Scînteia Tineretului, octombrie 1965 (Anul 21, nr. 5093-5119)

1965-10-09 / nr. 5100

Din Documentele Congresului al XX-lea al Partidului Comunist Român cu privire la dezvoltarea economiei naţionale în viitorul cincinal izvorăsc o seamă de sarcini importante şi pentru industria siderurgică. în 1970 producţia de oţel trebuie să fie de aproape două ori mai mare decât în 1965. Siderurgia se află în permanentă modernizare, se introduc procese tehnologice şi utilaje moderne, care asigură creşterea conti­nuă a productivităţii muncii şi a cali­tăţii produselor. Sarcinile de plan pe anul viitor prevăd asimilarea a noi mărci de oţeluri, lărgirea gamei sorti­mentelor de laminate — profile, ţevi, table, sîrmă. Pregătirea profesională a cadrelor din siderurgie la nivelul noilor sarcini apare astfel ca o necesitate firească de care trebuie să ţină seama conduce­rile întreprinderilor, organizaţiile U.T.C. şi sindicatele în organizarea şi stabilirea conţinutului procesului de ri­dicare a calificării. Ce măsuri au fost luate în acest sens in combinatele şi uzinele siderurgice ? Pregătirea profesională la nivelul tehnicii moderne CUM ÎNVAŢĂ SIDER­URGIŞTII Trepte spre înălţimi Foto : ION CUCU ff • «BLINDAM... VULNERABILII La minister, tovarăşul ing. Victor Pandia, director adjunct al Direcţiei personal şi învăţămînt, ne-a infor­­mat că „Spre deosebire de anii trecuţi, cînd se dădeau numai indicaţii orien­tative, în acest an a fost emisă o in­strucţiune cu sarcini precise privind ridicarea calificării muncitorilor şi ca­drelor tehnico-inginereşti, prin care s-a stabilit ca formă principală CURSUL pentru muncitori şi CONFERINŢA pentru maiştri şi ingineri, timpul de pregătire din octombrie 1965 pina în aprilie 1968 şi chiar obiectele de stu­diu : desen tehnic, tehnologia meseriei, tehnologia materialelor şi, eventual, protecţia muncii“. „ Ştim că în luna aprilie a avut loc o consfătuire cu şefii serviciilor de­ personal şi învăţămînt din întreprin­derile ministerului. Mulţi dintre ei au arătat că procesul de ridicare a cali­ficării suferă încă de multe imperfec­ţiuni ca : organizarea centralizată la nivelul întreprinderii, amplificarea de la an la an a mijloacelor de evidenţă a cursurilor , cataloage, condici de prezenţă, pontaje etc. Alţii au arătat că au folosit o multitudine de forme care s-au dovedit atractive, au stimulat interesul oamenilor pentru studiu, s-au dovedit eficiente prin rezultatele obţi­nute în producţie. De ce nu s-au dat instrucţiuni şi în acest sens, adică pen- tru simplificarea sistemului birocratic de evidenţă şi control şi pentru gene­ralizarea experienţei valoroase acumu­late de unele întreprinderi ? — Am considerat că formele indi­cate de noi sunt cele mai complete. Dar se pot organiza şi alte forme, nu avem nimic împotrivă. Am indicat chiar şi schimburi de experienţă. Aceasta a fost discuţia de la minis­ter, iar la combinatele siderurgice din Reşiţa şi Hunedoara, la uzinele „Oţe­lul roşu“ şi „Industria sîrmei“ Cîmpia Turzii am reîntîlnit instrucţiunea nr. 64 382 din 2 iulie a.c. Am recitit-o cu atenţie. Nicăieri nu se spune că întreprinderile şi secţiile sunt libere să stabilească formele pe care le consideră cele mai eficiente. Urmarea , în toate aceste întreprin­deri se fac pregătiri intense pentru organizarea cursurilor de ridicare a ca­lificării muncitorilor. Instrucţiunea a creat o stare de fapt, a limitat pregă­tirea oamenilor doar prin aceste cursuri. Iată un exemplu. Ne aflăm la Combinatul siderurgic din Reşiţa. îl rugăm pe tovarăşul Martin Giurasa, şeful biroului învăţămînt, să ne ex­plice ce măsuri au fost stabilite pen­tru ridicarea calificării profesionale a cadrelor la toate nivelurile. — In baza instrucţiunii, ne răspunde dînsul, a fost dată o decizie... Deci, s-a început cu o decizie. Iar aceasta reia şi dezvoltă punct cu punct indicaţiile din instrucţiunea ministe­rului, devenită un fel de „blindaj“ care îi apără de toate relele pe cei care răspund de organizarea procesului de pregătire a cadrelor. Şi dacă, să zicem, instrucţiunea mi­nisterului mai poate permite o inter­pretare în spiritul celor spuse de to­varăşul director Pandia, decizia e... de­cizie. Peste ea nu se poate trece. Deci se organizează cursuri ! Şi la Reşiţa, şi la Hunedoara şi în celelalte uzine. Peste tot au fost date decizii în acest sens. Nu avem împotriva cursurilor abso­lut nimic. Dar, firesc, se naşte între­barea : peste tot este absolut necesar şi posibil să se organizeze cursuri cu o durată de 7 luni ? Iată ce ne-a spus inginerul Ioan Drăgan, şeful secţiei tră­­gătoria de oţel tare de la „Industria sîrmei“ , — în secţia noastră au sosit maşini noi. Pentru cunoaşterea lor am orga­nizat un curs teoretic şi demonstraţii practice care nu pot dura mai mult de 3 săptămîni. Am considerat că nu este normal ca , după ce în anul trecut, la cursul de împrospătare a cunoştin­ţelor, am revăzut în amănunţime pro­cesul tehnologie­i să-l reluăm acum de la capăt şi abia prin martie anul viitor să ajungem la cunoaşterea maşi­nilor... aflate în funcţiune de 4—5 luni. Am explicat aceasta şi conducerii uzi­nei, care a fost de acord cu propune­rea noastră. ING. ARTUR IOAN (Continuare in pag. II­ al Există sau nu există I. L? Foileton TEODOR MAZILU de­finii acum cîtăva vre­me nimeni nu punea la îndoială existenta ti­nerei M. L. din Olte­nița. Existența ei­­ sub soare era un fenomen cu care, în general, rase de acord... Ţintică M. L. exista, respira, se plimba pe stradă, muncea, dansa, rîdea, se mai căita din cînd în cînd, suficiente motive deci ca prezenta ei în lume să nu fie pusă la îndoială. Mai mult decit atîta, tânăra M .L. s-a şi măritat — cine mai poate nega e­­xistenţa unei fiinţe care s-a căsătorit — şi-a hiat un bărbat şi vrea să de­vină mamă. ■ De la o vreme însă tînăra M. L. nu mai e­­xistă. Şi mai precis du­pă ce s-a căsătorit. Zadarnic se mai plim­ba pe stradă M. L. Zadarnic îşi căuta bărbatul, zadarnic res­pira — toate acestea pă­reau în ochii unora simple trucuri birocra­tice. — Zadarnic stai dum­neata în faţa noastră, zadarnic te agiţi şi ne fluturi în faţă actul de naştere şi actul de căsă­torie, zadarnic, şi vrei să ne tragi pe sfoară, dumneata nu exişti... Povestea — ca orice poveste birocratică — din cale-afară de simplă. In buletinul de­ identitate al tinerei M. L. se strecurase o greşeală comisă din pri­cina unei neglijenţe: un alt nume — în loc de M. L., P. L., adică numele mamei. Cînd după căsătorie, a vrut să-și schimbe buletinul, un ochi ager a observat catastrofa. — Nu vă putem schimba buletinul... Dumneata ești P. L. nu M. L.... Cînd unui om i se spune că nu există, cînd i se spune de la obraz că nu-i decit a­­bur și plăsmuire — se înfricoşează, înfricoşa­ta a venit cu documen­te , actul de naștere și actul de căsătorie. — Nu-i suficient... Astea nu sunt dovezi... S-ar putea să nu exişti. S-ar putea să fii așa numai un abur, o pă­*WW. — Dacă nu eram de­cit un abur, nu mă mă­ritam. Care bărbat în toată firea ar fi luat de nevastă un abur sau o plăsmuire ? — Asta nu e treaba noastră. Bărbații au gusturi foarte ciudate. Cum persoana cu pricina tot susținea că ea există, că dacă n­u exista nu se mărita, o­­chiul ager s-a mai îm­­blînzit.­­ — Dacă insiști ait de mult că exiști,­ o să încercăm să facem ceva în privinţa asta. Numai o hotărîre judecătoreas­că poate stabili în mod știinţific prezenta du­­m­itale sub soare... — Deci, pînă nu se dă o hotărâre judecăto­rească eu sint aşa, un fel de fantomă... — N-am spus asta — se apără cu demnitate ochiul ager... Dacă eşti ceea ce susţii că eşti, vino cu martori, aşa fiecare poate susţine ce vrea. Adu martori care să garanteze că exişti, martori care te cunosc de cînd erai mică... Bărbatul dădea şi el semne de nerăbdare. — Nu vreau să stau în casă cu o fiinţă din altă linie. E foarte ne­plăcut să mingii o fan­tomă. Te rog rezolvă o­­dată problema, vreau să am o nevastă reală... Disperată, M. L. s-a prezentat în fața tribu­nalului împreună cu martorii. Martorii, oa­meni de treabă, au de­pus mărturie că da, M. L. există, au văzu­t-o ei mergând pe stra­dă cu bărbatul, au vă­zut-o dind de mâncare găinilor. Da M. L. e­­xistă și e tot una cu P. L. (Continuare în pag. a IV-a) Raportează petroliştii din Oltenia CRAIOVA (de la coresponden­tul nostru). In cele nouă luni din acest an, petroliştii din Oltenia au dat pes­te plan 11 883 tone ţiţei, 107 508 000 m.c. gaze utilizabile numai prin valorificarea gazelor existente în amestec cu ţiţeiul, .şi­­ 3 456 tone gazolină peste plan.­­ Aplicînd permanent noi măsuri tehnico-organizatorice pentru va­lorificarea rezervelor interne, pe­troliştii au reu­şit să reducă sar­cina de plan la preţul de cost pe­­ primele 8 luni ale., anului cu 7 936 000 lei­­ , valoarea totală a economiilor realizate pe seama depăşirii sarcinilor de producţie şi prin recalcularea preţului de cost pe tona de ţiţei se ridică la­­ 300 000 lei. Rezultate bune în întrecerea socialistă în cinstea „Zilei petro­listului“ au obţinut şi sondorii de la foraj , cei care deschid ce­lor de la extracţie drumul spre ţiţei. Iată pe scurt bilanţul mun­cii lor în cele 3 trimestre ale a­­nului : 15 300 metri foraţi peste prevederile planului : sporirea vi­tezei de foraj cu 17,5 la sută; circa 5 milioane lei economii la preţul de cost. De la Ticleni ne-a sosit ştirea că la sonda nr. 901 de mare a­­dîncime (circa 6 000 metri) s-au forat piuă în ziua de 7 octombrie 4 950 metri. Aceasta constituie un record de foraj al sondorilor din Oltenia pentru sondele de mare adîncime. Elicopterul a făcut salturi enorme, peste prăpăstii enorme Foto: 1. POPA Un nou lot de tractoare la drumul ogoarelor ­ Echipajul elicopterului YR—EMB palatul zbura la mică­­ înălţime deasupra ghio-Zâl lurilor presărate cu nu­feri galbeni, ca nişte po­tire. Prin parbriz se vedeau desfăşurîndu-se nesfârşitele lanuri de stuf, tăiate din li­niile nesigure ale canalelor mărginite de sălcii. Drăgile, scormonind albia acestor dru­muri de apă, se văd de sus ca nişte cîrtiţe. Şalupele trăgând după ele gabarele încărcate cu tractoare roşii — fluturi ce se căznesc să iasă din pupă — anunţă începutul secerişului în Delta Dunării. Pilotul din dreapta, întoreîndu-se spre mine, mi-a prins la git larin­­gofonul și mi-a dat casca de piele. — Trecem deasupra ghio­lului Obretinul Mare, am au­zit glasul comandantului de aeronavă, Iancu Simu. Ghiolul se deschidea larg la câteva zeci de metri sub noi. Strânse ca într-o horă, bărcile negre ale pescarilor roiau în jurul talienelor. Dintr-un un­gher, s-a ridicat , deodată un stol de raţe sălbatice, scrije­lind cu aripile şi picioarele suprafaţa netedă a apei. Două din ele, suindu-se vertical, au ajuns în dreptul elicopterului. O ciocnire cu păsările în văz­duh nu este deloc de dorit şi, dacă pentru raţa sălbatică ea se sfârşeşte cu moartea, nici elicopterul nu rămîne teafăr şi uneori se alege­ cu avarii la elicea portantă. Privind spre pilotul Iancu Simit, am obser­vat că mîinile i­­s-au încordat. O apăsare pe manetă, o miş­care mai vie a palonierului şi raţa sălbatică, prinsă în cu­rentul­ puternic al elicii, care se roteşte pe un diametru de 21 de metri, s-a scufundat brusc, bătînd ameţită din aripi şi rostogolindu-se. — Fugi! Fugi! striga pilo­tul, de parcă pasărea sălbatică ar fi fost în stare, să-l audă şi să-l înţeleagă. Iancu Simu iubeşte vieţui­toarele şi una d­in rarele lui plăceri este aceea de a privi Reportaj de TRAIAN FILIP muşuroaiele de furnici pe ae­roport, de a studia cu atenţie mişcarea fină a unei libelule. Piloţii şi-au pus la umeri aripi de pasăre şi se simt înrudiţi cu toate vieţuitoarele văzdu­hului. Vorbindu-mi despre a­­ceasta, Gavril Bonica îmi co­munică prin galene întâmplări din Deltă şi reacţiile diferite­lor vietăţi faţă de elicopter. — Pelicanii sunt cei mai li­niştiţi. S-au acomodat cu zbo­rul nostru­. La început se ridi­cau greoi şi plecau, îşi schim­bau locul. Coloniile lor sunt la Pardina şi pe lacul Razelm — albă e apa de ei. Cînd ne zboară în faţă, acoperă par­brizul­­ cu aripile. Uneori vezi numai aripi-aripi, atîţia sînt de mulţi. In apropiere de cherhanaua Dranov, ne întîl­­nim cu turme de mistreţi. Pe mistreţi zgomotul motorului îi zăpăceşte. O iau la goană în salturi, prin stuful ce se culcă şi se mişcă în­­ toate părţile. Raţele sînt încăpăţînate şi im­prudente, în schimb vulturul nici nu se dă în lături, ba parcă ar fi pornit să ne atace. Se consideră stăpinul văzdu­hului, regele Deltei... După puţin timp, aterizăm la capătul canalului Crişan, pe o platformă scurmată de porci. Rădăcini uscate de stuf, frun­ze şi pinze de nisip s-au ridi­cat in uriaşul vânt al elicopte­rului. Roţile aparatului pipă­­iau solul, săltau ca să se aşeze mai bine. Una din roţi s-a în­fundat şi aturici­ piloţii au ri­dicat din nou aparatul şi l-au depus pe grind, dincolo de ca­nal. Uşa celulei s-a deschis şi geologii­­ au coborât cu apara­tele în braţe. Fără întârziere, s-au apucat să­ facă măsură­torile de nivel şi cele gravi­metrice, aşezîndu-şi aparatele pe trepied. Apoi, s-au înde­părtat unul după altul pe po­teca de pe dig, spre Caraor­­man. Dintr-un salt­, elicopterul s-a ridicat zburind spre lito­ral, pentru a schimba echipele care lucrează acolo î­n timpul popasului, în­ faţa mării orbitor lumi­nată de soarele toamnei, piloţii mi-au istorisit în­tâmplări din munca lor. Eli­copterul, care a devenit fami­liar pentru oamenii Deltei, unde îşi petrece o mare parte a anului, nu s-a afirmat de multă vreme în muncile omu­lui. La început era privit cu neîncredere. Nu părea renta­bilă această pasăre cheltuitoa­re. Elicopterul are o viteză re­dusă faţă de aparatele clasice, ca să nu mai pomenim de reactoare. El pare foarte fra­gil şi plăpând şi cu greu ar re­zista­‘concurenţei trenului, ma­şinilor şi navelor, dacă n-ar fi singurul capabil să se descurce în terenurile accidentate. Lu-(Continuare in pag. a IV-a) : 1 I' Pag. a II-a : • CLASICII IN MANUALELE ŞCO­LARE In pag. a IV-a : • Pe prim plan : CALITATEA (Adunări de dări de seamă şi alegeri U.T.C.). In pag. a V-a :­• Colţul turistului de Dan Deşliu • Cu foarfecele de montaj prin kilometri de peliculă • Filmal de animaţie • Rubrica „Construiţi-vă singuri Proletari din toate țările, un­iți-vă! Anul XXI, Seria II, Nr. 5100­6 PAGINI — 25 BANI Sîmbătă 9 octombrie 1965 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST VIZITA PISIUTl­­I! REPUBLICII lilt. dr. D. KADHMMSM Convorbiri române­­­ La Palatul Consiliului de Stat au avut loc vineri la amiază convorbiri oficiale în­tre preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, şi preşedintele Republicii India, dr. Sarvepalli Radhakrishnan. Din partea română au par­ticipat Constanţa Crăciun, vi­cepreşedinte al Consiliului de Stat, Grigore Geamănu, secre­tarul Consiliului de Stat, George Macovescu, adjunct al ministrului afacerilor externe,­ Cristofor Simionescu, membru al Consiliului de Stat, Aurel Ardeleanu, ambasadorul Re­publicii Socialiste România in India. Din partea, indiană au par­ticipat A. M. Thomas, mini­stru adjutant al preşedintelui, K .R. F. Khim­ani, ambasadorul Indiei la Bucureşti,­­ D. Gundevia, secretarul­­preşe­dintelui,­ general-maior G.S. GUI, secretarul militar al pre­şedintelui, dr. S. Gopal, di­rector din Ministerul Afaceri­lor Externe. (Agerpres) ziarişti români şi corespon­denţi ai presei străine. Au participat şefi ai misiu­nilor diplomatice ,acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. La începutul recepţiei au fost intonate imnurile de stat ale celor două ţări. Recepţia­ s-a desfăşurat in­tr-o atmosferă cordiala. (Agerpres) V­izite Capitala Preşedintele Republicii India dr. Sarvepalli Radhakrishnan, împreună cu persoanele oficiale indiene care îl însoţesc, au vizi­tat vineri dimineaţă noi cartiere de locuinţe şi construcţii social­­culturale ale Capitalei. Oaspeţii au vizitat apoi Muzeul Satului, unde au fost întîmpinaţi de Ion Moraru­, vicepreşedinte al Comi­tetului de Stat pentru Cultură şi Artă. Preşedintele Indiei, a semnat în cartea de onoare a muzeului. Oaspeţilor le-au­­fost oferite obiecte de artizanat şi pu­blicaţii ale muzeului. În timpul vizitelor prin Capi­tală, preşedintele Indiei a fost însoţit de Ion Cosm­a, preşedin­tele Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, si (Continuare in pag. a IV-a) I MMBBB JBtUWBS îlMSRtSSl (WW5E3 5%1S9SS 11) Recepţie oferită de preşedintele Consiliului de Stat Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, a oferit vineri seara o recepţie la Palatul Consiliului de Stat, cu prilejul vizitei în ţara noastră a preşedintelui Repu­blicii India, dr. Sarvepalli Radhakrishnan. ‘ Au luat­­parte Ion Gheorghe Maurer, Sf­efah ‘Voiţec, Con­­­sta­nța Crăciun, Gheorghe Ră­­dulescu, Grigore Geamănu, membri ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, conducători ai­­ unor instituţii centrale , şi­­organizaţii obşteşti, Justinian, Patriarhul Bisericii ortodoxe române, oameni de cultură, generali şi ofiţeri superiori.

Next