Scînteia Tineretului, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6312-6337)
1969-09-19 / nr. 6328
LA UZINA „TIMPURI NOI" SE IMPUN. Soluţii capabile să asigure o continuă ascensiune! In urmă cu patru zile promiteam cititorilor noştri că vom relata amănunte, în direct, de la adunarea generală a salariaţilor Uzinei „Timpuri Noi“ din Capitală, propunîndu-ne să relevăm modul cum este vizibilă în acest forum de participare colectivă, democratică, la conducerea întreprinderii, preocuparea organizaţiei U.T.C. pentru perfecţionarea relaţiei tînărproducţie şi pe această bază contribuţia la impulsionarea întregii, activităţi economice în vederea obţinerii maximului de eficienţă. Ne onorăm în rîndurile de faţă, promisiunea făcută. ...După citirea dării de seamă a Comitetului de direcţie, a cărei cuprins alături de reliefarea critică a deficienţelor înregistrate în decursul celor opt luni ne-a oferit prilejul să remarcăm omiterea, totală sau parţială, a unor probleme esenţiale pentru activitatea curentă şi de perspectivă a întreprinderii. Ne aşteptam ca dezbaterile care-i vor urma, prin caracterul lor activ şi profund de lucru să contribuie efectiv, competent şi cu spirit de răspundere la stabilirea măsurilor capabile să conducă la îmbunătăţirea activităţii productive a uzinei, să pregătească din timp condiţiile îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan ale următorului an. Din păcate, lucrurile s-au petrecut cu totul altfel, adunarea generală a salariaţilor de la „Timpuri Noi" constituind o nedorită demonstraţie practică asupra modului cum nu trebuie să se desfăşoare astfel de dezbateri. In loc ca fiecare vorbitor — şi să nu uităm că este vorba de reprezentanţii salariaţilor — în cuvîntul său să abordeze critic, şi autocritic, acele deficienţe din cadrul locului său de muncă ce împiedică obţinerea unui randament productiv superior, să propună măsuri concrete de remediere a lor, cei mai mulţi se pierd într-o seamă de consideraţiuni sterile, periferice, aduc laude peste laude conducerii întreprinderii, forului tutelar, celorlaţi factori cu care direct sau indirect intră în contact, dau definiţii pedante. Uneori lucrurile iau o turnură de-a dreptul penibilă. Iată un exemplu în sprijinul acestei idei. „Mă mîndresc — spune miezuitoarea IOANA LAZARESCU — cu motoarele fabricii noastre. Mă mîndresc, continuă dînsa pentru că am făcut excursii peste toţi munţii, am fost şi In Bucegi, aproape de Babele, o excursie foarte frumoasă... toţi oamenii erau mulţumiţi de motoarele noastre". A obţinut oare uzina rezultate atît de frumoase încît singurul lucru care mai rămîne de făcut adunării generale e de a ridica osanale ? Sunt de bună seamă destule lucruri care pot figura în mod justificat la rubrica realizărilor. Dar nu doar evidenţierea lor era în atribuţiile dezbaterii la care ne referim. Pentru că, element deloc de neglijat, cheltuielile la 1 000 de lei producţie marfă sunt cu 2,6 milioane lei peste nivelul planificat, peste 8 la sută din produsele secţiei turnătorie reprezintă rebuturi, angajamentul anual n-a fost realizat nici măcar pe jumătate. Aşadar departe de a exista o situaţie roză. Cu toate acestea în dezbatere se aduc propuneri de felul acesta : „cumpărarea unui autobuz ne-ar permite să cunoaştem locuri necunoscute, să facem excursii, bineînţeles cu autorizaţie de la I.R.T.A.“. Remarca aparţine maistrului VASILE GOGONEAŢA din sectorul montaj. Este intr-adevăr turismul o problemă de discutat în asemenea cadru, pot fi rezolvate deficienţele semnalate pe tot parcursul anului în acest fel ? Şi iată-ne ajunşi să urmărim intervenţia secretarului U.T.C. coordonator pe uzină, tovarăşul MARIN MARIN, singurul uteoist care a luat cuvîntul din cei 15 prezenţi aflaţi în sală. — Tovarăşi !, începe secretarul comitetului U.T.C. coordonator. Anul acesta noi am organizat o seamă de acţiuni bune Gh. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a 111-a) FILMUL -această PERSONALITATE INFLUENTA GEO SAIZESCU Ce altceva reprezintă mişcarea, pentru om, mişcarea sub multiplele ei forme (mişcarea socială, a ideilor, mişcarea sufletească etc.) — posibilă a fi concretizată excelent prin cinematograf — decît infinitele posibilităţi ale individului de a se vedea reprezentat pe sine şi pe ai săi, pe cei din jurul său sau pe cei de aiurea, în varietatea şi diversitatea lor planetară ? Intervenţia cinematografului şi a informaţiei vizuale a afectat şi afectează sub toate aspecteleviaţa biologică, psihologică, sociologică a oamenilor, a tineretului în special. Iată de ce spectacolul cinematografic, maturizat acum, (trecut prin perioade de glorie și de criză decadentă , de la minune de bîlci — prin artă — la negustorie ordinară, uneori !) devenit prea mult, în ultima vreme, un consum particular şi prea puţin factor cultural al colectivităţii se cade ca, cel puţin în sistemul nostru social, să-şi asume o funcţie mult mai vizibilă pe plan educativ şi nu numai pe plan economic. Şi cum cinematograful, această nouă stare de informare şi de comunicare, peste tot unde există posibilităţi de a se pune pe picioare, pătrunde în moravuri, îşi impune consecinţele sale influenţînd — trebuie avut grijă de această mare personalitate influentă. De aceea se impune necesitatea ca Cineaştii noştri să fie extrem de exigenţi cînd se adresează publicului* supunîndu-i anumite subiecte spre reflectare, să ţină cont de toate reacţiile psihologice determinate de un film a cărui putere se poate manifesta în două sensuri. Goethe a prevăzut această putere bivalentă a imaginii în unele versuri pe care în această situaţie le transpuiu în proză, interesînd, după părerea mea, doar ca idee Nenumărate lucruri stupide se pot spune^ şi scrie, dar acestea nu vor ucide ■iici trupuri nici suflete totul va rămîne ca înainte. Dar o stupiditate întîmplîndu-se in faţa ochilor, are o putere magică : ea ţine în lanţuri simţurile, spiritul devenindu-i sclav — scria marele poet. Această (Continuare în pag. a II-a) O INVESTIŢIE SCUMPĂ: IMPORTUL DE INTELIGENŢĂ ÎN CE CONDIŢII ÎL FACEŢI? ÎN PAG. A 2-A Actualitatea pentru tineret CRONICA DEBUTURILOR Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXV, SERIA II NR. 6328 4 PAGINI - 30 BANI VINERI 19 SEPTEMBRIE 1969 ÎN PAG. A 3-A' SP O R TI CAMPIONATELE EUROPENE DE ATLETISM Medaliile nu pot justifica infracţiunile DOUĂ FOTOGRAFII de Ion cucu Toamna, mişcările se iubesc, oamenii satelor preiau rodiil muncii lor direct de la pămînt. Este ca un schimb pe scară gigantică, tu îi dai, el, pâmîntul, îţi dă, nimic nu rămîne neplătit şi omul ogoarelor ştie că aşa este şi nu altfel. Una dintre fotografiile de faţă a fost realizată în toiul primăverii, cînd pâmîntul, mustind de apă, gras şi negru se, leagă de om, se lipeşte de tălpi, cea de-a doua imagine a fost realizată ieri, la marginea unei tarlale şi ne vorbeşte despre ce floate să rezulte atunci cînd un alt ciclu al cîtelea ?) este pe cale de a se împlini. Toamna, mişcările se iubesc, oamenii timpurilor îşi amintesc de cele patru operaţii aritmetice şi nu numai că-şi amintesc, dar le şi aplică. Insule de galben migrează pe marea neagră a pâmîntului de toamnă, cît vezi cu ochii ştiuleţii strînşi în grămezi urmează a-și împlini destinul. Cit costă lipsa de încredere in cercetarea ştiinţifică originală Dezvoltarea unei economii moderne presupune, printre alţi factori, aplicarea în producţie — operativ şi cu maximă eficacitate — a ceea ce este nou la un moment dat într-o ramură ştiinţifică sau alta. Şi mai presupune încă ceva, un element de maximă importanţă, reliefat cu pregnanţă la Congresul al X-lea al P.C.R., şi anume valorificarea cercetărilor autohtone. Reducerea „importului de inteligenţă" devine tot mai mult o necesitate majoră a unei economii aflată în plină modernizare. Bineînţeles, această reducere nu trebuie operată decît atunci cînd cercetarea autohtonă a obţinut succese la nivelul coordonatelor de vîrf ale tehnicii. „Un caz foarte elocvent şi, aş zice eu, tipic pentru modul cum trebuie procedat cu o cercetare originală — ne declara tov. ing. Claudiu Ştefănescu, directorul tehnic al Institutului de cercetări tehnologice în construcţia de maşini, îl constituie soarta — pe care aş numi-o hamletiană — a procedeului A.F.A., adică a procedeului de formare lichidă a amestecurilor. Acesta, cu toate că putea fi luat în considerare ca punct de plecare în executarea proiectului pentru turnătoria de lingotiere de la Combinatul siderurgic de la Galaţi, a rămas în afara preocupărilor specialiştilor de la IPROMET, care au promovat un procedeu de formare pe bază de ciment". MAI TUTII O PRECIZARE Pentru a înţelege mai bine observaţia interlocutorului nostru, trebuie, mai întîi, să facem o precizare absolut necesară. In universul tehnologic al turnătoriilor a intervenit, începînd din 1963, un fapt deosebit, prin apariţia unui procedeu care revoluţiona complet clasica metodă de formare a amestecurilor. Este vorba de prepararea amestecurilor pe cale lichidă. Avantajele categorice ale acestei metode au fost apreciate de toţi specialiştii Congresului internaţional al turnătorilor, care s-a ţinut în 1965 la Varşovia, cînd delegaţia sovietică de metalurgi a făcut prima comunicare în acest sens. In acelaşi an, cercetătorii români de la ICEM realizează şi ei primele experienţe de laborator, foarte elocvente, care conduc la realizarea unei reţete originale a noii tehnologii, ceea ce a făcut ca, încă de la data aceea, România să fie a doua ţară cu posibilităţi tehnologice de a revoluţiona producţia siderurgică autohtonă în domeniul turnătoriei. Care a fost soarta noului procedeu pe piaţa mondială , Japonia, Anglia, Franţa, Polonia şi Cehoslovacia cumpără patentul sovietic, trecînd o foarte mare parte din producţie pe baza lui. In Uniunea Sovietică, de pildă, 200 de uzine utilizează noul sistem de formare a amestecurilor, iar în 1970—1971 se vor turna, pe baza lui, pînă la peste 2 milioane tone fontă. Paralel cu noul procedeu se foloseşte încă, pe o scară destul de întinsă, în special în R.F.G., şi clasicul mod de preparare a amestecurilor pe bază de ciment, procedeu, însă îmbunătăţit continuu. Cu toate acestea, productivitatea lui este net inferioară celui descris mai înainte, iar preţul de cost mult mai ridicat. Ca dovadă, preocupările recente ale specialiştilor din R.F.G. se îndreaptă spre realizarea unei reţete tehnologice originale, tip A.F.A. CÎND IPROMET-UL INTRA ÎN ACŢIUNE... Şi acum, să revenim la observaţia critică formulată de inginerul Claudiu Ştefănescu şi să intrăm pe firul Ariadnei, în labirintul proiectării. Ce s-a întîmplat ? Specialiştii IPROMET- ului au primit sarcina de a întocmi proiectul noii turnătorii de la Galaţi. Pentru aceasta, au început să facă prospectivarea pieţii, cu scopul de a vedea care sunt cele mai moderne procedee tehnologice apte de a fi folosite în cadrul acestui gigant ION VADUVA poenaru (Continuare în pag. a 11-a) In aceste zile, puţine, care ne despart de deschiderea noului an de învăţămînt universitar, un raid în bibliotecile universitare şi în bibliotecile cu profil general, frecventate de studenţi, din Capitală (Biblioteca centrală universitară, Biblioteca centrală de stat, Biblioteca Academiei de Studii Economice, Biblioteca de studii pedagogice), ne-a oferit cîteva instructive exemple asupra modului în care sunt organizate şi folosite aceste indispensabile spaţii de învăţămînt individual. Mai întîi, situaţia cursurilor şi a manualelor universitare.’ Sîntem informaţi că toate cursurile universitare tipărite pipă acum (e drept, nu prea multe) se află în biblioteci şi că în ceea ce priveşte distribuirea lor de către bibliotecile centrale — Biblioteca centrală universitară, de pildă — la bibliotecile subordonate, s-a ţinut seama de necesităţile specifice, operaţia făcîndu-se mai judicios decit în alţi ani. Anul acesta vor fi multe cursuri noi (datorate, în special, introducerii unor noi discipline universitare) şi multe cursuri revizuite, modificate în funcţie de restructurările produse în învăţămîntul universitar. Se vor afla oare în biblioteci, în număr suficient, toate aceste cursuri ? Răspunsul pe care l-am primit a fost, pretutindeni, da. Bibliotecile — ni s-a spus — au solicitat din vreme, în număr cît mai mare, aceste cursuri, astfel că, în anul acesta, un curs va reveni la un număr de 4 pînă la 7 studenţi cititori. Dar, în perioada examenelor, numărul cursurilor va mai fi suficient ? Răspunsul, de data aceasta e altul. In perioadele studenţeşti „de vîrf“ — sîntem avertizaţi — intrarea în posesia unui curs şi a unui loc în sala de lectură va fi, ca şi în alţi ani, o problemă. Care e cauza ? Răspunsurile pe care le-am primit de la conducerile bibliotecilor sună cam toate la fel : „există limite“, „sînt totuşi prea multe cereri", „cursurile sunt împrumutate“ etc. Noi credem că există, totuşi, unele soluţii , şi credem, în acelaşi timp, că ideea potrivit căreia în perioada examenelor bibliotecile sînt — orice s-ar face — pline, acreditată din motive reale cîndva, dăinuie astăzi în mod nejustificat, paralizînd orice iniţiativă. Am sugera ca în această perioadă, bibliotecile centrale să ia măsuri speciale : organizarea unor echipe de deservire mai bine puse la punct, care să asigure transmiterea operativă a cursurilor, un program de lectură mai elastic (de ce, pentru cîteva săptămîni, sălile de lectură nu ar putea rămîne la dispoziţia studenţilor pînă după ora 22 ?). In plus, am sugera şi o altă măsură, izvorîtă dintr-o stare de lucruri binecunoscută : sînt studenţi care se înfiinţează în sala de lectură la prima oră, iau cursul de care au nevoie şi îl reţin pînă seara. Or, sînt puţine cazurile în care cursul este studiat în permanenţă timp de o zi întreagă, cît este reţinut. De ŞERBAN PIŢU (Continuare în pag. a 111-a) în „spaţiul“ studiului individual mai sunt cîteva goluri Gheorghe Andrei, unul din tinerii meseriaşi apreciaţi de la F.M.U.A. Bucureşti, surprins de obiectivul fotografic la pupitrul maşinii Imagine de la Uzina de prelucrare a maselor plastice Iaşi Bibliotecile centrale in preajma noului an universitar Avancronică la o premieră industrială F.O.B.Balş Ritmurile dezvoltării industriale a ţării noastre*, accelerate în urma marilor impulsuri date de prevederile celui de al X-lea Congres al Partidului Comunist Român, au declanşat în întreaga ţară o puternică ofensivă pentru darea în folosinţă — în termene şi chiar înainte de ele — a obiectivelor menite să îmbogăţească forţa productivă a industriei noastre, sporindu-i neîncetat varietatea profilului. Avem în faţă o adevărată stagiune a premierelor industriale, desfăşurată pe vasta scenă a ţării într-un ritm care nu-şi poate îngădui „modificări de repertoriu“.,, amînări sau vacanţe... O astfel de premieră industrială pregătesc în aceste săptămâni, cu înfrigurarea caracteristică unor asemenea momente, constructorii şi muncitorii, inginerii şi tehnicienii PETRE DRAGU (Continuare în pag. a IlI-a) EXERCIŢIUL COMPETENŢEI Puţini sunt cei care, în colectivul de muncă din care fac parte nu şi-au pus vreodată — din indiferenţă — problema încrederii în colegul de alături. Nu asupra lor vrem să ne oprim în rîndurile de faţă ci, dimpotrivă, asupra condiţiilor optime ale manifestării celor care, nu numai prin numărul lor mare, ci şi prin calitatea prezenţei lor au ceva de spus, sînt oameni de opinie, frămîntaţi de năzuinţa atingerii unor cote valorice superioare în tot ceea ce fac. Aceştia sînt de obicei spirite critice, în structura personalităţii lor îşi face loc o anume doză de neconformism. Pentru că primul act al integrării armonioase în spaţiul muncii îl reprezintă încrederea în ceilalţi. Iar ambianţa încrederii, atmosfera deplinei realizări a poziţiei active, rezidă în exerciţiul necontenit al competenţei. Să ne explicăm. In relaţiile lor de muncă, de creaţie oamenii se raportează unii la alţii ca valori profesionale. Fiecare caută la celălalt măsura în care reuşeşte să-şi pună în valoare calificarea, exteriorizînd în realizări palpabile fondul de cunoştinţe şi deprinderi acumulat Lector univ. ADULIN CAZACU Catedra de sociologie, Universitatea Bucureşti de-a lungul anilor. Ia naştere astfel un circuit al exigenţei reciproce, care, bătătorit cotidian, impune vrînd-nevrînd o selecţie valorică, o stratificare anume a competenţelor. Fiecare ins percepe — adesea păstrînd-o pentru sine — structura valorică a colectivului său de muncă. Şi, mai mult, fiecare ins nu se poate abţine — chiar dacă o face tacit (de ce tacit ? — m-am întrebat adesea) — să compare această structură cu cea oficială, administrativă, consemnată în statele de funcţiuni. Coincidenţa dintre cele două structuri capătă puterea unui real imbold în muncă, este încurajatoare şi mobilizatoare, reprezintă o premisă principală pentru buna funcţionare a colectivului. După cum, invers, discrepanţa dintre o structură şi cealaltă provoacă nemulţumire, demobilizează, dezamăgeşte. Exprimăm de fapt aici, poate într-un mod prea abstract, o idee pe care — deziderativ — înţelepciunea populară a turnat-o în formula „omul potrivit la locul potrivit". Promovarea competenţelor, proces pe care timpul din urmă l-a investit cu puteri voltaice, debutează însă cu diagnosticarea competenţelor. Mi-am pus adesea întrebarea : cum putem depista în hăţişul relaţiilor de muncă pe tipul realmente valoros, în personalitatea căruia să se îmbine armonios competenţa profesională cu acurateţea morală ? Este o întrebare pe care, nu ne îndoim, şi-au pus-o şi mulţi alţii. Dar răspunsul ? Ne îngăduim în cele ce urmează să schiţăm cîteva repere ale unui răspuns valabil. Prima probă a competenţei mi se pare a fi promovarea decisivităţii argumentului. Utilizînd argumente oamenii dau temei poziţiei lor, solicită roţi(Continuare în pag. a II-a)