Scînteia Tineretului, octombrie 1966 (Anul 22, nr. 5402-5427)

1966-10-09 / nr. 5409

­ Orele 7:00. Trenul oficial soseşte în gara Petroşeni.­­­ Mii de oameni ai muncii­­ şi-au dat aici întâlnire pentru a ura un fierbinte „Noroc bun“. Minerii au ieşit la şosea cu fanfarele lor tra­diţionale, în numele oameni­lor muncii din regiune, rosteş­te salutul de bun sosit tova­răşul Gheorghe Călin, prim­­secretar al Comitetului regio­nal de partid Hunedoara ; în întîmpinarea oaspeţilor au mai sosit Dumitru Dejeu, pre­şedintele sfatului popular regional şi alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, ai organizaţiilor obş­teşti, în faţa gării, întîlnirea cu cetăţenii prilejuieşte o clo­cotitoare manifestare a sen­timentelor de dragoste faţă de partid, faţă de conducerea sa. Primul popas se face la In­stitutul de mine, unde oaspeţii In mijlocul eroicului detaşament al minerilor Văii Jiului vizitează laboratoarele şi se interesează îndeaproape de condiţiile de viaţă şi studiu ale studenţilor, de activita­tea ştiinţifică a cadrelor di­dactice. Conducătorii felicită corpul didactic al institutului, care a pregătit 14 serii de ab­solvenţi. Luîndu-şi rămas bun, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a urat profesorilor şi studen­ţilor­­ noi succese, putere de muncă şi fericire personală. Oaspeţii au fost conduşi de cei peste 1600 de studenţi ai institutului cu cunoscutele re­­frenuri ale imnului tinereţii studioase — Gaudeamus igitur. Conducătorii se îndreaptă apoi spre Valea Jiului — în­soţiţi de tradiţionalul „noroc bun“, rostit de-a lungul şose­lei de zeci de mii de oameni. In locurile pe care le străba­tem, istoria nouă şi veche a mineritului se împleteşte la. • în acest număr • în paginile • în acest nu­măr pagi • în acest paginile • în nile număr • în § în acest Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXII, SERIA II, NR. 5409 4 PAGINI - 25 BANI DUMINICĂ 9 OCTOMBRIE 1966 CONDUCĂTORII DE PARTID ŞI DE STAT ÎN MIJLOCUL OAMENILOR MUNCII DIN REGIUNEA HUNEDOARA Vineri, 7 octombrie, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Alexan­dru Drăghici, Paul Niculescu - Mizil, Mie Verdeţ, Manea Mă­­nescu, Virgil Trofan au sosit în regiunea Hunedoara pentru a vizita importante o­­biective economice şi pentru a se sfătui cu oamenii muncii, cu conducătorii or­ganelor locale de partid şi de stat a­­supra felului cum se îndeplinesc Directi­vele Congresului al IX-lea al P. C. R., sarcinile cincinalului. Regiunea Hunedoara i-a în­tâmpinat pe oaspeţi, din se-­­­­meţele creste ale Parîngului şi pînă in maiestuosul Rete­zat, din munţii de aur ai Za­­randului şi pînă în mănoasa cîmpie a Orăştiei, cu melea­guri de o rară frumuseţe, cu bogăţii scoase la lumină de hărnicia oamenilor de pe a­­ceste vechi pămînturi româ­neşti. Leagăn străvechi al is­toriei poporului nostru, aceas­tă inimă de piatră a Daciei­­adăposteşte, alături de legen­dara Sarmizegetusă şi castrele romane, cetăţile de azi ale oţelului. Oaspeţii ajung în această parte a ţării prin defileul Jiului, pe calea săpată în pia­tră acum 20 de ani de brigar­tierii de la Bumbeşti-Livezeni, fiecare pas. Avîntul industriei noastre extractive a rechemat la viaţă în anii socialismului şi bătrînele mine de la Vul­can, condamnate la părăsire în 1931 şi din care se extrag în prezent peste 1 milion tone de cărbune anual. Noua aşe­zare minierească îi întîmpină pe oaspeţi cu blocuri moder­ne de 8 şi 12 etaje, cu frumoa­se lăcaşuri social-culturale — semne ale prosperităţii, ale unei vieţi noi, civilizate. Oas­peţii vizitează cea mai tînără mină — Paroşeni. Conducătorii de partid şi de stat sunt informaţi de minis­trul minelor, tovarăşul Bujor Almăşan, despre faptul că acest important obiectiv al cincinalului a intrat în circui­tul economic cu 6 luni înainte de termenul planificat. Sunt prezenţi la discuţia ce are loc ing. Gheorghe Davidescu, di­rectorul tehnic al Combinatu­lui carbonifer, ing. Vasile Bu­­ciu, conducătorul şantierului, şeful exploatării, Emeric Mo­­ghioroşi, numeroşi tehnicieni şi muncitori. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de par­tid şi de stat se interesează de stadiul lucrărilor şi de mă­surile luate în vederea folosi­rii din plin a fondurilor in­vestite, pentru a se asigura pînă în 1970 să se extragă anu­al 600 000 de tone. Gazdele in­formează despre măsurile lua­te în vederea trecerii la ex­tracţia în două schimburi. Fronturile de lucru vor fi a­­sigurate, săpîndu-se noi gale­rii în lungime de cîteva zeci de kilometri şi trei puţuri- Oaspeţii sunt invitaţi să ur­mărească munca constructori­lor. Este tocmai momentul cînd un grup de muncitori iese la suprafaţă. Şeful de brigadă, Gheorghe Meiuş, răspunde în­trebărilor secretarului general al C.C. al P.C.R. în legătură cu situaţia lucrărilor. Condu­cătorii au cuvinte de caldă apreciere pentru munca des­făşurată la Paroşeni. Adresîndu-se celor prezenţi tovarăşul Nicolae Ceauşescu felicită în numele C.C. al P.C.R. pe constructori şi mi­neri pentru darea în funcţiune a minei — prima din cele pre­văzute de actualul cincinal — exprimîndu-şi convingerea că exemplul lor va fi urmat şi de celelalte colective ce lucrează la înfăptuirea planului de dez­voltare a industriei extractive. ...Lupeni. Glorioasa citadelă a luptelor muncitoreşti din 1929—1933, de unde s-a înălţat stindardul roşu peste Valea Jiului, îi primeşte pe oaspeţi într-o atmosferă de sărbă­toare. In memoria eroilor clasei muncitoare, conducătorii de­pun o coroană de flori în faţa plăcii ce imortalizează jertfa de singe a minerilor de la Lupeni. Oaspeţii se întîlnesc apoi cu veteranii luptelor şi cu minerii de azi, discută despre munca şi viaţa lor nouă. Şeful exploa­tării, ing.Vasile Ci­iperu şi şe­ful de brigadă Petre Constantin raportează că în prezent mina Lupeni dă singură într-un an producţia întregii Văi a Jiului din 1938 şi informează despre preocupările colectivului în vederea îndeplinirii sarcinilor cincinalului. Bătr­înul miner Vasile Fe­hér participant la luptele din 1929 adaugă : „Noi, scumpi to­varăşi, nu mai putem să vă ra­portăm realizări în producţie, fiindcă sîntem pensionari. Vă putem spune însă cu recuno­ştinţă, că trăim o viaţă plină de bucurii, văzînd împlinite idea­lurile pentru care am luptat“, dovedind nu o dată, hotărîrea, dîrzenia şi eroismul lor în lupta pentru o viaţă mai bună, pentru drepturi politice. Vizita în aceste locuri ne-a readus pu­ternic în memorie luptele mi­nerilor de la Lupeni din 1929, primele din şirul luptelor muncitoreşti iniţiate şi con­duse de partidul comunist in perioada crizei economice mondiale. Cel mai înalt oma­giu pe care îl putem aduce memoriei celor căzuţi în a­­ceastă luptă este munca ne­obosită pentru a ridica patria noastră tot mai sus pe calea progresului, a civilizaţiei so­cialiste, pentru făurirea bună­stării întregului nostru po­por ! Subliniind în continuare că, în anii puterii populare, tradi­ţiile de luptă revoluţionară şi-au găsit împlinirea în opera de făurire a României socialis­te, liberă şi înfloritoare, în o­­pera de zidire a noii societăţi, secretarul­ general al C.C. al P.C.R. a spus : Partidul şi sta­tul acordă o atenţie deosebită creşterii puterii economice a ţării, care are ca premisă e­­senţială dezvoltarea bazei energetice. An de an, pe mă­sura consolidării şi dezvol­tării economiei naţionale, au fost investite importante mij­loace materiale pentru creş­terea producţiei de cărbune. In perioada 1960—1965 statul a investit aproape 500 milioa­ne lei pentru sporirea capaci­tăţii de producţie a minelor din Lupeni, pentru înzestrarea lor cu utilaje moderne, de mare randament, pentru asi­gurarea securităţii muncii in subteran. In acelaşi timp, au fost asi­gurate condiţii tot mai bune ■ de muncă şi viaţă oamenilor­­ muncii din acest centru. Ora­şul dv a căpătat înfăţişarea unei aşezări moderne, au fost PAUL ANGHEL ADRIAN IONESCU ALEXANDRU BRAD LAURENŢIU VISKI (Continuare in pag. a II-a) Pretutindeni, înalţii oaspeţi sunt întimpinaţi cu male şi aclamaţii Dezvoltarea bazei energetice­­premisă esenţială a creşterii puterii economice a ţării A luat apoi cuvîntul în apla­uzele celor prezenţi tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU care a spus : Daţi-mi voie, înainte de toa­te, să salut din toată inima în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi al guvernului Republicii So­cialiste România pe minerii din Lupeni, pe toţi oamenii muncii din acest important centru al Văii Jiului, care aduc o contribuţie de seamă la dez­voltarea economică a patriei. De aceste locuri sunt legale momente importante din isto­ria de luptă a clasei munci­toare din România, pentru eli­berarea socială şi naţională a poporului. Aici, la Lupeni, mi­nerii au înscris pagini de ne­uitat în istoria mişcării mun­citoreşti din ţara noastră. Marea familie a lucrătorilor din industria petrolului şi a gazelor este sărbătorită astăzi de întreaga ţară. Aşa cum ne-am obişnuit de ziua lor, harnicii petrolişti raportează în­deplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan pe primele 9 luni ale anului. Succesele dobindite de ei constituie garanţia pentru viitor a traducerii în viaţă a sarcinilor ce revin în cincinal acestei importante ramuri a economiei naţionale. Jurnalul de bord al sondei 921 Maşina urcă încet coama lină a unui deal. Coboară ver­tiginos şi se opreşte, parcă mirată, în faţa unei sonde care se proiectează ca un semn de exclamare, pe fundalul zării. Sîntem la sonda 921, cea de a doua sondă de mare adîncime care se sapă în re­giunea Argeş. Instalaţia e o uzină, cu toate ustensilele ei. O uzină care se pune în­­ mişcare în cîteva minute şi care lucrează, fără întrerupere, timp de 24 de ore spre adîncimea maximă : 4 500 m. „Jurnalul de bord“ al sondei arată că drumul spre această a­­dîncime se parcurge cu o viteză demnă de tehnica pe care a atins-o forajul în ţara noastră. Să răsfoim deci, filele acestui jurnal. ...15 iulie 1966. Aici, în a­­ceastă cîmpie liniştită dintre dealuri, la un an de la Con­gresul partidului, unde s-a hotărît extinderea forajului de mare adîncime, poposeşte echipajul celei de-a doua sonde de mare adîncime din regiune. Începe forajul... Echi­pajul este o îmbinare de vîrste şi de experienţe, de profesii, de calm şi emoţii, de certitudini. Timonier — ingi­nerul Vladimir Riziuc, care şi-a petrecut întreaga viaţă, în tovărăşia vuietului sonde­lor. Adjunctul său — ingine­rul Aurel Nedelcu, de 23 de ani, aflat la al doilea an de inginerie. Aurel — aflat la o vîrstă romantică, la vîrsta în­ceputurilor — știe cu precizie și ora și secunda de cînd a început să navigheze spre adîncuri — Aurel este de fapt inginer petrolist cu 5 minute... mai devreme (!) Semnul de exclamare îşi dezvăluie repede enigma. Acum aproape doi ani Aurel şi grupa lui se afla în faţa ultimului şi cel mai greu examen — „extracţia“. Ni­meni nu îndrăznea să spargă... gheaţa. Aurel a făcut-o şi încă cu nota maximă: 10. Colegii l-au îmbrăţişat, l-au felicitat şi i-au spus : „bravo, eşti primul inginer din grupa noastră cu 5 minute mai de­vreme“. De faţă era şi un re­porter al „Scînteii tineretului“ care şi-a intitulat chiar aşa reportajul: „Ingineri cu 5 mi­nute mai devreme". Media de vîrstă a echipajului sondei este 26—27 ani. 10 din membrii lui sînt uteciști. Mi­siunea de a suda acest colectiv, a­­dunat de la mai multe schele din rîndul celor mai buni sondori i-a revenit lui Aurel. Cit de bine a fă­cut-o ? Răspun­sul îi dau faptele. ...17 august. Tal­pa sondei ajun­sese la adîncimea de 1854 m. Diagrama de foraj indica un „puls“ bun şi chiar foarte bun. Şi, deodată, ne­prevăzutul ! Sonda pierde total fluidul de foraj. Specia­liştii­ ştiu bine ce înseamnă asta : ori prinderea garniturii de foraj, ori erupţie, adică de­clanşarea acelor puteri imense şi ascunse ale zăcămîntului! A fost un moment de mare tensiune care a pus la încer­care şi calmul şi curajul echi­pajului. Comanda teoretică a preluat-o inginerul Vladimir Riziuc. Comanda execuţiei au preluat-o inginerul Aurel Ne­delcu şi un maistru, la fel de tînăr şi el, Constantin Neagoe şi sondorul şef , Ion Tuigan, poate cel mai tînăr sondor şef din regiune, are 22 de ani. Operaţia de extra­gere a garniturii, cu­ toate im­plicaţiile ei , totul trebuia făcut cu calm şi singe rece, a durat 6 ore. Apoi, după tra­tamentul corespunzător sonda şi-a reluat lucrul. ...Forajul intră în normal. Vitezele de săpare cresc ver­tiginos. Probele de laborator indică un „diagnostic“ sus­pect : sulf . Echipajul intră din nou în încleștare. Sulful putea să atace materialul lui C. PRIESCU (Continuare in pag. a III-a) ARC DE Zile de toamnă, luminoase, însorite... Meleagurile hune­­dorene s-au înveşmîntat în haine sărbătoreşti. Şoselele au devenit nişte nesfîrşite coridoare ale entuziasmului. Oameni de toate vîrstele, de la copiii care n-au depăşit încă „antecamera abecedaru­lui“, pînă la bătrînii care au adunat în urmă-le ani de muncă şi se odihnesc cu bine meritate drepturi, au ieşit în întîmpinarea conducăto­rilor de partid şi de stat, să-şi rostească dragostea neţărmurită, încrederea ne­strămutată în politica par­tidului, hotărîrea de a face totul ca programul stabilit la cel de al IX-lea Congres să devină faptă. Am privit, în a­­ceste zile de toamnă bogată, nesfîrşitele coridoare umane, care străjuiau şoselele hune­­dorene, de la Lupeni la Petro­­şeni, de la Petroşeni la Haţeg ori Sarmizegetusa, de aici la de Nicolae Dragoş Deva ori Alba Iulia, la Orăş­­tie ori Ţebea. Privirile s-au oprit cu nobilă voluptate pe iscusitele porturi ţărăneşti, specifice locurilor. In inexpri­mabila lor frumuseţe s-au in­vestit talentul, simţul sublim al armoniilor. Ele destăinuiesc o tradiţie cu rădăcini mile­nare, căci numai cu o aseme­nea dimensiune a vremii s-a putut ajunge la sintezele în culori şi desene de azi, pri­virile au întîrziat îmbogăţin­­du-se pe pridvoarele caselor noi, în care gospodinele au a­­ninat covoare cu frumuseţi sobre ce ar putea figura în cea mai exigentă expoziţie. Au reţinut, de asemenea, cu emoţie peisajul, mereu altul, şi mereu acelaşi, unificat în­tr-o continuă asemănare in­terioară­­— de ceea ce, tradus în cuvinte, s-ar putea numi simplu, glia strămoşească. Aici, pe aceste meleaguri, oa­menii hotărîţi, ca pretutindeni în ţară, să construiască, să dureze din piatră şi oţel ce­tăţi pentru azi, şi pentru vii­torime, şi-au dat măsura me­nirii şi puterii lor de a crea... La Lupeni, unul din oraşele de altădată ale Văii Pângerii, (Continuare în pag. a III-al TRIUMF

Next