Scînteia Tineretului, septembrie 1966 (Anul 22, nr. 5376-5400)

1966-09-16 / nr. 5389

• In acest număr Q în paginile # In acest nu­măr fji # în pagi­na nile © In acest număr • în paginile Q în acest Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXII, SERIA II, NR. 5389 4 PAGINI - 25 BANI VINERI 16 SEPTEMBRIE 1966 VIZITA CONDUCĂTORILOR DE PARTID ŞI DE STAT ÎN REGIUNEA GALAŢI Regiunea Galaţi, bogat te­ritoriu întins din Ţara Vran­­cei şi pînă la Dunăre, cu grî­­nare mănoase, cu puternice centre ale industrializării so­cialiste primeşte zilele acestea vizita conducătorilor de partid şi de stat. Staţia Făurei. Orele 8 dimi­neaţa. Tovarăşii Nicolae Ceau­­şescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Leonte Răutu, Vasile Patilineţ, sînt primiţi cu puternice ovaţii de mii de oameni sosiţi din satele şi comunele a­­cestui­ înfloritor, raion al Bărăganului. Se află pe peron în întîmpinare tovarăşii Con­stantin Dăscălescu, prim-se­­cretar al Comitetului regional P.C.R. Galaţi, Constantin Du­­mitrache, preşedintele sfatu­lui popular regional, Dumitru Bălan, prim-secretar al Comi­tetului raional P.C.R. Făurei, Chipăilă Nicolae, preşedintele sfatului popular raional, con­ducători ai organelor locale de partid şi de stat, activişti, oameni ai muncii. Zeci de copii întind oaspe­ţilor buchete de flori. Pîinea gustoasă a Bărăganului, pîi­nea acestei toamne, este oferi­tă oaspeţilor, alături de tra­diţionalele ploşti cu vin, de doi bătrîni cooperatori. „Fiţi bine veniţi, dragi oaspeţi, pe meleagurile regiunii noastre, pe pămîntul pîinii şi al oţe­lului !“. In calea maşinilor se des­chide o alee de steaguri, de ghirlande din crengi de brad şi stejar, de eşarfe şi batiste colorate care flutură spre oas­peţi. Zeci de călăreţi în cos­tume naţionale străjuiesc tra­seul pînă la şoseaua de asfalt unde sute de flăcăi şi fete au încins o mare horă, redind conturul hărţii regiunii. Pre­tutindeni locuitorii satelor îi salută pe înalţii oaspeţi cu dragoste, aducînd ca mărturie a vieţii lor înnoite roadele a­­cestor ani. In aceste zile, cîmpia trăieş­te din plin zorul culesului; pe tot parcursul sărbătoarea pri­mirii oaspeţilor se împleteşte cu bucuria muncii. La Găi­­seanca zeci de ţărani coopera­tori îi salută pe oaspeţi de la culesul viei sau de pe tarlale­le de sfeclă. La Filipeşti, ca şi la Mircea Vodă, pe cîmpuri lucrează tractoarele, în grădi­­nărit se culeg legumele, pe tarlalele de lucernă se învîr­­tesc evantaiele de apă ale as­­persoarelor. Schimbînd salu­turi cu locuitorii acestor sate, încetinind viteza în faţa hore­lor desfăşurate în lungul şo­selei, oaspeţii se opresc în co­muna Ianca, îngrijitoarele Valeria Micu şi Gica Ionel despre felul cum muncesc, despre cîştigurile pe care le obţin. „Cum se aplică aici remuneraţia suplimenta­ră ?“, întreabă tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Răspunsul subliniază că remuneraţia suplimentară este judicios a­­plicată, constituind un stimu­lent permanent pentru obţine­rea unor rezultate bune. La sfîrşitul vizitei, tovară­şul NICOLAE CEAUŞESCU a luat cuvîntul în cadrul unui miting. Mulţumind pentru primirea călduroasă, secretarul gene­ral al C.C. al P.C.R. a spus : Am vizitat cooperativa dv., am ascultat cele spuse de to­varăşul preşedinte privind producţiile pe care le-aţi obţi­nut în 1965 şi în 1966. Sînt re­zultate bune care arată ce po­sibilităţi mari are agricultura noastră atunci cînd pămîntul este lucrat cu mijloace meca­nizate, cînd se aplică ştiinţa, în general cînd ţărănimea unită depune eforturi pentru a smulge pămîntului roade cît mai bogate. Felicitîndu-i pe cooperatori pentru rezultatele obţinute, vorbitorul a spus: Fără în­doială că puteţi şi va trebui să obţineţi rezultate şi mai bune. De altfel, planul pe care vi l-aţi stabilit pînă în 1970 este un plan bun, iar realiza­rea lui va face să crească pro­ducţia în sectorul vegetal şi în zootehnie, să sporească veni­turile cooperativei şi bunăsta­rea cooperatorilor, aducînd astfel o contribuţie mai mare la dezvoltarea şi înflorirea a­­griculturii, a Republicii noas­tre socialiste. Desigur că realizarea aces­tui plan, ca şi a programului general stabilit de partid pri­vind dezvoltarea agriculturii, cere muncă. Este necesar ca oamenii de ştiinţă, inginerii, zootehniştii, medicii veteri­nari, conducerile cooperative­lor şi întreaga ţărănime coo­peratistă să depună eforturi şi mai mari, pentru a asigura înfăptuirea obiectivelor stabi­lite de fiecare cooperativă în parte şi a acelora pe întreaga ţară. In felul acesta, muncind mai bine, organizînd mai bine campaniile agricole, ţinind seama în fiecare an de condi­ţiile concrete — aşa cum ar fi fost necesar să ţineţi seama şi toamna trecută, cînd a fost se­cetă — şi, în general, preocu­­pîndu-vă de aplicarea reguli­lor ştiinţei, a îndrumărilor specialiştilor din agricultură, folosind chibzuit îngrăşămin­­tele naturale şi chimice, mij­loacele mecanizate şi celelalte mijloace puse la dispoziţia cooperativei dv — ca şi celor­lalte cooperative de către stat — veţi putea să realizaţi în bune condiţii producţiile pe care vi le-aţi propus şi, poate, chiar să obţineţi rezultate şi mai bune. Posibilităţile coope­rativelor noastre, ale agricul­turii noastre, sunt foarte mari. Noi sîntem de abia la începu­tul dezvoltării agriculturii şi va trebui să depunem eforturi maxime, să nu precupeţim ni­mic pentru a înainta pe dru­mul pe care am pornit, pentru a îndeplini în scurt timp pro­gramul trasat de Congresul al IX-lea al partidului — de mo­dernizare a agriculturii noas­tre, şi de ridicare a ei la ni­velul agriculturii ţărilor avan­sate. După cum cunoaşteţi — a spus în încheiere vorbitorul — muncitorii din industrie realizează, de asemenea, în bune condiţii sarcinile planu­lui cincinal; ei au depăşit sar­cinile de plan pe primele 8 luni ale anului, încît, fără în­doială, planul pe întregul an va fi nu numai realizat, ci şi depăşit; intelectualitatea noas­tră îşi aduce contribuţia acti­vă la realizarea programului de dezvoltare a industriei şi agriculturii, la avîntul ştiinţei, învăţămîntului, culturii româ­neşti, întărind unitatea ţără­nimii cooperatiste cu muncito­rii, cu intelectualii, cu toţi oa­menii muncii, strîns uniţi ca o singură familie, vom merge înainte spre înflorirea naţiu­nii noastre socialiste. Vă urez dv şi tuturor locuitorilor din raion, mult succes în activita­tea dv., multă sănătate şi mul­tă fericire. Miile de ţărani cooperatori au ovaţionat îndelung, subli­niind cuvîntarea cu aplauze. In faţa unei machete con­ducătorii de partid şi de stat sunt informaţi despre activi­tatea întregului complex care, pe lîngă Combinatul de celu­loză şi hîrtie, cuprinde, pe aceeaşi platformă industrială, combinatul pentru fibre arti­ficiale. Sunt de faţă Constan­tin Scarlat, ministrul indus­triei chimice, ing. Gheorghe Neculau, directorul general al combinatului, şi Ionel Băcanu, secretarul comitetului de par­tid. Este vizitată apoi moderna fabrică intrată de curînd în probe tehnologice, care va produce anual 40 000 tone de hîrtie în mai multe sortimente. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Leonte Răutu, Vasile Patilineţ se in­teresează de gradul de auto­matizare a procesului de fa­bricaţie şi de calitatea pro­ducţiei, de stadiul în care se află lucrările noilor obiective, făcînd recomandări cadrelor de conducere ale întreprin­derii. Al doilea popas este făcut la Combinatul pentru fibre artificiale din vecinătate. Pe lista sortimentelor ce poartă marca tînărului combinat fi­gurează astăzi: celofibra tip lînă şi tip bumbac, reţele cord de mare rezistenţă ne­cesare industriei de anvelope, celofan, sulfură de carbon şi sulfat de sodiu. La fabrica de reţele cord tehnica modernă este reprezentată de maşini complexe şi instalaţii de co­mandă centralizată. Conducă­torii de partid şi de stat dis­cută cu specialiştii, interesîn­­du-se de performanţele teh­nice ale utilajelor, de ridica­rea corespunzătoare a califi­ VICTOR BIRLADEANU ADRIAN IONESCU PAUL DIACONESCU RADU APOSTOL (Continuare In pag. a lll-a) In trecere prin comuna Urleasca, conducătorii de partid și de stat sint intîmpinati cu entuziasm La Ianca, in mijlocul ţăranilor cooperatori Ianca, situată în­ vatra ro­ditoare a cîmpiei Bărăganului, este înconjurată de largile o­­goare ale unităţilor agricole socialiste. In curţi, între pomi roditori, se zăresc case noi, luminoase, ale vrednicilor gos­podari. Prezenţe grăitoare ale profundelor transformări pe­trecute în aceşti ani în viaţa comunei, ale însufleţitei vieţi culturale şi artistice, se ridică clădirile liceului, bibliotecii, cinematografului, căminului cultural. Toate se armonizea­ză, dînd măsura belşugului statornicit pe aceste melea­guri, imaginea strălucitoare a muncii unite a prezentului so­cialist. Conducătorii de partid şi de stat sunt întimpinaţi de Fătu Şocariceanu, preşedintele coo­perativei agricole de produc­ţie Ianca, care-i invită la se­diul cooperativei. Aici, sunt prezentate realizările ţărani­lor cooperatori, care au obţi­nut recolte bogate. Pentru ca roadele pămîntului să fie me­reu mai bune, se prevede, pentru viitor, extinderea lu­crărilor de irigaţie, folosirea mai largă a mecanizării şi a îngrăşămintelor chimice. Din biroul preşedintelui, discuţia continuă în sala la­borator, unde oaspeţii se opresc în dreptul unor mache­te care­­ înfăţişează organiza­rea teritorială a cooperativei — ce reuneşte 3 200 de ha arabile — precum şi nume­roasele construcţii gospodă­reşti ridicate în ultimul timp : hale pentru păsări, grajduri, un complex şi o îngrăşătorie de porci, puterniţe etc. Conducătorii de partid şi de stat se interesează de felul cum este gospodărit avutul obştesc, de valoarea zilei-mun­­că, de preţul de cost al con­strucţiilor şi rentabilitatea sectorului zootehnic, de pers­pectivele de dezvoltare a a­­cestei unităţi. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu cere amă­nunte despre planul de iriga­ţii al cooperativei, despre asi­gurarea bazei furajere care să înlesnească o dezvoltare ra­pidă a sectorului zootehnic. La sectorul de bovine şi cel de păsări oaspeţii discută cu brigadiera Felicia Cruceru. cu Lingă Dunăre, in zona chimiei Brăila, oraşul metalurgişti­­lor, chimiştilor şi marinarilor îşi anunţă apropierea prin­­tr-un original arc de triumf. Două excavatoare susţin pe braţele lor stema partidului şi a republicii, lucrate cu migală din florile şi plantele acestui sfîrşit de vară. Urarea „Bun venit iubiţii noştri conducă­tori în oraşul Brăila“, e în­scrisă cu aceleaşi flori vii. Sub cadrul acestei porţi, oas­peţii sunt întimpinaţi de tova­răşii Radu Constantin, prim­secretar al Comitetului oră­şenesc de partid Brăila şi Ion Păun, preşedintele sfatului popular orăşenesc. Un grup de tineri oferă conducătorilor de partid şi de stat pîine, sare şi­ peşte din acest ţinut, iar un grup de marinari le oferă bu­chete de flori. Primul popas oaspeţii îl fac la Combinatul de celuloză şi hîrtie, ridicat cu zece ani în urmă, pentru a valorifica su­perior stuful din Delta Du­nării. AMINTIREA POETULUI de Augustin Z. N. Pop Cîteva scrisori inedite de la Spiru Ha­ret către poet vor­besc despre traducerea Divi­nei Comedii, trilogia pe care George Coşbuc a tradus-o după original, învăţînd limba italiană, consultîndu-se cu profesorul universitar Ramiro Ortiz, călătorind în patria­­ dulcelui florentin, cercetînd zile şi nopţi ediţii ştiinţifice, adunînd tipărituri vechi şi adîncindu-se într-un amplu comentar dantesc, din care, în viaţă, a tipărit numai 12 coaie. Amintirile lui Ramiro Ortiz despre Coşbuc din perioada muncilor de sfîrşit a epocalei lui traduceri aduc un docu­mentar biografic de o mare sinceritate şi de tot interesul pen­tru felul omenesc de a fi al poetului năsăudean şi pen­tru metoda lui de lucru. Le co­munic în cele ce urmează : „L-am cunoscut pe Coşbuc în vara anului 1915 la Tisma­­na. Auzisem vorbindu-se prea bine de Tismana, dar ceea ce mă hotărî mai mult să mă duc la posibilitatea de a-l cu­noaşte personal pe Coşbuc, care, după Eminescu, era poe­tul meu de predilecţie şi des­(Continuare în pag. a II-a) GEORGE COŞBUC (din Biblioteca Academiei) URI, im întreaga­nul ML ŞCOLAR Şi-A DESCHIS PORIUL PENTRU 4­01 000 DL ELLVI Aşadar, din nou la şcoală. Poporul în­treg şia condus, spre şcoală fiii, cu urarea : „Succes de­plin la învăţătură !“ La tradiţionala serbare de ieri, în care cuvintele rosti­te au ţinut loc de toast, de îndemn, e­­levii au avut oas­peţi de onoare , re­prezentanţi ai orga­nelor de partid şi ai organelor de stat, ai organizaţiilor ob­şteşti, părinţi. Au fost prezente florile , flori pentru tovarăşa învăţătoare, pentru tovarăşa diri­gintă, sori pentru toţi profesorii pe care elevii îi iubesc, şi le doresc o viaţă lungă, sănătate, să le poată da învăţă­tură multă, lumină. S-au împărţit căr­ţile, cele 26.000.000 de manuale — da­rul poporului pentru întreaga lume a să­lilor de clasă, un dar plin de semnifi­caţii din care elevul desprinde marea dragoste a Partidu­lui ce se revarsă a­­supra lui. Şi a sunat clopo­ţelul, pentru prima oară anul acesta. Şi elevii şi-au ocupat locurile în bănci, iar p­rofesorul la cate­­d­ă. Şi s-a strigat catalogul. Şi au în­ceput lecţiile, firesc, ca şi cum de cînd urnea s-ar afla aici î­n bănci. Atît doar că elevii au mai crescut cu un an şi au crescut şi îndato­­rrile lor. Reporterul nostru fotograf a surprins eri filmul acestui aedit început de an­color. Foto : I. GH. CUCU FACEJI-MI LOC l/\l Bm m m de Constantin Chiriţa Unii dintre voi mă cunosc, s-au împrietenit cu cireşarii mei, ştiu care sînt sentimen­tele mele faţă de voi, poate m-au auzit spunînd cîndva că tuturor oamenilor le sînt dragi copiii şi tinerii, dar nimeni nu-i iubeşte ca mine. Vă a­­mintesc asta, pentru ca vorbele pe care vi le voi spune la a­­cest început de an şcolar să nu vi se pară ale unui străin care se amestecă pe neaştep­tate în viaţa voastră. Ştiu că mai stăruie undeva în voi amintirea libertăţii ge­neroase a vacanţei pe care aţi mai fi dorit-o prelungită cu cîteva zile — cîteva zile mici, parcă aşa spuneţi, nu? — dar mai ştiu că absolut fie­care dintre voi caută priviri şi vorbe care să-i întărească sentimentul de neasemuită e­­moţie că a mai făcut un pas în viaţa cea mare, aşa se în­(Continuare in pag. a ll-a)

Next