Scînteia Tineretului, noiembrie 1964 (Anul 20, nr. 4809-4833)
1964-11-21 / nr. 4826
„Doua cîmpuri de cărbune pe aripă și schimb" în abatajele cameră POATE FI EXTINSĂ ACEASTĂ INIŢIATIVĂ ? 9 CLUJ (de la coresponden-tul nostru). — Colectivul de munci de la Întreprinderea de produse refractare din Dej a realizat planul de producţie pe anul 1964 cu 50 de zile mai devreme. In acest an, colectivul de muncă a dat peste plan însemnate cantităţi de cărămidă magnezitică şi cromomagnezitică, iar prin reducerea consumului de energie e tectrică, materie primă, combustibil a obţinut economii de aproape 1,5 milioane lei peste plan. Beneficiile suplimentare sunt de 3 100 000 lei. Aceste succese se datoresc folosirii intensive a agregatelor. In 10 luni indicele de utilizare a mașinilor a sporit cu peste 20 la sută. Cu planul îndeplinit • Numărul întreprinderilor din regiunea Braşov care au îndeplinit pînă acum planul pe 11 luni a ajuns la 30. Recent, au anunţat acest succes şi constructorii de tractoare. Realizările marii uzine braşovene se datoresc, printre altele, îmbunătăţirii continue a indicilor de utilizare a agregatelor, mecanizării şi automatizării unor procese de producţie şi altor măsuri. Ca şi în alţi ani, constructorii de tractoare au obţinut mai bine de trei sferturi din sporul producţiei pe seama creşterii productivităţii muncii. Excursie documentară IAŞI (de la corespondentul nostru) Autocarul s-a aşternut la drum, Iaşul a rămas în urmă. Cei 40 de membri ai cenaclului literar „Mihail Eminescu“ de la Casa tineretului ascultau explicaţiile ghidului. Popasuri : la Hanul Ancuţei, la Paşcani, la Muzeul raional din Fălticeni şi, în sfîrşit,la Casa memorială „Nicolae Labiş“ de la Mălin. Aici, tinerii ieşeni — muncitori, studenţi, elevi -7- şi-au dat seama de sîrguinţa cu care studia Nicolae Labiş, de munca lui migăloasă pe manuscris. Tatăl poetului a povestit tinerilor din Iaşi despre copilăria lui Labiş, despre preocupările lui multiple (cînta la vioară, desena, colinda, pădurile şi munţii), precum şi despre pasiunea lui pentru lectură. Aflînd cum studia şi lucra Nicolae Labiş, tinerii ieşeni au înţeles mai bine că în activitatea lor de creaţie se cere o permanentă muncă, pasiune și seriozitate. uzisem ceva printre mecanizatorii gospodăriei, dar lucrul aproape era să-mi treacă neobservat, dacă nu l-am fi întîlnit pe flăcăul acela stînd în marginea șoselei, așteptînd la poarta gospodăriei. Pentru că numai cu cîteva minute mai înainte fusese vorba despre el, inginerul îl observă acolo în marginea şoselei, am oprit şi l-am luat cunoi în maşină şi apoi am stat o jumătate de oră de neuitat în biroul inginerului şef, la gospodăria de stat Sabaru-Bragadiru. Acolo am fost martorul unor clipe, pe cit de liniştite, pe cit de discrete şi stîngace — pe atît de emoţionante. Stăteau la acelaşi birou, într-o încăpere modestă, de-oparte inginerul şef şi şeful serviciului cadre al gospodăriei — iar de cealaltă parte a biroului, pe un scaun, stătea el, flăcăul, puternic şi timid. Şi inginerul şef axat ideea : — Ia, spune-mi şi mie poezia aceea — am auzit de ea, dar eu n-o ştiu. O ţii minte pe dinafară ? Spune-o... Am aşteptat în tăcere. Şi flăcăul a încercat, cu mina dreaptă să caute prin buzunare poezia aceea, dar n-o avea acolo şi atunci, cu glas liniştit a recitat şi am ascultat-o cu toţii simţind cum asupra noastră se lasă încet o greutate uriaşă : Mîna stîngă a fost tăiată De cuţitele combinei Şi-a rămas plină de singe Jos, în pulberea ţărînei. Optsprezece ani am vîrsta Am în faţă tinereţea Pot munci numai cu-o mină Pînă vine bătrîneţea. . Nu recita strofe dintr-o tragedie antică sau, dintr-o mare baladă populară ; nu eră vorba de repetiţia unei poezii pe care băiatul trebuia să o spună la o serbare. Flăcăul din faţa noastră, utemistul Ionescu Dumitru, muncitor la G.A.S. Sabaru-Bragadiru era el însuşi eroul liric al poeziei — el scrisese poezia, despre el era vorba, el era cu braţul sting tăiat. A spus poezia fără să se mişte de pe scaun, parcă ar fi fost turnat în piatră, iar inginerul şef şi şeful serviciului cadre — doi oameni tineri, pasionaţi în munca lor, au ascultat palizi de emoţie această poezie şi cîteva minute am rămas cu toţii pe gînduri, privindu-l pe băiat. O asemenea flacără vie — un asemenea mesaj zburînd spre înălţimi din sufletul acestui tînăr muncitor, Ionescu Dumitru, se iveşte astăzi, ca un pescăruş desenat de un fulger, peste cîmpurile de la Sabaru. Cînd am auzit de un accident pe tractor, m-am întunecat. Ştiu că aceşti zimbri de oţel pot strivi fără cruţare. Munca nu este uşoară; maşina trebuie condusă şi cere atenţie, supraveghere, pregătire şi încordare. Aşteptam povestirea întîmplării rostită chiar de supravieţuitor, după ce am plecat de la Sabaru. Povestitorul nu dădu însă nimic din ceea ce ar fi putut să fie spectaculos în toată întîmplarea. Totul se petrecuse necrezut de repede, liniştit, pînă să observe cei din jur — în fracțiuni de secundă. Era o zi ploioasă de vară și lucra pe o tocătoare de siloz; înaintau prin lanul cu porumb verde, înalt, strălucitor sub o ploaie caldă. Şi într-o clipă de nefericită întîmplare Ionescu Dumitru a alunecat de pe bara tractorului în mers, a căzut între cuţitele tocătorii care se mişcau cu o mare viteză. Maşina i-a tăiat braţul sting. S-a putut urca într-o remorcă, ajutat de tovarăşii lui, apoi, pe şosea, au oprit o maşină a salvării şi peste cîteva ceasuri s-a trezit într-un salon, la spitalul Brîncovenesc. A urmat operaţia... Şi apoi a aşteptat încăpăţînat, cu răbdare, să se vindece. Intr-o noapte s-a trezit din amorţeala lui, palid, cu ochii mari, cu gura arsă şi s-a uitat în jur. Cînd cei din salon, vecinii de suferinţă au crezut că el va începe să urle de durere, de să se cutremure spitalul — flăcăul a deschis gura şi a cerut în şoaptă hîrtie şi creion. Oamenii au crezut că delirează doborît de febră, dar i-au dat bucuroşi şi hîrtie şi creion — iar el, în linişte deplină a aşternut aceste strofe pe care după aceea le-a şlefuit şi le-a transcris mereu şi le-a repetat mereu, vreme de două luni, ca pe un jurămînt, faţă de viaţă şi faţă de el însuşi. Din toată suferinţa lui, din toată drama lui, arsă liniş- TRAIAN COŞOVEI (Continuare în pag. a V-a) ★ Dintr-o situaţie existentă la Consiliul agricol raional Buzău, rezultă că mecanizatorii de la S.M.T. din raza raionului mai au de efectuat arături pe mai bine de 25 000 de hectare. E un volum apreciabil de lucru care impune folosirea fiecărei zile prielnice muncii în cîmp şi a întregii capacităţi de lucru a tractoarelor. Forţă mecanică există : 400 de tractoare cu care se pot ara zilnic 1 200—1 500 de hectare. Experienţa bună a brigăzilor de la G.A.C. Lipia, Smeeni, Brădeanu demonstrează că printr-o bună organizare a muncii viteza zilnică planificată poate fi cu mult depăşită. Grupele U.T.M. din brigăzile de tractoare, organizaţiile U.T.M. din S.M.T. au datoria să-i antreneze pe toţi tractoriştii tineri să-şi îndeplinească angajamentele luate în întrecerea socialistă — obiectivul principal fiind acum terminarea în scurt timp a arăturilor adinei de toamnă pe toate suprafeţele planificate. NICOLAE BARBU ION TEOHARIDE MUNTELE DIN NOI PAG. 34 . LA MASA ROTUNDĂ A „SCÂNTEII TINERETULUI“ 14 studenți răspund la întrebarea: „CE ȘTII DESPRE TINE?“ LA URICANI, RĂSPUND REZULTATELER • In toate abatajele cameră se aplică iniţiativa • Aici s-a realizat cea mai înaltă productivitate din Valea Jiului: 1150 kg. de cărbune pe post • Angajamentul anual — 25 000 tone de cărbune peste plan • Realizat la 16 noiembrie 1969: 27 791 tone Iată, concentrate, în cîteva cifre sintetice, argumente de netăgăduit în favoarea aplicării şi extinderii iniţiativei „Două cîmpuri de cărbune pe aripă şi schimb“. Mina Uricani se află în fruntea întrecerii socialiste dintre exploatările carbonifere ale Văii Jiului şi , după cum ne-au declarat-o înşişi minerii de la Uricani — între acest fapt şi aplicarea iniţiativei există o corelaţie strînsă. Şi iată acum cîteva detalii. „Secretele“ randamentelor noastre Tovarăşul inginer Nicolae Teslici, directorul minei Uricani, ne relata că, minerii, descoperindu-şi resurse noi, și-au sporit angajamentul de la 22 000 tone la 30 000 tone de cărbune peste plan, adică aproape o treime din angajamentul întregului bazin. Cum a fost posibilă ce.'ji lucru ? Este vorba de punerea de acord, de la o etapă la alta, a angajamentelor luate în întrecerea socialistă cu posibilităţile mari, nebănuite pe care le-a scos la iveală aplicarea iniţiativei o dată cu perfecţionarea şi extinderea ei. — ...Aşa am ajuns — ne explică tovarăşul director — să realizăm randamente de 1600 kg pe post în luna septembrie. Asta înseamnă că, începînd de la această dată, noi lucrăm cu randamentele planificate pentru anul viitor. Aceste randamente s-au obţinut pe seama îmbunătăţirii continue a organizării muncii. Am căutat pe toate căile să reducem posturile neproductive. Am căutat să îmbunătăţim condiţiile de lucru la locurile de muncă, condiţiile de aprovizionare şi organizare a transporturilor. Iniţiativa „Două cîmpuri de cărbune pe aripă şi schimb“ a fost aplicată în toată Valea Jiului dar să ştiţi, în special aici, la Uricani. Aplicarea iniţiativei a dus la obţinerea unor viteze mari de avans — de 130 — 160 m.l. pe lună. Dacă în 70 la sută din abatajele cameră — adică absolut în toate abatajele care au condiţii prielnice — se aplica iniţiativa, asta confirmă atît valoarea ei cit şi preocuparea care există aici pentru însuşirea acesteia de către mineri. Brigada celor 4 fraţi Pînă acum cîţiva ani, cele mai mari randamente de cărbuni din exploatările Văii Jiului le obţineau fraţii Sorescu. Amîndoi lucrau în aceeaşi brigadă şi amîndoi erau mineri buni. „Recordul“, ca toate recordurile Văii Jiului, nu a rezistat mult timp. L-au bătut patru fraţi : fraţii Cîrciumaru. Cei patru fraţi lucrează în aceeaşi brigadă , îndeplinind munci de la vagonetar pînă la şef de brigadă. De la o vreme, brigada condusă de Victor Cîrciumaru, deşi cea mai tînără pe exploatare, este prezentă mereu în lupta pentru obţinerea celor mai bune randamente. „Noi — ne spune şeful brigăzii — am realizat în acest an viteze medii de avansare în abatajele cameră de pînă la 150 m.l. pe lună. Am extras de multe ori două cîmpuri de cărbune pe aripă şi schimb“. „Ce-mi place la băieţii a-ceştia, ne relatează şeful sectorului, este omogenitatea şi disciplina care există în brigada lor. Dimineaţa, cînd vin la lucru se aşteaptă unii pe alţii în sala de pontaj. Pleacă cu toţii, în grup compact, spre abataj. In drum — fac „din mers“ aprovizionarea cu toate cele necesare. Cînd a început şutul — la ei treaba merge strună. „Alte „secrete“ ni le dezvăluie însuşi şeful brigăzii. „Noi am reuşit să puşcăm şi de trei ori pe schimb. Adică am extras şi mai mult de două cîmpuri de cărbune. Cum ? Am repartizat patru oameni pe schimb. 3 au lucrat permanent la post. Al patrulea s-a ocupat cu aprovizionarea schimbului. Ne-a pregătit lemnul pentru armat. MIHAI CARANFIL CONSTANTIN PRIESCU (Continuare în pag. a V-a) Pe scenă, solistul şcolii Foto : IV. STELORIAN 40OOOOO de vizitatori ai Expoziţiei realizărilor economiei naţionale Duminică, 22 noiembrie a.c.,Expoziţia realizărilor economiei naţionale,a R. P. Române ,îşi închide porţile.. Potrivit unor cal ,cule estimative, în trei luni, expoziţia a fost vizitată de peste 4 milioane de cetăţeni, de diferite categorii — muncitori, ingineri, tehnicieni, colectivişti, pensionari, studenţi, elevi etc. din toate regiunile ţării. Menită să oglindească avîntul deosebit al economiei naţionale şi principalele înfăptuiri din cei 20 de ani de la eliberarea ţării de , sub jugul fascist, expoziţia a facilitat vizitatorilor, o cunoaştere mai temeinică a roadelor politicii partidului, nostru de industrializare socialistă a ţării, de dezvoltare armonioasă, proporţională a tuturor ramurilor economiei. In cele trei luni, expoziţia a fost vizitată de o serie, de delegaţii guvernamentale şi parlamentare, precum şi de circa 20 000, de oameni, de afaceri, industriaşi, turişti şi ziarişti din zecide ţări printre care Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, R. P. Chineză, Congo, ■Danemarca, Elveţia, Franţa, R.D. Germană, R.F. Germană, Grecia, Guineea, India, Italia, Iugoslavia, Japonia, Olanda, Polonia, R.A.U.,, S.U.A., Turcia,,, Ungaria, U.R.S.S., Uruguay etc. Expoziţia a constituit pentru aceşti vizitatori o bună ocazie de a căpăta o imagine sintetică, de ansamblu, a progreselor de seamă făcute de ţara noastră pe tărîmul creşterii şi diversificării potenţialului ei economic. Alături de toamnă pe tarlalele G.A.C. din comuna Cuza Vodă, regiunea Dobrogea Foto : AGERPRES . Noi produse electrotehnice Industria electrotehnică a pregătit pentru anul viitor noi bunuri de larg consum. Printre acestea se numără aparate de televiziune cu ecran de 47 cm, după o schemă complet nouă, cu un grad mai ridicat de automatizare a reglajelor și o stabilitate superioară a imaginii, faţă de tipurile fabricate pîna acum de către Uzina „Electronica“. Tot în această întreprindere va începe producţia unor aparate de radio tranzistorizate, staţionare şi portabile, prevăzute cu unde lungi, medii şi ultra scurte, precum şi variante îmbunătăţite ale aparatelor de radio „Carmen“, ,,Select“ şi „Darclée“. La Uzina „Electromotor“ s-au produs, de asemenea, variante perfecţionate ale aspiratorului „Record“. Noile produse, avînd un aspect mai plăcut, au fost simplificate din punct de vedere al construcţiei. Aproape 20 de sortimente noi : plafoniere-vestibul, candelabre fluorescente, candelabre cu incandescenţă, lampadare, lămpi de birou, faruri de ceaţă pentru automobile etc. au realizat şi Uzinele „Electrobanat“. Plite de încălzit, mai practice, mai sigure in funcţionare şi cu durabilitate sporită, plite electrice cu două ochiuri, încălzitoare electrice de apă sunt noile produse care se vor fabrica in serie anul viitor la Uzinele „Electromureş“. De asemenea, la Întreprinderea „Electroaparataj“ urmează în curând să înceapă fabricaţia, de serie a unor noi întrerupătoare şi comutatoare care pot fi montate pe tencuială. Cu acestea, întreprinderile industriei electrotehnice din ţara noastră vor fabrica în serie toate produsele prezentate la Expoziţia realizărilor economiei naţionale a R. P. Române. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniţi-văl Aniv XX, Seria II Nr. 48266 PAGINI — 30 BANI Sîmbătă 21 noiembrie 1964 Folosiţi zilele prielnice pentru singu limm arăturilor d upă ploile care au căzut, au venit zile neaşteptate de frumoase. Cei 10 mecanizatori din brigada condusă de Ion Vasilescu de la S.M.T. Stîlpu, raionul Buzău, au intrat cu toate tractoarele în brazdă. Continuă să facă arături pe tarlalele gospodăriei colective Lipia pe care o deservesc. Şeful brigăzii ne spunea : — Vrem să recuperăm timpul pierdut din cauza ploilor. Intr-o consfătuire pe care a organizat-o din iniţiativa grupei U.T.M. om brigadă — la noi toţi mecanizatorii sînt tineri — s-au stabilit cîteva măsuri precise : se ară din zori pînă la orele 9—10 seara, la lumina farurilor. Urmărim graficul de producţie. Filele calendarului din ultimele 3—4 zile ale lunii în curs indică următoarele realizări : 15 noiembrie — 31 de hectare, 16 noiembrie — 38 de hectare, 17 noiembrie 42 de hectare, 18 noiembrie — 47 de hectare. Aşadar, măsurile stabilite dau roade bune. Viteza zilnică planificată — 30 de hectare — a fost cu regularitate depăşită. Cu acelaşi spirit de buni gospodari folosesc aceste zile frumoase de toamnă şi mecanizatorii care lucrează pe ogoarele gospodăriilor colective Gherăseni, Brădeanu, Cîndeşti şi altele din raionul Buzău. La G.A.C. Smeeni, de exemplu, cei 15 mecanizatori care deservesc gospodăria, în ultimele 3 zile au sporit viteza de lucru de la 52 de hectare, la 60—80 de hectare. Dar nu peste tot am întîlnit aceeaşi preocupare pentru urgentarea ritmului arăturilor. Iată un exemplu. La G.A.C. Scutelnici lucrează brigada a 8-a de la S.M.T. Pogoanele. Din cele 12 tractoare însă, doar cîte 3—4 sînt zilnic în brazdă. Pe data de 15 noiembrie (zi foarte prielnică pentru arături) situaţia era următoarea : trei tractoare erau la... ateliere, trei „aşteptau“ la brigadă pentru că mecanizatorii întîrziaseră, iar la două se făceau reparaţii. Viteza de lucru ? Cam 18—20 de hectare pe zi în loc de 36—40. Rezultate asemănătoare înregistrează şi graficele brigăzilor de mecanizatori care deservesc gospodăriile colective: Maxenu, Padina, Căldărăşti. Aşa se explică decalajele mari care sunt la arături între unele gospodării. Iată, de pildă, cum stau lucrurile în două gospodării colective vecine : Gherăseni şi Maxenu. Cu posibilităţi asemănătoare, cu aceeaşi forţă mecanică disponibilă pentru arături, s-au arat pînă la 18 noiembrie la G.A.C. Gherăseni 1214 hectare, iar la G.A.C. Maxeni 350 hectare.