Scînteia Tineretului, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6312-6337)

1969-09-19 / nr. 6328

LA UZINA „TIMPURI NOI" SE IMPUN. Soluţii capabile să asigure o continuă ascensiune! In urmă cu patru zile promi­team cititorilor noştri că vom relata amănunte, în direct, de la adunarea generală a salariaţi­lor Uzinei „Timpuri Noi“ din Capitală, propunîndu-ne să re­levăm modul cum este vizibilă în acest forum de participare co­lectivă, democratică, la condu­cerea întreprinderii, preocupa­rea organizaţiei U.T.C. pentru perfecţionarea relaţiei tînăr­­producţie şi pe această bază contribuţia la impulsionarea în­tregii, activităţi economice în ve­derea obţinerii maximului de eficienţă. Ne onorăm în rîndu­­rile de faţă, promisiunea făcută. ...După citirea dării de seamă a Comitetului de direcţie, a că­rei cuprins alături de reliefarea critică a deficienţelor înregis­trate în decursul celor opt luni ne-a oferit prilejul să remarcăm omiterea, totală sau parţială, a unor probleme esenţiale pentru activitatea curentă şi de pers­pectivă a întreprinderii. Ne aş­teptam ca dezbaterile care-i vor urma, prin caracterul lor activ şi profund de lucru să contri­buie efectiv, competent şi cu spirit de răspundere la stabi­lirea măsurilor capabile să con­ducă la îmbunătăţirea activi­tăţii productive a uzinei, să pre­gătească din timp condiţiile în­deplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan ale următorului an. Din păcate, lucrurile s-au petrecut cu totul altfel, adunarea genera­lă a salariaţilor de la „Timpuri Noi" constituind o nedorită de­monstraţie practică asupra mo­dului cum nu trebuie să se des­făşoare astfel de dezbateri. In loc ca fiecare vorbitor — şi să nu uităm că este vorba de reprezentanţii salariaţilor — în cuvîntul său să abordeze critic, şi autocritic, acele deficienţe din cadrul locului său de muncă ce împiedică obţinerea unui ran­dament productiv superior, să propună măsuri concrete de re­mediere a lor, cei mai mulţi se pierd într-o seamă de conside­­raţiuni sterile, periferice, aduc laude peste laude conducerii în­treprinderii, forului tutelar, ce­­lorlaţi factori cu care direct sau indirect intră în contact, dau de­finiţii pedante. Uneori lucrurile iau o turnură de-a dreptul pe­nibilă. Iată un exemplu în spri­jinul acestei idei. „Mă mîndresc — spune miezuitoarea IOANA LAZARESCU — cu motoarele fabricii noastre. Mă mîndresc, continuă dînsa pentru că am fă­cut excursii peste toţi munţii, am fost şi In Bucegi, aproape de Babele, o excursie foarte fru­moasă... toţi oamenii erau mul­ţumiţi de motoarele noastre". A obţinut oare uzina rezultate atît de frumoase încît singurul lucru care mai rămîne de făcut adunării generale e de a ridica osanale ? Sunt de bună seamă destule lucruri care pot figura în mod justificat la rubrica rea­lizărilor. Dar nu doar eviden­ţierea lor era în atribuţiile dez­baterii la care ne referim. Pentru că, element deloc de ne­glijat, cheltuielile la 1 000 de lei producţie marfă sunt cu 2,6 mi­lioane lei peste nivelul planifi­cat, peste 8 la sută din produ­sele secţiei turnătorie reprezintă rebuturi, angajamentul anual n-a fost realizat nici măcar pe jumătate. Aşadar departe de a exista o situaţie roză. Cu toate acestea în dezbatere se aduc propuneri de felul acesta : „cum­părarea unui autobuz ne-ar per­mite să cunoaştem locuri ne­cunoscute, să facem excursii, bi­neînţeles cu autorizaţie de la I.R.T.A.“. Remarca aparţine maistrului VASILE GOGONEA­­ŢA din sectorul montaj. Este intr-adevăr turismul o problemă de discutat în asemenea cadru, pot fi rezolvate deficienţele sem­nalate pe tot parcursul anului în acest fel ? Şi iată-ne ajunşi să urmărim intervenţia secretarului U.T.C. coordonator pe uzină, tovarăşul MARIN MARIN, singurul ute­­oist care a luat cuvîntul din cei 15 prezenţi aflaţi în sală. — Tovarăşi !, începe secreta­rul comitetului U.T.C. coordo­nator. Anul acesta noi am orga­nizat o seamă de acţiuni bune Gh. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a 111-a) FILMUL -această PERSONA­LITATE INFLUENTA GEO SAIZESCU Ce altceva reprezintă mişca­rea, pentru om, mişcarea sub multiplele ei forme (mişcarea socială, a ideilor, mişcarea su­fletească etc.) — posibilă a fi concretizată excelent prin ci­nematograf — decît infinitele posibilităţi ale individului de a se vedea reprezentat pe sine şi pe ai săi, pe cei din jurul său sau pe cei d­e aiurea, în varie­tatea şi diversitatea lor plane­tară ? Intervenţia cinematografului şi a informaţiei vizuale a afectat şi afectează sub toate aspectele­­viaţa biologică, psihologică, so­ciologică a oamenilor, a tinere­tului în special. Iată de ce spectacolul cinema­tografic, maturizat acum, (tre­cut prin perioade de glorie și de criză decadentă , de la minune de bîlci — prin artă — la ne­gustorie ordinară, uneori !) de­venit prea mult, în ultima vre­me, un consum particular şi prea puţin factor cultural al colec­tivităţii se cade ca, cel puţin în sistemul nostru social, să-şi a­­sume o funcţie mult mai vizi­bilă pe plan educativ şi nu nu­mai pe plan economic. Şi cum cinematograful, aceas­tă nouă stare de informare şi de comunicare, peste tot unde exis­tă posibilităţi de a se pune pe picioare, pătrunde în moravuri, îşi impune consecinţele sale in­­fluenţînd — trebuie avut grijă de această mare personalitate influentă. De aceea se impune necesita­tea ca Cineaştii noştri să fie extrem de exigenţi cînd se a­­dresează publicului* supunîndu-i anumite subiecte spre reflecta­re, să ţină cont de toate reacţii­le psihologice determinate de un film a cărui putere se poate ma­nifesta în două sensuri. Goethe a prevăzut această pu­tere bivalentă a imaginii în une­le versuri pe care în această situaţie le transpuiu în proză, interesînd, după părerea m­ea, doar ca idee Nenumărate lucruri stupide se pot spune^ şi scrie, dar acestea nu vor ucide ■iici trupuri nici suflete totul va rămîne ca înainte. Dar o stupiditate întîmplîndu-se in faţa ochilor, are o putere ma­gică : ea ţine în lanţuri simţu­rile, spiritul devenindu-i sclav — scria marele poet. Această (Continuare în pag. a II-a) O INVESTI­ŢIE SCUMPĂ: IMPORTUL DE INTELIGEN­ŢĂ ÎN CE CONDIŢII ÎL FACEŢI? ÎN PAG. A 2-A­ Actualitatea pentru tineret CRONICA DEBUTURILOR Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXV, SERIA II NR. 6328 4 PAGINI - 30 BANI VINERI 19 SEPTEMBRIE 1969 ÎN PAG. A 3-A' S­P O R TI CAMPIONATELE EUROPENE DE ATLETISM Medaliile nu pot justifica infracţiunile D­OUĂ FOTOGRAFII de Ion cucu Toamna, mişcările se iubesc, oamenii satelor preiau rodiil muncii lor direct de la pămînt. Este ca un schimb pe scară gigantică, tu îi dai, el, pâmîntul, îţi dă, nimic nu rămîne neplătit şi omul ogoa­relor ştie că aşa este şi nu altfel. Una dintre fotografiile de faţă a fost reali­zată în toiul primăverii, cînd pâmîntul, mustind de apă, gras şi negru se, leagă de om, se lipeşte de tălpi, cea de-a doua imagine a fost realizată ieri, la margi­nea unei tarlale şi ne vorbeşte despre ce f­loate să rezulte atunci cînd un alt ciclu al cîtelea ?) este pe cale de a se îm­plini. Toamna, mişcările se iubesc, oamenii timpurilor îşi amintesc de cele patru o­­peraţii aritmetice şi nu numai că-şi amin­tesc, dar le şi aplică. Insule de galben migrează pe marea neagră a pâmîntu­­lui de toamnă, cît vezi cu ochii ştiuleţii strînşi în grămezi urmează a-și împlini destinul. Cit costă lipsa de încredere in cercetarea ştiinţifică originală Dezvoltarea unei economii moderne presupune, printre alţi factori, aplicarea în producţie — operativ şi cu maximă efica­citate — a ceea ce este nou la un moment dat într-o ramură ştiinţifică sau alta. Şi mai presupune încă ceva, un element de maximă importanţă, reliefat cu pregnanţă la Congresul al X-lea al P.C.R., şi anume valorificarea cercetărilor autohtone. Reducerea „importului de inteligenţă" devine tot mai mult o necesitate majoră a unei economii aflată în plină modernizare. Bineînţeles, această reducere nu trebuie operată decît atunci cînd cercetarea autohtonă a obţinut succese la nivelul coordo­natelor de vîrf ale tehnicii. „Un caz foarte elocvent şi, aş zice eu, tipic pentru modul cum trebuie procedat cu o cerce­tare originală — ne declara tov. ing. Claudiu Ştefănescu, direc­torul tehnic al Institutului de cercetări tehnologice în construc­ţia de maşini, îl constituie soarta — pe care aş numi-o hamle­­tiană — a procedeului A.F.A., adică a procedeului de formare lichidă a amestecurilor. Acesta, cu toate că putea fi luat în considerare ca punct de plecare în executarea proiectului pentru turnătoria de lingotiere de la Combinatul siderurgic de la Galaţi, a rămas în afara preocupărilor specialiştilor de la IPROMET, care au promovat un procedeu de formare pe bază de ciment". MAI TUTII O PRECIZARE Pentru a înţelege mai bine ob­servaţia interlocutorului nos­tru, trebuie, mai întîi, să facem o precizare absolut necesară. In universul tehnologic al turnă­toriilor a intervenit, începînd din 1963, un fapt deosebit, prin apariţia unui procedeu care re­voluţiona complet clasica me­todă de formare a amestecuri­lor. Este vorba de prepararea amestecurilor pe cale lichidă. Avantajele categorice ale a­­cestei metode au fost apreciate de toţi specialiştii Congresului internaţional al turnătorilor, care s-a ţinut în 1965 la Var­şovia, cînd delegaţia sovietică de metalurgi a făcut prima co­municare în acest sens. In ace­laşi an, cercetătorii români de la ICEM realizează şi ei pri­mele experienţe de laborator, foarte elocvente, care conduc la realizarea unei reţete originale a noii tehnologii, ceea ce a fă­cut ca, încă de la data aceea, România să fie a doua ţară cu posibilităţi tehnologice de a revoluţiona producţia siderur­gică autohtonă în domeniul tur­nătoriei. Care a fost soarta noului pro­cedeu pe piaţa mondială , Ja­ponia, Anglia, Franţa, Polonia şi Cehoslovacia cumpără paten­tul sovietic, trecînd o foarte mare parte din producţie pe baza lui. In Uniunea Sovietică, de pildă, 200 de uzine utilizează noul sistem de formare a ames­tecurilor, iar în 1970—1971 se vor turna, pe baza lui, pînă la peste 2 milioane tone fontă. Paralel cu noul procedeu se foloseşte încă, pe o scară des­tul de întinsă, în special în R.F.G., şi clasicul mod de pre­parare a amestecurilor pe bază de ciment, procedeu, însă îm­bunătăţit continuu. Cu toate acestea, productivitatea lui este net inferioară celui descris mai înainte, iar preţul de cost mult mai ridicat. Ca dovadă, preo­cupările recente ale specialişti­lor din R.F.G. se îndreaptă spre realizarea unei reţete tehnolo­gice originale, tip A.F.A. CÎND IPROMET-UL INTRA ÎN ACŢIUNE... Şi acum, să revenim la ob­servaţia critică formulată de inginerul Claudiu Ştefănescu şi să intrăm pe firul Ariadnei, în labirintul proiectării. Ce s-a în­­tîmplat ? Specialiştii IPROMET- ului au primit sarcina de a în­tocmi proiectul noii turnătorii de la Galaţi. Pentru aceasta, au început să facă prospectivarea pieţii, cu scopul de a vedea care sunt cele mai moderne proce­dee tehnologice apte de a fi fo­losite în cadrul acestui gigant ION VADUVA poenaru (Continuare în pag. a 11-a) In aceste zile, puţine, care ne despart de deschiderea nou­lui an de învăţămînt universi­tar, un raid în bibliotecile uni­versitare şi în bibliotecile cu profil general, frecventate de studenţi, din Capitală (Biblio­teca centrală universitară, Bi­blioteca centrală de stat, Biblio­teca Academiei de Studii Eco­nomice, Biblioteca de studii pe­dagogice), ne-a oferit cîteva in­structive exemple asupra mo­dului în care sunt organizate şi folosite aceste indispensabile spaţii de învăţămînt individual. Mai întîi, situaţia cursurilor şi a manualelor universitare.’ Sîntem informaţi că toate cursurile universitare tipărite pipă acum (e drept, nu prea multe) se află în biblioteci şi că în ceea ce priveşte distri­buirea lor de către bibliotecile centrale — Biblioteca centrală universitară, de pildă — la bi­bliotecile subordonate, s-a ţi­nut­ seama de necesităţile spe­cifice, operaţia făcîndu-se mai judicios decit în alţi ani. Anul acesta vor fi multe cursuri noi (datorate, în special, intro­ducerii unor noi discipline uni­versitare) şi multe cursuri re­vizuite, modificate în funcţie de restructurările produse în învăţămîntul universitar. Se vor afla oare în biblioteci, în număr suficient, toate aces­te cursuri ? Răspunsul pe care l-am pri­mit a fost, pretutindeni, da. Bibliotecile — ni s-a spus — au solicitat din vreme, în număr cît mai mare, aceste cursuri, astfel că, în anul acesta, un­ curs va reveni la un număr de 4 pînă la 7 studenţi cititori. Dar, în perioada examenelor, numărul cursurilor va mai fi suficient ? Răspunsul, de data aceasta e altul. In perioadele studenţeşti „de vîrf“ — sîntem avertizaţi — intrarea în pose­sia unui curs şi a unui loc în sala de lectură va fi, ca şi în alţi ani, o problemă. Care e cauza ? Răspunsurile pe care le-am primit de la conducerile bibliotecilor sună cam toate la fel : „există limite“, „sînt totuşi prea multe cereri", „cursurile sunt împrumutate“ etc. Noi cre­dem că există, totuşi, unele so­luţii , şi credem, în acelaşi timp, că ideea potrivit căreia în perioada examenelor biblio­tecile sînt — orice s-ar face — pline, acreditată din motive reale cîndva, dăinuie astăzi în mod nejustificat, paralizînd ori­ce iniţiativă. Am sugera ca în această perioadă, bibliotecile centrale să ia măsuri speciale : organizarea unor echipe de de­servire mai bine puse la punct, care să asigure transmiterea o­­perativă a cursurilor, un pro­gram de lectură mai elastic (de ce, pentru cîteva săptămîni, să­lile de lectură nu ar putea ră­mîne la dispoziţia studenţilor pînă după ora 22 ?). In plus, am sugera şi o altă măsură, iz­­vorîtă dintr-o stare de lucruri binecunoscută : sînt studenţi care se înfiinţează în sala de lectură la prima oră, iau cursul de care au nevoie şi îl reţin pînă seara. Or, sînt puţine ca­zurile în care cursul este stu­diat în permanenţă timp de o zi întreagă, cît este reţinut. De ŞERBAN PIŢU (Continuare în pag. a 111-a) în „spaţiul“ studiului individual mai sunt cîteva goluri Gheorghe Andrei, unul din tinerii meseriaşi apreciaţi de la F.M.U.A. Bucureşti, surprins de obiectivul fotografic la pupitrul maşinii Imagine de la Uzina de pre­lucrare a maselor plastice Iaşi Bibliotecile centrale in preajma noului an universitar Avancronică la o premieră industrială F.O.B.­Balş Ritmurile dezvoltării indus­triale a ţării noastre*, accele­rate în urma marilor impulsuri date de prevederile celui de al­ X-lea Congres al Partidului Comunist Român, au declanşat în întreaga ţară o puternică ofensivă pentru darea în folo­sinţă — în termene şi chiar înainte de ele — a obiectivelor menite să îmbogăţească forţa productivă a industriei noastre, sporindu-i neîncetat varietatea profilului. Avem în faţă o ade­vărată stagiune a premierelor industriale, desfăşurată pe vasta scenă a ţării într-un ritm care nu-şi poate îngădui „modificări de repertoriu“.,, amînări sau vacanţe... O astfel de premieră indus­trială pregătesc în aceste săp­tămâni, cu înfrigurarea carac­teristică unor asemenea mo­mente, constructorii şi munci­torii, inginerii şi tehnicienii PETRE DRAGU (Continuare în pag. a IlI-a) EXERCIŢIUL COMPETENŢEI Puţini sunt cei care, în colec­tivul de muncă din care fac parte nu şi-au pus vreodată — din indiferenţă — problema în­crederii în colegul de alături. Nu asupra lor vrem să ne oprim în rîndurile de faţă ci, dimpo­trivă, asupra condiţiilor optime ale manifestării celor care, nu numai prin numărul lor mare, ci şi prin calitatea prezenţei lor au ceva de spus, sînt oameni de opinie, frămîntaţi de năzuinţa atingerii unor cote valorice su­perioare în tot ceea ce fac. Aceştia sînt de obicei spirite critice, în structura personali­tăţii lor îşi face loc o anume doză de neconformism. Pentru că primul act al integrării ar­monioase în spaţiul muncii îl reprezintă încrederea în ceilalţi. Iar ambianţa încrederii, atmos­fera deplinei realizări a pozi­ţiei active, rezidă în exerciţiul necontenit al competenţei. Să ne explicăm. In relaţiile lor de muncă, de creaţie oa­menii se raportează unii la alţii ca valori profesionale. Fiecare caută la celălalt măsura în care reuşeşte să-şi pună în valoare calificarea, exteriorizînd în rea­lizări palpabile fondul de cu­noştinţe şi deprinderi acumulat Lector univ. ADULIN CAZACU Catedra de sociologie, Universitatea Bucureşti de-a lungul anilor. Ia naştere astfel un circuit al exigenţei re­ciproce, care, bătătorit cotidian, impune vrînd-nevrînd o selecţie valorică, o stratificare anume a competenţelor. Fiecare ins percepe — adesea păstrînd-o pentru sine — struc­tura valorică a colectivului său de muncă. Şi, mai mult, fiecare ins nu se poate abţine — chiar dacă o face tacit (de ce tacit ? — m-am întrebat adesea) — să­ compare această structură cu cea oficială, administrativă, consemnată în statele de func­ţiuni. Coincidenţa dintre cele două structuri capătă puterea unui real imbold în muncă, este încurajatoare şi mobilizatoare, reprezintă o premisă principală pentru buna funcţionare a co­lectivului. După cum, invers, discrepanţa dintre o structură şi cealaltă provoacă nemulţumi­re, demobilizează, dezamăgeşte. Exprimăm de fapt aici, poate într-un mod prea abstract, o idee pe care — deziderativ — înţelepciunea populară a turna­t-o în formula „omul potrivit la locul potrivit". Promovarea competenţelor, proces pe care timpul din urmă l-a investit cu puteri voltaice, debutează însă cu diagnosticarea competenţelor. Mi-am pus adesea întrebarea : cum putem depista în hăţişul relaţiilor de muncă pe tipul realmente valoros, în personali­tatea căruia să se îmbine armo­nios competenţa profesională cu acurateţea morală ? Este o în­trebare pe care, nu ne îndo­im, şi-au pus-o şi mulţi alţii. Dar răspunsul ? Ne îngăduim în cele ce urmează să schiţăm cîteva repere ale unui răspuns valabil. Prima probă a competenţei mi se pare a fi promovarea de­­cisivităţii argumentului. Utili­­zînd argumente oamenii dau temei poziţiei lor, solicită roţi­(Continuare în pag. a II-a)

Next