Scînteia Tineretului, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6417-6441)

1970-01-29 / nr. 6439

C­OMUNICAT cu privire la îndeplinirea planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale a Republicii Socialiste România, pe anul 1969 In 1969 s-au înregistrat rea­lizări de seamă in toate dome­niile vieţii economice şi so­ciale. Au fost obţinute rezul­tate pozitive în realizarea o­­biectivelor stabilite pentru cel de al patrulea an al cincina­lului , economia naţională a cunoscut şi în acest an o evolu­ţie dinamică, a crescut produc­ţia materială, a sporit venitul în anul 1969 a crescut po­tenţialul de producţie şi s-a lărgit baza materială a acti­vităţii social-culturale şi de servicii pentru populaţie, prin darea în exploatare a peste 700 capacităţi şi obiective im­portante în industrie, agricul­tură, transporturi, comerţ, în­­văţămint, cultură, ocrotirea sănătăţii şi în alte domenii. Au crescut acumulările băneşti ale statului, s-au întărit fi­nanţele ţării, au sporit re­sursele necesare dezvoltării economiei naţionale. naţional, a continuat procesul de modernizare a ramurilor economice, de dezvoltare a şti­inţei, culturii şi artei, de ri­dicare a nivelului de trai al populaţiei. Tabloul dezvoltării de an­samblu a economiei naţionale în anul 1969 este caracterizat de următoarele date : Aplicarea în continuare a măsurilor de perfecţionare a organizării, conducerii şi pla­nificării economiei naţionale, înfiinţarea în anul 1969 a cen­tralelor, combinatelor şi gru­purilor de întreprinderi, au creat condiţii pentru mai bu­na funcţionare a întregului mecanism economic, îmbună­tăţirea activităţii productive, folosirea mai raţională a mij­loacelor materiale şi a forţei de muncă, creşterea eficienţei economice. La majoritatea produselor, planul a fost îndeplinit, obţi­­nîndu-se importante cantităţi peste prevederi. La unele pro­duse planul nu s-a realizat datorită întîrzierilor în pune­rea în funcţiune a unor capa­cităţi de producţie, în special din industria chimică, unor neajunsuri în aprovizionarea cu materii prime şi materiale şi în cooperarea dintre în­treprinderi, îndeosebi in in­dustria construcţiilor de ma­şini. în industria alimentară, rămînerile în urmă au fost determinate de neasigurarea cu materii prime agricole, precum şi de unele deficienţe în organizarea preluării şi transportului produselor ve­getale. S-au manifestat, de a­­semenea, deficienţe în dome­niul respectării disciplinei contractuale de către unele în­treprinderi, ceea ce a avut re­percusiuni negative asupra îndeplinirii planului de pro­ducţie de către unele unităţi, realizării prevederilor la in­vestiţii, la livrări pentru ex­port şi către fondul pieţii. în anul 1969 potenţialul in­dustriei a crescut prin pune­rea în funcţiune a unui număr de 250 capacităţi şi obiective importante. în industria energiei elec­trice şi termice au fost date în funcţiune grupuri electrogene cu o putere instalată de peste 800 MW în centralele Bor­­zeşti, Deva, Galaţi şi altele; au fost construite noi linii e­­lectrice aeriene de 110, 220 şi 400 kW, în lungime de aproa­pe 1100 km. în industria petrolului, au intrat în producţie Rafinăria Piteşti, Rafinăria Crişana şi instalaţii la Rafinăria Brazi- Ploieşti, în industria minieră, au fost date în funcţiune carierele de lignit Gîrla, Beteroaga, Tis­­mana, minele de lignit Lu­­poaia şi Roşiuţa din bazinul Motru-Rovinari, precum şi noi capacităţi de producţie pentru extracţia minereurilor neferoase, în industria metalurgiei feroase, la Combinatul side­rurgic Galaţi s-a dat în func­ţiune un furnal de 1 700 mc, s-a mărit capacitatea sectoru­lui oţelărie cu încă un con­­vertizor de 1 250 000 tone ; la Combinatul siderurgic Hune­doara a sporit capacitatea pen­tru producţia de oţel electric cu 125 000 tone şi a sectorului de laminare cu peste 900 000 tone laminate. în industria construcţiilor de maşini au fost date în func­ţiune noi capacităţi de pro­ducţie la Uzina „Electro­­putere“-Craiova, la Fabrica de cabluri şi materiale electro­­izolante Bucureşti, la între­prinderea „Electroprecizia“­Săcele, la Uzina „Electronica“­­Bucureşti, la Uzina „Tracto­­rul“-Braşov. în industria chimică s-au dat în funcţiune instalaţii la Combinatul petrochimic Pi­teşti, la Combinatul chimic Rîmnicu Vîlcea şi la Uzina de fibre sintetice Iaşi. De aseme­nea, s-a dezvoltat capacitatea de producţie cu 300 mii gar­nituri anvelope şi camere de aer la Uzina de anvelope „Vic­toria“ -Floreşti, precum şi la Uzina de aluminiu Slatina cu 27 000 tone aluminiu. în industria materialelor de construcţii s-au dat în funcţiu­ne: două linii tehnologice a 320 000 tone ciment la Medgi­dia, o capacitate de 5,3 milioa­ne metri pătraţi geam la Tîrnăveni, trei fabrici de pro­duse ceramice la Iaşi, Urziceni şi Bîrseşti, o fabrică pentru producţia elementelor pre­fabricate din beton armat la Hunedoara, în industria lemnului s-au dat în exploatare Fabrica de mobilă Oradea, Fabrica de platforme pentru autocamioa­ne Braşov, secţia furnir din cadrul Combinatului de ex­ploatare şi industrializare a lemnului Sighet. în industria uşoară au intrat în producţie Fabrica de trico­taje de bumbac Suceava, în­treprinderea de ţesături şi fire din lină, fibre artificale şi sin­tetice „Argeşana“-Piteşti, Fa­brica de talpă şi­­ încălţăminte din cauciuc Drăgăşani, Tăbăcă­­ria minerală Corabia, în industria alimentară au început să producă Fabrica de ulei Slobozia, Fabrica de za­hăr Oradea, fabricile de pro­duse lactate Luduş şi Brăila, Fabrica de bere Piteşti, Fabri­ca de conserve de legume şi fructe Calafat. în anul 1969 a continuat in­troducerea şi extinderea teh­nicii noi, prin înzestrarea în­treprinderilor cu maşini, uti­laje şi instalaţii de înaltă teh­nicitate, aplicarea unor tehno­logii avansate, mecanizarea şi automatizarea unor noi pro­cese de producţie, asimilarea (Continuare în pag. a IlI-a) Anul 1969 în procente faţă de 1968 Produsul social Venitul naţional Volumul investiţiilor din fondurile centralizate ale statului Fondurile fixe puse în funcţiune din investiţii centralizate ale statului Producţia globală industrială Producţia de construcţii-montaj Producţia globală agricolă Volumul comerţului exterior Numărul salariaţilor Productivitatea muncii în industria republicană Veniturile băneşti ale populaţiei de la sectorul socialist Vînzările de mărfuri cu amănuntul prin comerţul socialist Cheltuielile social-culturale de la bugetul de stat 107,4 107.3 100,1 114,2 110.7 105.7 104.8 103.4 103.4 105.5 106,1 104,7 110,0 ’2 s * £n5 a E &■§ o n S tras 3 2 3 •O o c oja “■.a e a- 0.5 o _ pe 2 u -S.g fi­­,2,2 mii tone mii tone din care t otel aliat mii tone Laminate finite pline mii tone Cărbune extras mii tone Tiței extras mii tone Benzine _ mii tone Motorina mii tone Gaze naturale — total mii. mc din care : — gaz metan extras mii. mc Energie electrică mil. kWh Aluminiu primar şi aliaje de aluminiu tone Mașini-unelte pentru aşchierea metalelor buc. Mijloace de automatizare mii. lei Locomotive Diesel și electrice magistrale buc. Vagoane de marfă pentru linii magistrale buc.echiv. 3477 5540 330 3810 19152 13240 2620 4593 24087 19066 31491 8905­1 13578 756 214­4 osu 7838 Autovehicule buc. 56998 din care : — autocamioane buc. 28331 — autoturisme buc. 19145 — autobuze buc. 1750 Tractoare fizice (40, 65 și 130 CP) mii buc. 24.­ Rulmenți mii buc. 22182 Produse sodice mii tone 916 Acid sulfuric monohidrat mii tone 838 îngrășăminte chimice (100 la sută substanță activă) mii tone 720 Negru de fum tone 56423 Materiale plastice și răşini sintetice (sută la sută) mii tone 137 Fibre și fire chimice tone 56437 Anvelope auto-tractor-avion mii buc. 2147 Cauciuc sintetic tone 55207 Hîrtie mii tone 398 Ciment mii tone 7515 Prefabricate din beton armat mii mc. 1921 Geamuri trase (în echivalent 2 mm grosime) mii mp. 32385 Cherestea mii mc. 5262 Plăci din particule aglomerate și fibrolemnoase mii tone 379 Mobilă mii. lei 5087 Țesături mii mp 561738 Tricotaje mii buc. 121642 Confecții textile mii. iei 11438 încălțăminte mii per. 62898 Televizoare mii buc. 221 Aparate de radio mii buc. 428 Frigidere mii buc. 147 Carne mii tone 417 Preparate şi conserve din carne mii tone 118 Peşte mii tone 42.2 Bere mii hi. 3707 Lapte de consum (inclusiv lapte praf). mii hl. 4003 Brînzeturi tone 67545 Unt tone 30806 Zahăr mii tone 428 Ulei comestibil mii tone 291 Conserve de legume și fructe mii tone 300 116.2 116.6 104.4 112.5 112.5 99,7 99.4 105.2 109.8 110.7 113.2 117.5 116.1 147.6 128.1 107.9 146.8 118.8 249.5 109.1 117.4 110.3 121.5 103.5 119.5 102.8 105.8 105.5 117.4 102.3 104.7 107.0 112.9 114.3 100.5 111.6 115.5 109.3 116.7 112.1 102.2 137.8 110.3 99.2 97.1 112.6 108.7 105.6 103.2 114.7 107.8 111.7 108.7 120.3 I. INDUSTRIE Volumul producţiei globale, realizat în anul 1969, însumea­ză aproape 265 miliarde lei, planul fiind îndeplinit în pro­porţie de 100,2 la sută; va­loarea producţiei obţinute pe­­Planul producţiei marfă şi al prestărilor de servicii a fost îndeplinit în proporţie de 108,5 la sută de către unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti şi de 107,1 la sută de către cele ale cooperaţiei de consum. în comparaţie cu anul 1968 producţia globală industrială a crescut cu 10,7 la sută, a­­dică cu 25,4 miliarde lei. Po­tenţialul industriei noastre so­cialiste este oglindit de faptul că producţia anului 1969 este aproape egală cu producţia obţinută în întreaga perioadă 1951—1956. în cei patru ani ai cincinalului, producţia glo­bală industrială a crescut în­­tr-un ritm mediu anual de 11,9 la sută, depăşindu-se ast­fel limita superioară — 11,4 la sută — prevăzută prin pla­nul cincinal pentru această perioadă, în aceşti 4 ani, pro­te prevederi reprezintă 472 milioane lei. Pe ministere şi la întreprin­derile industriale ale consiliilor populare, planul producţiei globale industriale a fost în­deplinit astfel: ducţia mijloacelor de produc­ţie a sporit în medie anual cu 12,8 la sută, iar producţia bu­nurilor de consum cu 10,4 la sută, înfăptuindu-se indicaţiile Congresului al XX-lea al Par­tidului Comunist Român, o dezvoltare mai rapidă au cu­noscut ramurile şi subramu­­rile de care depind­ progresul tehnic şi valorificarea superi­oară a resurselor economiei. Faţă de anul 1968, producţia industriei electrotehnice şi e­­lectronice a crescut cu 22,6 la sută, a industriei de mecanică fină şi optică cu 16,4 la sută, a industriei petrochimice cu 37,5 la sută. Volumul producţiei obţinute în anul 1969 la produsele in­dustriale de bază, în compara­ţie cu realizările din anul 1968, se prezintă astfel : Procentul de îndeplinire a planului Ministerul Energiei Electrice 103,7 Ministerul Minelor 101,5 Ministerul Petrolului 102,1 Ministerul Industriei Metalurgice 100,6 Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini 100,4 Ministerul Industriei Chimice 99,8 Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii 100,5 Ministerul Industriei Lemnului 101,5 Ministerul Industriei Uşoare 103,3 Ministerul Industriei Alimentare 93,7 Ministerul Transporturilor 102,6 Consiliile populare 101,0 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ' ' -• N­ . f. jit |g| tineretului­­ . ............................ ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6439­6 PAGINI — 30 BANI JOI 29 IANUARIE 1970 ÎN PAG. A­­4-Ai • CRONICA LITERARA „Cenusa" de GRIGORE ARBORE „Femios" de SEBASTIAN COSTIN • 1NTILNIRE CU CAPODO­PERA „NEFERTITI" ÎN PAG. A 5-A i ANTICAMERELE ARENEI • La Tomnatic, tofi iubesc sportul ! • Un subiect actual si pre­zent — Handbalul. • Noutăfi din hochei • Clubul suporterilor echi­pei naționale. Băieţii erau, amîndoi, înalţi, cu o ţinută rezervată, vorbeau frumos, utilizînd asemenea ex­presii care arată că omul şi-a modelat spiritul la flacăra cărţii. Există, intr-adevăr, o notă de nobleţe şi inteligenţă, de supe­rioritate în sensibilitate pe care o dă învăţătura. Nu este o în­­tîmplare rezultatul unei inten­sive pedagogii aplicată tînărului la o anumită vîrstă, şi noi toţi înţelegem aceasta prea bine. Aşa se şi explică în bună parte ava­lanşa de tineri care bat la por­ţile şcolilor de toate gradele : intrarea în şcoală devine o primă garanţie că tînărul sau tînăra vor creşte, vor ieşi alt­fel, cu carte... şi nu numai cu aptitudinile date de natură. Dar dacă mă aflam acolo, în biroul maiştrilor de la Servi­ciul mecanic de reparaţii al Combinatului Chimic din Făgă­raş, era tocmai pentru că, în ciuda celor afirmate mai sus, au­zisem despre acei doi băieţi — Ion Vecerdea şi Ion Bozdog — pe care tocmai îi lăudam, lu­cruri pe lingă care, dacă ţii la tinereţe şi la visurile ei, nu poţi trece uşor. Amîndoi aceşti băieţi au terminat liceul, au în­cercat la facultate, n-au reuşit, iar din clipa reîntoarcerii la lu­cru s-a observat că s-a petre­cut „ceva“ cu ei, că nu mai sunt la fel ca înainte. „Muncesc ca nişte obosiţi", îmi spusese ci­neva. „Dar poate că sunt, in­tr-adevăr, obosiţi...“. „Nu, nu. Au avut destul timp să se odih­nească după examene...“. Am stat de vorbă şi n-au tă­găduit : avuseseră o dorinţă, să urmeze o facultate, şi nu şi-au putut-o îndeplini. S-au dovedit alţii mai buni,­­ca ei, mai bine­­pregătiţi, îşi dau seama. — Am făcut liceul degeaba... a zis Bozdog vrînd să sublinieze cauza „încetinelii“ care-i carac­terizează acum munca. — Eu m-am întors la lucru... a spus Vecerdea cu o notă de resemnare. Deocamdată... — Nu te-ai întors încă, Ioane, l-a lămurit maistrul Bucea. Hai să ne aducem amîndoi aminte cum lucrai cu o vreme in urmă, cine era Vecerdea în echipa de trei pe care o știi. Pe cine tri­miteam noi unde era lucrul cel mai greu ? — Da, meștere, dar atunci dacă munceam bine mă pre­­ţuiaţi... — Acum nu te preţuim cînd munceşti bine ? — Acum am liceul... îmi a­cordă cineva vreo consideraţie pentru asta ? Cînd am cerut să fiu trecut în altă secţie, unde era un post mai uşor, aţi pre­ferat să-l daţi pe altul, mai pu­ţin pregătit, iar pe mine m-aţi lăsat la ceea ce e mai greu, la mizeria de pe lume. Nu spun eu că am învăţat carte degeaba ?... — Cum degeaba ? — Păi la ce-mi foloseşte mie că am făcut liceul ? Mi s-a mo­dificat cumva categoria de în­cadrare ? (La altă secţie, la Laborato­rul de verificat şi reparat ele­mente de automatizare, primi­sem, de­ la alţi doi tineri, Ele­na Portic şi Mircea Grindean, exact acelaşi argument : nu li s-a mărit categoria de încadrare, deci au învăţat fără rost...). Mi s-a părut normal să dis­cutăm mai amănunţit, şi mi se pare firesc să reproducem şi aici răspunsurile care au fost date celor cîţiva supăraţi că sînt absolvenţi de liceu, trişti (?) şi convinşi că era mai bine să rămînă „aşa cum fuseseră...“ 1. Mai întîi, pentru un tînăr care nu merge „mai departe“ absolvirea unui liceu este, în fapt, o pierdere de vreme ? Ne-am mai exprimat şi cu alte prelejuri uimirea în faţa acestei concepţii. Adică evoluţia ta, ca om, nu contează nimic ? Nu numai cei doi, Vecerdea şi Boz­dog, dar şi ceilalţi — Elena Portic şi Mircea Grindean — confirmau tot prin ţinută, prin conversaţie, prin fineţe dacă vreţi, calitatea umană superioară pe care­ le-a dat-o şcoala. Deşi lucrează­ ca muncitoare, n-aş spune că Elena Portic se deo­sebeşte cu ceva de ţinuta unei inginere, şi cred că dacă i s-ar spune că este inferioară prin comportamentul general s-ar EUGEN FLORESCU (Continuare în pag. a TV-a) UN BASTON DE MAREŞAL ELEVUL ÎȘI ALEGE MESERIA, ORI MESERIA PE ELEV? Pregătind muncitori ai unei tehnici avansate, instruind mun­citorul de mîine, fiind un tip de învățămînt specializat, pro­blema fundamentală a școlii profesionale ramine sectorul in­struirii practice. Județul Dîmbovița ne oferă terenul unor constatări pe a­­ceasta temă. Trei sînt argumentele care justifică alegerea ju­dețului. în primul rînd, specificul lui economic a determinat organizarea de școli profesionale care ne permit să­ extin­dem analiza asupra a cel puțin trei sectoare economice im­portante (agricol, petrolier, metalurgic) ; în al doilea rînd, o­­biectivele industriale mari, prevăzute a fi realizate pe­ teri­toriul județului, impun o concepție de largă perspectivă în privinţa calificării muncitorilor din sectorul industrial; în al treilea rînd (nicidecum ultimul ca însemnătate, însă­ interven­ţia activă, multilaterală a comitetului judeţean U.T.C. în toate domeniile activităţii elevilor din şcolile profesionale. Şcolile profesionale ale jude­ţului cuprind aproximativ 7 500 de elevi şi numărul acesta este în fiecare an completat de cei care, terminînd școala generală, aspiră la titlul de muncitor. Deruta începe în momentul alegerii profesiei, în momentul în care se pune mai precis între­barea : orice meserie­­ sau me­seria de mecanizator, sondor, strungar etc ? în cererile de în­scriere la examenul de admitere se specifică una din meseriile cuprinse în profilul şcolii; mo­tivele opţiunii sunt strict intime, modul de selecţie, însă, absolut nediferenţiat. Situaţia pune o multitudine de probleme legate de orientarea şcolară şi profesio­nală, de metodele de selecţie pentru meserii diferite, dar spa­ţiul nu ne permite şi nici nu ne-am propus aici să dezbatem în detaliu metodele de orien­tare profesională. Nu este, totuşi, nici un secret pentru nimeni că pentru unele meserii se organizează anual un număr repetat de concursuri de admitere, iar cei care se pre­zintă la aceste concursuri iau, de regulă, hotărîri de ultimă oră. Totul se datorează caracterului sporadic, întîmplător al infor­mării şcolare, mai ales în şcolile mai depărtate de perimetrul in­dustrial al judeţului. In genere, nu am găsit înscris în planul de muncă al nici unui colectiv di-­­­dactic al vreunei școli profesio-VERA BÎRLĂDEANU CORNEL VOICU (Continuare în pag. a 11-a) Primire la preşedintele Consiliului de Miniştri Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit, miercuri după-amiază in vizită protocolară de prezen­tare, pe Valentin Hernandez Acosta, noul ambasador extraor­dinar şi plenipotenţiar al Republi­cii Venezuela la Bucureşti. La primire, desfăşurată într-o atmosferă cordială, a participat Petru Burlacu, adjunct al minis­trului afacerilor externe. (Agerpres) Imagine de la Uzina de mecanică fină Bucureşti — secţia manometru Foto: O. PLEC­AN Oraşul nostru fru­mos îşi găseşte echilibrul în orice parte a lui ne-am afla în această surprinzătoare sta­tuie pe care din obişnuinţă o numim „statuia aviatorilor“, ea însemind pentru fiecar­e bucureştean nu numai statu­ia ci o parte distinctă şi cu personalitate a Bucureştiului. In avion dacă eşti, o zăreşti venind spre înălţimea aeru­lui ca o săgeată de piatră care mai mult gîndeşte decit respiră. Un prieten mi-a po­ de GABRIELA MELINESCU vestit că ori de cite ori i se părea oraşul trist, par­curgea pe jos drumul înzăpe­zit sau plin de miresmele frunzelor către statuia avia­torilor. O vedea ca pe un lucru frumos şi impunător şi se emoţiona la gîndul că această piatră ca un Icar cru­cificat se înalţă lăsînd în urma trupului său alte tru­puri care au murit pînă la izbînda înălţării. Monumen­tul este considerat o operă cu identitate nedefinită, sem­nată de doamna Kotzebue, al cărei nume nu-l mai în­­tîlnim niciodată pe alte ope­re de artă. Talentul artistei s-a manifestat o singură dată misterios și nerepetabil. Da­că piatra, monumentul a (Continuare în pag. a ll-a)

Next