Scînteia Tineretului, ianuarie 1968 (Anul 24, nr. 5790-5814)

1968-01-14 / nr. 5800

• CARTEA • SCENA • ECRANUL • ȘEVALETUL • PARTITURA© str?t:adr.teatrul ISTORIC GĂSESC SIMBOL cu IMAGINEA POETICĂ A PATRIOTISMULUI Anul artistic 1967 s-a încheiat la Opera Română din București sărbătorește. Pregătită pentru o dată jubiliară — împlinirea a două decenii de la proclamarea Republicii — premiera operei ..Apus de soare“ a căpătat semnificaţia unui omagiu adus trecutului glorios al poporului nostru şi marilor săi conducător de destine. Compozitoarei Mansi Berberig i-a revenit misiunea de a dărui cu acest prilej scenei lirice româneşti o tălmăcire muzicală a uneia din paginile de căpetenie ale lui Barbu Delavrancea. Păstrînd in mare structura dramaturgiei piesei, libretul semnat de George Teodorescu urmăreşte cu fidelitate imaginea poetică şi ideea de înalt patriotism,, de mindrie şi demnitate naţională pe cere o degajă lucrarea. Lucrările anterioare ale compozitoarei ne-o recomandă ca o bună cunoscătoare a genului lirico-dramatic şi a muzicii vocale , bogata ei experienţă in domeniul liedului şi a genului oratoria.Ia avid un cuvînt de spus în elaborarea operei „Apus de soare". Reuşita spectacolului se nainteşte în mare măsură regiei semnată de Jean Rînzescu şi scenografiei lui Isvser. Figura dominantă a domnitorului Moldovei in interpretarea baritonului Orfan Kulgărescu şi-a găsit o întruchipare revelatoare. In rolul Doamnei Maria, lulia Buciuceanu a realizat o unitate între partida Vocală, bine concepută pentru vocea ei amplă, frumos timbrată şi comportarea scenică investită cu căldura unor sentimente alese, exprimate cu sinceritate şi convingere. Teodora Lucaciu (Oana) a reuşit in mare fidrce să redea spontaneitatea, graţia şi suavitatea personajului. Valentin Teodorian a creionat rolul lui Pentru Rareş, cu prospeţime şi îndemnuri tinereşti folosindu-se cu măiestrie de resursele sale vocale şi actoriceşti. Alexandru Rădulescu, Marcel Angelescu şi George Mircea, care au compus trioul cosmopolit al medicilor lui Ştefan Vodă, ca şi cei trei boieri uzurpatori Vlea, Drăgan şi Stavăr (în roluri : Jean Bănescu, Dionisie Konya şi Gheorghe Iliescu) au răspuns intenţiilor regizorale cu promptitudine. Valentin ■Laghin — Clucerul Monghilă şi tinărul bas Mihai Panghe in robul hatmanului Arbore s-au integrat in atmosfera spectacolului, conferind un contur bine reliefat partiturii muzicale şi scenice. Intervenţiile corului (pregătit de Stelian Olaru) au constituit o participare încărcată de sens muzical şi dramatic bine dozată in desfăşurarea spectacolului. Dirijorul Paul Popescu, stăpînind partitura cu competenţă şi prestanţă, a reuşit să polarizeze in jurul baghetei sale complexul vocal si orchestral al spectacolului. Propagarea creaţiei autohtone pe prima scenă lirică a ţăriinoastre se înfăptuieşte prin efortul comun al tuturor factorilor artistici animaţi de acest suprem deziderat. 15. ROMAN EMOŢIONANTE CUPLURI ACTORICEŞTI PE SCENELE CAPITALEI Vă prezentăm două dintre cuplurile de protagonişti ale unor recente premiere bucureştene : — CONSTANTIN DIPLAN şi ILINCA TOMOROVEANU în Martin Borman“ (Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“, — SANDA TOMA şi MIHAI FOTINO în „Sfîntul“ (Teatrul de Comedie). Ruxandra Sireteanu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ in anul 1965. A fost remarcată de presa de specialitate, fiind incă studentă, in spectacolul experimental „Omul care s-a transformat in bine“ de Osvaldo Dragan, pe scena studioului teatrului „C. I. Nottara“ ca şi în spectacolul „Patima roşie“ de la Studioul I.A.T.C. Actualmente este actriţă la Teatrul Naţional din Craiova. — întrucit te-am văzut interprete„ Lina in „Mihai Viteazul“ de Bolintineanu şi Ana i . Dragoş Vodă“ de M. Eminescu la televiziune, dintre numeroasele întrebări care s-ar putea adresa unei actriţe, îţi propun să împărtăşeşti câteva din gîndurile tale despre teatrul istoric. — Am citit cu interes piese cu subiecte istorice, cu atât mai mult cu cit m-a interesat mereu, ca actriţă, surprinderea şi înţelegerea particularităţilor definitorii pentru teatrul istoric ale diferitelor naţiuni. Comparaţia rezultată din lecturi şi din vizionarea unor spectacole de acest fel, a fost nu odată favorabilă teatrului istoric românesc, in care e ușor de descifrat, in raport cu piese ale unor autori străini, un patos puternic, o viziune legendară asupra personajelor centrale, fie că e vorba de lirismul romantic al lui Delavrancea sau de lirismul lucid al lui Camil Petrescu. Mă impresionează teatrul istoric şi pentru că personajele vehiculate in asemenea piese au devenit atît prin datele lor reale cit şi prin viziunea proiectată in timp asupra lor, nişte simboluri emoţionante. E cu atît mai greu pentru un actor să se apropie prin arta interpretării sale de valoarea şi perfecţiunea acestor simboluri. Aspiraţie pe care — de ce s-o ascund — o nutreşte fiecare actor. — Socoteşti că tânărul actor trebuie să fie un pasionat căutător şi cunoscător de istorie ? — Da. Pentru că toate marile gesturi ale umanităţii, dramele ei, idealurile care au configurat profilul unei epoci sau alteia au fost sintetizate de istorie in mod definitiv. Teatrul istoric veritabil nu face altceva decit să găsească echivalenţele expresive ale acestora, să le sublinieze semnificaţiile. Din acest punct de vedere teatrul istoric autentic, fără a fi trădat, poate deveni — înţeles cu profunzime — un bun pretext pentru dezbateri esenţiale despre sensurile faptelor omului, despre datoriile lui. — Te-am văzut în citeva spectacole de experiment; se îndreaptă preferinţele tale spre spectacole de asemenea factură ? — A răspunde cu fermitate in mod afirmativ, nu înseamnă a intra in conflict cu gîndurile exprimate mai sus despre teatrul istoric. Desigur, prin experienţa de vîrstă şi actoricească sint intr-un fel mai aproape de piesele care inmănunchiază conflicte şi caractere mai apropiate de anii noştri. A-ţi limita însă aspiraţiile doar la atit, înseamnă a accepta cu facilitate, intr-un anume sens, unilateralizarea actoricească. Biografia mea actoricească, după cum ştii, e la începuturile sale şi dorind ca cele afirmate să nu fie etichetate drept lipsă de modestie, te avertizez că ele au doar semnificaţia unor aspiraţii personale şi, dacă vrei, a unei promisiuni faţă de spectator. Citeva din piesele în care am jucat pe scena Teatrului Naţional din Craiova („Femeia îndărătnică" de Shakespeare, „Tartuffe“ de Moliere, „Castiliana“ de Lope de Vega, „Egor Buliciov" de Gorki, ,.Suflete tari“ de Camil Petrescu. „Apus de soare" de B. Delavrancea) nu le socotesc decit un preludiu. VERA LUNGU NEAGU RADULESCU VÄ PREZINTĂ DOUĂ FILME ROMÂNEȘTI : „Cerul începe la etajul III" (Francisc Munteanul şi „Corijenţa domnului profesor“ (Haralambie Boroş). Haralambie Boroş : Maestre Francisc, începe cerul la etajul trei ? — începe ! — Dar cinematografia unde o fi începînd 7 CARTEA • SCENA • ECRANUL • ȘEVALETUL . PARTITURA • CARTEA • SCENA UN TÎNÂR ARTIST Intre prezenţele artistice ale Capitalei, generoase încă la început de an, reţine în mod deosebit atenţia expoziţia tînărului pictor Minai Oos, găzduită In Galeriile de artă din Bulevardul Magheru Artistul care trăieşte şi creează la Baia Mare, îşi prezintă exigenţei publicului bucureştean, după alte trei expoziţii personale şi particpări la manifestări colective, roadele unei activităţi puse sub semnul reflecţiei adincite, pentru construirea unui stil apt să traducă o complexă şi originală personalitate. Cunoscând adine folclorul, in special rnd transilvănean — cunoaştere datorată apartenenţei la structurile spirituale intime ale acestor locuri şi nu doar unor impresii culese în pasagere „documentări“, cum prea adesea se mai intimplă — învăţămintele picturii moderne, aşa cum au înţeles-o Klee, Braque, Rouault sau Ţuculescu, Olos realizează, ca rezultat al unei profunde şi stăruitoare decantări interioare, o nouă simbioză, o sinteză originală care-i conferă un loc de frunte între cei mai proeminenţi artişti din tânăra generaţie Artistul investighează zonele spiritualităţii noastre neocolind subconştientul sau taina (Măşti, Descântec), propunîndu-şi să prezinte fizionomia unei lumi unde tradiţia şi modernitatea se îmbină, se condiţionează reciproc. Pictura pe lemn Tradiţii e sugestivă prin felul in care, intr-o viziune simultană, figurează integrarea organică a noului în structurile, noastre străvechi, de asemenea, o subtilă situare a vieţii, in relaţia ei osmotică cu cosmosul Eliberat în cea mai mare parte a operelor expuse de tentaţiile literaturi, Olos abordează cu rezultate remarcabile o problematică semnificativă pentru orizontul spiritual al omului de azi, propunindu-ne dialogul cu un univers structurat pe coordonate dramatice, tinzînd spre pătrunderea misterului existenţial. Zbuciumată, dramatică, lumea picturii lui Mihai Olos accede însă la echilibru. Pregnanta realizare a acestui echilibru este Fereastră ferecată — metaforă a iluminării. Artist febril şi multilateral, preocupat de descoperirea înţelesurilor lucrurilor, Olos impresionează prin polivalenţa picturii sale, prin refuzul facilităţilor, printr-o compoziţie mereu adecvată ideii, concentrată în uleiuri, dezlănţuită baroc in pictura pe lemn. In foarte multe opere se remarcă o transcedere a realului în fabulos, în mit, folosindu-se simboluri de o puternică forţă dramatică şi expresivă (Iad, Zodia cumpenei), de, o învăluitoare incantaţie magică. Materia picturală, oscilînd intre game extreme, e cînd sumbră, bogată, aruncată în tuşe şi pete groase, cînd luminoasă şi purificată visînd, şi prin aceasta, contribuind la realizarea unităţii de ansamblu a acestei picturi diferenţiate. Artistul define capacitatea de autoîncorporare în actul creaţiei, care se oficiază straniu asemenea unui rit O subtilă polemică în toate lucrările cu tentaţia grandomană a existenţei prin pictură ! Lemnul fără pretenţii, durabile, materiale sortite stingerii, ceara, se împacă cu scurgerea firească a vremii, cu petrecerea lucrurilor, destăinuind, în mod paradoxal, un cult al efemerului. Ţinuta acestei expoziţii cu un veritabil succes de public dovedeşte o înaltă conştiinţă artistică a cărei impunere ne bucurăm să o semnalăm. ION VULTUR SE REDESCHIDE teatrul MIc AsfAseara colectivul Teatrlui Mic isi inaugurează cu spectacolul joi pe un balansoar“ localul renovat Vor fi reluate apoi succesele din ultimele stagiuni ale teatrului (printre care „Jocul ielelor", „Richard al Illea"), și spectacole ce n au putut continua după premieră („Tango“, „Amintirea a două dimineţi de luni"). Se anunţă de asemenea foarte interesante premierel0 lucrări din dramaturgia română şi universală. 1,0 NE L nu [ Premiul I la Barcelona Presa artistică ne-a adus recent o nouă veste ce demonstrează din plin valoarea tinerei şcoli interpretative româneşti • basul Ionel Pintea, asistent al Conservatorului clujean, a dobîndit Premiul I al celui de al V-lea Concurs internaţional de canto „Francisco Vinas" din Barcelona. Concursul organizat în memoria celebrului tenor wagnerian, este deschis tuturor tinerilor între 18 şi 35 de ani, pretinzind sa se eite cel puţin în două limbi arii din oratorii, din operă şi lieduri. Conform regulamentului, Ionel Pantea a interpretat în cadrul concursului la care au participat 75 de concurenţi din 23 de ţări ale lumii trei arii din oratorii de Haendel şi Haydn, două arii din opere de Verdi şi Orf şi patru Leduri de Schubert, Schumann, Mahler şi Enescu. Alături de Ionel Pantea, care a obţinut Premiul I şi Premiul „Schubert“ al concursului, un alt tînăr concurent român Vasile Martinoiu, a dobîndit la Barcelona, Premiul II. Premiul de la Barcelona încununează o remarcabilă activitate artistică coroată de distincţii în prestigioase concursuri internaţionale : Zwickau (o diplomă la concursul „Robert Schumann“ — 1963), München (premiul special al juriului), Zwickau (premiul I şi medalia de aur — 1966), premiul III la concursul „Primăvara la Praga“ în 1968, Premiul II la concursul internaţional „George Enescu“ 1967. L SAVA |”vQM CIT! ÎN*! I ACEASTĂ LUNĂ. Amatorii de poezie îşi în- “ cep anul cu trei volume deoasebite „Versuri“ de Adrian Ha Maniu în colecţia „Cele mai * ■ frumoase poezii“, „Tristele“ 3 I de Miron Radu Paraschives g “ cu. şi „Şapte poeme“ de Leonid Dimov Amatorilor I de proză ie sunt oferite voa S I numele : „Dansul focului“ de Traian Filip. „Doamna stră- “ină" de Laurenţiu Fulga şi g E o carte de debut „Capricii g 1 la plecarea fratelui iubit“ ® de Maria Luiza Cristescu. B I De asemenea, o reeditare : § „Crai de curte veche“ de g I Matei Caragiale în colecţia 8 Lyceum. Dintre traduceri 8 semnalăm epopeea finlandeză ■ „Kalevala“ în B.P.T. şi două 8 volume de „Teatru englez contemporan“. I Pentru cine a urmărit în paginile ziarului nostru In- . semnările lui Dan Deşliu, I „In poartă Voinescu“, le va găsi reunite intr-un volum g I cu acelaşi titlu. In sfîrşit, amatorii colecţiei Aventura ■ vor avea prilejul să dezlege | ■ „Cifrul Petre Popescu", de | scriitorul clujan Grigore Beuran. II CARTE NOUĂ: Mihai Negulescu : Ceramică regăsită (versuri) O PREMIER „Comedie pe întuneric“ (Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“) Spectatorul : Poftiţi o luminare, şi lăsaţi-ne să plecăm liniştiţi acasă. MEMORIA FOTOGRAFIEI La început, cînd abia au apărut fotografii, era cel mai simplu. Pentru că in primul rînd te îmbrăcai atît de bine incit nu-ţi uitai pălăria acasă. Iar pe urmă bastonul sub cot şi batista albă pe inimă. Răminea ca urmaşii, răsfoind albumele de familie, să te admire, dacă nu chiar să te şi regrete. Mai ales atunci cînd fotograful te „fixa" între doi palmieri de carton şi o cămilă de vopsea. Dar toate acestea au fost. Treptat, de la ce era la început fotografia, s-a ajuns la altceva, cum cei fotografiaţi acum te îmbracă şi ei altfel decit înainte. Astfel, astăzi putem afirma câ „arta fotografiatului * teta o artă Intr-adavăr și nicidecum doar un mimetism întîmplător care fixează „la moment" cum arătam noi în acel moment, triști sau veseli, gânditori sau nu. Iar în afara celor care poartă aparatul de fotografiat numai în concedii ori în excursii, au apărut şi ceilalţi, pasionaţii fotografiei, maeştri ai unghiurilor imposibile, adevăraţi artişti ai „momentului“ împietrit pe peliculă. Dintre aceştia mulţi nu se mai mulţumesc cu proprietatea lor asupra fotografiei, oferind ceea ce lor le-a plăcut sau i s-a părut altfel, tuturor celor care vor să vadă ceea ce e frumos şi greu de uitat. Astfel, în decembrie — ianuarie, la sala Brexoianu a fost deschisă cea de a doua expoziţie republicană a cercurilor de fotoamatori a sindicatelor, expoziţie în care s-a selectat tot ce a fost mai bun din producţia fotografică a anului 1967. Nu ştim câţi vor crede că o astfel de expoziţie te poate emoţiona estetic, totuşi o trecere cit de scurtă prin faţa panoului cu fotografii din toate regiunile ţării este emoţionantă prin însuşi faptul că te poţi reîntîlni astfel cu locuri văzute sau doar bănuuite în călătoriile noastre atît de moderne, de aceea şi atît de repezi. Reţin, fără a fixa o ordine anume, fotografiile care mi-au plăcut mai mult prin ideea lor compoziţională : îngheţare (Vasîtescu Octav), Capete de expresie (Pop Iuliu), Soare şi v 1 ■ e • 1 (Denpel Honeys org), Rapsod (Micu Dan Geliu), Tablou cu porumbei (Lupea Viorel), Iinişte (Lazio Antal), Papagal (Lavric Mihail), Cosaş (Balint Arieta), Fără titlu (Weis Ştefan), Stăpîna casei (Barbu Sever), Cosaşi (Andrei I. G.), Stampa (Bichiceanu Mircea). Desigur sunt şi altele care mi-au plăcut mai puţin pentru că semănau foarte mult cu ce mai văzusem în alte expoziţii, în filme, in reviste (blocuri, peisaje, toamne, ierni, Delta, copaci, etc). Ceea ce mi se pare însă cel mai important într-o asemenea expoziţie este memoria frumosului. Pentru că ce altceva ar putea fi fotografiile acestea dacă nu imaginile reamintite altfel decit știm. IULIAN NEACȘU! • CARTEA • SCENA • ECRANUL • ȘEVALETUL . PARTITURA ! sz tó em átum i DHH tó : CU ] tó IH tó tó uől . it . Uw . lczw. co UH tól .