Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)

1969-11-08 / nr. 6371

ORGANIZAŢIILE U. T. C. PE ŞANTIERELE DE INVESTIŢII Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXV, SERIA II, NR 6371 8 PAGINI - 30 BANI SÎMBĂTĂ 8 NOIEMBRIE 1969 La intrarea in subteran. Foto : ION CU­CU MĂSURILE STABILITE AU O DIRECŢIE PRECISĂ - CREŞTEREA RITMULUI DE LUCRU Convorbire cu tovarăşul CORNEL ŞANDRU prim secretar al Comitetului Judeţean Braşov al U.T.C. Braşovul, stea de primă mărime în constelaţia economică a ţării, înfăţişează în prezent, o vastă reţea de şantiere de inves­tiţii, prin a căror finalizare puterea industrială a judeţului va căpăta dimensiuni şi mai ample. Cunoscînd ponderea pe care tineretul o reprezintă în totalul forţei de muncă de pe şantiere, membrii brigăzii noastre au ţinut să se oprească aici. Scopul urmărit : evaluarea muncii desfăşurate de organele şi organi­zaţiile U.T.C. din judeţ în sprijinul îndeplinirii cu succes a planu­lui anual de investiţii. Şi cum investigaţia întreprinsă de noi are loc la puţin timp după Plenara C.C. al U.T.C. care a inclus între problemele analizate activitatea organizaţiilor U.T.C. în domeniul mobilizării tineretului de pe şantiere, am considerat obligatoriu să proiectăm discuţia purtată cu tovarăşul Cornel Şandru, prim-secretar al Comitetului judeţean Braşov al U.T.C., pe fundalul sarcinilor stabilite în acest sens, acum, cînd pînă la sfîrşitul anului au rămas zile numărate. Rep. : Tovarăşe prim secretar, pînă la momen­tul final al bilanţului a­­nual pe şantierele de in­vestiţii mai sînt doar cî­­teva săptămîni. Aţi fost prezent la Plenara Comi­tetului Central al Uniunii Tineretului Comunist de la tribuna căreia s-a re­comandat organizaţiilor U.T.C. o participare cit mai activă pe frontul re­alizării integrale a pla­nului anual de investiţii astfel ca acest bilanţ să se înfăţişeze la nivelul aştep­tărilor. Cum a înţeles Co- Imaginea înfloritoare a dezvoltării, ştiinţei, culturii şi artei Cea de a treia lună a Ex­poziţiei Realizărilor Econo­miei Naţionale — România 1969—oferă in continuare un prilej de profundă şi multila­terală cunoaştere a progresu­lui înregistrat în toate sec­toarele economiei şi culturii naţionale. Pe lingă marile pavilioane destinate industriei şi agricul­turii, itinerariul obişnuit al miilor de vizitatori cuprinde şi Pavilionul B, care înfăţi­şează imaginea înfloritoare a dezvoltării ştiinţei, culturii şi artei, cuprinzînd numeroase realizări, cunoscute şi preţuite în ţară şi în străinătate. Sectorul dedicat ştiinţei scoate în evidenţă preocupă­rile susţinute ale partidului Şi statului pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice, pentru legarea ei din ce în ce mai strînsă de nevoile producţiei, venim afirmarea tot mai de­cisă a ştiinţei româneşti pe plan mondial. Panouri expre­sive înfăţişează dinamica fon­durilor alocate din bugetul ţării pentru aparatura ştiinţi­fică şi alte utilaje : de la 818 milioane lei în 1960, la 1 794 milioane lei în 1969. Pe par­cursul unui deceniu, numărul oamenilor de ştiinţă din insti­tuţiile de cercetare a crescut cu 115 la sută. Un loc spe­cial în cadrul sectorului este rezervat invenţiilor româneşti distinse cu medalii de aur pe Saloanele internaţionale care au avut loc în acest an la Viena şi Bruxelles. Valorifica­rea în producţie a cercetării ştiinţifice este amplu exem­plificată, prin procente şi imagini referitoare la scurta­rea ciclului de cercetare, pro­iectare şi aplicare, în diver­sele ramuri ale industriei: construcţii, metalurgie, con­strucţii de maşini, chimie, transporturi, telecomunicaţii, precum şi în agricultură. In sfîrşit, un planiglob cu becuri de diferite culori mar­ C. BARBULESCU mitetul judeţean Braşov să acţioneze în spiritul acestor indicaţii ? — Chiar ieri a avut loc şe­dinţa biroului comitetului jude­ţean, lărgită prin participarea u­­nor factori cu care colaborăm direct, unde am analizat munca politică şi organizatorică des­făşurată pe şantierele de con­strucţii. După întoarcerea de la Bucureşti am procedat la radio­grafierea atentă a stadiului în­deplinirii programului de inves­tiţii pe primele trei trimestre a­­le anului în concordanţă cu sar­cinile organizaţiei noastre în a­­cest important sector al econo­miei naţionale. Cu acest prilej am sintetizat experienţa acumu­lată în timp, am evidenţiat ele­mentele pozitive, căutînd noi po­sibilităţi de a le amplifica. Dar aş vrea să menţionez că scopul principal al analizei realizate a fost acela de a stabili, pornind de la deficienţele semnalate pe şantierele de construcţii, in lu­mina Plenarei C.C. al U.T.C. din 10—11 octombrie a.c., măsuri destinate să conducă la creşte­rea participării tinerilor la rea­(Continuare în pag. a VlI-a) Pe şantierul termocentralei Mintia. Foto: C. CIOBOATĂ (Continuare in pag. a 7-a) Ce exemplu poate fi pentru tinerii din­vă­ţă­torul Măciucă ? Pe copertă, cu litere de-o şchioapă scrise cu tuş negru, doar două cuvinte : cazul Măciu­că... Parcurgem filele volumino­sului dosar încă neîncheiat. De­claraţiile paznicilor... procese verbale de constatare... caracteri­zări... „fotografieri“ cu de-amă­­nuntul a drumurilor bătute în seara furtului şi stenograme ale repetatelor confruntări... declara­ţiile făptaşilor furtului de porumb cu căruţa în seara zilei de 14 oc­tombrie. Dacă n-aş fi citit şi ul­tima pagină din dosar , decla­raţia prin care Virgil Măciucă îşi recunoştea vina — aş fi zis că e vorba de o născocire, de o acu­zare premeditat ţesută în zeci de pagini numai ca să fie blamat un om capabil, cinstit, preţuit în­ comună. Cunoşteam omul. 11 întîlnisem la catedră, vorbind cu patos elevilor din clasa sa des­pre raţiune şi cinste, explicând pe îndelete noţiunea de OM, îl ascultasem într-o şedinţă a pro­fesorilor argumentînd convingă­tor că pedagogic este să nu laşi neobservată nici cea mai neîn­semnată abatere de la discipli­nă a elevului. Mai ales la vîrsta de 7—10 ani cînd aceşti viitori OAMENI încep a-şi forma perso­nalitatea. Acvea, îl vedeam şi a­­cum susţinîndu-şi în adunarea generală a organizaţiei U.T.C. referatul: Efectul exemplului per­sonal în munca de educare co­munistă a tineretului, îl întîlni­sem muncind cot la cot cu tine­rii pe şantierele muncii voluntar­patriotice din comună. Văzusem cu cită încredere îl ascultau a­­ceştia. Citeam şi refuzam să (Continuare în pag. a VI-a) GH. FECIORU Noul complex de xilen de la Rafinăria Brazi ale cărui zece instalaţii montate sunt dotate, in cea mai mare parte, cu utilaje româneşti. I-am urmărit prelegerile timp de cinci ani. în toţi aceşti ani s-a ocupat în cursurile sale de probleme ale literaturii comparate. O singură dată l-am văzut făcînd gesturi ample şi ri­­dicînd tonul vocii. Altmin­teri, nu ieşea din matca so­brietăţii sale. Se pare că chiar dacă această sobrietate a fost la început o mască, cum o mască purta şi IVlaio­­rescu pe faţa lui, ea deve­nise cu timpul o normă. Privea lumea din condiţia Adnotări universi­ de GH. SUCIU omului superior, mişcarea valurilor o înregistra pînă la ultimul strop, dar faţa lui nu-şi preschimba culoarea pentru că el avea ştiinţă în acelaşi timp şi de pacea depusă in străfund. De a­­ceea nu a purtat niciodată polemici meschine şi nu a cutezat nimeni să ridice glas zeflemitor la argumen­tele lui. N-a avut deloc „nebunie“ și lucrul acesta ne face să-i înregistrăm, cu jenă, fiecare operă ca pe o rituală capodoperă. N-a fost un Călinescu... Era un profesor care ex­plica cel mai mic amănunt fără ca elevii să trăiască (Continuare în pag. a 11-a) — Ca profesor la Politeh­nică, credeţi că în domeniul pregătirii cadrelor ar trebui să se aducă ameliorări în ansam­blul stat-industrie-universitate, pentru a ţine pas cu progresul ştiinţific şi tehnologic? E. N. : Sigur. Deocamdată se observă un hiatus între cerce­tarea din învăţămînt şi necesi­tăţile industriei noastre moder­ne. Motiv pentru care trebuie folosite toate mijloacele ca cer­cetarea să corespundă cerinţe­lor vieţii economice şi ştiinţi­fice. E necesar deci să utilăm mai bine laboratoarele din fa­cultăţi, să fim total eficienţi — studenţi şi profesori — intrînd tot­odată cu mai mult ,curat în viaţă ştiinţifică internaţională, la nivel înalt. — Cum ar trebui organizată, E. N. : In învăţămîntul supe­rior tehnic din ţara noastră s-au introdus cursuri de tehni­cile ciberneticii şi cibernetica tehnică. Rămîne însă deschisă chestiunea organizării unor cursuri de cibernetică în sens larg, deşi se poate menţiona că unele încercări timide s-au în­treprins la Politehnica din Bucureşti. Ar fi însă, cred eu, necesare cursuri noi şi labora­toare adecvate. — Existente, după cite ştiu la Academia de Studii Econo­mice. E. N. : Exact. Aici, studiul ciberneticii se realizează în condiții excelente, creîndu-se­­de pildă, o secție cibernetică de calcul economic. ÎN PAG. A VI-A • De la OM­­ la OM de ION BĂIEŞU ÎN PAG. A VII-A ÎN PAG. A II-A • ACTUALITATEA PENTRU TINERET - AVANCRONICA T.V. - MUZICĂ UŞOARĂ Autonomia federaţiei de fotbal Exigenţa - singu­l criteriu eficient Nivelul submediocru al majo­rităţii dintre culegerile literare publicate de Casele creaţiei populare judeţene nu este o nou­tate­­ nu de mult, ziarul nostru s-a ocupat de ele şi demonstraţia a fost făcută, credem, convingă­tor, calitatea precară a acestor texte fiind, de altfel, evidentă. întrebarea este însă cum e po­sibil să apară asemenea cărţi şi de aceea mecanismul care produce în serie rebuturi literare se cere, pentru a găsi explica­ţia, demontat­­în resorturile sale intime. Mai întîi de toate, care sînt criteriile care stau la baza pu­blicării? Aici se tipăresc cărţi de literatură din motive şi după criterii cu totul altele decit cele pe care le-am putea crede în­dreptăţite să coordoneze o ase­menea activitate. Convorbirea pe care am avut-o cu tov. C. Do­­nea, directorul Casei creaţiei populare din Bacău, este revela­toare în acest sens. Domnia-sa respingea ideea după care asemenea culegeri ar trebui al­cătuite şi luate în considerare cu aceeaşi exigenţă cu care se operează asupra cariilor apă­rute la editurile de specialitate. Aceasta pentru că un volum edi­tat de o casă de creaţie nu vi­zează „veşnicia“, rostul lui fiind, în concepţia editorului, să în­curajeze nişte începători pe ca­lea „spinoasă“ a artei, încura­jare cu orice preţ ? Chiar cu preţul situării în zonele perife­rice ale creaţiei literare ? De regulă, o parte din culegerile editate sînt trimise — cu titlul de schimb de experienţă — la celelalte Case ale creaţiei popu­lare, o altă parte ajungînd la autori, iar RESTUL rămînînd în depozitele Casei creaţei popu­lare care le-a editat. Atunci în ce constă „încurajarea“ ? Să aibă oare şocul psihologic, pro­­­vocat de vederea numelui tipă­­rit, un efect atît de miraculos incit să transforme un aspirant lipsit de har la titlul de scrii­tor, într-un talent autentic ? Aşa cum se întîmplă cu cri­teriile ad­-hoc, nici acesta nu este respectat. Cum ne-am ex­plica altfel apariţia în multe cu­legeri a unor nume deja con­sacrate şi care, deci, nu mai au nevoie de „încurajare“ ? Un volum al Casei creaţiei popu­lare din Buzău — „Pe scuturi de aur“ — cuprinde chiar şi pos­tume. Bineînţeles, nu poate fi decât salutată iniţiativa de a readuce în actualitate nume de poeţi uitaţi, dar parcă aceasta este mai mult treaba unei edi­turi „adevărate“. Filiera editorială prin care subproducţiile de care vorbim sunt promovate este relativ sim­plă, ca să nu spunem, dacă a­­vem in vedere efectele, rudi­mentară. Metodistul cu literatu­ra al Casei creaţiei populare pregăteşte volumul şi-l tri­mite sau merge cu el la secţia de literatură a Casei centrale a creaţiei popu­lare. Aici, în cîteva zile, se ob­ţine „viza“ care deschide dru­mul, spre tipar. Am întrebat, la trei Case ale creaţiei dacă au fost cazuri cind s-au respins vo­lume. Numai două, dintr-un nu­măr impresionant de titluri : o baladă pentru Bicaz („prea bombastică, prea retorică, a unui colaborator prea insistent“ — V. Donose, metodist cu literatura la Casa creaţiei populare din Iaşi) — şi o carte de folclor poetic a Casei creaţiei populare din Buzău, asupra căreia vom mai reveni. Asigurată cu atîta generozitate, aprobarea Casei Centrale a Creaţiei, dintr-un proiectat „control de calitate“ a devenit un tic şi redactorii de carte sînt atît de siguri că o pot obţine pe ORICE text, incit re­glementările de tipărire sunt fă­cute — pentru a ciştiga timp — înainte de a se îndeplini această simplă formalitate. Alteori se renunţă definitiv la ea, aşa cum se întîmplă la Iaşi cu cîteva cărţi. ÎNCURAJAREA ESTE „UNSA" CU NEPRICEPERE Iată deci o întreagă „litera­tură“ promovată după un crite­riu oarecare, altul decit cel al SABIN BORCAN (Continuare în pag. a V-a) Platforma chimică a Borzesliului— un complex organism indus­trial a cărui funcționare ar fi imposibilă fără aportul automatizării. — în cadrul Politehnicii nu C­IVI­LEZAŢI­A CIBERNETICII de Prof. univ. EDMOND NICOLAU educată şi formată materia ce- i nuşie a civilizaţiei de mîine, * generaţia ciberneticienilor ? E. N. : Să ne înţelegem : eu­­ port convingerea nestrămutată , că cibernetica îşi pune ampren­ta pe întreaga activitate con­temporană, că ea­­ corespunde I unui mod de considerare a multor domenii ştiinţifice, teh­nice şi chiar artistice. Dar ar­­fi prezumţios din partea mea , să afirm că totul se reduce la cibernetică. — Vă întrebam nu despre I atotputernicia acestei ştiinţe, ci despre instruirea slujitorilor ei, care vor fi mai ales tinerii. I E. N. : Atunci să facem dis­tincţia dintre tehnicile ciber­netice, cibernetica tehnică­­ şi­­ bazele ciberneticii. In ţările dezvoltate industrial tehnicile ciberneticii sunt astăzi materii de liceu. Cred că acest exemplu­­ ar trebui urmat şi de noi. Am convingerea că bazele ciberne­ticii ar trebui să-şi găsească­­ locul chiar în învăţămîntul nos­tru de cultură generală. — Dar în studiul superior ?­­ Nu credeţi că se manifestă în această privinţă o scleroză a învăţămîntului politehnic ? funcţionează o secţie de ciber­netică ? E. N. : Nu. Deocamdată nu. — Carenţă, sper, în curînd remediată ţinînd seama de o­­bligaţiile de mîine ale tehnicii româneşti, care incumbă impe­rios modernizarea pregătirii, specializarea şi respecializarea continuă, în această ordine de idei, ce înseamnă, după opinia de„ educaţie permanentă astăzi, la noi ? E. N.: Obligaţia fiecăruia dintre noi de a fi mereu la cu­rent cu progresele ce se înre­gistrează,­­ întîi în propriul do­meniu şi apoi în alte domenii — interferenţa lor, după cum vă spuneam, amplificîndu-se permanent : pictura beneficiază de progresele chimiei macro­­moleculare, ingineria, de toate progresele electronicii, deci ale fizicii solidului, tot mai nume­roase ştiinţe de progresele ma­tematicii. — Dar ce forme de educaţie permanentă propuneţi ? Convorbire realizată de : VIORICA TANASESCU (Continuare în pag. a IV-a) DESIGN-ul — o nouă vocaţie socială a artei • Acesta este titlul anchetei iniţiată de ziarul nostru şi la care pentru început, răspund prof. univ. PAUL BORT­­NOVSCHI, şeful catedrei­ de estetică industrială, de la In­stitutul de arte plastice „N. Grigorescu" şi pictorul VASILE CELMARE, lector la același institut. pag. 5 „Aici, la locul nostru de muncă, facem dovada dragostei de patrie" • Capacitatea de dăruire a generaţiei tinere, eroismul ei, despre care ne vorbesc faptele, demonstrează înalta răs­pundere cu care ea participă alături de generaţiile mai vîrstnice la edificarea unei Românii mereu mai prospere. Reportajul-anchetă din pag. a 3-a, surprinde o serie de tineri în ipostaze ce vădesc un deosebit simț al datoriei sociale. pag. 3

Next