Scînteia Tineretului, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6023-6049)
1968-10-09 / nr. 6030
CHIP DESENAT CU LUMINĂ Inte minţile, lumina razantă cu pămîntul; lentilele cerului încep abia a se încălzi. Această lumină razantă e rece, ţi atît. Călţile ei albe lucrează in relief; această lumină razantă este doar reliefantă. Nu se poate spune că are raze, deoarece nu e filtrată cu nimic. Rouă nopţilor de octombrie spală aerul, şi aerul e curat, şi, de aceea lumina nu are raze. Această lumină razantă nu are raze. Apoi lentilele cerului încep a se încălzi, şi ochiul pămîntului îşi ridică pleoapa, primind în plin lumina aceasta rece, reliefantă şi fără de raze pe care o voi numi — fără a mă gîndi prea mult — lumină imperială. Și ION CUCU (Continuare in pag. a IV-a) •INTRE CETATEA LUMINII de la Işalniţa şi cetatea aluminiului de la Slatina s-a pus recent sub tensiune cea de-a doua linie electrică de 220 Kw cu dublu circuit. Se efectuează lucrări pentru dublarea liniei electrice de 110 Kw Filiaşi — Tr. Severin şi liniile ce vor alimenta obiectivele industriale aflate in construcţie în oraşele Balş şi Corabia. • RECENT A APĂRUT ghidul istoriei României, întocmit de Serviciul de bibliografie şi documentare al Bibliotecii universitare din Bucureşti. Ghidul este completat cu listele periodicelor româneşti şi străine, precum şi cu tabelul centrelor de cercetare şi de informare istorică. • LA INSTITUTUL de medicină şi farmacie din Tg. Mureş a fost amenajat un modern laborator de radio-izotopi, în care studenţii şi specialiştii fac explorări şi cercetări legate de schimbul de ioni de sodiu, potasiu, calciu, la nivelul celulei, studierea metabolismului aminoacizilor etc. Laboratorul permite să se abordeze şi alte probleme de medicină UMelfană.. » IN SALA CLUBULUI Finanţe-Bănci din Capitală, Uzinele optice „Müvek" din Budapesta, a organizat o expoziţie de instrumente şi aparate pentru laboratoare. Sunt prezentate spectorometre, ultracentrifuge, derivatografe, aparate de control termometrie, calorimetre industriale şi pentru laboratoare etc. • SONDORII din bazinul petrolier al Moldovei au introdus în operaţiile de extracţie o nouă metodă de lucru : utilizarea pachetelor hidraulice de mare presiune în procesele de injecţie. Cu ajutorul lor, petroliştii din Moineşti au economisit peste 3 milioane lei la lucrările de extracţie şi au dat în funcţiune 2 sonde care nu puteau fi exploatate prin alte mijloace. (Agerpres) Mărturisesc că nu cunoşteam numele celebrului manechin londonez, Twiggy a cărei efigie a fost arsă în Central Park din New-York de către reprezentant ai corpolenţilor, cum sună delicat informaţia citită şi în ziarele noastre. Ei protestează in felul acesta împotriva discriminării la care sunt supuşi din cauza proporţiilor fizice, exagerate în comparaţie cu silueta lunară a Unstrei femei. Ieşirea din ţitrul a graşilor are ceva Înduioşător, ceva homeric prin gratuitate, subtilitate şi trebuie să-i recunosc puţină poezie. Ce vor să spună aceşti bărbaţi şi femei (bănuiesc că au fost mai multe femei) prin muta lor demonstraţie, dacă nu se vor fi ţinut şi niscai discursuri ? Că idealul frumuseţii omeneşti este relativ şi că a idolatriza trupurile scobitoare este pînă la urmă un act subiectiv. Din punctul de vedere al maimuţelor, după cum am văzut la cinema recent, oamenii sunt sinistru de urîţi. Mitologia ne-a servit fiinţe supranaturale care erau capabile de mari gesturi şi destrucţiuni. Hercule trebuie să fi arătat In Închipuirea antichităţii ca Mister Univers, văzut de noi In gazete, adică un fel de Gogea Mitu, plin de muşchi jucători şi de carne aruncată mult pe trup. Basmele populare vorbesc despre smei care înghit flăcări, de Setilă, fiinţă în stare să înghită rîuri şi mări întregi, de Mută-munţii din loc, adică de fiinţe gigantice. Combustiţunea alimentară la aceşti Titani trebuie să fie de ordine ameţitoare. Flămînzilă mănîncă cuptor după cuptor de pîine şi nu se mai satură. Zeii asiatici au forme pline, par sătui şi dormicînd, meditaţia născîndu-se dintr-o bună digestie de după-amiază. In civilizaţia Maya persoane cu aspect şerpesc sau cu profil de pasăre trădează gustul pentru cruzime şi foamea de animal, jertfele în mica ogradă domestică, impunîndu-se cu prisosinţă. Din punctul de vedere al corpolenţilor Twiggy trebuie să încarneze cel mai sordid gust; eu cred că le apare acestor oameni cumsecade ca o scîndură, ca o presimţire a formei. Moartea prin inaniţie, spaima deliciilor stomacului, o molimă ce trebuie neapărat internată într-un spital pentru că e pe cale să-şi dea duhul. Atlas după imaginaţia lor ar fi idealul bărbătesc. El ar trebui să cîntărească mult pentru a-şi ţine povara pe umeri fără să se prăbuşească. Sportivul pus la icoană de către corpolenţi, bănuiesc a fi halterofilul, boxerul de categoria grea. Trebuie să-i înţelegem deci şi să nu rîdem de acest gest care are, cum spuneam, o poezie a lui. EUGEN BARBU ANUL XXIV, SERIA II, NR. 6030 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST MIERCURI 9 OCTOMBRIE 1968 6 PAGINI — 30 BANI UN ORAŞ IŞI CONSTRUIEŞTE PERSONALITATEA Buzăul e unul dintre oraşele care prilejuiesc reporterilor monografi categorisirea stereotip calchiată după titlul sadovenian — tîrgul unde altădată nu se întîmpla nimic. Am observat însă că buzoienilor, după ce se apără cu convingere de orice bănuială privind patriotismul local, nu le face mare plăcere o asemenea categorică caracterizare a oraşului lor, nici măcar pentru trecutul îndepărtat. Gazdele, devenite cu ospitalitate ghid, înşiră pe dată oaspetelui o mulţime de date istorice, împrejurări şi oameni de seamă localnici, care acordă relief urbei aşezate la poarta Bărăganului, aici s-a oprit Cuza în drum spre Bucureşti pentru perfectarea Unirii, pe aici a trecut Bălcescu cînd a plecat în occident, aici, la podul Mărăcineni, a fost marea ciocnire dintre jandarmerie şi ţărănimea răsculată în 1907 ; aici au lucrat Vlahuţă, Haşdeu, Grigorescu, ne mai vorbind de Andreescu, căruia buzoienii ii contestă pur şi simplu celebrii stejari de la Barbizon, găsindu-i prea asemănători cu cei din Crîngul oraşului lor, unde pictorul a lucrat multă vreme. Pe urmă se mai mîndresc şi cu vechi îndeletniciri de carte — primele şcoli de grămătici şi dieci de cancelarie care au pus sub teasc printre intîile traduceri în limba românească — ori cu oameni de seamă porniţi din acest oraş, personalităţi ale , ştiinţei ca Vaschide, Parhon, Vencov, sau actori de antologie ca Leonard, Demetriad, Maximilian — toţi şcoliţi la început aici, Buzăul avind prin aceste locuri şi faima de „oraş al liceelor“. Deci, susţin cu aprindere gazdele, iată că se mai întîmpla cite ceva şi pe aici, Buzăul nefiind chiar cel mai neînsemnat tîrg, cunoscut doar prin pitorescul cam levantin al „drăgaicăiIar dacă nu se petreceau, totuşi atîtea fapte cite ar fi fost pe măsura oamenilor, trebuie neapărat văzut locul de unde se trăgeau toate ; şi buzoienii îţi arată o clădire veche ce se vrea impunătoare, o clădire de gust megalomanie, negustoresc : Palatul comunal. Aici, e adevărat, se întimplau destule. ■ Marii ■moşieri şi negustori de cereale, de vinuri, aveau aici o viaţă destul de interesantă şi bogată — adică pulsa în această clădire destul interes şi bogăţie ca să mai rămînă şi pentru alţii din afara ei. Iar acestor alţii, care duceau o existenţă măruntă, de oameni nevoiaşi, sigur că n-avea cum să li se întîmple mare lucru. Aceneea, saltul ultimelor decenii e impresionant, de aceea oraşul capătă acum o adevărată, globală personalitate, primind contururi de aşezare modernă. Şi nu numai din pricini evidente — blocuri, VIORICA TANASESCU DIN APĂRATORI Al DEMOCRATEI COOPERATISTE. SFIDATORI Al OBSTEI Atribuindu-le consiliilor de conducere mandatul de reprezentare și executare a drepturilor unității, membrii cooperativelor agricole de producfie le încredințează în acelaşi timp marea răspundere de a veghea la respectarea neabătută a principiilor democraţiei cooperatiste ce decurge ca o rezultantă obiectivă din însăşi asocierea lor în baza comunităţii de interese şi fel. Identificîndu-şi idealurile şi interesele lor cu problemele esenţiale ale cooperativei, sincronizîndu-şi eforturile cu cele ale colectivului, creînd acel climat care să permită expunerea deschisă a părerii fiecărui membru cooperator din care să-şi însuşească pe cele valoroase, aleşii în aceste funcţii asigură, în primul rînd, temelia morală a consolidării economice şi financiare a unității, a sporirii continuie a veniturilor fiecărui membru cooperator. Repetăm aceste cîteva principii ale democrației cooperatiste, subliniate în nenumărate rînduri în documentele de partid, întrucît fapte din unele unități demonstrează încălcarea lor. Un caz întîlnit la cooperativa agricolă din Craiva, judeţul Arad, este semnificativ. Pentru început un fapt mărunt în aparenţă, dar suficeint ca să ne contureze pe cei care, abuzînd de funcţii, au devenit din ca N. COŞOVEANU (Continuare în pag. a V-a) O nouă revistă DEMOSTENE BOTEZ Eram în şedinţa comitetului Uniunii Scriitorilor cînd cineva — probabil, din redacţie — la adus şi lăsat în mîinile lui Geo Dumitrescu un teanc din revista Gazeta literară. Intr-o clipă, tot teancul a fost devorat de confraţii dimprejur şi, de îndată, am văzut aplecaţi cite 3-4, grămadă, asupra primei pagini. Nu ştiam ce material senzaţional era publicat acolo. Mai tîrziu am dezlegat taina. Nu era vorba de vreo operă literară senzaţională, ci de un eveniment literar excepţional : „Joi, 10 octombrie 1968, apare România Literară, săptămînal de literatură şi artă“. Am trăit emoţiile adolescenţei, cînd apărea un nou număr al Vieţii Româneşti sau cînd a apărut pentru întîia oară revista Flacăra, sub direcţia lui C. Banu. Eram în ultimii ani de liceu cînd, ieşind într-o duminică din internat în oraş, am văzut afişat pe toate zidurile anunţul apariţiei Flăcării un afiş mare de-a cărui pagină stăteau unul îngă altul ca într-un tablou festiv, chipurile în creion ale principalilor colaboratori. Ce emoţie ! Toţi ne erau cunoscuţi din lecturi, dar foarte puţini ştiam cum arată. Dintre scriitorii aceia nu cred că mai trăieşte nici unul, şi pe mulţi dintre ei nici nu i-am cunoscut niciodată, deşi, în scurt timp, am devenit şi eu colaborator. Apariţia unei noi reviste literare îmi dă şi astăzi o mare emoţie. Sînt, de altfel, într-o stare de febrilitate şi atunci cînd foiletez pentru prima oară un număr nou al unei reviste care apare mai de mult. Nu-i în asta doar o simplă curiozitate, ci un , fel de solidaritate de breaslă, un fel de a lua contact cu oameni sau cu prieteni pe care-i văd rar, dar pe care-i stimez şi-i iubesc. Şi apoi, — de ce nu aş spune-o, — este şi o mare doză de curiozitate, să văd cine şi ce mai scrie. De multe ori, cu cite un nou poem, descopăr deodată calităţi remarcabile la un poet pe care îl cunosc mai puţin şi este ca şi cum mi-aş fi descope- rit un nou prieten. Poate că, azi, unii cititori mai maturi, care totuşi „frecvente?- * ză“ literatura cum s-ar duce o dată pe săptămînă la un con- g cert bun, primesc numai cu inte- * res apariţia unei reviste noi, dar fără entuziasmul pe care eu îl g cunosc din adolescenţă şi care, " din apariţia oricărui număr nou al unei reviste ce apare regulat, g face un eveniment rar, de parcă " fiecare ar fi cel dinţii număr al apariţiei. Ştiu, însă, cite sute şi mii de adolescenţi, elevi de liceu, studenţi etc., găsesc în literatură cea mai înaltă delectare spirituală, o urmăresc cu pasiune, ba chiar scriu şi ei literatură, cu o timiditate, deocamdată într-un caiet de „dictando“ gata liniar, căruia cu discreţie nu-i pun pe scoarţă nici un titlu care să-i (Continuare tn pag. a ll-a) ®' Noua oţelărie de la combinatul siderurgic Gheorghe Gheorghiu-Dej din Galaţi (Continuare în pag. a IV-a) Conf. univ. dr. doc. VICTOR SAHLEANU „La valeur n’attend pas le nombre des années“. Acest vers al lui Corneille, scris acum mai bine de trei sute de ani, a fost citat deseori în sprijinul pretenţiilor tineretului de a i se recunoaşte meritele, dreptul la afirmări, accesul la celebritate chiar. Fără îndoială că întotdeauna tineretul a fost privit ca „schimbul de mîine", ca cel ce întruchipează speranţele cele mai scumpe ale societăţii. Dar, de multe ori, actualizarea posibilităţilor tineretului n-a fost considerată ca o problemă importantă. în mod tacit, sau explicit, s-a susţinut că numai maturitatea dă^ garanţii de seriozi+£vte- -S. 4a, +Avn IV. n 1 ni a pă. 'I, biruri ă „probă a anilor“ este necesară pentru a accepta valoarea unei opere sau a unui om. Tînărul, privit cu simpatie atîta vreme cit este o ,,promisiune“ și atîta timp cit este un „discipol“, provoacă unora nedumeriri atunci cînd începe să-şi îndeplinească promisiunile, şi să fie el insuşi... Cu cîteva decenii în urmă s-a scris foarte mult despre „conflictul“ între generaţii ; menţionăm că discursul de recepţie la Academia Română al lui P. P. Negulescu s-a axat pe aceeaşi temă. Ne putem întreba, astăzi, din perspectiva unor oameni care construiesc o lume nouă — în ce măsură un astfel de „conflict“ reflectă lupta între •vxnhrii şi*ntuu Sf. WA asia cam.nificaţia sa pentru progresul omenirii. Socialismul oferă certe premise pentru optimizarea relaţiilor între generaţii ; ne putem însă pune problema, dacă au fost prospectate toate căile adecvate unei astfel de optimizări. Ne mai interesează dacă in societatea noastră nu se mai întîlnesc unele manifestări care împiedică atingerea unui astfel de optim. Ne vom limita opiniile la sectorul ştiinţei. Nimeni nu refuză să admită că un violonist sau un pianist în vîrstă de douăzeci de ani poate fi un mare interpret, că un poet de douăzeci şi cinci de ani ar putea primi cele mai înalte distincţii pentru creaţia sa. Astăzi, un om de ştiinţă ajunge, insă, încă rareori profesor universitar sau academician la treizeci de ani. Am citit de curînd un articol de ziar în care autorul protesta împotriva includerii, într-o valoroasă lucrare de Istoria Matematicii din România, a unor date despre cercetători tineri sau foarte tineri, deşi numele lor aveau circulaţia internaţională. Mentalitatea comună vede în tinereţe o epocă a vieţii propice mai ales activităţii şi creaţiei literare şi artistice, decit cercetărilor ştiinţifice. (Continuare în pag. a IV-a) ★ PREŞEDINTELE DE MINIŞTRI A PRIMIT PE AMBASADORUL R. P. POLONE LA Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi la amiază pe Jaromir Ocheduszko, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R. P. Polone la Bucureşti, într-o vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, a participat Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres) i GRIGORE POPA Urmărind cu viu interes ancheta „Scînteii tineretului“, „Pentru cine scrii ? Pentru ce scrii ?“, am fost plătii impresionat de modul serios în care imensa majoritate a tinerilor scriitori şi-au formulat răspunsurile. Temeinic şi inspirat, ei şi-au exprimat ideile, crezurile şi convingerile în deplină libertate spirituală. Am socotit totuşi util şi necesar că problema enunţată în titlul de mai sus merită să figureze în cadrul anchetei întreprinse, cu iscusinţă şi la timp, de: „Scînteia tineretului“. Epistemologie, contingenţa se opune, în jocul dialectic al conceptelor, necesităţii, precum, în dreaptă consecinţă, contingentul se opune necesarului. Lucrul acesta se ştie de la apariţia faimoasei teze a lui Emile Boutroux, „De la cotingence des lois de la nature". Operînd o deschizătură în implacabila rigoare a necesităţii, contingenţa, implică, pe lingă funcţiunea de corectiv a celei dinţii, probabilitate, hazard, legitate periodică, salvarea nuanţelor, diversitate concretă, iniţiativă individuală, creaţie, libertate. Semnificaţia logică a termenilor confirmă plenar criteriul gnoseologic. Vorbind metaforic — ce este oare cultura dacă nu o grandioasă metaforă a spiritului uman surprins în spirala dialectică a progresului? — contingența se poate compara cu gestul de revoltă prometheică a omului împotriva servituții brutale a destinului. Prin gestul lui, Prometheu a spart placa de plumb a fatalităţii stupide şi a deschis, printr-o învăluitor de caldă dragoste pentru om, drumul încărcat de surprize, al înnoirii, al iniţiativei creatoare şi al libertăţii. In ordinea necesităţii absolute a Olympului, (Continuare în pag. a IV-a) I ÎN PAG. A II-A • Premiul K. T. c. pentru literatură — Nicolae Velea — Hans Schuller — George BalAifa • CRONICA DRAMATICA ÎN PAG. A III-A • EU, TU, EL Pagina elevului ÎN PAG. A IV-A • Cotidian A.B.C. • Jocul speranțelor fi cultura de masă