Scînteia Tineretului, octombrie 1966 (Anul 22, nr. 5402-5427)
1966-10-09 / nr. 5409
Orele 7:00. Trenul oficial soseşte în gara Petroşeni. Mii de oameni ai muncii şi-au dat aici întâlnire pentru a ura un fierbinte „Noroc bun“. Minerii au ieşit la şosea cu fanfarele lor tradiţionale, în numele oamenilor muncii din regiune, rosteşte salutul de bun sosit tovarăşul Gheorghe Călin, primsecretar al Comitetului regional de partid Hunedoara ; în întîmpinarea oaspeţilor au mai sosit Dumitru Dejeu, preşedintele sfatului popular regional şi alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, ai organizaţiilor obşteşti, în faţa gării, întîlnirea cu cetăţenii prilejuieşte o clocotitoare manifestare a sentimentelor de dragoste faţă de partid, faţă de conducerea sa. Primul popas se face la Institutul de mine, unde oaspeţii In mijlocul eroicului detaşament al minerilor Văii Jiului vizitează laboratoarele şi se interesează îndeaproape de condiţiile de viaţă şi studiu ale studenţilor, de activitatea ştiinţifică a cadrelor didactice. Conducătorii felicită corpul didactic al institutului, care a pregătit 14 serii de absolvenţi. Luîndu-şi rămas bun, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a urat profesorilor şi studenţilor noi succese, putere de muncă şi fericire personală. Oaspeţii au fost conduşi de cei peste 1600 de studenţi ai institutului cu cunoscutele refrenuri ale imnului tinereţii studioase — Gaudeamus igitur. Conducătorii se îndreaptă apoi spre Valea Jiului — însoţiţi de tradiţionalul „noroc bun“, rostit de-a lungul şoselei de zeci de mii de oameni. In locurile pe care le străbatem, istoria nouă şi veche a mineritului se împleteşte la. • în acest număr • în paginile • în acest număr pagi • în acest paginile • în nile număr • în § în acest Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXII, SERIA II, NR. 5409 4 PAGINI - 25 BANI DUMINICĂ 9 OCTOMBRIE 1966 CONDUCĂTORII DE PARTID ŞI DE STAT ÎN MIJLOCUL OAMENILOR MUNCII DIN REGIUNEA HUNEDOARA Vineri, 7 octombrie, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Paul Niculescu - Mizil, Mie Verdeţ, Manea Mănescu, Virgil Trofan au sosit în regiunea Hunedoara pentru a vizita importante obiective economice şi pentru a se sfătui cu oamenii muncii, cu conducătorii organelor locale de partid şi de stat asupra felului cum se îndeplinesc Directivele Congresului al IX-lea al P. C. R., sarcinile cincinalului. Regiunea Hunedoara i-a întâmpinat pe oaspeţi, din se-meţele creste ale Parîngului şi pînă in maiestuosul Retezat, din munţii de aur ai Zarandului şi pînă în mănoasa cîmpie a Orăştiei, cu meleaguri de o rară frumuseţe, cu bogăţii scoase la lumină de hărnicia oamenilor de pe aceste vechi pămînturi româneşti. Leagăn străvechi al istoriei poporului nostru, această inimă de piatră a Dacieiadăposteşte, alături de legendara Sarmizegetusă şi castrele romane, cetăţile de azi ale oţelului. Oaspeţii ajung în această parte a ţării prin defileul Jiului, pe calea săpată în piatră acum 20 de ani de brigartierii de la Bumbeşti-Livezeni, fiecare pas. Avîntul industriei noastre extractive a rechemat la viaţă în anii socialismului şi bătrînele mine de la Vulcan, condamnate la părăsire în 1931 şi din care se extrag în prezent peste 1 milion tone de cărbune anual. Noua aşezare minierească îi întîmpină pe oaspeţi cu blocuri moderne de 8 şi 12 etaje, cu frumoase lăcaşuri social-culturale — semne ale prosperităţii, ale unei vieţi noi, civilizate. Oaspeţii vizitează cea mai tînără mină — Paroşeni. Conducătorii de partid şi de stat sunt informaţi de ministrul minelor, tovarăşul Bujor Almăşan, despre faptul că acest important obiectiv al cincinalului a intrat în circuitul economic cu 6 luni înainte de termenul planificat. Sunt prezenţi la discuţia ce are loc ing. Gheorghe Davidescu, directorul tehnic al Combinatului carbonifer, ing. Vasile Buciu, conducătorul şantierului, şeful exploatării, Emeric Moghioroşi, numeroşi tehnicieni şi muncitori. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat se interesează de stadiul lucrărilor şi de măsurile luate în vederea folosirii din plin a fondurilor investite, pentru a se asigura pînă în 1970 să se extragă anual 600 000 de tone. Gazdele informează despre măsurile luate în vederea trecerii la extracţia în două schimburi. Fronturile de lucru vor fi asigurate, săpîndu-se noi galerii în lungime de cîteva zeci de kilometri şi trei puţuri- Oaspeţii sunt invitaţi să urmărească munca constructorilor. Este tocmai momentul cînd un grup de muncitori iese la suprafaţă. Şeful de brigadă, Gheorghe Meiuş, răspunde întrebărilor secretarului general al C.C. al P.C.R. în legătură cu situaţia lucrărilor. Conducătorii au cuvinte de caldă apreciere pentru munca desfăşurată la Paroşeni. Adresîndu-se celor prezenţi tovarăşul Nicolae Ceauşescu felicită în numele C.C. al P.C.R. pe constructori şi mineri pentru darea în funcţiune a minei — prima din cele prevăzute de actualul cincinal — exprimîndu-şi convingerea că exemplul lor va fi urmat şi de celelalte colective ce lucrează la înfăptuirea planului de dezvoltare a industriei extractive. ...Lupeni. Glorioasa citadelă a luptelor muncitoreşti din 1929—1933, de unde s-a înălţat stindardul roşu peste Valea Jiului, îi primeşte pe oaspeţi într-o atmosferă de sărbătoare. In memoria eroilor clasei muncitoare, conducătorii depun o coroană de flori în faţa plăcii ce imortalizează jertfa de singe a minerilor de la Lupeni. Oaspeţii se întîlnesc apoi cu veteranii luptelor şi cu minerii de azi, discută despre munca şi viaţa lor nouă. Şeful exploatării, ing.Vasile Ciiperu şi şeful de brigadă Petre Constantin raportează că în prezent mina Lupeni dă singură într-un an producţia întregii Văi a Jiului din 1938 şi informează despre preocupările colectivului în vederea îndeplinirii sarcinilor cincinalului. Bătrînul miner Vasile Fehér participant la luptele din 1929 adaugă : „Noi, scumpi tovarăşi, nu mai putem să vă raportăm realizări în producţie, fiindcă sîntem pensionari. Vă putem spune însă cu recunoştinţă, că trăim o viaţă plină de bucurii, văzînd împlinite idealurile pentru care am luptat“, dovedind nu o dată, hotărîrea, dîrzenia şi eroismul lor în lupta pentru o viaţă mai bună, pentru drepturi politice. Vizita în aceste locuri ne-a readus puternic în memorie luptele minerilor de la Lupeni din 1929, primele din şirul luptelor muncitoreşti iniţiate şi conduse de partidul comunist in perioada crizei economice mondiale. Cel mai înalt omagiu pe care îl putem aduce memoriei celor căzuţi în această luptă este munca neobosită pentru a ridica patria noastră tot mai sus pe calea progresului, a civilizaţiei socialiste, pentru făurirea bunăstării întregului nostru popor ! Subliniind în continuare că, în anii puterii populare, tradiţiile de luptă revoluţionară şi-au găsit împlinirea în opera de făurire a României socialiste, liberă şi înfloritoare, în opera de zidire a noii societăţi, secretarul general al C.C. al P.C.R. a spus : Partidul şi statul acordă o atenţie deosebită creşterii puterii economice a ţării, care are ca premisă esenţială dezvoltarea bazei energetice. An de an, pe măsura consolidării şi dezvoltării economiei naţionale, au fost investite importante mijloace materiale pentru creşterea producţiei de cărbune. In perioada 1960—1965 statul a investit aproape 500 milioane lei pentru sporirea capacităţii de producţie a minelor din Lupeni, pentru înzestrarea lor cu utilaje moderne, de mare randament, pentru asigurarea securităţii muncii in subteran. In acelaşi timp, au fost asigurate condiţii tot mai bune ■ de muncă şi viaţă oamenilor muncii din acest centru. Oraşul dv a căpătat înfăţişarea unei aşezări moderne, au fost PAUL ANGHEL ADRIAN IONESCU ALEXANDRU BRAD LAURENŢIU VISKI (Continuare in pag. a II-a) Pretutindeni, înalţii oaspeţi sunt întimpinaţi cu male şi aclamaţii Dezvoltarea bazei energeticepremisă esenţială a creşterii puterii economice a ţării A luat apoi cuvîntul în aplauzele celor prezenţi tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU care a spus : Daţi-mi voie, înainte de toate, să salut din toată inima în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi al guvernului Republicii Socialiste România pe minerii din Lupeni, pe toţi oamenii muncii din acest important centru al Văii Jiului, care aduc o contribuţie de seamă la dezvoltarea economică a patriei. De aceste locuri sunt legale momente importante din istoria de luptă a clasei muncitoare din România, pentru eliberarea socială şi naţională a poporului. Aici, la Lupeni, minerii au înscris pagini de neuitat în istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră. Marea familie a lucrătorilor din industria petrolului şi a gazelor este sărbătorită astăzi de întreaga ţară. Aşa cum ne-am obişnuit de ziua lor, harnicii petrolişti raportează îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan pe primele 9 luni ale anului. Succesele dobindite de ei constituie garanţia pentru viitor a traducerii în viaţă a sarcinilor ce revin în cincinal acestei importante ramuri a economiei naţionale. Jurnalul de bord al sondei 921 Maşina urcă încet coama lină a unui deal. Coboară vertiginos şi se opreşte, parcă mirată, în faţa unei sonde care se proiectează ca un semn de exclamare, pe fundalul zării. Sîntem la sonda 921, cea de a doua sondă de mare adîncime care se sapă în regiunea Argeş. Instalaţia e o uzină, cu toate ustensilele ei. O uzină care se pune în mişcare în cîteva minute şi care lucrează, fără întrerupere, timp de 24 de ore spre adîncimea maximă : 4 500 m. „Jurnalul de bord“ al sondei arată că drumul spre această adîncime se parcurge cu o viteză demnă de tehnica pe care a atins-o forajul în ţara noastră. Să răsfoim deci, filele acestui jurnal. ...15 iulie 1966. Aici, în această cîmpie liniştită dintre dealuri, la un an de la Congresul partidului, unde s-a hotărît extinderea forajului de mare adîncime, poposeşte echipajul celei de-a doua sonde de mare adîncime din regiune. Începe forajul... Echipajul este o îmbinare de vîrste şi de experienţe, de profesii, de calm şi emoţii, de certitudini. Timonier — inginerul Vladimir Riziuc, care şi-a petrecut întreaga viaţă, în tovărăşia vuietului sondelor. Adjunctul său — inginerul Aurel Nedelcu, de 23 de ani, aflat la al doilea an de inginerie. Aurel — aflat la o vîrstă romantică, la vîrsta începuturilor — știe cu precizie și ora și secunda de cînd a început să navigheze spre adîncuri — Aurel este de fapt inginer petrolist cu 5 minute... mai devreme (!) Semnul de exclamare îşi dezvăluie repede enigma. Acum aproape doi ani Aurel şi grupa lui se afla în faţa ultimului şi cel mai greu examen — „extracţia“. Nimeni nu îndrăznea să spargă... gheaţa. Aurel a făcut-o şi încă cu nota maximă: 10. Colegii l-au îmbrăţişat, l-au felicitat şi i-au spus : „bravo, eşti primul inginer din grupa noastră cu 5 minute mai devreme“. De faţă era şi un reporter al „Scînteii tineretului“ care şi-a intitulat chiar aşa reportajul: „Ingineri cu 5 minute mai devreme". Media de vîrstă a echipajului sondei este 26—27 ani. 10 din membrii lui sînt uteciști. Misiunea de a suda acest colectiv, adunat de la mai multe schele din rîndul celor mai buni sondori i-a revenit lui Aurel. Cit de bine a făcut-o ? Răspunsul îi dau faptele. ...17 august. Talpa sondei ajunsese la adîncimea de 1854 m. Diagrama de foraj indica un „puls“ bun şi chiar foarte bun. Şi, deodată, neprevăzutul ! Sonda pierde total fluidul de foraj. Specialiştii ştiu bine ce înseamnă asta : ori prinderea garniturii de foraj, ori erupţie, adică declanşarea acelor puteri imense şi ascunse ale zăcămîntului! A fost un moment de mare tensiune care a pus la încercare şi calmul şi curajul echipajului. Comanda teoretică a preluat-o inginerul Vladimir Riziuc. Comanda execuţiei au preluat-o inginerul Aurel Nedelcu şi un maistru, la fel de tînăr şi el, Constantin Neagoe şi sondorul şef , Ion Tuigan, poate cel mai tînăr sondor şef din regiune, are 22 de ani. Operaţia de extragere a garniturii, cu toate implicaţiile ei , totul trebuia făcut cu calm şi singe rece, a durat 6 ore. Apoi, după tratamentul corespunzător sonda şi-a reluat lucrul. ...Forajul intră în normal. Vitezele de săpare cresc vertiginos. Probele de laborator indică un „diagnostic“ suspect : sulf . Echipajul intră din nou în încleștare. Sulful putea să atace materialul lui C. PRIESCU (Continuare in pag. a III-a) ARC DE Zile de toamnă, luminoase, însorite... Meleagurile hunedorene s-au înveşmîntat în haine sărbătoreşti. Şoselele au devenit nişte nesfîrşite coridoare ale entuziasmului. Oameni de toate vîrstele, de la copiii care n-au depăşit încă „antecamera abecedarului“, pînă la bătrînii care au adunat în urmă-le ani de muncă şi se odihnesc cu bine meritate drepturi, au ieşit în întîmpinarea conducătorilor de partid şi de stat, să-şi rostească dragostea neţărmurită, încrederea nestrămutată în politica partidului, hotărîrea de a face totul ca programul stabilit la cel de al IX-lea Congres să devină faptă. Am privit, în aceste zile de toamnă bogată, nesfîrşitele coridoare umane, care străjuiau şoselele hunedorene, de la Lupeni la Petroşeni, de la Petroşeni la Haţeg ori Sarmizegetusa, de aici la de Nicolae Dragoş Deva ori Alba Iulia, la Orăştie ori Ţebea. Privirile s-au oprit cu nobilă voluptate pe iscusitele porturi ţărăneşti, specifice locurilor. In inexprimabila lor frumuseţe s-au investit talentul, simţul sublim al armoniilor. Ele destăinuiesc o tradiţie cu rădăcini milenare, căci numai cu o asemenea dimensiune a vremii s-a putut ajunge la sintezele în culori şi desene de azi, privirile au întîrziat îmbogăţindu-se pe pridvoarele caselor noi, în care gospodinele au aninat covoare cu frumuseţi sobre ce ar putea figura în cea mai exigentă expoziţie. Au reţinut, de asemenea, cu emoţie peisajul, mereu altul, şi mereu acelaşi, unificat într-o continuă asemănare interioară— de ceea ce, tradus în cuvinte, s-ar putea numi simplu, glia strămoşească. Aici, pe aceste meleaguri, oamenii hotărîţi, ca pretutindeni în ţară, să construiască, să dureze din piatră şi oţel cetăţi pentru azi, şi pentru viitorime, şi-au dat măsura menirii şi puterii lor de a crea... La Lupeni, unul din oraşele de altădată ale Văii Pângerii, (Continuare în pag. a III-al TRIUMF