Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)
1970-02-14 / nr. 6453
,SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 NOI — în muncă — în viața de organizație SIMBATA 14 FEBRUARIE 1970 O MARE RĂSPUNDERE: A VORBI IN NUMELE . Suntem prezenţi de cîtva timp la adunările salariaţilor din întreprinderi, adunări în care se analizează activitatea depusă în cursul anului trecut şi se dezbat cifrele de plan pe 1970. Luăm astfel cunoştinţă de eforturile care se depun zi de zi pentru mărirea producţiei şi productivităţii muncii în uzine şi fabrici, de investigaţiile desfăşurate pe tărâmul descoperirii de noi procedee sau soluţii tehnice, de aspiraţiile colectivelor spre autodepăşire şi împlinire superioară prin eliminarea unor neajunsuri cum ar fi binecunoscutele abateri de la disciplina în producţie. Nota caracteristică a acestor dezbateri străbătute frecvent de fulgerele criticii şi autocriticii este, fără îndoială, încrederea colectivelor de oameni ai muncii din întreprinderi că sarcinile care le revin vor fi îndeplinite şi depăşite. Pentru secretarii comitetelor sau ai organizaţiilor U.T.C. adunările salariaţilor reprezintă însă şi un bun prilej de a afirma contribuţia tinerilor la îndeplinirea sarcinilor de plan, de a-şi orienta mai bine activitatea în funcţie de pulsul şi necesităţile întreprinderii, de a releva lipsurile existente şi a oferi, pe cît se poate, soluţii, întrebarea care se pune este următoarea : folosesc din plin acest bun prilej de a vorbi în numele tinerilor secretarii U.T.C. ? Altfel spus, aduc ei în dezbaterea colectivelor problemele care-i frămîntă pe tineri la locul lor de muncă, intervenţiile lor contribuie la îmbunătăţirea activităţii în întreprinderi ? Cu cîteva zile în urmă, scriind despre intervenţia secretarului comitetului coordonator U.T.C. de la Şantierul naval din Galaţi relatam cum nu trebuie folosit acest prilej a te mulţumi cu activitatea depusă cînd nu e cazul, a spune cuvinte de complezenţă care nu obligă pe nimeni la nimic, a face pur şi simplu act de prezenţă la tribună. De data aceasta investigaţiile noastre se desfăşoară în interiorul marelui Combinat siderurgic din Galaţi. — Cum consideraţi cuvîntul secretarului comitetului U.T.C. la adunarea salariaţilor ? îl întrebăm pe ing. Constantin Birişteică, şeful secţiei oţelărie la puţin timp după închiderea dezbaterilor. — O intervenţie foarte bună şi necesară, ne răspunde interlocutorul nostru. în carnetul meu, după cum vedeţi, am reţinut patru chestiuni deosebite ridicate de Nicolae Dascălu, secretarul comitetului U.T.C. Acestea sunt: 1) deschiderea la oţelărie a unui curs de scurtă durată pentru însuşirea tehnologiei de către muncitorii necalificaţi, curs care să se desfăşoare pe schimburi ; 2) şefii de echipă, maiştrii şi inginerii să acorde o mai mare agenţie tinerilor absolvenţi ai şcolilor profesionale care lucrează la noi ; 3) aprovizionarea ritmică a secţiei cu materiale de bună calitate ; 4) contribuirea sau colaborarea tuturor factorilor la lichidarea absenţelor nemotivate. Dacă vom reuşi să rezolvăm satisfăcător aceste probleme ridicate de secretarul comitetului U.T.C., eu sunt încredinţat că activitatea noastră va fi mult mai bună. Desigur, intervenţia secretarului comitetului U.T.C. de la Participind la adunările generale ale salariaţilor pe platforma Combinatului siderurgic gâlăţean oţelărie a fost mai bogată în conţinut, chestiunile reţinute de şeful secţiei în carnetul său alcătuind doar un scurt rezumat. La acestea noi am mai adăuga o propunere a secretarului care ni se pare că vine în întîmpinarea aspiraţiilor de sporire a cantităţii şi calităţii oţelului : unii tineri din sectorul elaborare să fie trecuţi, pentru scurt timp, periodic, în sectorul turnare şi invers. Prin aceasta s-ar obţine o cunoaştere mai bună a tuturor fazelor procesului tehnologic şi s-ar asigura şi o creştere a autoexigenţei în muncă. Dar ceea ce e important e faptul că, prin observaţiile critice făcute, prin propunerile, şi în general, prin întregul conţinut, al intervenţiei sale, secretarul comitetului U.T.C. a vorbit cu adevărat în numele sutelor de tineri oţelari, a dat expresie preocupărilor şi aspiraţiilor lor. După cum ne şi aşteptam, în cuvîntul lor unii secretari ai organizaţiilor U.T.C. au făcut şi referiri autocritică, reliefînd cauzele unor neajunsuri sau prefigurînd perspectivele imediate, încrederea acordată de tineri trebuie considerată totodată o invitaţie la obiectivitate, la veridicitate în analiza faptelor. Astfel inginerul Ion Ilie, secretarul comitetului U.T.C.de la laminorul de tablă groasă a criticat pe bună dreptate în adunarea salariaţilor modul în care s-au desfăşurat cursurile de calificare şi de ridicare a calificării pe anul trecut, reliefînd cu curaj lipsurile altora. Trebuie să subliniem însă că nu a uitat să amintească şi de propriile lipsuri : în cursul anului trecut şi organizaţia U.T.C. de la laminor şi-a propus unele acţiuni în acest domeniu (demonstraţii practice, schimburi de experienţă, întîlniri cu cadrele tehnico-inginereşti) care au rămas doar pe hîrtie. Un capitol care nu a lipsit din intervenţia multor secretari U.T.C. din cadrul adunărilor salariaţilor desfăşurate recent pe platforma combinatului siderurgic este cel al condiţiilor de muncă. Abordarea unei asemenea chestiuni implică, de asemenea, o cunoaştere îndeaproape a preocupărilor şi frămîntărilor tinerilor. Evidenţierea lor cu argumente care vizează amănuntul e o pledoarie pentru situarea organelor U.T.C. în centrul activităţii care se desfăşoară zi de zi în sectoare şi secţii. Astfel, de pildă, Gheorghe Popa, secretarul organizaţiei U.T.C. de la direcţia mecanică a arătat printre altele că tinerii pe care îi reprezintă nu beneficiază de condiţii optime de muncă, hala lor fiind şi astăzi, în ciuda a numeroase intervenţii, încă neîncălzită. Alţii au arătat că la adunările uteciştilor, deşi se ridică probleme importante pe marginea activităţii la locurile de muncă, rezolvarea acestor probleme nu este asigurată în timp oportun deoarece unii conducători ai procesului de producţie (de la furnale, de la aglomerare sau de la şantierele 11, 61, 71) nu participă, deşi sunt invitaţi. Şirul argumentelor în favoarea bogăţiei de conţinut a intervenţiilor secretarilor U.T.C. de pe platforma Combinatului siderurgic din Galaţi ar putea continua. Ceea ce trebuie subliniat însă e faptul că în această mare întreprindere reprezentanţii miilor de tineri au vorbit în numele lor într-adevăr cu întreaga răspundere, că au contribuit în felul acesta la îmbunătăţirea activităţii, a muncii în general. ION CHIRIC (Urmare din pag. I) — Irigaţiile, spunea dumnealui, sunt o noutate în cadrul comunei noastre. Vă amintiţi că erau cu miile cei care se adunaseră în vara trecută să vadă cadrul de poveste — ploaia artificială — pornită o dată cu darea în exploatare a sistemului nostru de irigaţie. Ne-am adresat, atunci, — şi apoi in repetate rânduri — tuturor membrilor cooperatori să se califice în această meserie, dar foarte puţini au răspuns chemării. Anul trecut am lucrat cu oameni mai puţini care, de fapt, nici nu erau din comuna noastră ci de prin alte părţi. Din această cauză n-am putut face o treabă bună : udările nu s-au efectuat la timp iar cantităţile de apă n-au fost administrate după nevoi. Ca urmare, producţiile obţinute au fost aproape la nivelul celor înregistrate pe suprafeţele neirigate. Calculele mi-au dovedit că prezenţa unui motopompist echivalează cu obţinerea unei producţii de o sută tone de porumb boabe. Şi, se înţelege, absenţa lui cu pierderea acestei producţii. Pornind de la această constatare, vă închipuiţi cît am pierdut anul trecut dacă ne-au lipsit aproape o sută de motopompişti ? Dacă obţineam producţia aceea, cite animale am fi avut posibilitatea să te îngrăşăm, cu cît ar fi crescut retribuţia muncii ? Suprafaţa amenajată, posibil de exploatat anul trecut, este exact cea pe care o avem şi anul acesta, aproape şapte mii de hectare la nivelul comunei. De la acest calcul, la discuţii concrete , şi, de la discuţii la angajamente . Eu, tovarăşi, s-a ridicat CONSTANTIN DOBRE, secretarul comitetului U.T.C. de la cooperativa agricolă „Timpuri noi“. Cred că meseria de motopompist poate fi deprinsă cu cea mai mare uşurinţă şi practicată cu rezultate dintre cele mai bune de către tineri. Eforturile, capacitatea noastră de intervenţie le-am dovedit şi altădată prin realizări semnificative. Sînt convins că discutînd cu tinerii, explicînd pe îndelete ce influenţă are asupra producţiilor participarea lor în acest sector, vom înregistra succesul dorit. Se cere însă ca unul din punctele planului de acţiuni ale organizaţiei, pe care îl vom prezenta in adunarea generală a cooperativei, să fie formulat astfel : PENTRU A ASIGURA EXPLOATAREA LA PARAMETRII PROIECTAŢI A SISTEMULUI DE IRIGAŢII, COMITETUL U.T.C. VA MOBILIZA INCA 40 DE TINERI SA SE CALIFICE IN MESERIA DE MOTOPOMPIST SAU ÎN ACEEA DE INSTALATOR DE COLOANE PENTRU IRIGAŢIE Eu sunt unul dintre cei ce vor lucra la irigaţii. — Sunt convins că organizaţia noastră — a subliniat printre altele tînărul GHEORGHE NAIDENOIU, mecanic la cooperativa agricolă „Viaţă nouă“ — este capabilă să mobilizeze un număr suficient de tineri care să acopere necesarul de meseriaşi în sectorul de irigaţii. In comună sunt aproape 50 de absolvenţi ai şcolii profesionale de mecanici agricoli care muncesc în legumicultură, viticultură sau în altă parte. Dacă aceştia vor fi antrenaţi, jumătate din deficitul de cadre pentru exploatarea sistemului de irigaţii va fi acoperit. Apoi, dintre ceilalţi cinci sute şi ceva de utecişti existenţi în cadrul comunei, imposibil să nu se găsească încă 70—80 de tineri dornici să deprindă această meserie. Pentru aceasta, insă, şi ei trebuie să cunoască calculul amintit aici de către tovarăşul inginer, să le explicăm condiţiile de muncă şi de retribuţie ce li se creează : vor avea haine de protecţie, adăposturi mobile, vor avea o retribuţie asemănătoare cu aceea a mecanizatorilor I.M.A. La această idee au subscris şi numeroşi alţi vorbitori. Opţiunea multora dintre participanţii la această inspirată dezbatere organizată de către comitetul comunal Poiana Mare al U.T.C. — Ion Dobre, Constantin Vlădoiu, Ion Petcuşin, Nicolae Enache, Nicolae Răducanu, să amintim doar cîţiva — a dat o primă garanţie că planul de acţiune adoptat cu acest prilej va fi transpus în viaţă într-un timp foarte scurt. Dar iată cuprinsul acestuia ! • Pe baza cunoaşterii nevoilor reale de forţă de muncă pentru deservirea agregatelor de aspersiune, organizaţiile U.T.C. din cadrul celor patru cooperative agricole din comuna noastră vor recruta şi recomanda cel puţin 80 de tineri pentru a se califica ca motopompişti. • Vor fi îndrumaţi să lucreze în sistemele de irigaţii şi cei 50 de absolvenţi ai şcolilor profesionale de mecanici agricoli din comună care acum lucrează în celelalte sectoare ale cooperativelor agricole. • împreună cu specialiştii şi conducerile cooperativelor agricole şi secţiilor I.M.A., comitetul comunal al U.T.C. va elabora tematici pe baza cărora vor fi iniţiate cicluri de activităţi în vederea ridicării nivelului de cunoştinţe profesionale , iar în ideea asigurării unei activităţi continue, motopompiştii vor fi ajutaţi să se califice şi în alte meserii impuse de buna dezvoltare a producţiei agricole : instalatori, electricieni, dulgheri, zugravi, mecanici de întreţinere etc. • Toţi tinerii ce vor lucra in cadrul sistemului de irigaţii vor fi cuprinşi în concursul „Tineretul şi agrotehnica“. • Primind sprijinul material din partea cooperativelor agricole de producţie, prin contribuţia tinerilor vor fi amenajate adăposturile mobile necesare servirii mesei, odihnei, executării micilor reparaţii etc. precum şi taluzarea marginilor de la canalele de aducţiune. • Un accent deosebit se va pune pe întărirea disciplinei în muncă, astfel încît fiecare clipă bună de muncă să fie folosită la maximum, să nu se înregistreze nici o oră absentată nemotivat. Cu toate că de la această dezbatere au trecut numai cîteva zile, de la Poiana Mare am fost informaţi telefonic că aproape 50 de tineri, un prim eşalon, s-au şi prezentat la cursurile organizate în localul Liceului agricol de la Calafat , că alți 25—30 îi vor urma. O dovadă că atunci cînd există preocupare, cînd se apelează la tineri prin argumente convingătoare, rezultatele nu pot fi decît foarte bune. N. R. In contextul efortului deosebit ce se face de către partid şi stat, de către toate unităţile agricole de a asigura o fertilitate superioară pămîntului prin irigaţii, cînd se înfăptuieşte un grandios plan de amenajări pentru irigaţii — în 1970 vor fi irigate peste un milion de hectare, iar în 1975, circa trei milioane —, cînd nevoia de oameni calificaţi în profesiile impuse de noile tehnologii apărute o dată cu agricultura irigată, ideea subliniată cu maximă răspundere de către activul de bază al organizaţiei U.T.C. din Poiana Mare, aceea de a aşeza în centrul preocupărilor actuale problema antrenării tineretului pentru a se califica în această meserie nouă a satului — cea de motopompist — prezintă o importanţă deosebită. Revine Comitetului judeţean Dolj al U.T.C. obligaţia de a asigura generalizarea acestei preocupări, inspirat concentrată în chemarea : SA FOLOSIM CU RANDAMENT MAXIM SUPRAFEŢELE AMENAJATE PENTRU IRIGAŢII, în toate organizaţiile U.T.C. din unităţile ce posedă suprafeţe irigate sau vor amenaja anul acesta, în anii următori. De asemenea, recomandăm această iniţiativă comitetelor judeţene ale U.T.C., tuturor organizaţiilor de tineret din ţară. Această chemare pentru realizarea exemplară a uneia din datoriile de căpetenie — antrenarea tineretului de a îmbrăţişa meseriile noi impuse de transformările produse în structura şi înzestrarea tehnică a agriculturii noastre — se impune dezbătută, aprofundată, adaptată condiţiilor specifice localităţilor respective. IRIGAŢII 10 000 tone de cărbune peste sarcinile de plan Minerii din unităţile centralei cărbunelui Petroşani au expediat pînă acum uzinelor de preparare şi altor întreprinderi beneficiare din ţară 10 000 tone de cărbune cocsificabil şi energetic peste sarcinile planului la zi. Acest spor de producţie s-a obţinut îndeosebi ca urmare a creşterii productivităţii muncii, indicator la care s-a înregistrat în luna ianuarie o depăşire de 2,5 la sută faţă de prevederi. S-a îmbunătăţit, în acelaşi timp, şi calitatea cărbunelui extras, fapt concretizat în reducerea conţinutului admis de cenuşă cu 0,3 procente. Cele mai însemnate realizări le-a obţinut şi de astă dată colectivul exploatării miniere Lupeni, care a extras de la începutul anului în medie, zilnic, mai mult de 190 tone de cărbune peste sarcinile stabilite. O recentă discuţie cu secretarul comitetului U.T.C. de la unul din marile combinate ale ţării — cel de celuloză şi hîrtie din Călăraşi — ne-a pus, deopotrivă cu interlocutorul nostru, într-o postură deloc plăcută. Şi iată de ce.'' Dorind să aflăm cu ce rezultate economice s-a încheiat, pentru colectivul de aici, anul 1969 n-am reuşit să ne facem nici măcar o cît de palidă imagine („Din cîte ştiu — ni se răspunde, — principalii indicatori au fost îndepliniţi dar n-aş putea să vă spun cu cît, unde am obţinut rezultate mai bune şi unde ele n-au fost pe măsura posibilităţilor“). Dar, ne-am zis, poate că se cunoaşte ce sarcini cuprinde planul de producţie al combinatului pe 1970 ? Răspunsul secretarului a fost însă şi mai diluat. In sfîrşit fiindcă sosisem la Călăraşi pentru a ne interesa îndeosebi de felul în care folosesc tinerii utilajele, la ce mijloace a apelat organizaţia spre a determina o preocupare permanentă în rîndul tinerilor pentru îngrijirea maşinilor şi instalaţiilor, abordăm şi acest subiect. Şi aici însă informaţiile pe care le primim sînt tot atît de rotunde : — Majoritatea salariaţilor noştri sînt tineri şi ei deservesc punctele cheie in combinat. E drept, mai „cad“ unele din maşini. Cad şi din neglijenţă dar şi din pricină uzurii fizice. Fireşte, nu se poate pretinde nimănui să devină o enciclopedie ambulantă, să acumuleze, pe de rost, tot felul de cifre. Cînd însă dintr-un asemenea lucru se înţelege o totală neglijare a informaţiei economice şi la un asemeneanivel, situaţia nu poate să nu îngrijoreze. Adevărul este că nu numai secretarul comitetului, dar nici în organizaţii şi, cu atît mai puţin, în grupele U.T.C. nu se cunosc, decît foarte vag, rezultatele îndeplinirii planului și nici ceea ce este de făcut pe viitor. întilnim, spre exenplu, o vehiculare mai mult mecanică a unor fraze de felul acesta : „avem sarcini mari de îndeplinit“ , „productivitatea muncii va trebui să crească“ etc. Dincolo de o anumită stare afectivă ce se degajă din astfel de fraze, este credem, necesar să arătăm că, în efortul pe care-l întreprinde pentru mobilizarea tinerilor la îndeplinirea sarcinilor de producţie, organizaţia U.T.C. nu deţine un instrument indispensabil activităţii sale : cifra concretă, sintetizatoare. Ea poate fi găsită, fără mari eforturi, în analizele economice (numeroase şi uşor de apelat la ele în combinat) analize care ar facilita cunoaşterea exactă a mărimii planului de producţie, a consumurilor specifice, a cheltuielilor de fabricaţie, a indicatorului de creştere a productivităţii muncii ş.a.m.d. Asemenea lucruri cunoscute şi, mai ales, însuşite de către tineri vor face, fireşte, mai uşor detectabile şi căile de acţiune, proprii, de intervenţie a organizaţiei U.T.C. în problemele de producţie. Ajunşi aici am fi putut, desigur, să punem punct însemnărilor noastre dacă... Dacă tovarăşul Pianci, activist al comitetului municipal U.T.C. nu i-ar fi adresat secretarului comitetului U.T.C. din combinat o invitație. — Te rog, tovarăşe Bălan, i-a spus dînsul cînd ne pregăteam de plecare, să treci mîine dimineaţă pe la noi, la municipiul U.T.C. Era în aceasta un reproş pentru cele ce auzise ? Reprezenta invitaţia unul din prilejurile nimerite pentru ca, măcar de acum încolo, Petre Bălan să plece de la municipiu complet edificat asupra celor ce ar fi trebuit să fie cunoscute de către un secretar U.T.C. ? Cel puţin aşa am dori-o De aceea n-am încheiat aşa cum am spus însemnările noastre, ci propunem în continuare cîteva puncte de reper pe care, le considerăm obligatorii pe ordinea de zi a discuţiei propuse. Subiectul : grija pentru îngrijirea utilajelor din combinat, grijă care trebuie să se facă mai pregnant simţită în preocupările comitetului, ale tinerilor. Cîteva exemple. In anul care a trecut secţia celuloză a întîmpinat unele greutăţi în îndeplinirea planului. Lăsăm la o parte factorii exteriori combinatului. Reţinem însă că ele s-au datorat şi stagnărilor provocate de arderea unor motoare electrice cu turaţie variabilă, defecţiune datorată unei revizuiri necorespunzătoare, precum şi a lipsei de control a lucrărilor executate. In secţia de hîrtie s-au înregistrat, de asemenea, stagnări ale utilajelor, e drept nu numai din pricina celor care le deservesc. Dar, şi nepriceperea şi-a spus aici cuvîntul. Mai departe. S-a resimţit în cursul anului trecut lipsa pieselor de schimb. Exemplele pot continua şi, important, ele nu se referă numai a fapte petrecute în cursul anului care a trecut ci şi în prima lună a acestui an. Pe de altă parte, nu sunt toate cele de mai sus impresii culese ad-hoc, nu sunt nici cuvinte spuse de circumstanţă pentru a justifica nevoia unei interveeiţii din partea organizaţiei U.E.C. alături, bineînţeles,de măsurile pe care le va lua conducerea combinatului. Ele constituie cauze care au diminuat realizările colectivului de aici, cauze pe care conducerea tehnico-administrativă le-a extras dintr-o temeinică analiză a modului în care a decurs îndeplinirea planului pe anul trecut. Ca atare ele pot fi luate ca direcţii posibile de activitate a organizaţiei U.T.C. în anul de-abia început. Bănuim însă că de exemple nu se va fi dus lipsă în discuţia care presupunem că a avut loc a doua zi la comitetul orăşenesc municipal. Am dorit, de aceea, să ne referim şi la o problemă de principiu în activitatea organizaţiei de la combinat, problemă care are o strînsă legătură cu cele de mai sus. La baza exploatării corecte a instalaţiilor, ştie oricine, la baza reviziilor şi reparaţiilor ce se execută stă, fără nici o îndoială, nivelul de pregătire profesională, stăpînirea temeinică a meseriei. Aici, însă dacă s-a organizat un concurs cu cîţiva lăcătuşi sau operatori, dacă un număr oarecare de tineri participă, o dată la trei săptămîni, la cursurile de ridicare a calificării se consideră rezolvată problema imbogatirii cunoştinţelor profesionale. Un concurs („Pot să vă arăt şi bibliografia şi întrebările“, căuta să ne convingă secretarul comitetului U.T.C.“) se transformă în scop, mijloc şi deopotrivă rezultat al ceea ce trebuie de obicei să reprezinte o vastă şi nu mai puţin profundă acţiune generală de ridicare a calificării unui mare număr de tineri. Este aici un fel de fetişizare, dacă se poate spune astfel, a unor iniţiative şi acţiuni ale organizaţiei care, în măsura în care sunt concepute şi desfăşurate, pot sau nu pot să dea rezultate. Eliberarea faţă de un astfel de fetiş, înţelegerea exactă a ceea ce poate să rezulte dintr-o acţiune sau alta, cu alte cuvinte, a privi totul prin prisma efectelor pe planul pregătirii profesionale a tinerilor, al rezultatelor concrete în producţie — iată etalonul real după care se poate judeca dacă e eficientă munca politico-educativă a organizaţiei U.T.C. de la combinatul din Călăraşi, dacă sunt eficiente concursurile, cursurile de ridicare a calificării. Altfel spus, putem organiza concursuri, putem citi oricîte cărţi. Le vom face degeaba dacă corespondentul acţiunilor noastre nu-l vom găsi într-o creştere a eficienţei activităţii întreprinderii, sectorului sau atelierului unde lucrăm. I. BODEA -Avem sarcini mari de îndeplinit! -Intr-adevăr. Dar, care sînt acestea? ...COMITETUL U.T.C. NU L- A DESUŞIT ÎNCĂ, PENTRU SINE. CÎND O VA FACE ŞI PENTRU TINERI ? COMBINATUL SIDERURGIC GALAŢI. — Se lucrează intens la montajul laminorului de benzi la cald, unul din cele mai importante obiective aflate în prezent pe agenda constructorilor. Olimpiadele (Urmare din pag. I) îevilor la discipline fundamentale; olimpiadele — competiţii de prestigiu în ţara noastră — trezesc dorinţa de afirmare, trăsătură a vîrstei tinere, generează ambiţii care se răsfrîng pozitiv în pregătirea elevilor; societăţile ştiinţifice, prin revistele pe care le adresează elevilor fac nu numai o bună propagandă în favoarea concursurilor, ci şi oficiul de a sprijini şcoala în pregătirea de specialitate. — Ministerul Invăţămîntului are şi rolul de a studia — asemenea unui institut de cercetare — mişcarea, evoluţia unor manifestări şcolare de anvergura celor la care ne referim, pentru a putea desprinde şi adăuga valori noi sistemului instructiv-educativ. Cum se fructifică pentru şcoală şi în folosul elevilor „explozia“ de interes a tinerilor faţă de ştiinţele-teme de concurs ? — Nu sîntem încă în posesia unei analize profunde a tuturor rezultatelor şi implicaţiilor acestora dar şi aşa, din informaţiile pe care le deţinem pînă în prezent, se conturează pentru noi date pe care nu le putem ignora. Interesului crescînd al elevilor faţă de ştiinţă urmează să-i răspundem mai complet, oferindu-le căi multiple şi diversificate de acumulare şi aprofundare a cunoştinţelor. Poate că va trebui să acţionăm întîi prin procesul de învăţămînt aducînd corecturi unor programe şi manuale în sensul satisfacerii nevoilor de cunoaştere, corelării lor mai exacte cu puterea de asimilare a generaţiei prezente. Putem, de asemenea, împreună cu Uniunea Tineretului Comunist, să folosim mai bine în acest scop cercurile pe obiecte din şcoli .Ca o paranteză, vă informez că, de comun acord cu C.C. al U.T.C., ne-am pro- pus să facem o analiză a activităţii acestora, la nivel republican, într-o consfătuire cu profesorii — conducători de cercuri). Socotesc că putem manifesta o preocupare mai mare pentru asigurarea literaturii de specialitate adresată elevilor. N-ar fi lipsit de interes nici pentru şcoli, nici pentru Ministerul învăţămîntului, să întocmim un „registru“ al capacităţilor prezente astăzi pe băncile şcolii. Cu alte cuvinte avem datoria nu numai să cunoaştem fiecare elev talentat ci şi să acţionăm pentru cultivarea şi dezvoltarea talentului, în funcţie deDATELE LA CARE SE DESFĂŞOARĂ ETAPA JU- JDEŢEANĂ A CONCURSUIRILOR : limba română — 15 februarie; matematică1 ■ — 22 februarie ; fizică şichimie — 1 martie; natura acestuia, de personalitatea elevilor în parte. Şi, în sfîrşit, deşi nu în ultimul rind, cred că avem obligaţia să le mijlocim, celor afirmaţi, mai frecvent şi mai puţin superficial, contactul cu oameni de ştiinţă, accesul la instalaţii moderne, să-i punem în situaţia de a cunoaşte nu numai produsul ştiinţei ci şi procesul îmbogăţirii ştiinţei. Asta în ceea ce priveşte strict pe elevi. Referindu-mă la şcoală aş adăuga că nu putem trece peste realitatea că, deşi de la an la an se impun nume noi de şcoli şi localităţi în palmaresul competiţiilor la care ne referim, sunt încă destule altele care, pe acest plan trăiesc într-un deplin anonimat. Observaţia ne conduce automat la calitatea muncii profesorului şi, tot automat, ridică obligaţii in plus pentru noi. Mi-aş permite să subliniez inS o dată că, in conformitate cu directivele partidului, şcoala în general şi liceul în special, va cunoaşte o organizare mai potrivită cu etapa pe care o străbatem în prezent, răspunzînd astfel mai bine necesităţii de pregătire a tinerei generaţii. Dacă am să amintesc doar de perspectiva diversificării liceului pe secţii, mai bine corelate pe coordonatele mari ale activităţii umane, ne vom da seama că, intr-o perspectivă apropiată, tînăra generaţie va beneficia de o instrucţie mai profundă şi în acelaşi timp mai apropiată de înclinaţii şi preocupări specifice. — O ultimă întrebare: care sunt dificultăţile etapei judeţene a concursurilor de literatură, matematică şi chimie ? Şi ce „pronosticuri" faceţi acum, la cîteva zile înaintea declanşării ei! — La faza judeţeană participă laureaţii şcolii. Este, dacă vreţi, o confruntare între şcoli, între şcolile din judeţ, şi, în acelaşi timp, un fel de „repetiţie generală“ a etapei republicane. Dar, mai întîi, nu-i consider „învinşi“ nici pe participanţii neclasificaţi. Experienţa ediţiilor trecute ne-a demonstrat că elevul, o dată pornit pe calea întrecerii, nu mai renunţă la posibilitatea de a-şi măsura valoarea cu colegii săi, îi reîntîlnim la anii’viitori mai bine pregătiţi, mai perseverenţi. Ceea ce e înainte de toate un cîştig pentru ei. Ca să revenim la etapa care face obiectul convorbirii noastre aş spune că e o fază superioară. Problemele de rezolvat fac apel la cunoştinţele elevilor dar mai ales la gîndirea lor, la raţionament la puterea de discernămînt. Şi de data aceasta intră în joc pregătirea individuală a elevilor, dar şi munca profesorilor. N-aş putea să fac un pronostic, deşi am multă încredere în elevi. Dar o urare, cu deosebită plăcere , succes tuturor participanţilor !