Scînteia Tineretului, noiembrie 1964 (Anul 20, nr. 4809-4833)

1964-11-21 / nr. 4826

„Doua cîmpuri de cărbune pe aripă și schimb" în abatajele cameră POATE FI EXTINSĂ ACEASTĂ INIŢIATIVĂ ? 9 CLUJ (de la coresponden-­­­tul nostru). — Colectivul de munci de la Întreprinderea de produse refractare din Dej a realizat planul de producţie pe anul 1964 cu 50 de zile mai devreme. In acest an, colecti­vul de muncă a dat peste plan însemnate cantităţi de cără­midă magnezitică şi cromo­­magnezitică, iar prin reduce­rea consumului de energie e­ tectrică, materie primă, com­bustibil a obţinut economii de aproape 1,5 milioane lei peste plan. Beneficiile suplimentare sunt de 3 100 000 lei. Aceste succese se datoresc folosirii intensive a agregatelor. In 10 luni indicele de utilizare a ma­șinilor a sporit cu peste 20 la sută. Cu planul îndeplinit • Numărul întreprinderilor din regiunea Braşov care au îndeplinit pînă acum planul pe 11 luni a ajuns la 30. Re­cent, au anunţat acest succes şi constructorii de tractoare. Realizările marii uzine braşo­vene se datoresc, printre al­tele, îmbunătăţirii continue a indicilor de utilizare a agrega­telor, mecanizării şi automa­tizării unor procese de pro­ducţie şi altor măsuri. Ca şi în alţi ani, constructorii de tractoare au obţinut mai bine de trei sferturi din sporul producţiei pe seama creşterii productivităţii muncii. Excursie documentară IAŞI (de la corespondentul nostru) Autocarul s-a aşternut la drum, Iaşul a rămas în urmă. Cei 40 de membri ai cenaclu­lui literar „Mihail Eminescu“ de la Casa tineretului ascul­tau explicaţiile ghidului. Po­pasuri : la Hanul Ancuţei, la Paşcani, la Muzeul raional din Fălticeni şi, în sfîrşit,la Casa memorială „Nicolae Labiş“ de la Mălin. Aici, tinerii ie­şeni — muncitori, studenţi, elevi -7- şi-au dat sea­ma de sîrguinţa cu care stu­dia Nicolae Labiş, de munca lui migăloasă pe manuscris. Tatăl poetului a povestit ti­nerilor din Iaşi despre co­pilăria lui Labiş, despre preo­cupările lui multiple (cînta la vioară, desena, colinda, pădu­rile şi munţii), precum şi des­pre pasiunea lui pentru lectu­ră. Aflînd cum studia şi lucra Nicolae Labiş, tinerii ie­şeni au înţeles mai bine că în activitatea lor de creaţie se cere o permanentă muncă, pasiune și seriozitate. uzisem ceva prin­tre mecanizatorii gospodăriei, dar lucrul aproape era să-mi treacă ne­observat, dacă nu l-am fi întîlnit pe flăcăul acela stînd în margi­nea șoselei, așteptînd la poar­ta gospodăriei. Pentru că nu­mai cu cîteva minute mai înainte fusese vorba despre el, inginerul îl observă acolo în marginea şoselei, am oprit şi l-am luat cu­­noi în maşină şi apoi am stat o jumătate de oră de neuitat în bir­oul ingi­nerului şef, la gospodăria de stat Sabaru-Bragadiru. Aco­lo am fost martorul unor cli­pe, pe cit de liniştite, pe cit de­­ discrete şi stînga­­ce — pe atît de emoţio­nante. Stăteau la acelaşi birou, într-o încăpere modestă, de-o­­parte inginerul şef şi şeful serviciului cadre al gospodă­riei — iar de cealaltă parte a biroului, pe un scaun, stătea el, flăcăul, puternic şi timid. Şi inginerul şef axat ideea : — Ia, spune-mi şi mie poe­zia aceea — am auzit de ea, dar eu n-o ştiu. O ţii minte pe dinafară ? Spune-o... Am aşteptat în tăcere. Şi flăcăul a încercat, cu mina dreaptă să caute prin buzu­nare poezia aceea, dar n-o avea acolo şi atunci,­ cu glas liniştit a­ recitat şi am ascul­tat-o cu toţii simţind cum a­­supra noastră se lasă încet o greutate uriaşă : Mîna stîngă­ a fost tăiată De cuţitele combinei Şi-a rămas plină de singe Jos, în pulberea ţărînei. Optsprezece ani am vîrsta Am în faţă tinereţea Pot munci numai cu-o mină Pînă vine bătrîneţea. . Nu recita strofe dintr-o tra­gedie antică sau, dintr-o mare baladă populară ; nu eră vor­ba de repetiţia unei poezii pe care băiatul trebuia să o spu­nă la o serbare. Flăcăul din faţa noastră, utemistul Iones­­cu Dumitru, muncitor la G.A.S. Sabaru-Bragadiru era el însuşi eroul liric al poeziei — el scrisese poezia, despre el era vorba, el era cu braţul sting tăiat. A spus poezia fără să se mişte de pe scaun, parcă ar fi fost turnat în piatră, iar inginerul şef şi şeful serviciu­lui cadre — doi oameni tineri, pasionaţi în munca lor, au as­cultat palizi de emoţie această poezie şi cîteva minute am ră­mas cu toţii pe gînduri, pri­­vindu-l pe băiat. O asemenea flacără vie — un asemenea mesaj zburînd spre înălţimi din sufletul a­­cestui tînăr muncitor, Iones­­cu Dumitru, se iveşte astăzi, ca un pescăruş desenat de un fulger, peste cîmpurile de la Sabaru. Cînd am a­­uzit de un accident pe tractor, m-am întunecat. Ştiu că aceşti zimbri de oţel pot strivi fără cruţare­. Munca nu este uşoară; maşina trebuie condusă şi cere atenţie, supra­veghere, pregătire şi încorda­re. Aşteptam povestirea în­­tîmplării rostită chiar de su­pravieţuitor, după ce am ple­cat de la Sabaru. Povestitorul nu dădu însă nimic din ceea ce ar fi putut să fie spectacu­­los în toată întîmplarea. Totul se petrecuse necrezut de repe­de, liniştit, pînă să observe cei din jur — în fracțiuni de secundă. Era o zi ploioasă de vară și lucra pe o tocătoare de siloz; înaintau prin lanul cu porumb verde, înalt, stră­lucitor sub o ploaie caldă. Şi într-o clipă de nefericită în­tîmplare Ionescu Dumitru a alunecat de pe bara tractoru­lui în mers, a căzut între cuţi­tele tocătorii care se mişcau cu o mare viteză. Maşina i-a tăiat braţul sting. S-a putut urca într-o remorcă, ajutat de tovarăşii­ lui, apoi, pe şosea, au oprit o maşină a salvării şi peste cîteva ceasuri s-a trezit într-un salon, la spita­lul Brîncovenesc. A ur­mat operaţia...­­ Şi apoi a aşteptat încăpăţî­nat, cu răbdare, să se vindece. Intr-o noapte s-a trezit din amorţeala lui, palid, cu ochii mari, cu gura arsă şi s-a uitat în jur. Cînd cei din salon, vecinii de suferinţă au crezut că el va începe să urle de durere, de să se cutremure spitalul — flăcăul a deschis gura şi a ce­rut în şoaptă hîrtie şi creion. Oamenii au crezut că delirea­ză doborît de febră, dar i-au dat bucuroşi şi hîrtie şi creion — iar el, în linişte deplină a aşternut aceste strofe pe care după aceea le-a şlefuit şi le-a transcris mereu şi le-a repe­tat mereu, vreme de două luni, ca pe un jurămînt, faţă de viaţă şi faţă de el însuşi. Din toată suferinţa lui, din toată drama lui, arsă liniş- TRAIAN COŞOVEI (Continuare în pag. a V-a) ★ Dintr-o situaţie existentă la Consiliul agricol raional Bu­zău, rezultă că mecanizatorii de la S.M.T. din raza raionu­lui mai au de efectuat arături pe mai bine de 25 000 de hec­tare. E un volum apreciabil de lucru care impune folosirea fiecărei zile prielnice muncii în cîmp şi a întregii capaci­tăţi de lucru a tractoarelor. Forţă mecanică există : 400 de tractoare cu care se pot ara zilnic 1 200—1 500 de hectare. Experienţa bună a brigăzilor de la G.A.C. Lipia, Smeeni, Brădeanu demonstrează că printr-o bună organizare a muncii viteza zilnică planifi­cată poate fi cu mult depăşită. Grupele U.T.M. din brigăzile de tractoare, organizaţiile U.T.M. din S.M.T. au datoria să-i antreneze pe toţi tracto­riştii tineri să-şi îndeplinească angajamentele luate în între­cerea socialistă — obiectivul principal fiind acum termina­rea în scurt timp a arăturilor adinei de toamnă pe toate su­prafeţele planificate. NICOLAE BARBU ION TEOHARIDE MUNTELE DIN NOI PAG. 3­4 . LA MASA ROTUNDĂ A „SCÂNTEII TINERETULUI“ 14 studenți răspund la întrebarea: „CE ȘTII DESPRE TINE?“ LA URICANI, RĂSPUND REZULTATELE­R • In toate abatajele cameră se aplică iniţiativa • Aici s-a realizat cea mai înaltă productivitate din Valea Jiului: 1150 kg. de cărbune pe post • Angajamentul anual — 25 000 tone de cărbune peste plan • Realizat la 16 noiembrie 1969: 27 791 tone Iată, concentrate, în cîteva cifre sintetice, argumente de netăgăduit în favoarea aplică­rii şi extinderii iniţiativei „Două cîmpuri de cărbune pe aripă şi schimb“. Mina Uricani se află în fruntea întrecerii socialiste dintre exploatările carbonife­re ale Văii Jiului şi , după cum ne-au declarat-o înşişi minerii de la Uricani — între acest fapt şi aplicarea iniţiati­vei există o corelaţie strînsă. Şi iată acum cîteva detalii. „Secretele“ randamentelor noastre Tovarăşul inginer Nicolae Teslici, directorul minei Uri­cani, ne relata că, minerii, descoperindu-şi resurse noi, și-au sporit angajamentul de la 22 000 tone la 30 000 tone de cărbune peste plan, adică a­­proape o treime din angaja­mentul întregului bazin. Cum a fost posibil­ă ce.'ji lucru­ ? Este vorba de punerea de acord, de la o etapă la alta, a angajamentelor luate în întrecerea socialistă cu po­sibilităţile mari, nebănuite pe care le-a scos la iveală apli­carea iniţiativei o dată cu per­fecţionarea şi extinderea ei. — ...Aşa am ajuns — ne ex­plică tovarăşul director — să realizăm randamente de 1600 kg pe post în luna septembrie. Asta înseamnă că, începînd de la această dată, noi lucrăm cu randamentele planificate pen­tru anul viitor. Aceste ran­damente s-au obţinut pe seama îmbunătăţirii continue a organizării muncii. Am cău­tat pe toate căile să reducem posturile neproductive. Am căutat să îmbunătăţim condi­ţiile de lucru la locurile de muncă, condiţiile de aprovi­zionare şi organizare a trans­porturilor. Iniţiativa „Două cîmpuri de cărbune pe aripă şi schimb“ a fost aplicată în toată Valea Jiului dar să ştiţi, în special aici, la Uricani. A­­plicarea iniţiativei a dus la obţinerea unor viteze mari de avans — de 130 — 160 m.l. pe lună. Dacă în 70 la sută din abatajele cameră — adică ab­solut în toate abatajele care au condiţii prielnice — se a­­plica iniţiativa, asta confirmă atît valoarea ei cit şi preocu­parea care există aici pentru însuşirea acesteia de către mi­neri. Brigada celor 4 fraţi Pînă acum cîţiva ani, cele mai mari randamente de căr­buni din exploatările Văii Ji­ului le obţineau fraţii So­­rescu. Amîndoi lucrau în aceeaşi brigadă şi amîndoi erau mineri buni. „Recordul“, ca toate recordurile Văii Jiu­lui, nu a rezistat mult timp. L-au bătut patru fraţi : fraţii Cîrciumaru. Cei patru fraţi lu­crează în aceeaşi brigadă , îndeplinind munci de la vago­netar pînă la şef de brigadă. De la o vreme, brigada con­dusă de Victor Cîrciumaru, deşi cea mai­ tînără pe exploa­tare, este prezentă mereu în lupta pentru obţinerea celor mai bune randamente. „Noi — ne spune şeful brigăzii — am realizat în acest an viteze me­dii de avansare în abatajele cameră de pînă la 150 m.l. pe lună. Am extras de multe ori două cîmpuri de cărbune pe aripă şi schimb“. „Ce-mi place la băieţii a-­­­ceştia, ne relatează şeful sectorului, este omogenitatea şi disciplina care există în brigada lor. Dimineaţa, cînd vin la lucru se aşteaptă unii pe alţii în sala de pontaj. Pleacă cu toţii, în grup com­pact, spre abataj. In drum — fac „din mers“ aprovizionarea cu toate cele necesare. Cînd a început şutul — la ei treaba merge strună. „Alte „secrete“ ni le dezvăluie însuşi şeful brigăzii. „Noi am reuşit să puşcăm şi de trei ori pe schimb. Adică am extras şi mai mult de două cîmpuri de cărbune. Cum ? Am repartizat patru oameni­ pe schimb. 3 au lucrat permanent la post. Al patrulea s-a ocupat cu apro­vizionarea schimbului. Ne-a pregătit lemnul pentru armat. MIHAI CARANFIL CONSTANTIN PRIESCU (Continuare în pag. a V-a) Pe scenă, solistul şcolii Foto : IV. STELORIAN 4­0OOOOO de vizitatori ai Expoziţiei realizărilor economiei naţionale Duminică, 22 noiembrie a.c.,­­Expoziţia­ realizărilor economiei naţionale,a R. P. Române ,îşi în­chide porţile.. Potrivit unor cal­ ,­cule estimative, în trei luni, ex­poziţia a fost vizitată de peste 4 milioane de cetăţeni, de diferite­ categorii — muncitori, ingineri, tehnicieni, colectivişti, pensionari, studenţi, elevi etc. din toate re­giunile ţării. Menită să oglindească avîntul deosebit al economiei naţionale şi principalele înfăptuiri din cei 20 de ani de la eliberarea ţării de , sub jugul fascist, expoziţia a facilitat vizitatorilor, o cunoaşte­re mai temeinică­ a­­ roadelor po­liticii partidului, nostru de in­dustrializare socialistă a ţării, de dezvoltare armonioasă, proporţio­nală a tuturor ramurilor econo­miei. In cele trei luni, expoziţia a fost vizitată de o serie, de­ dele­gaţii guvernamentale şi parla­mentare, precum şi de circa 20 000, de oameni, de afaceri, in­dustriaşi, turişti şi ziarişti din zeci­­de­ ţări printre care Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Ceho­slovacia, R. P. Chineză, Congo, ■Danemarca, Elveţia,­­ Franţa, R.D. Germană, R.F. Germană, Grecia, Guineea, India, Italia, Iugoslavia, Japonia, Olanda, Po­lonia, R.A.U.,, S.U.A., Turcia,,, Ungaria, U.R.S.S., Uruguay etc. Expoziţia a constituit pentru aceşti vizitatori o bună ocazie de a căpăta o imagine sintetică, de ansamblu, a progreselor de seamă făcute de ţara noastră pe tărîmul creşterii şi diversificării potenţialului ei economic. Alături de toamnă pe tarlalele G.A.C. din comuna Cuza Vodă, regiunea Dobrogea Foto : AGERPRES . Noi produse electrotehnice Industria electro­tehnică a pregătit pentru anul viitor noi bunuri de larg con­sum. Printre acestea se numără aparate de televiziune cu ecran de 47­ cm, după o schemă complet nouă, cu un grad mai ridi­cat de automatizare a reglajelor și o sta­bilitate superioară a imaginii, faţă de tipu­rile fabricate pîna a­­cum de către Uzina „Electronica“. Tot în această întreprindere va începe producţia unor aparate de radio tranzistorizate, sta­ţionare şi portabile, prevăzute cu unde lungi,­ medii şi ultra­ scurte, precum şi va­riante îmbunătăţite ale aparatelor de ra­dio „Carmen“, ,,Se­lect“ şi „Darclée“. La Uzina „Electro­motor“ s-au produs, de asemenea, varian­­te perfecţionate ale aspiratorului „Re­cord“. Noile produse, avînd un aspect mai plăcut, au fost simpli­ficate din punct de vedere al construcţiei. Aproape 20 de sorti­mente noi : plafonie­­re-vestibul, candela­bre fluorescente, can­delabre cu incandes­cenţă, lampadare, lămpi de birou, faruri de ceaţă pentru au­tomobile etc. au rea­lizat şi Uzinele „Elec­­trobanat“. Plite de încălzit, mai practice, mai si­gure in funcţionare şi cu durabilitate spori­tă, plite electrice cu două ochiuri, încălzi­toare electrice de apă sunt noile produse care se vor fabrica in serie anul viitor la Uzinele „Electromu­­reş“. De asemenea, la Întreprinderea „E­­lectroaparataj“ ur­mează în curând să înceapă fabricaţia, de serie a unor noi în­trerupătoare şi comu­tatoare care pot fi montate pe tencuială. Cu acestea, între­prinderile industriei electrotehnice din ţara noastră vor fabri­ca în serie toate pro­dusele prezentate la Expoziţia realizărilor economiei naţionale a R. P. Române. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniţi-văl Aniv XX, Seria II Nr. 48266 PAGINI — 30 BANI Sîmbătă 21 noiembrie 1964 Folosiţi zilele prielnice pentru sing­u limm arăturilor d­ upă ploile care au căzut, au venit zile neaşteptat­e de frumoase. Cei 10 mecanizatori din brigada condusă de Ion Vasilescu de la S.M.T. Stîlpu, raionul Buzău, au intrat cu toate trac­toarele în brazdă. Continuă să facă arături pe tarlalele gos­podăriei colective Lipia pe care o deservesc. Şeful brigă­zii ne spunea : — Vrem să recuperăm timpul pierdut din cauza ploi­lor. Intr-o consfătuire pe care a organizat-o din iniţiativa grupei U.T.M. om brigadă — la noi toţi mecanizatorii sînt tineri — s-au stabilit cîteva măsuri precise : se ară din zori pînă la orele 9—10 seara, la lumina farurilor. Urmărim graficul de produc­ţie. Filele calendarului din ul­timele 3—4 zile ale lunii în curs indică următoarele reali­zări : 15 noiembrie — 31 de hectare, 16 noiembrie — 38 de hectare, 17 noiembrie 42 de hectare, 18 noiembrie — 47 de hectare. Aşadar, măsurile sta­bilite dau roade bune. Viteza zilnică planificată — 30 de hectare — a fost cu regulari­tate depăşită. Cu acelaşi spirit de buni gospodari folosesc aceste zile frumoase de toamnă şi meca­nizatorii care lucrează pe o­­goarele gospodăriilor colective Gherăseni, Brădeanu, Cîndeşti şi altele din raionul Buzău. La G.A.C. Smeeni, de exemplu, cei 15 mecanizatori care de­servesc gospodăria, în ultimele 3 zile au sporit viteza de lu­cru de la 52 de hectare, la 60—80 de hectare. Dar nu peste tot am întîl­nit aceeaşi preocupare pentru urgentarea ritmului arături­lor. Iată un exemplu. La G.A.C. Scutelnici lucrează bri­gada a 8-a de la S.M.T. Po­goanele. Din cele 12 tractoare însă, doar cîte 3—4 sînt zilnic în brazdă. Pe data de 15 no­iembrie (zi foarte prielnică pentru arături) situaţia era ur­mătoarea : trei tractoare erau la... ateliere, trei „aşteptau“ la brigadă pentru că mecani­zatorii întîrziaseră, iar la două se făceau reparaţii. Viteza de lucru ? Cam 18—20 de hectare pe zi în loc de 36—40. Rezul­tate asemănătoare înregistrea­ză şi graficele brigăzilor de mecanizatori care deservesc gospodăriile colective: Maxenu, Padina, Căldărăşti. Aşa se ex­plică decalajele mari care sunt la arături între unele gospo­dării. Iată, de pildă, cum stau lucrurile în două gospodării colective vecine : Gherăseni şi Maxenu. Cu posibilităţi ase­mănătoare, cu aceeaşi forţă mecanică disponibilă pentru arături, s-au arat pînă la 18 noiembrie la G.A.C. Gheră­­s­eni 1214 hectare, iar la G.A.C. Maxeni 350 hectare.

Next