Scînteia Tineretului, februarie 1967 (Anul 23, nr. 5506-5529)
1967-02-23 / nr. 5525
• în acest număr • în paginile • In acest număr • î n paginbUIhJNu nile • în acest număr • în paginile • în acest număr LUCRĂRILE CELEI DE-A VI-A CONFERINȚE, A U. A. S. R. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGANU JbN1 RAL AL UNIUNII TINbRb I ULUI OUMUNIbl TIMPUL CAMPANIEI MH ,4^' xfek B 2 Convorbire cu tovarăşul Mm f a mmr i ^ É 1 8 fin I inginer Nicolae lonescu, «Lja ^ h mL m JM fii fi B vicepreşedinte al Consiliului Superior §jf i$|. || ''%A *SjjJprin # al Agriculturii Calendaristic, iarna e pe sfîrşite. Anul are semne bune, de belşug şi peste tot în lumea satului, se fac intense pregătiri în vederea muncilor agricole de primăvară. In legătură cu noutăţile apărute în baza tehnico-materială şi cu efectul scontat să-l aibă în apropiata campanie, cu măsurile întreprinse de organele agricole în vederea îmbunătăţirii Calităţii muncii şi încadrarea în epoca optimă a tuturor lucrărilor, ne-am adresat tovarăşului inginer NICOLAE IONESCU — vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii. — Faţă de anul trecut, cum s-a dezvoltat baza tehnică-materială a agriculturii ? Cu ce tipuri noi de maşini vor fi înzestrate unităţile de producţie ? Ce soiuri, vor fi introduse anul acesta pentru prima dată în cultură şi în ce zone ? — Calitatea muncii efectuate în această perioadă — care cuprinde şi cerinţa de mare importanţă : încadrarea în limitele epocii optime a semănatului fiecărei culturi — este direct influenţată de doi factori : baza tehnico-materială şi priceperea celor ce o folosesc. Referindu-mă la primul dintre aceşti factori pot arăta că, urmărindu-se înfăptuirea hotărîrilor celui de al IX-lea Congres al partidului, a sarcinilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1965, industria a diversificat gama maşinilor produse pentru satisfacerea nevoilor agriculturii, în acelaşi timp şi-a mărit capacitatea. Ca urmare, lucrările agricole din primăvara acestui an se vor desfăşura în condiţiile unei dotări superioare cu maşini agricole. Vor lucra cu circa 5.000 de tractoare mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul semănătorilor de porumb de tipul S.P.C.-6 va creşte cu aproape 1 400, iar numărul maşinilor de plantat cartofi va spori de peste patru ori, ceea ce va avea o influenţă pozitivă asupra calităţii lucrărilor, productivităţii muncii, realizării unor consumuri optime de seminţe la semănat şi va influenţa direct creşterea producţiilor medii şi reducerea preţului lor de cost. Baza tehnică s-a îmbunătăţit în acest an şi sub aspectul calităţii seminţelor, al cantităţilor de îngrăşăminte. In acest an unităţile agricole vor avea la dispoziţie cu aproape 55 la sută mai multe îngrăşăminte chimice decit anul trecut. Totodată, pentru zonele răcoroase din regiunile Suceava, Maramureş, Cluj, Bacău, Mureş-Autonomă Maghiară, Braşov, Hunedoara au fost produse cantităţi suficiente de seminţe din hibrizii dubli extratimpurii din grupele 90 şi 100, care au o perioadă de vegetaţie de 95—100 zile, fapt important pentru aceste zone. In zona de silvostepă s-au dat în producţie primele cantităţi din hibridul simplu 301 — foarte valoros atît din punctul de vedere al producţiilor, cit şi al calităţii. La floarea-soarelui, 1967 aduce în cultură pe suprafeţe mai mari soiul „Record“ (o realizare a cercetătorilor de la Fundulea) care va înlocui cu rezultate foarte bune actualul soi Winimk 8931 în zonele secetoase — Dobrogea, Bărăgan etc. Cit priveşte cultura sfeclei de zahăr, vreau să arăt că semiţele din soiurile poliploide româneşti R Poly 1 şi R Poly 7 vor fi folosite pe mai bine de 30.000 hectare. La cultura cartofului au fost generalizate soiurile productive pe 80 la sută din suprafaţa ce se va planta. La legume au fost (Continuare in pag. a V-a) Construcţii noi in oraşul Braşov In curs de extindere Uzina „Electroprecizia“ din Săcele, specializată în echipamente electrice pentru tractoare, autocamioane şi alte genuri de autovehicule, este în curs de extindere. De cîtva timp aici a început construcţia unei mari hale de fabricaţie. Agregatele moderne şi utilajele de înaltă productivitate ale noii unităţi, realizate în cea mai mare parte în ţară, vor asigura o mecanizare complexă a procesului de producţie. Planul mai prevede construirea unei sculării şi a unui pavilion administrativ care va adăposti serviciile tehnice şi de concepţie, laboratoarele şi diferitele servicii ale uzinei. (Agerpres) Sînt două situaţii tip extreme, mai des întîlnite, care se îndepărtează de ceea ce ar trebui să înţelegem, astăzi, prin a fi cumsecade. Amîndouă, deşi diametral opuse, au o notă comună : excesul. Prima situaţie e cea a toleranţei, a toleranţei excesive, e filozofia lui „nu ştiu, n-am văzut nici pe-acolo n-am trecut“. Cu alte cuvinte de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare. Şi, aparent, acest mod de a judeca e raţional. Dacă cineva aruncă o hîrtie pe stradă alături de coşul destinat lui, la ce bun să mai pierd vremea atrăgîndu-i atenţia ? Dacă cineva nn înghesuiala din autobuz evită să cedeze locul unei bătrîne, de ce să-l interpelez dacă n-are cei şapte ani de-acasă ? Dacă cineva din atelierul meu nu-şi face planul, de ce să-l critic că-şi pierde vremea ? Doar o face pe buzunarul lui. Nu-şi vede de treabă, cîştigă mai puţin. Treaba lui. Dar aceste raţionamente sunt false pentru că cel care judecă aşa se leagă pe neştiute la cap deşi crede că nu-l doare. O hirtie aruncată pe stradă lingă coşul destinat acesteia proliferată prin imitaţie de alţii ii va întina strada sa, oraşul său. Un altul care evită să cedeze locul unei femei în virstă preferind propria sa comoditate poate fi în orele lui de program omul de la ghişeu indiferent cu tine, aflat acum in faţa lui ca petiţionar. Colegul de muncă risipitor cu timpul lui e risipitor şi cu bunurile sociale pe care le producem în colectiv şi le folosim în colectiv. V. ARACHELIAN (Continuare in pag. a V-a) ANUL XXIII, SERIA II, NR. 5525 6 PAGINI - 25 BANI JOI 23 FEBRUARIE 1967 COLOCVIU DESPRE COMPETENŢĂ ÎN 25 DE ANI - 25 DE MII DE ANI Am văzut cu bucurie, cu acea bucurie normală pentru un profesor, că ziarul a acordat un spaţiu larg discuţiilor despre competenţă. N-aş avea aproape nimic de adăugat la părerile competente ale academicianului Teodorescu şi ale celorlalţi care au luat parte la această discuţie. Dar cred că nu e rău Acad. Grigore Moisil să insist şi eu asupra punctului următor : nu numai că nimeni nu se naşte competent dar nimeni nu devine competent numai din experienţa lui. Un om ar trebui in 25 de ani să refacă experienţa făcută de omenire timp de 25 de mii de ani. Cel puţin. A face ca un individ să parcurgă în 25 de ani experienţa omenirii din 25 de mii de ani, cel puţin, acesta este rolul învăţării şi învăţământului. Cred că trebuie insistat aşa(Continuare în pag. a V-a) O JUSTĂ ORIENTARE PROFESIONALĂ După cum vitejia este manifes- tarea supremă a curajului, astfel şi competenţa nu este altceva decit încununarea vocaţiei. Cine şi-a ales orientarea profesională fără un simţ infailibil al vocaţiei poate ajunge, în cazul cel mai bun, prin muncă şi stăruinţă, un vrednic funcţionar, ca să zic aşa, un om de rutină, sau, cum se spune în teatru o utilitate... De cele mai adeseori însă, greşita alegere a profesiei se soldează cu amărăciune pen(Continuare în pag. a V-a) Şerban Cioculescu membru corespondent al Academiei eru cel care a făcut acel greşit pas în viaţă, iar pentru societate, fără nici un folos. De aceea ,cred că adevăratul moment crucial în viaţa unui tînăr şi al unei tinere se iroseşte dacă nu a fost prilejul unui adîncit examen de conştiinţă, anume Rolul pe care cercetarea ştiinţifică îl are de îndeplinit in procesul de permanentă îmbunătăţire a învăţămîntului este atît de mare şi atît de clar fiecăruia ,încît a consuma multe vorbe pentru a-1 sublinia este egal cu a redemonstra o axiomă. Intr-adevăr, ca în toate domeniile unde trebuie să pătrundă ochiul clarvăzător şi să acţioneze mintea înţeleaptă a cercetătorului ştiinţific, fenomenul şcolar constituie un teren de permanent dinamism al ideilor, care solicită fără întrerupere concluzionări riguroase, privind înainte de toate slaturile esenţiale ale procesului de învăţămînt şi care obligă la adoptarea unor proiecte şi măsuri cu o serioasă justificare, ştiinţifică, verificate şi aplicabile în practică. Privite astfel, dimensiunile răspunderilor ce revin Institutului de ştiinţe pedagogice, ale tovarăşilor care alcătuiesc colectivul său de cercetători, sunt de-a dreptul monumentale, (expresia nu este deloc exagerată !), iar concluzia dacă Institutul îşi îndeplineşte sau nu misiunea poate fi trasă numai după ce se dă răspuns la întrebarea : beneficiază sau nu şcoala românească actuală de rezultatele cercetării pedagogice ? EUGEN FLORESCU (Continuare in pag. a ll-a) IE CIT BENEFICIAZĂ ŞCOALA DE CERCETAREA PEDAGOGICĂ ? Concluzia anchetei: Institutul de ştiinţe pedagogice n-a răspuns nici măcar parţial la cerinţele învăţămîntului. ŞI PE BOLTA CASEI MELE LUMINEAZĂ 14 STELE (Dintr-un cîntec bătrînesc) Uzinele „Vulcan“. Aspect din atelierul montaj redactoare Elevi ai clasei a XI-a C de la Liceul „Mihail Sadoveanu“ din Capitală în faţa microscopului care-i ajută să înţeleagă multiplele aplicaţii ale opticii Foto : O. PLECAN Participăm, ca invitaţi la o întilnire, care de citva timp a devenit tradiţională. Lunar— în oraşul Sebeş, din regiunea Hunedoara — din iniţiativa comitetului orăşenesc U.T.C. şi a comitetului de femei au loc întilniri între familiile de curînd căsătorite şi cele care au zeci de ani de convieţuire comună. Să vă facem cunoştinţă. Maria şi Traian Tokeş. S-au căsătorit doar de... trei săptămîni. El este muncitor calificat, iar ea funcţionară. Amindoi frumoşi, radiind de fericire, un pic timizi. Ana şi Iosif Guinea. Amîndoi funcţionari, amîndoi tineri, Maria şi Ion Bulbucan, muncitori calificaţi la I.C.S. Căprioara din Sebeş. Stau foarte aproape unul de altul, cu ochii atenţi urmărind discuţiile şi ţinindu-se strîns de mină, în aşa fel incit nimeni să nu-i observe. De cealaltă parte a mesei soţii Otilia şi Gheorghe Ţuica, Rozalia şi It. colonel Iulian Cernican, Elena şi Harald Hossman, Mariana şi doctor Gh. Chişu. Sunt familii care au sărbătorit cîţiva ani de existenţă şi al căror număr nu mai corespunde doar cu cifra doi, odată cu venirea copiilor lor. In afară de gazdele noastre mai participă şi doctorul Eneia Maniu, directorul Maternităţii din oraş, şi doi oaspeţi de seamă : familiile Maria şi Ion Fintînă şi Ana şi Victor Ilea. LIANA ANGHEL (Continuare in pag. a V-a)