Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)

1970-02-14 / nr. 6453

,SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 NOI — în muncă — în viața de organizație SIMBATA 14 FEBRUARIE 1970 O MARE RĂSPUNDERE: A VORBI IN NUMELE . Suntem­ prezenţi de cîtva timp la adunările salariaţilor din întreprinderi, adunări în care se analizează activitatea depusă în cursul anului trecut şi se dezbat cifrele de plan pe 1970. Luăm astfel cunoştinţă de eforturile care se depun zi de zi pentru mărirea produc­ţiei şi productivităţii muncii în uzine şi fabrici, de investi­gaţiile desfăşurate pe tărâmul descoperirii de noi procedee sau soluţii tehnice, de aspira­ţiile colectivelor spre autode­­păşire şi împlinire superioară prin eliminarea unor neajun­suri cum ar fi binecunoscute­le abateri de la disciplina în producţie. Nota caracteristică a acestor dezbateri străbătute frecvent de fulgerele criticii şi autocriticii este, fără îndoia­lă, încrederea colectivelor de oameni ai muncii din între­prinderi că sarcinile care le revin vor fi îndeplinite şi de­păşite. Pentru secretarii comitetelor sau ai organizaţiilor U.T.C. a­­dunările salariaţilor reprezin­tă însă şi un bun prilej de a afirma contribuţia tinerilor la îndeplinirea sarcinilor de plan, de a-şi orienta mai bine acti­vitatea în funcţie de pulsul şi necesităţile întreprinderii, de a releva lipsurile existente şi a oferi, pe cît se poate, soluţii, întrebarea care se pune este următoarea : folosesc din plin acest bun prilej de a vorbi în numele tinerilor secretarii U.T.C. ? Altfel spus, aduc ei în dez­baterea colectivelor probleme­le care-i frămîntă pe tineri la locul lor de muncă, interven­ţiile lor contribuie la îmbună­tăţirea activităţii în întreprin­deri ? Cu cîteva zile în urmă, scriind despre intervenţia se­cretarului comitetului coordo­nator U.T.C. de la Şantierul naval din Galaţi relatam cum nu trebuie folosit acest prilej­­ a te mulţumi cu activitatea depusă cînd nu e cazul, a spu­ne cuvinte de complezenţă care nu obligă pe nimeni la nimic, a face pur şi simplu act de prezenţă la tribună. De data aceasta investigaţiile noa­stre se desfăşoară în interio­rul marelui Combinat siderur­gic din Galaţi. — Cum consideraţi cuvîn­­tul secretarului comitetului U.T.C. la adunarea salariaţi­lor ? îl întrebăm pe ing. Con­stantin Birişteică, şeful secţiei oţelărie la puţin timp după închiderea dezbaterilor. — O intervenţie foarte bună şi necesară, ne răspunde inter­locutorul nostru. în carnetul meu, după cum vedeţi, am re­ţinut patru chestiuni deosebi­te ridicate de Nicolae Dascălu­, secretarul comitetului U.T.C. Acestea sunt: 1) deschide­rea la oţelărie a unui curs de scurtă durată pentru în­suşirea tehnologiei de că­tre muncitorii necalificaţi, curs care să se desfăşoare pe schimburi ;­ 2) şefii de echipă, maiştrii şi inginerii să acorde o mai mare agenţie ti­nerilor absolvenţi ai şcolilor profesionale care lucrează la noi ; 3) aprovizionarea ritmică a secţiei cu materiale de bună calitate ; 4) contribuirea sau colaborarea tuturor factorilor la lichidarea absenţelor nemo­tivate. Dacă vom reuşi să re­zolvăm satisfăcător aceste pro­bleme ridicate de secretarul comitetului U.T.C., eu sunt în­credinţat că activitatea noa­stră va fi mult mai bună. Desigur, intervenţia secreta­rului comitetului U.T.C. de la Participind la adu­nările generale ale salariaţilor pe platforma Combinatului siderurgic gâlăţean oţelărie a fost mai bogată în conţinut, chestiunile reţinute de şeful secţiei în carnetul său alcătuind doar un scurt rezu­mat. La acestea noi am mai adăuga o propunere a secre­tarului care ni se pare că vine în întîmpinarea aspiraţii­lor de sporire a cantităţii şi calităţii oţelului : unii tineri din sectorul elaborare să fie trecuţi, pentru scurt timp, pe­riodic, în sectorul turnare şi invers. Prin aceasta s-ar obţi­ne o cunoaştere mai bună a tuturor fazelor procesului teh­nologic şi s-ar asigura şi o creştere a autoexigenţei în muncă. Dar ceea ce e impor­tant e faptul că, prin obser­vaţiile critice făcute, prin pro­punerile, şi în general, prin întregul conţinut, al interven­ţiei sale, secretarul comitetu­lui U.T.C. a vorbit cu adevă­rat în numele sutelor de ti­neri oţelari, a dat expresie preocupărilor şi aspiraţiilor lor. După cum ne şi aşteptam, în cuvîntul lor unii secretari ai organizaţiilor U.T.C. au fă­cut şi referiri autocritică, re­­liefînd cauzele unor neajun­suri sau prefigurînd perspec­tivele imediate, încrederea a­­cordată de tineri trebuie con­siderată totodată o invitaţie la obiectivitate, la veridicita­te în analiza faptelor. Astfel inginerul Ion Ilie, secretarul comitetului U.T.C.­de la lami­norul de tablă groasă a cri­ticat pe bună dreptate în adunarea salariaţilor modul în care s-au desfăşurat cursurile de calificare şi de ridicare a calificării pe anul trecut, reliefînd cu curaj lip­surile altora. Trebuie să sub­liniem însă că nu a uitat să amintească şi de propriile lip­suri : în cursul anului trecut şi organizaţia U.T.C. de la la­minor şi-a propus unele ac­ţiuni în acest domeniu (de­monstraţii practice, schimburi de experienţă, întîlniri cu ca­drele tehnico-inginereşti) care au rămas doar pe hîrtie. Un capitol care nu a lipsit din intervenţia multor secre­tari U.T.C. din cadrul adună­rilor salariaţilor desfăşurate recent pe platforma combina­tului siderurgic este cel al con­diţiilor de muncă. Abordarea unei asemenea chestiuni im­plică, de asemenea, o cu­noaştere îndeaproape a preo­cupărilor şi frămîntărilor ti­nerilor. Evidenţierea lor cu argumente care vizează amă­nuntul e o pledoarie pentru situarea organelor U.T.C. în centrul activităţii care se des­făşoară zi de zi în sectoare şi secţii. Astfel, de pildă, Gheor­­ghe Popa, secretarul organiza­ţiei U.T.C. de la direcţia me­canică a arătat printre altele că tinerii pe care îi reprezin­tă nu beneficiază de condiţii optime de muncă, hala lor fiind şi astăzi, în ciuda a nu­meroase intervenţii, încă neîn­­călzită. Alţii au arătat că la adunările uteciştilor, deşi se ridică probleme importante pe marginea activităţii la locurile de muncă, rezolvarea acestor probleme nu este asigurată în timp oportun deoarece unii conducători ai procesului de producţie (de la furnale, de la aglomerare sau de la şantiere­le 11, 61, 71) nu participă, deşi sunt invitaţi. Şirul argumentelor în fa­voarea bogăţiei de conţi­nut a intervenţiilor secretari­lor U.T.C. de pe platforma Combinatului siderurgic din Galaţi ar putea continua. Ceea ce trebuie subliniat însă e faptul că în această mare în­treprindere reprezentanţii mii­lor de tineri au vorbit în nu­mele lor într-adevăr cu în­treaga răspundere, că au con­tribuit în felul acesta la îm­bunătăţirea activităţii, a mun­cii în general. ION CHIRIC (Urmare din pag. I) — Irigaţiile, spunea dumnea­lui, sunt o noutate în cadrul comunei noastre. Vă amintiţi că erau cu miile cei care se a­­dunaseră în vara trecută să va­dă cadrul de poveste — ploaia artificială — pornită o dată cu darea în exploatare a sistemu­lui nostru de irigaţie. Ne-am a­­dresat, atunci, — şi apoi in re­petate rânduri — tuturor mem­brilor cooperatori să se califice în această meserie, dar foarte puţini au răspuns chemării. A­­nul trecut am lucrat cu oameni mai puţini care, de fapt, nici nu erau din comuna noastră ci de prin alte părţi. Din această cau­ză n-am putut face o treabă bu­nă : udările nu s-au efectuat la timp iar cantităţile de apă n-au fost administrate după nevoi. Ca urmare, producţiile obţinute au fost aproape la nivelul celor în­registrate pe suprafeţele ne­iri­gate. Calculele mi-au dovedit că prezenţa unui motopompist echi­valează cu obţinerea unei pro­ducţii de o sută tone de porumb boabe. Şi, se înţelege, absenţa lui cu pierderea acestei produc­ţii. Pornind de la această consta­tare, vă închipuiţi cît am pier­dut anul trecut dacă ne-au lip­sit aproape o sută de motopom­­pişti ? Dacă obţineam produc­ţia aceea, cite animale am fi avut posibilitatea să te îngrăşăm, cu cît ar fi crescut retribuţia muncii ? Suprafaţa amenajată, posibil de exploatat anul trecut, este exact cea pe care o avem şi anul acesta, aproape şapte mii de hectare la nivelul comunei. De la acest calcul, la discuţii concrete , şi, de la discuţii la angajamente . Eu, tovarăşi, s-a ridicat CONSTANTIN DOBRE, secreta­rul comitetului U.T.C. de la coo­perativa agricolă „Timpuri noi“. Cred că meseria de motopompist poate fi deprinsă cu cea mai ma­re uşurinţă şi practicată cu re­zultate dintre cele mai bune de către tineri. Eforturile, capacita­tea noastră de intervenţie le-am dovedit şi altădată prin reali­zări semnificative. Sînt convins că discutînd cu tinerii, expli­­cînd pe îndelete ce influenţă are asupra producţiilor participarea lor în acest sector, vom înregis­tra succesul dorit. Se cere însă ca unul din punctele planului de acţiuni ale organizaţiei, pe care îl vom prezenta in adunarea generală a cooperativei, să fie formulat astfel : PENTRU A A­­SIGURA EXPLOATAREA LA PARAMETRII PROIECTAŢI A SISTEMULUI DE IRIGAŢII, COMITETUL U.T.C. VA MO­BILIZA IN­CA 40 DE TINERI SA SE CALIFICE IN MESE­RIA DE MOTOPOMPIST SAU ÎN ACEEA DE INSTALATOR DE COLOANE PENTRU IRI­GAŢIE Eu sunt unul dintre cei ce vor lucra la irigaţii. — Sunt convins că organizaţia noastră — a subliniat printre al­tele tînărul GHEORGHE NAI­­DENOIU, mecanic la coopera­tiva agricolă „Viaţă nouă“ — este capabilă să mobilizeze un număr suficient de tineri care să acopere necesarul de mese­riaşi în sectorul de irigaţii. In comună sunt aproape 50 de ab­solvenţi ai şcolii profesionale de mecanici agricoli care muncesc în legumicultură, viticultură sau în altă parte. Dacă aceştia vor fi antrenaţi, jumătate din deficitul de cadre pentru ex­ploatarea sistemului de irigaţii va fi acoperit. Apoi, dintre cei­lalţi cinci sute şi ceva de ute­­cişti existenţi în cadrul comunei, imposibil să nu se găsească încă 70—80 de tineri dornici să de­prindă această meserie. Pentru aceasta, insă, şi ei trebuie să cunoască calculul amintit aici de către tovarăşul inginer, să le explicăm condiţiile de muncă şi de retribuţie ce li se creează : vor avea haine de protecţie, adăposturi mobile, vor avea o retribuţie asemănătoare cu a­­ceea a mecanizatorilor I.M.A. La această idee au subscris şi numeroşi alţi vorbitori. Opţiu­nea multora dintre participanţii la această inspirată dezbatere organizată de către comitetul comunal Poiana Mare al U.T.C. — Ion Dobre, Constantin Vlă­­doiu, Ion Petcuşin, Nicolae Ena­­che, Nicolae Răducanu, să amin­tim doar cîţiva — a dat o primă garanţie că planul de acţiune adoptat cu acest prilej va fi transpus în viaţă într-un timp foarte scurt. Dar iată cuprinsul acestuia ! • Pe baza cunoaşterii nevoilor reale de forţă de muncă pentru deservirea agregatelor de as­­persiune, organizaţiile U.T.C. din cadrul celor patru coopera­tive agricole din comuna noas­tră vor recruta şi recomanda cel puţin 80 de tineri pentru a se califica ca motopompişti. • Vor fi îndrumaţi să lucreze în sistemele de irigaţii şi cei 50 de absolvenţi ai şcolilor profe­sionale de mecanici agricoli din comună care acum lucrează în celelalte sectoare ale cooperati­velor agricole. • împreună cu specialiştii şi conducerile cooperativelor agri­cole şi secţiilor I.M.A., comite­tul comunal al U.T.C. va elabora tematici pe baza cărora vor fi iniţiate cicluri de activităţi în vederea ridicării nivelului de cunoştinţe profesionale , iar în ideea asigurării unei activităţi continue, motopompiştii vor fi ajutaţi să se califice şi în alte meserii impuse de buna dezvol­tare a producţiei agricole : in­stalatori, electricieni, dulgheri, zugravi, mecanici de întreţinere etc. • Toţi tinerii ce vor lucra in cadrul sistemului de irigaţii vor fi cuprinşi în concursul „Tine­retul şi agrotehnica“. • Primind sprijinul material din partea cooperativelor agri­cole de producţie, prin contribu­ţia tinerilor vor fi amenajate adăposturile mobile necesare servirii mesei, odihnei, execu­tării micilor reparaţii etc. pre­cum şi taluzarea marginilor de la canalele de aducţiune. • Un accent deosebit se va pune pe întărirea disciplinei în muncă, astfel încît fiecare cli­pă bună de muncă să fie folosită la maximum, să nu se înregistre­ze nici o oră absentată nemoti­vat. Cu toate că de la această dez­batere au trecut numai cîteva zile, de la Poiana Mare am fost informaţi telefonic că aproape 50 de tineri, un prim eşalon, s-au şi prezentat la cursurile organizate în localul Liceului agricol de la Calafat , că alți 25—30 îi vor urma. O dovadă că atunci cînd există preocupare, cînd se apelează la tineri prin argumente convingătoare, rezul­tatele nu pot fi decît foarte bune. N. R. In contextul efortului deosebit ce se face de către par­tid şi stat, de către toate unită­ţile agricole de a asigura o fer­tilitate superioară pămîntului prin irigaţii, cînd se înfăptuieşte un grandios plan de amenajări pentru irigaţii — în 1970 vor fi irigate peste un milion de hec­tare, iar în 1975, circa trei mi­lioane —, cînd nevoia de oameni calificaţi în profesiile impuse de noile tehnologii apărute o da­tă cu agricultura irigată, ideea subliniată cu maximă răspun­dere de către activul de bază al organizaţiei U.T.C. din Poiana Mare, aceea de a aşeza în cen­trul preocupărilor actuale pro­blema antrenării tineretului pentru a se califica în această meserie nouă a satului — cea de motopompist — prezintă o importanţă deosebită. Revine Comitetului judeţean Dolj al U.T.C. obligaţia de a asigura ge­neralizarea acestei preocupări, inspirat concentrată în chema­rea : SA FOLOSIM CU RAN­DAMENT MAXIM SUPRAFE­ŢELE AMENAJATE PENTRU IRIGAŢII, în toate organizaţiile U.T.C. din unităţile ce posedă suprafeţe irigate sau vor ame­naja anul acesta, în anii urmă­tori. De asemenea, recomandăm această iniţiativă comitetelor judeţene ale U.T.C., tuturor or­ganizaţiilor de tineret din ţară. Această chemare pentru reali­zarea exemplară a uneia din da­toriile de căpetenie — antrena­rea tineretului de a îmbrăţişa meseriile noi impuse de trans­formările produse în structura şi înzestrarea tehnică a agricul­turii noastre — se impune dez­bătută, aprofundată, adaptată condiţiilor specifice localităţilor respective. IRIGAŢII 10 000 tone de cărbune peste sarcinile de plan Minerii din unităţile cen­tralei cărbunelui Petroşani au expediat pînă acum uzinelor de preparare şi altor între­prinderi beneficiare din ţară 10 000 tone de cărbune cocsi­­ficabil şi energetic peste sar­cinile planului la zi. Acest spor de producţie s-a obţinut îndeosebi ca urmare a creşte­rii productivităţii muncii, in­dicator la care s-a înregistrat în luna ianuarie o depăşire de 2,5 la sută faţă de prevederi. S-a îmbunătăţit, în acelaşi timp, şi calitatea cărbunelui extras, fapt concretizat în re­ducerea conţinutului admis de cenuşă cu 0,3 procente. Cele mai însemnate reali­zări le-a obţinut şi de astă dată colectivul exploatării mi­niere Lupeni, care a extras de la începutul anului în medie, zilnic, mai mult de 190 tone de cărbune peste sarcinile stabilite. O recentă discuţie cu secreta­rul comitetului U.T.C. de la unul din marile combinate ale ţării — cel de celuloză şi hîrtie din Că­lăraşi — ne-a pus, deopotrivă cu interlocutorul nostru, într-o pos­tură deloc plăcută. Şi iată de ce.'' Dorind să aflăm cu ce rezultate economice s-a încheiat, pentru colectivul de aici, anul 1969 n-am reuşit să ne facem nici măcar o cît de palidă imagine („Din cîte ştiu — ni se răspun­de, — principalii indicatori au fost îndepliniţi dar n-aş putea să vă spun cu cît, unde am obţinut rezultate mai bune şi unde ele n-au fost pe măsura posibilităţi­lor“). Dar, ne-am zis, poate că se cunoaşte ce sarcini cuprinde pla­nul de producţie al combinatului pe 1970 ? Răspunsul secretarului a fost însă şi mai diluat. In sfîrşit fiindcă sosisem la Călăraşi pentru a ne interesa îndeosebi de felul în care folosesc tinerii utilajele, la ce mijloace a apelat organiza­ţia spre a determina o preocu­pare permanentă în rîndul tine­rilor pentru îngrijirea maşinilor şi instalaţiilor, abordăm şi acest subiect. Şi aici însă informaţiile pe care le primim sînt tot atît de rotunde : — Majoritatea salariaţilor noş­tri sînt tineri şi ei deservesc punctele cheie in combinat. E drept, mai „cad“ unele din ma­şini. Cad şi din neglijenţă dar şi din pricină uzurii fizice. Fireşte, nu se poate pretinde nimănui să devină o enciclope­die ambulantă, să acumuleze, pe de rost, tot felul de cifre. Cînd însă dintr-un asemenea lucru se înţelege o totală neglijare a in­formaţiei economice şi la un ase­menea­­nivel, situaţia nu poate să nu îngrijoreze. Adevărul este că nu numai secretarul comitetului, dar nici în organizaţii şi, cu atît mai puţin, în grupele U.T.C. nu se cunosc, decît foarte vag, re­zultatele îndeplinirii planului și nici ceea ce este de făcut pe vii­tor. întilnim, spre exen­plu, o ve­hiculare mai mult mecanică a u­­nor fraze de felul acesta : „avem sarcini mari de îndeplinit“ , „pro­ductivitatea muncii va trebui să crească“ etc. Dincolo de o anu­mită stare afectivă ce se degajă din astfel de fraze, este credem, necesar să arătăm că, în efortul pe care-l întreprinde pentru mo­bilizarea tinerilor la îndeplinirea sarcinilor de producţie, organiza­ţia U.T.C. nu deţine un instru­ment indispensabil activităţii sale : cifra concretă, sintetizatoare. Ea poate fi găsită, fără mari eforturi, în analizele economice (numeroase şi uşor de apelat la ele în com­binat) analize care ar facilita cu­noaşterea exactă a­ mărimii planu­lui de producţie, a consumurilor specifice, a cheltuielilor de fa­bricaţie, a indicatorului de creş­tere a productivităţii muncii ş.a.m.d. Asemenea lucruri cunos­cute şi, mai ales, însuşite de că­tre tineri vor face, fireşte, mai uşor detectabile şi căile de acţi­une, proprii, de intervenţie a or­ganizaţiei U.T.C. în problemele de producţie. Ajunşi aici am fi putut, desi­gur, să punem punct­ însemnări­lor noastre dacă... Dacă tovară­şul Pianci, activist al comitetului municipal U.T.C. nu i-ar fi adre­sat sec­retarului comitetului U.T.C. din combinat o invitație. — Te rog, tovarăşe Bălan, i-a spus dînsul cînd ne pregăteam de plecare, să treci mîine dimi­neaţă pe la noi, la municipiul U.T.C. Era în aceasta un reproş pen­tru cele ce auzise ? Reprezenta invitaţia unul din prilejurile ni­merite pentru ca, măcar de a­­cum­ încolo, Petre Bălan să plece de la municipiu complet edificat asupra celor ce ar fi trebuit să fie cunoscute de către un secre­tar U.T.C. ? Cel puţin aşa am do­ri-o De aceea n-am încheiat aşa cum am spus însemnările noastre, ci propunem în continuare cîteva puncte de reper pe care, le con­siderăm obligatorii pe ordinea de zi a discuţiei propuse. Subiectul : grija pentru îngrijirea utilajelor din combinat, grijă care trebuie să se facă mai pregnant simţită în preocupările comitetului, ale tinerilor. Cîteva exemple. In anul care a trecut secţia ce­luloză a întîmpinat unele greutăţi în îndeplinirea planului. Lăsăm la o parte factorii exteriori com­binatului. Reţinem însă că ele s-au datorat şi stagnărilor provo­cate de arderea unor motoare e­­lectrice cu turaţie variabilă, de­fecţiune datorată unei revizuiri necorespunzătoare, precum şi a lipsei de control a lucrărilor exe­cutate. In secţia de hîrtie s-au în­registrat, de asemenea, stagnări ale utilajelor, e drept nu numai din pricina celor care le deser­vesc. Dar, şi nepriceperea şi-a spus aici cuvîntul. Mai departe. S-a resimţit în cursul anului tre­cut lipsa pieselor de schimb. Exemplele pot continua şi, im­­p­­ortant, ele nu se referă numai a fapte petrecute în cursul anu­lui care a trecut ci şi în prima lună a acestui an. Pe de altă par­te, nu sunt toate cele de mai sus impresii culese ad-h­oc, nu sunt nici cuvinte spuse de circum­stanţă pentru a justifica nevoia unei interveeiţii din partea orga­nizaţiei U.E.C. alături, bineînţe­les,de măsurile pe care le va lua conducerea combinatului. Ele constituie cauze care au diminu­at realizările colectivului de aici, cauze pe care conducerea tehni­­co-administrativă le-a extras din­­tr-o temeinică analiză a modului în care a decurs îndeplinirea pla­nului pe anul trecut. Ca atare ele pot fi luate ca direcţii posibile de activitate a organizaţiei U.T.C. în anul de-abia început. Bănuim însă că de exemple nu se va fi dus lipsă în discuţia care presupunem că a avut loc a doua zi la comitetul orăşenesc municipal. Am dorit, de aceea, să ne referim şi la o problemă de principiu în activitatea organiza­ţiei de la combinat, problemă care are o strînsă legătură cu cele de mai sus. La baza exploatării corecte a instalaţiilor, ştie oricine, la baza reviziilor şi reparaţiilor ce se e­­xecută stă, fără nici o îndoială, nivelul de pregătire profesională, stăpînirea temeinică a meseriei. Aici, însă dacă s-a organizat un concurs cu cîţiva lăcătuşi sau o­­peratori, dacă un număr oare­care de tineri participă, o dată la trei săptămîni, la cursurile de ridicare a calificării se consideră rezolvată problema imbogatirii cunoştinţelor profesionale. Un concurs („Pot să vă arăt şi bibli­ografia şi întrebările“, căuta să ne convingă secretarul comitetu­lui U.T.C.“) se transformă în scop, mijloc şi deopotrivă rezultat al ceea ce trebuie de obicei să re­prezinte o vastă şi nu mai puţin profundă acţiune generală de ri­dicare a calificării unui mare­ nu­măr de tineri. Este aici un fel de fetişizare, dacă se poate spune astfel, a unor iniţiative şi acţiuni ale organizaţiei care, în măsura în care sunt concepute şi desfă­şurate, pot sau nu pot să dea rezultate. Eliberarea faţă de un astfel de fetiş, înţelegerea exactă a ceea ce poate să rezulte dintr-o acţiune sau alta, cu alte cuvinte, a privi totul prin prisma efecte­lor pe planul pregătirii profesio­nale a tinerilor, al rezultatelor concrete în producţie — iată e­­talonul real după care se poate judeca dacă e eficientă munca politico-educativă a organizaţiei U.T.C. de la combinatul din Că­lăraşi, dacă sunt eficiente con­cursurile, cursurile de ridicare a calificării. Altfel spus, putem or­ganiza concursuri, putem citi ori­­cîte cărţi. Le vom face degeaba dacă corespondentul acţiunilor noastre nu-l vom găsi într-o creştere a eficienţei activităţii în­treprinderii, sectorului sau ateli­erului unde lucrăm. I. BODEA -Avem sarcini mari de îndeplinit! -Intr-adevăr. Dar, care sînt acestea? ...COMITETUL U.T.C. NU L- A DES­­UŞIT ÎNCĂ, PENTRU SINE. CÎND O VA FACE ŞI PENTRU TINERI ? COMBINATUL SIDERURGIC GALAŢI. — Se lucrează intens la montajul laminorului de benzi la cald, unul din cele mai impor­tante obiective aflate în prezent pe agenda constructorilor. Olimpiadele (Urmare din pag. I) îevilor la discipline fundamen­tale; olimpiadele — competiţii de prestigiu în ţara noastră — trezesc dorinţa de afirmare, trăsătură a vîrstei tinere, ge­nerează ambiţii care se răs­­frîng pozitiv în pregătirea ele­vilor; societăţile ştiinţifice, prin revistele pe care le adre­sează elevilor fac nu numai o bună propagandă în favoarea concursurilor, ci şi oficiul de a sprijini şcoala în pregătirea de specialitate. — Ministerul Invăţă­­mîntului are şi rolul de a studia — asemenea u­­nui institut de cercetare — mişcarea, evoluţia u­­nor manifestări şcolare de anvergura celor la care ne referim, pentru a putea desprinde şi a­­dăuga valori noi siste­mului instructiv-educa­­tiv. Cum se fructifică p­entru şcoală şi în folo­sul elevilor „explozia“ de interes a tinerilor faţă de ştiinţele-teme de concurs ? — Nu sîntem încă în pose­sia unei analize profunde a tuturor rezultatelor şi impli­caţiilor acestora dar şi aşa, din informaţiile pe care le de­ţinem pînă în prezent, se con­turează pentru noi date pe care nu le putem ignora. Inte­resului crescînd al elevilor faţă de ştiinţă urmează să-i răspundem mai complet, ofe­­rindu-­le căi multiple şi diver­sificate de acumulare şi apro­fundare a cunoştinţelor. Poate că va trebui să acţio­năm întîi prin procesul de în­văţămînt aducînd corecturi u­­nor programe şi manuale în sensul satisfacerii nevoilor de cunoaştere, corelării lor mai exacte cu puterea de asimila­re a generaţiei prezente. Pu­tem, de asemenea, împreună cu Uniunea Tineretului Comu­nist, să folosim mai bine în acest scop cercurile pe obiecte din şcoli .Ca o paranteză­, vă informez că, de comun acord cu C.C. al U.T.C., ne-am pro-­ pus să facem o analiză a ac­tivităţii acestora, la nivel re­publican, într-o consfătuire cu profesorii — conducători de cercuri). Socotesc că putem manifesta o preocupare mai mare pentru asigurarea lite­raturii de specialitate adresa­tă elevilor. N-ar fi lipsit de interes nici pentru şcoli, nici pentru Ministerul învăţămîn­­tului, să întocmim un „regis­tru“ al capacităţilor prezente astăzi pe băncile şcolii. Cu alte cuvinte avem datoria nu numai să cunoaştem fiecare e­­lev talentat ci şi să acţionăm pentru cultivarea şi dezvol­tarea talentului, în funcţie de­­DATELE LA CARE SE DESFĂŞOARĂ ETAPA JU- JDEŢEANĂ A CONCURSU­IRILOR : limba română —­ 15 februarie; matematică1 ■ — 22 februarie ; fizică şi­­chimie — 1 martie; natura acestuia, de personali­tatea elevilor în parte. Şi, în sfîrşit, deşi nu în ultimul rind, cred că avem obligaţia să le mijlocim, celor afirmaţi, mai frecvent şi mai puţin superfi­cial, contactul cu oameni de ştiinţă, accesul la instalaţii moderne, să-i punem în situa­ţia de a cunoaşte nu numai produsul ştiinţei ci şi proce­sul îmbogăţirii ştiinţei. Asta în ceea ce priveşte strict pe elevi. Referindu-mă la şcoală aş adăuga că nu putem trece pes­te realitatea că, deşi de la an la an se impun nume noi de şcoli şi localităţi în palmare­sul competiţiilor la care ne re­ferim, sunt încă destule altele care, pe acest plan trăiesc în­tr-un deplin anonimat. Obser­vaţia ne conduce automat la calitatea muncii profesorului şi, tot automat, ridică obligaţii in plus pentru noi. Mi-aş permite să subliniez in­­S o dată că, in conformita­te cu directivele partidului, şcoala în general şi liceul în special, va cunoaşte o orga­nizare mai potrivită cu etapa pe care o străbatem în pre­zent, răspunzînd astfel mai bine necesităţii de pregătire a tinerei generaţii. Dacă am să amintesc doar de perspectiva diversificării liceului pe secţii, mai bine corelate pe coordo­natele mari ale activităţii u­­mane, ne vom da seama că, intr-o perspectivă apropiată, tînăra generaţie va beneficia de o instrucţie mai profundă şi în acelaşi timp mai apropia­tă de înclinaţii şi preocupări specifice. — O ultimă întrebare: care sunt dificultăţile e­­tapei judeţene a con­cursurilor de literatură, matematică şi chimie ? Şi ce „pronosticuri" fa­ceţi acum, la cîteva zile înaintea declanşării ei­! — La faza judeţeană parti­cipă laureaţii şcolii. Este, dacă vreţi, o confruntare între şcoli, între şcolile din judeţ, şi, în acelaşi timp, un fel de „repe­tiţie generală“ a etapei repu­blicane. Dar, mai întîi, nu-i consider „învinşi“ nici pe par­ticipanţii neclasificaţi. Expe­rienţa ediţiilor trecute ne-a demonstrat că elevul, o dată pornit pe calea întrecerii, nu mai renunţă la posibilitatea de a-şi măsura valoarea cu colegii săi, îi reîntîlnim la a­­nii’viitori mai bine pregătiţi, mai perseverenţi. Ceea ce e înainte de toate un cîştig pen­tru ei. Ca să revenim la eta­pa care face obiectul convorbi­rii noastre aş spune că e o fază superioară. Problemele de rezolvat fac apel la cunoş­­tinţele elevilor dar mai ales la gîndirea lor, la raţionament la puterea de discernămînt. Şi de data aceasta intră în joc pregătirea individuală a ele­vilor, dar şi munca profesori­lor. N-aş putea să fac un pro­nostic, deşi am multă încrede­re în elevi. Dar o urare, cu deosebită plăcere , succes tu­turor participanţilor !

Next