Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6390-6416)
1969-12-03 / nr. 6392
SPIRITUL MARILOR C ŞANTIERE — Tovarăşe Rîndaşu, în cadrul ciclului de convorbiri privind profilul actualei tinere generaţii, ne-am adresat azi dv. ca unei persoane care, nu numai prin natura preocupărilor dar şi prin vîrstă, poate privi obiectul discuţiei din interior, creionarea câtorva din trăsăturile de profil ale tineretului nostru puţind să constituie, în cazul de faţă, şi o încercare de autocaracterizare. ...Prestaţi o muncă de răspundere în cadrul organizaţiei de tineret dintr-un judeţ în perimetrul căruia se află amplasat unul dintre cele mai mari obiective industriale ale acestor decenii —, poate cel mai important : Şantierul sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier. Un obiectiv al construcţiei socialiste a cărui edificare presupune, prin monumentalitatea parametrilor tehnici, prin durata în timp a lucrărilor, prin condiţiile speciale de muncă, apariţia unor mutaţii nu numai în peisajul fizic al acestor locuri de la Dunăre, nu numai pe harta energetică a ţării, ci şi — poate ar trebui să spunem mai cu seamă — în relieful spiritual al oamenilor chemaţi să dea împlinire concretă acestei mari construcţii. Şi cum numărul acestor oameni depăşeşte în prezent cifra de 10 000 ; şi cum de la atacarea lucrărilor şi pînă în prezent pe şantier au lucrat, după cum ne arată evidenţele personalului, peste 30 000 de oameni; şi cum, în sfîrşit, niciodată media de vîrstă a constructorilor de aici n-a fost mai mare de 28 de ani, vă rugăm să vă axaţi contribuţia la ciclul de convorbiri iniţiate de ziarul nostru pe ideea : Tinera generaţie pe un mare şantier al socialismului : răspunderi, condiţii de muncă şi dezvoltare, univers spiritual. 1— Vorbeaţi şi despre o autocaracterizare. După cîte înţeleg, aţi fi socotit interesant pentru cititorii dv. să afle şi cîteva din trăsăturile de profil ale tînărului activist al organizaţiei de tineret. — In speţă, a acelui activist chemat să lucreze în mijlocul tinerilor de pe un mare şantier. — Ei bine, în legătură cu acest capitol aş avea, vă asigur, foarte multe de spus. în asemenea zone, atît la activiştii organelor locale cît şi la cei care răspund de comitetele de coordonare, de organizaţii de bază sau grupe se observă existenţa firească a unei mai mari apropieri de producţie — o apropiere specioasă aş spune —, o considerare a bunei reuşite a muncii unei organizaţii în primul rînd — cel mai adesea — exclusiv — prin prisma rezultatelor productive obţinute de membrii respectivei organizaţii ; deci o activitate în general, mai apropiată tradiţiilor cimentate, în munca organizaţiei de tineret, în anii Reconstrucţiei. — Chiar şi în ceea ce priveşte activitatea educativ-propagandistică ? — In acest domeniu, de care sunt chemat să răspund în organizaţia noastră judeţeană, disting două aspecte. Primul, pozitiv, după părerea mea, constă în aceea că munca propagandistic-educativă se duce azi cu mijloace mai moderne şi în spiritul felului de a fi şi de a gîndi al tinerilor de azi, tineri despre care s-a remarcat nu o dată, şi chiar în convorbirile anterioare publicate de „Scînteia tineretului“, că sunt, ca urmare a educaţiei ştiinţifice primite în şcoli, mai lucizi, mai pozitivişti, mai dornici de concret. Al doilea aspect, negativ, din păcate, şi asupra căruia partidul a atras nu o dată atenţia U.T.C.-ului, constă în aceea că, de multe ori, din dorinţa de a face o propagandă cît mai „lucidă“, cît mai „pozitivistă“, din dorinţa de a evita lozincardul şi entuziasmul fără acoperire, ni se întîmplă nouă înşine să... aaruncăm, o dată cu apa din copaie, şi pruncul, adică să nu venim în întîmpinarea tocmai a ceea ce aparţine fundamente tineretului : generozitatea sufletească, puterea de dăruire, înclinarea spre a se dedica cu întreaga lui fiinţă unui ideal — atunci cînd idealul respectiv îi este prezentat expresiv, în culorile lui cele mai vii şi, deci, cele mai adevărate. Dar despre toate acestea, ele ţinînd de pro- PETRE DRAGU (Continuare în pag. a V-a) Convorbire cu tovarăşul •IOSIF IMBAŞU, secretar .2 a Comitetului judeţem Mehedinţi al CXC. mm COMPARTIMENT DE CLASA AIIA Că farfuriile zburătoare sunt într-adevăr o chestiune serioasă se poate deduce, presupun, din cartea publicistului americani Frank Edwards. De asta am și luat-o intr-o mai lungă călătorie cu trenul. N-am citit însă decit primele pagini, lectura fiindu-mi întreruptă de un interlocutor care, văzînd cartea, m-a întrebat ce părere am „despre drăcoveniile astea : există sau nu ?“. I-am răspuns că mă preocupă subiectul şi îmi trebuie timp să mă documentez... Apoi omul a simţit nevoia să se clarifice unde călătoresc, unde lucrez, dacă cunosc situaţia cu maşinile, îl interesau mai ales automobilele pentru că dînsul şi cu ginerele (mi-l prezintă) tocmai se întorc de la Braşov unde au fost să cumpere un „Gordini“. Cum se poate că nu controlează preţurile de vînzare ale maşinilor particulare ? Au la ei 55 de mii de lei şi cu toate astea se înorc acasă fără „Gordini" care la preţ de stat costă 43 de mii, după cite au aflat, iar individul le ceruse pe maşina care parcursese 13000 kilometri 59 de mii. în fapt — cum m-am convins — momentan nu erau necăjiţi că respectivul ceruse prea mult, ci pentru că lor le-au lipsit 4 mii de lei. „Şi cînd te gindeşti că numai pentru patru mii venim înapoi fără maşină !“ — adăugă ţăranul, căci ţăran era, dintr-o comună de lingă Topliţa, situată într-o zonă de munte. L-am privit şi i-am spus că cel mai potrivit este să se înscrie la maşină şi să aştepte, ca toată lumea care îşi doreşte automobil şi nu-i încurajează pe şperţari. Venind vorba de şperţari, mi-a mărturisit cît de uşor îşi îngroaşă alţii obrazul ca, de exemplu, gestionarul magazinului de la ei din comuna care îşi face parte, printre multe altele, cîntărind la vînzare mălaiul cu sac cu tot , sau unul cu funcţie mare în comună, care a luat pietrişul adus prin contribuţia voluntară a cetăţenilor pentru a se construi un pod şi şi-a durat casă, iar CORNEL POGACEANU (Continuare în pag. a V-a) Proletari din toate ţările, uniţî-vă! ANUL XXVI, SERIA II, NR. 63926 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 Oră de laborator la Universitatea din Craiova. Foto : EMIL COJOCARU Paginile 3 4 | PRELUDIU NR. 29 DIN CUPRINS : ITINERAR LIRIC PRIN CE SE REMARCAU MARII SCRIITORI LAVÎRSTA NOASTRĂ? UN CENACLUÎNVINGĂTOR ÎN COMPETIȚIE CU RĂZBUNĂTORII" Pag. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET Pag. 5 SPORT ÎN OBIECTIV, îndeplinirea planului anual RESURSE IDENTIFICATE IN PERIMETRUL DISCIPLINEI La capătul a 10 luni die activitate Uzina „Automatica“ din Bucureşti se afla în situaţia de a nu-şi fi realizat integral planul de producţie pe sortimente. Faptul se datoreşte nelivrării în termenele stipulate în contracte a unor materiale şi aparate — necesare finisării panourilor de automatizare, produselor de telecomunicaţii radio şi tehnica vidului, aparatelor de măsură şi control reglat — de către furnizorii interni din cadrul Centralei industriale de electronică şi automatizări precum şi de către partenerii externi, în timpul trecut de la 1 octombrie o parte din restanţe au fost recuperate preconizînduse ca întreaga gamă de materiale şi aparate nelivrate încă să intre pe poarta uzinei în scurtă vreme. Firesc, în aceste condiţii pentru îndeplinirea planului sortimental este imperios necesară alertarea ritmului de lucru, deziderat ce poate fi obţinut în primul rînd prin întărirea în toate sectoarele a disciplinei de producţie şi a muncii. Acţiunea vizează direct organizaţia U.T.C., comitetul ei coordonator, presupune intervenţia lor nemijlocită. Ne permitem o asemenea afirmaţie întrucât o seamă din deficienţele existente la acest capitol — număr mare de absenţe nemotivate, folosirea incompletă a celor 480 de minute, nerespectarea prescripţiilor tehnologice — se datorează tinerilor, modului în care o parte din ei se achită de obligaţiile profesionale. Ce s-a făcut în acest sens, cum a înţeles şi înţelege organizaţia U.T.C. să-şi mărească contribuţia la efortul general de recuperare a restanţelor înregistrate ? întrebarea capătă mai mult GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a V-a) Delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, a plecat la Moscova Marţi la amiază, a părăsit Capitala, plecînd spre Moscova, delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, care va participa la întâlnirea conducătorilor de partid şi de stat din R. P. Bulgaria, R. S. Cehoslovacă, R. D. Germană, R.P. Polonă, Republica Socialistă România, R. P. Ungară şi U.R.S.S. Din delegaţie fac parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Corneliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii Emil Bodnaraş,Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Vărdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Dragănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Manea Mănescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Dumitru Popa, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Păţan, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, conducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. Erau de faţă V. S. Tihunov, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Uniunii Sovietice la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. (Agerpres) SOSIREA LA MOSCOVA MOSCOVA 2. — Corespondentul Agerpres, L. Duţă, transmite : Delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care va participa la întîlnirea conducătorilor de partid şi de stat din R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R. D. Germană, R.P. Polonă, Republica Socialistă România, R.P. Ungară şi U.R.S.S, a sosit marţi seara la Moscova. La aeroportul Şeremetievo, delegaţia a fost întîmpinată de tovarăşii L. I. Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S., N. V. Podgornîi, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., A. N. Kosîghin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., A. N. Selepin, membru al Biroului Politic, al C.C. al P.C.U.S., K. F. Katusev, secretar al C.C. al P.C.U.S., A. A. Gromîko, membru al C.C. al P.C.U.S., ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., K. Rusakov, şef de secţie la C.C. al P.C.U.S. Pe aeroport se aflau, de asemenea, Teodor Marinescu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Uniunea Sovietică, și membri ai ambasadei. RADIOGRAFIA CULTURALĂ A UNUI JUDEŢD ALBA Activitatea culturală de masă într-un judeţ recent înfiinţat, cum este judeţul Alba, nu poate furniza, fireşte, date spectaculoase. Dar poate fi un generos obiect al unor consideraţii asupra viabilităţii şi audienţei ei în rîndul publicului larg. In unele aspecte ale sale aflat încă în stadiul de iniţiativă, fenomenul cultural de masă dintr-un asemenea judeţ face mai sugestiv vizibil procesul de cristalizare a unui mod de acţiune generat de înseşi realităţile de aici. Lipsa unor instituţii culturale profesionalizate creează o situaţie-test pentru cultura de masă , în ce măsură le suplineşte ea absenţa, cum adică, reuşeşte să promoveze acte de autentică cultură. Viaţa culturală a unui judeţ este, fără îndoială, un fenomen complex şi dinamic; în perimetrul ei se înscriu acţiunile unor organizaţii şi organe diferite. Nu este mai puţin adevărat că efortul cultural nu trebuie făcut la întîmplare şi ar fi, deci, interesant de urmărit modul în care îşi coordonează activitatea diverşi factori interesaţi, între care şi organizaţia U.T.C., cu responsabilităţi din ce în ce mai mari, în pas cu exigenţele sporite ale tinerilor. In judeţul Alba funcţionează trei universităţi populare (laAlba Iulia, Blaj şi Sebeş) şi o universitate muncitorească (la Cugir), cu un total de 19 cursuri, în afară de cercurile de limbi străine. Din numărul total de cursanţi (800), aproape jumătate sunt tineri. Procentul acesta ridicat impune examinarea unei relaţii : tineri — universitatea populară. Un principiu esenţial al învăţămîntului popular este acela al funcţionalităţii. Fiecare cursant este o individualitate şi ideal ar fi ca universitatea populară, în organizarea activităţii sale, să ţină seama de coordonatele culturale şi temperamentale ale acestor individualităţi. Lucru, practic, imposibil , aşa că realizabilă nu rămîne decit activizarea principiului la nivelul categoriei de cursanţi. Nu afirmăm o noutate spunînd că tineretul formează o astfel de categorie specifică, vîrstă fiind doar sensul exterior al ei. Altele sînt notele definitorii de luat în considerare într-un eventual proces de educare : un anume orizont cultural, o prehensiune pentru anumite valori, o receptivitate maximă la unele forme. O confruntare cu realitatea din judeţul Alba face din aceste consideraţii platonice enunţuri teoretice. Universităţile populare de aici par a nu ţine seama că jumătate din auditori sunt tineri. Să luăm, de pildă, universitatea populară din Alba Iulia. Ce îl poate interesa oare pe tînăr aici ? Cursul intitulat pretenţios şi impropriu : „Probleme ale legislaţiei socialiste“ care cuprinde teme ca „Principiile legii pensiilor“ sau „Drepturile şi îndatoririle angajaţilor C.F.R. “ prevăzute de regulamentul de ordine interioară, instrucţiuni şi ordine ale Ministerului Căilor Ferate“ ? Fără îndoială, temele îşi au importanţa lor, depinde de înălţimea de la care te priveşti, dar parcă sunt subiecte prea de adunare cu salariaţii. Un alt curs — „Economia întreprinderii industriale“ — cu teme reclamînd fiecare o dezvoltare de un curs, nu poate interesa, prin natura caracterului său special, decit un număr restrîns de oameni, conducători de întreprinderi, economişti ; al treilea îşi află o oarecare justificare, pentru că oferă indicaţii practice de igienă a muncii. In sfîrşit, ultimul (şi îi spunem ultimul nu pentru că îl cităm la coadă, ci pentru că pare să fie considerat de minimă importanţă, nefixîndui-se, de pildă, nici datele temelor şi nici lectorii), se cheamă „Mică enciclopedie“ şi încearcă în fine o palidă informare culturală. Se pare că limitele programei Universităţii populare din Alba Iulia îşi au cauzele într-o concepţie unilaterală asupra rolului istituţiei ca atare. Gîndită doar ca o formă de strictă specializare, universitatea se transformă într-un fel de instructaj, în care temele de protecţie a muncii şi de popularizare a regulamentelor de ordine interioară îşi au loc de cinste. Universitatea muncitorească sau populară este însă, în primul rînd, universitate, adică locul unde şi de unde se incită la cultură. Ciclurile de conferinţe ar trebui să fie astfel concepute încît"Să propună o informare culturală deschizătoare de orizonturi noi. Justificările care ne-au fost furnizate (că unele cursuri se desfăşoară la fabrici — „Refractara“. ..Ardeleana“) nu se susţin , cu atît mai mult tinerii muncitori au nevoie de instrucţie. Trebuia găsit un mai stabil echilibru între specificul locului de muncă şi sensul cui- SABIN BORCAN (Continuare în pag. a II-a) BRIMURILE BUETISMULUI (I) S-a scris şi se va mai scrie despre navetism. Şi nu fiindcă ar reprezenta un subiect inepuizabil, ci pentru că fenomenul este într-o măsură rezultatul ritmurilor moderne de dezvoltare a vieţii social-economice, în întreaga lume, în ţara noastră navetismul este strîns legat de înflorirea marilor centre ale populaţiei. Activitatea economică a municipiului Bucureşti, de pildă (17,7 la sută din volumul producţiei industriale pe ţară în 1968), antrenează forţe de muncă numeroase, cheamă pe şantiere şi în fabrici oameni din oraş dar şi din afara lui, din zonele judeţelor apropiate, într-o dimineaţă obişnuită a sâptâmînii, peste 50 000 de oameni pulsează spre Capitală şi invers. Populaţia unui orăşel mijlociu se află la acele ore în trenuri obişnuite sau speciale, în autobuze D.R.T.A. sau curse I.T.B. Dar trebuie spus de la început că pentru o parte însemnată a componenţilor acestei armate navetismul nu mai reprezintă o condiţie obiectivă a activităţii lor profesionale. Este vorba despre acei oameni care, deşi optează din anii facultăţii pentru o profesie practicabilă şi în mediul rural şi uneori numai în mediul rural — profesori, medici, agronomi sau ingineri mecanizatori etc. — nu se stabilesc cu domiciliul la locul lor de munca şi se complac într-un du-te vino dăunător vieţii social-economice şi, după cum vom vedea din cele relatate în continuare, chiar lor înşile. CABINETUL ESTE DESCHIS ÎNTRE DOUĂ TRENURI... „Navetiştii despre care vorbiţi sunt pentru noi ca o rană deschisă — declara tovarăşul GHEORGHE LEANCA, secretarul Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Dîmboviţa. Apropierea Bucureştiului şi existenţa unor căi de circulaţie intensă in judeţul nostru favorizează înflorirea navetismului. Sunt comune aflate de-a lungul magistralelor rutiere, unde mai mult din jumătatea numărului de specialişti sunt simple păsări călătoare. La Cojasca, la Titu, la Lunguieţ, la Branişte etc. navetiştii stau in comună intre două trenuri sau două curse auto. Se limitează la numărul strict de ore, ba îşi fac şi un program preferenţial. Dacă maşina ajunge în comună la orele nouă, la orele nouă începe şi medicul consultaţiile. Recent, noi am eliberat din funcţie un medic pentru asemenea abateri repetate. După terminarea orelor la şcoală sau la cabinet, profesorii şi medicii au datoria, unii să viziteze copiii, să vadă cum trăiesc, cum se ocupă părinţii de educaţia lor, ceilalţi să viziteze familiile, să verifice igiena locurilor de utilitate publică, să dea îndrumări în ultimă instanţă toţi au datoria să cunoască nevoile satului, să participe la rezolvarea problemelor sale importante. Agronomii şi zootehniştii— şi n-aş vrea să fac aici o listă a atribuţiilor profesionale — au cel mai însemnat rol în ridicarea vieţii economice. In fapt însă aceşti specialişti fugind de colocolo, obosiţi de timpul plictisitor al navetei care, uneori, le răpeşte pînă la 4-15 ore zilnic, au un slab randament profesional, nu se achită de unele îndatoriri elementare“. In sprijinul acestor afirmaţii de-a lungul raidului în judeţul Dîmboviţa şi în alte judeţe mi s-au relatat numeroase cazuri. Să fie oare întîmplător faptul că, de obicei, în comunele în care peste jumătate din specialişti sunt navetişti, printre aceştia numărîndu-se şi cei din agricultură, recoltele sunt slabe ? In unele locuri cantităţi mari de legume şi fructe s-au depreciat fiindcă nu s-au îndeplinit la timp muncile necesare , agronomii neasigurînd o asistenţă tehnică neîntreruptă. Inginerul MIRCEA CEHLAROV de la C.A.P. Bolovan a fost sancţionat Reportaj-anchetă de VICTOR CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a II-a) TINERII ȘI UNIVERSITATEA POPULARĂ