maiştri şi tehniceni au fost organizate 4 cercuri de studiere a literaturii tehnice, pe specialităţi. Pentru ingineri se ţin conferinţe şi s-a organizat o sesiune tehnico-ştiinţifică. Maiştrii şi tehnicienii se întîlnesc periodic la biblioteca tehnică şi dezbat o seamă de probleme de care depinde bunul mers al procesului de producţie. Nu de mult maistrul oţelar Mihai Blag a prezentat un referat privind elaborarea şi turnarea oţelului de rulmenţi, iar maistrul Ioan Guşe a vorbit despre stabilirea şutajului optim la sirmele laminate din oţel. în acest fel a fost organizat învăţămîntul profesional în acest an. Uzina a devenit o şcoală la care învaţă toţi tinerii. In atenţia comitetului U.T.M nu a stat numai mobilizarea tinerilor la cursuri. Fără să ne substituim conducerii uzinei sau comitetului sindicatului care organizează cursurile, ne-am ocupat îndeaproape de frecvenţa tinerilor, de calitatea lecţiilor predate, de condiţiile materiale asigurate. De fiecare dată ne-am spus părerea, am făcut propuneri şi atunci cînd ele s-au dovedit bune au fost soluţionate. O atenţie deosebită s-a acordat în uzină conţinutului cursurilor. Inginerii, maiştrii, muncitorii cu bogată experienţă care au elaborat tematicile au avut în vedere ca ele să răspundă problemelor ridicate de producţia prezentă şi viitoare a uzinei. La rîndul său, comitetul U.T.M. a studiat tematicile, a consultat tinerii şi a propus — acolo unde a fost cazul — introducerea unor teme. Aşa de exemplu, tinerii din secţia bare trase au cerut şi lecţii despre controlul metalografic al recoacerii oţelurilor, demonstraţii practice. La oţelărie s-au introdus lecţii privind compunerea încărcăturii metalice la cuptoare pentru diferite sortimente de oţeluri, încălzirea ei şi conducerea procesului de topire, despre reparaţiile la rece şi la cald a cuptoarelor etc. Sau, un alt exemplu: secţia trăgătorie de oţel moale va fi in anul viitor aproape în întregime utilată cu maşini moderne de trefilat de înaltă productivitate. Tematica cursurilor de aici a ţinut seama de acest fapt. S-au predat lecţii privind caracteristicile acestor utilaje, descrierea şi mînuirea lor etc. Mai buna organizare a acţiunii de ridicare a calificării a influenţat, aşa cum este normal, activitatea economică a uzinei. Tinerii şi-au adus o contribuţie mai mare la realizarea principalilor indici de plan. In primele 9 luni, planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 107,9 la sută, al producţiei marfă — 109 la sută. Sarcina de creştere a productivităţii muncii a fost depăşită cu 4,2 la sută, iar în primele 8 luni s-au realizat peste prevederi economii în valoare de 1423 000 lei (angajamentul anual IOAN CIOCA secretarul comitetului U.T.M. de la Uzinele „Industria Sîrmei” Câmpia Turzii (frontinuarte pag. a III-a) Proletari din toate ţările, uniţi-văl Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVIII, seria II nr. 4176 4 PAGINI — 20 BANI Joi 18 octombrie 1962 aproape 5 luni de zile pe tarlalele gospodăriei agricole colective din comuna Căzăneşti, raionul Slobozia, nu a căzut nici un strop de ploaie. Mulţi colectivişti priveau cerul fără nici urmă de noi şi proroceau o secetă grea. „S-a dus porumbul nostru“ — spuneau ei. Inginerul agronom Ion Săvulescu şi mulţi alţi colectivişti erau însă de părere că seceta poate fi învinsă, că în foarte mare măsură asigurarea unei producţii bune depinde de ei, de felul în care vor aplica învăţămintele agrotehnicii. Şi iată că a venit vremea reicoltării porumbului. Cei care au crezut în puterea agrotehnicii au avut dreptate. Seceta a fost biruită, iar unele brigăzi au obţinut o recoltă de 3 350 de kg de porumb boabe la hectar. Pe aceeaşi tarla, la acelaşi soi de porumb alte brigăzi au obținut o recoltă cu cîteva sute de kilograme mai puţin. Unii dintre cei care nu cunoşteau precis cum stau lucrurile, se întrebau pe bună dreptate : „De ce în Brigada lui Dobre Popescu s-a realizat în medie 3 350 de kg de porumb boabe la hectar, şi de ce în brigada lui Alexandru Oprea numai 2 680 de kg de porumb boabe la hectar ? Au avut acelaşi pămînt, aceeaşi sămînţă, la fel au pregătit terenul, atunci In vară, după recoltatul păioaselor s-a făcut arătură adîncă la peste 30 de centimetri pe toată suprafața ce urma să fie cultivată cu porumb. Toamna s-a făcut ogor și au fost administrate cîte 20 de tone de gunoi de grajd,și 300 de kg de superfosfat pe fiecare hectar. In ziua însămînțări terenul a fost din nou discuit. După însămîntare, întreaga suprafață a fost grăpată. Au urmat apoi două sape rotative. De ce două ? Pentru că de pe atunci se anunța secetă, iar cei mai mulți dintre colectiviștii care fuseseră în vizită la vecinii lor, muncitorii de la G.A.S., susţineau că o praşilă face cît o ploaie bună. La răritul porumbului s-au iscat discuţii aprinse. Inginerul a confecţionat cîteva suta de beţişoare lungi de 30 de cm. „Să răreşti porumbul cu linia gradată Aşa ceva chiar că nu mai auziseră oamenii de pe aici. Atit în adunarea generală a colectiviştilor, cît şi în adunările deschise ale organizaţiei de bază U.T.M., inginerul agronom al gospodăriei a trebuit să explice ce însemnătate deosebită are asigurarea densităţii plantelor pentru o producţie sporită. Aici, cu ani în urmă. Agrotehnica hotărăşte belşugul oamenii răreau şi ei porumbul, dar din sapă şi la distanţe mari. Făceau doi paşi şi lăsau un fir. Acum însă l-au rărit la distanţa recomandată de agrotehnică pentru condiţiile lor de sol şi pentru soiul pe care i l-au folosit. Utemiştii şi-au însuşit şi ei îndată această recomandare, convinşi de importanţa ei. Pînă aici, nimic de zis, ambele brigăzi au procedat absolut la fel. Dar de aici în colo, mai precis de la praşilele manuale, s-a tras paguba celor din brigada lui Alexandru Oprea. Şi ei au executat tot 3 prăşite mecanice, dar numai trei manuale faţă de 4 cîte a executat brigada lui Dobre Popescu. Cele trei prăşite manuale nu au fost date la timp, cînd pămîntul începuse să capete crustă, ci mai tîrziu. Iar atunci cînd această lucrare s-a executat totuşi, membrii brigăzii căutau numai buruienile și nu săpau la rînd terenul pentru a fărîma scoarța care se formase. Astfel, terenul lor, care era în aceeași tarla cu a primei brigăzi, a pierdut mai repede apa acumulată în primă,vară. O prașilă nu au mai executat-o deloc, sub motivul că printre rîndurile de porumb nu mai există buruieni. Şi iată că o singură praşilă neexecutată şi trei făcute de calitate mai slabă au adus o pierdere de 670 de kg de porumb boabe la hectar. Cauza principală a celor petrecute în acest an a fost slaba organizare a muncii în Brigada respectivă, lipsa de preocupare a brigadierului pentru respectarea regulilor recomandate de agrotehnică. Tocmai acest lucru a fost dezbătut în adunarea generală a colectiviștilor ce a avut loc cu cîteva zile înainte de începerea însămințărilor de toamnă. Schimburile de experiență între brigadieri și între șefii de echipe, mobilizarea colectiviştilor la învăţămîntul agrozootehnic, vizitele în gospodăriile fruntaşe sunt probleme de care consiliul de conducere, ajutat de organizaţia de partid, şi-a propus să se ocupe în mod deosebit de acum înainte. Măsurile stabilite în această direcţie au fost însuşite de organizaţia de bază U.T.M., care s-a preocupat de înscrierea unui mare număr de tineri la învăţăimentul agrozootehnic de trei ani şi a trecut în planul său de muncă acţiuni cu privire la mobilizarea tinerilor la schimburile de experienţă, vizite, conferinţe etc. GH. NEAGTJ Citiţi pag. a 31-a PAGINA ELEVULUI Peste 2 300 de mineri absolvenţi ai cursurilor de calificare In ultimii 2 ani, peste 2 300 de mineri şi ajutori de mineri au absolvit cursurile celor 6 şcoli de calificare existente pe lingă exploatările miniere ale Văii Jiului. Alţi 860 de muncitori din subteran şi-au ridicat calificarea profesională urmînd cursuri de scurtă durată. De asemenea, de pe băncile grupului şcolar minier din Petroşeni au ieşit în ultimii ani peste 1 500 muncitori şi maiştri. (Agerpres) DELHI 17 (Agerpres). — De la trimisul special al Radiodifuziunii, Eugen Preda. La 17 octombrie, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, împreună cu tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, au sosit la Delhi — capitala Indiei — în continuarea vizitei în ţara prietenă, la invitaţia preşedintelui Republicii India, dr. Radhăkrishnan. La ora 12, ora locală, pe aeroportul Palam a sosit, escortat de un grup de avioane cu reacţie ale forţelor militare aeriene indiene, avionul cu care au călătorit conducătorii de stat români, însoţiţi de ministrul muncii al guvernului central indian, Jai Sukh Lai Hathi, ambasadorul Republicii India la Bucureşti, Mathur, şi ambasadorul R.P. Romíno la Delhi, Iancu Horaţiu. Pe aeroport, pavoazat cu drapelele de stat ale Republicii Populare Române şi Republicii India, era aliniată o gardă de onoare formată din subunităţi ale forţelor armate terestre, maritime şi aeriene ale Republicii India. In semn de salut, o baterie de artilerie a tras 21 de salve de tun. Solii poporului român sunt întîmpinaţi cu căldură de preşedintele Republicii India, dr. Sarvapalli Radhakrishnan, de vicepreşedintele Zahir Hussein, şi de primul ministru Jawaharlal Nehru. Primarul oraşului Delhi oferă conducătorilor de stat români tradiţionalele ghirlande de flori. După prezentarea membrilor guvernului indian, s-au intonat imnurile de stat ale Republicii Populare Române şi Republicii India. Comandantul gărzii de onoare a prezentat raportul. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a trecut în revistă garda de onoare. Conducătorilor de stat romîni le-au fost prezentaţi apoi alţi înalţi demnitari indieni, precum şi membrii corpului diplomatic aflaţi pe aeroport. Preşedintele Republicii India, dr. Radhakrishnan, s-a apropiat de microfon şi a rostit un cuvînt de bun sosit. Sîntem fericiţi, a spus preşedintele Indiei, dr. Radhakrishnan, să vă avem pe dv. şi persoanele care vă însoţesc în mijlocul nostru. Din vizita pe care aţi întreprins-o într-un număr de oraşe din India v-aţi putut da seama de stima adîncă şi bunăvoinţa pe care poporul nostru o nutreşte pentru dv. şi ţara dv. Noi dăm o înaltă apreciere luptei dv. curajoase pentru libertate şi străduinţelor pe care le depuneţi pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale şi economice în ţara dv. Aţi obţinut, într-un timp foarte scurt, succes în sarcina pe care v-aţi propus-o. Preţuim interesul pe care îl manifestaţi şi ajutorul pe care îl acordaţi în dezvoltarea industriei noastre petroliera Contactele personale contribuie la întărirea relaţiilor de prietenie între popoare. (Continuare in pag. a IV-a) la sosirea pe aeroportul Palam din Delhi. Au terminat însămînţările de toamnă Gospodăriile agricole colective din raionul Brăila au terminat însămînţările de toamnă. Cu sprijinul mecanizatorilor din S.M.T., colectiviştii au semănat 39 580 hectare cu grîu şi secară şi 3 800 hectare cu secară furajeră. De asemenea, s-a însămînţat cu orz de toamnă întreaga suprafaţă planificată. Insămînţările din toamna aceasta au fost efectuate în bune condiţii agrotehnice, potrivit recomandărilor Institutului central de cercetări agricole Terminînd însămînţările, mecanizatorii şi colectiviştii continuă intens pregătirea ogoarelor de toamnă.. (Agerpres) Plecarea delegaţiei Asociaţiei de prietenie sovieto-romînă Delegaţia Asociaţiei de prietenie sovieto-romînă, care, la invitaţia Consiliului General A. R. L. U. S., a participat la manifestările prilejuite de sărbătorirea Lunii prieteniei romîno-sovietice, a părăsit miercuri Bucureştiul, îndreptîndu-se spre patrie. Oaspeţii au fost conduşi la plecare, pe aeroportul Băneasa, de tovarăşii acad. P. Constantinescu-Iaşi şi Marin Florea Ionescu, vicepreşedinţi ai Consiliului General A.R.L.U.S., Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de stat pentru cultură şi artă, Octav Livezeanu, vicepreşedinte al I.R.R.C.S., de reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, membri ai Consiliului General A.R.L.U.S., oameni de cultură, conducători şi activişti ai organizaţiilor de masă. Au fost de faţă G. E. Cebotariov, însărcinat cu afaceri ad-interim al Uniunii Sovietice la București și tibri ai ambasadei. * Dig noul portaj clujean.