Scînteia Tineretului, iunie 1970 (Anul 26, nr. 6542-6567)
1970-06-30 / nr. 6567
-----------------1 Dintre întreprinderile oraşului Mediaş „Emailul Roşu“ a resimţit cel mai puternic forţa distrug'''gătoare a apelor. La ora de faţă uzina are ,încă, înfăţişare tie şantier. Produsele finite sunt supuse unui nou, neprevăzut, examen de calitate, apoi triate, resortate. In ateliere utilajele sunt dezbrăcate de stratul de noroi, circuitele de automatizare com(Urmare din pag. 1) comitetului comunal U.T.C., profesorul suplinitor Gheorghe Baciu şi ’secretara, organizaţiei U.T.C. din cooperativă, contabila Dobriţa Ion.Este drept,'’majoritatea membrilor organizaţiei o formează fetele. Dar pentru ele nu se găseşte loc de muncă in cooperativă ? Dacă apelăm la un calcul vedem că 80 la sută din cei care muncesc in cooperativă o formează femeile. Şi, cu ele cooperativa a reuşit, să se situeze in anul trecut pe locul I in judeţ la producţia de grîu (cu 3 505 kg. la hectar), să obţină la hectarul de porumb neirigat 4 812 kg boabe. Diploma de 8 clase elementare conferă fetelor vreun drept de a nu munci ? De a lucra părinţii lor şi după virsta de pensionare pentru ca „fetiţa“ de 18—20 ani, cu o zestre pe care ea nu a lăsat nici o picătură de sudoare, să stea in aşteptarea unui „domn“ de la oraş care să o ia cu el, sau a vreunui alt salariat care să o ţină acasă, el făcind naveta şi la întoarcere să aducă în sacoşă şi piinea gata coaptă ? — Eu am avut acest noroc, se mindrea Constanţa Balaban, în virstă de 20 de ani. Sunt de trei ani măritată, nu am muncit deloc, nu am copii şi uite că bărbatul mă ţine acasă. Pe soţul Constanţei Balaban, şofer la o întreprindere de aprovizionare din Brăila nu l-am Pe traseul recuperării pierderilor, un moment in deplină actualitate: ___________I portă operaţia dezgheţării de sub greutatea mîlului. Secţiile stau aşezate chiar pe malul Tirnavei Mari şi valurile nu s-au sfiit să măture întreaga incintă, să treacă pragul balelor, să pătrundă în depozitele de materii prime, în magazii. O linie trasă sub coloana pierderilor indică implacabil: 20 de milioane. Este echivalentul deteriorărilor provocate produselor banii afară din casă, ca să se însoare cu una care nu face nimic.Gheorghe Ungureanul. Banii afară din casă nu-i dau nici pe părinţii lui Viorica Ene. Tatăl ei lucrează la munca timpului, iar mama in zootehnie. Şi fiu le este ruşine. In schimb s-au indignat cînd au auzit că s-ar putea să afle şi băieţii din alte sate că fiica lor, la 18 ani, nu a învăţat încă să facă nimic, să muncească. — Nu este numai ea printre cele care nu muncesc in sat, a ripostat mama in prezenţa fiicei care tocmai se întorcea de la magazinul sătesc cu plasa plină de cumpărături. ’ Nu, in satul Traian, ea nu e singură. Spuneam la început că 70 la sută din tinerii de virsta ei nu lucrează nicăieri, iar părinţii în loc să-i facă a înţelege că aşa cum satisfacţia lor de a avea tot ce le trebuie le-o dă munca, îi alimentează cu tot ce le trebuie şi din cind în cînd cu cite o rugăminte, „ar trebui să munceşti şi tu“. — Numai educaţia din şcoală, ne declara tovarăşul Gheorghe Şeitan, directorul şcolii din sat, nu este suficientă. De la 14—15 ani în sus ei au ieşit de sub influenţa noastră. Familia are cea mai mare obligaţie nu a-i face să înţeleagă că, mai cu searmă, în sat, unde oamenii se cunosc de la o margine la alta, munca este mai intil de toate respectată, finite, fără a include pierderile datorate stagnărilor, prelungite neaşteptat în timp. Au trecut multe zile de la retragerea apei dar mai este nevoie încă de timp pentru ca sirena uzinei să vestească începerea schimbului normal de muncă. Echipa de electricieni a izbutit destul de repede să repună, parţial, pe picioare instalaţia de alimentare cu energie electrică. S-a putut acţiona astfel fără întîrziere la remedierea pagubelor. Avem în faţă graficul repunerii în funcţiune a cuptoarelor de la secţia email. Au stat aproape complet în apă, părţile de ardere au căzut, au trebuit să se refacă total. Insă numai uscarea şi atingerea temperaturii de lucru este un proces ce se întinde pe distanţa a 50 de zile. Graficul însemnează cu exactitate datele finale , ultima dintre ele , 15 iulie. Este ziua în care mecanismul productiv al uzinei va fi pus integral în mişcare. Calmul cu care lucrează acum oamenii ascunde în el ore şi zile de zbucium al căror program n-a fost alcătuit de diagrama obişnuită a normelor de producţie. Năvălirea apei, urmele sale după retragere au contractat puternic forţele tuturor pe o direcţie pînă atunci deloc previzibilă. Refacerea a devenit un crez, operativitatea , unitatea de măsură. In acest climat s-a produs o ciudată abdicare de la riguroasa împărţire pe ranguri, pe profesii, pe locuri de muncă. „Nu ştiu“ a fost substituit de „trebuie să ştiu“, „nu mă pricep“ a fost înlocuit de „trebuie să mă pricep“. „Zilele acestea au constituit un adevărat examen al răspunderii“, spunea cineva gîndindu-se la tinerii prezenţi în competiţia cu timpul ce trebuia smuls degradării. Aproape toţi erau acolo cînd se încerca să se ferească din drumul, apei ceea ce se putea evacua. Au fost văzuţi la curăţirea sculelor, la demontarea utilajelor, luînd parte alături de vîrstnici, la repunerea lor în funcţiune. Răspunderea a atins parametrii curajului. Gerard Fitters şi Reinhardt Gottschling au luat pe propria lor răspundere repararea instalaţiei de la presele cu transfer. Adolf Etz s-a înhămat la repunerea în funcţiune a posturilor de transformare şi mai apoi la uscătorul de motoare electrice. Lucian Popa, absolvent din 1965 al politehnicii timişorene s-a angajat la redarea în exploatare a centralei termice a cinci cazane, comandate de aparate din import, nedesfăcute niciodată pînă atunci. Curajul a dat o replică rutinei. După trei săptămîni de muncă încordată, centrala a ajuns să pulseze din nou abur tehnologic, căldură. A jutor. Este un , cuvîrit des întîlnit. Semnificat de prepzenţa specialiştilor din alte unităţi economice, de operaţiile “ preluate spre execuţie în alte fa-brici. Erau aici lucrători de la sibiu, de la Bucureşti. Muncesc cot la cot cu localnicii, acolo unde este nevoie. „Neferal“ Bucureşti s-a angajat la uscarea şi măcinarea unei cantităţi de carbonat de bariu. Conducerea uzinei „9 Mai“ a comunicat cătreia recondiţionarea unor chimicale. Stăm de vorbă cu inginerulşef al uzinei „Emailul roşu“, tovarăşul Valeriu Havriciuc, îşi exprimă satisfacţia cu privire la ajutorul primit. Totodată ne roagă să notăm. Aproape 1 200 tone de tablă şi 300 tonede ţeava cu pereţi subţiri au fost prinse în depozite de ambele viituri. Recuperarea lor, curăţirea chinică depăşeşte puterile uzinei, ■i-a lansat de urgenţă o invitaţie a colaborare. Ministerul Industriei Metalurgice a cerut relaţii mplimentare. Măsurile au întîrbat. Revenim acum. Apelul se adresează deopotrivă specialiştior din Ministerul Industriei Metalurgice şi din chimie. Speăm în recepţionarea lui. N. UDROIU Dimineaţă îl caut pe locţiitorul secretarului de comitet comunal U.T.C. Nu, e acasă. O fetiţă roboteşte prin ogradă. Ştiu că are o soră mai mare, utecistă, şi mă încumet să întreb de ea, convins că îmi poate explica mai bine unde îl pot găsi. '— Ehe, zice fetiţa cu un aer de suprema superioritate, Lenuţa e la cîmp de la şase. încerc să aflu prin sat dacă nu i-a văzut cineva pe unul din cei doi băieţi, pe secretar sau pe locţiitorul său. Da, secretarul comitetului comunal U.T.C. e în zootehnie, se zbate să pună mîna pe o şaretă, as■tăzi e ziua lui liberă, n-are ore la şcoală, şi vrea să dea o raită pe la brigăzi, să stea de vorbă cu tinerii. Acolo îl şi găsesc de altfel, într-un grajd care mărturiseşte cu fiecare cărămidă, cu toată murdăria din el, cu tot ceea ce se găseşte între pereţii lui, lipsa de conştiinciozitate a îngrijitorilor de animale. Din loc în loc, viţei tolăniţi pe coceni — în colţuri, lîngă ieslea cîtorva cai. O mişcare nedibace, a cailor şi viţeii din preajmă riscă să fie striviţi sub copite dar nimeni nu se sinchiseşte de asta. Şi ar trebui, pentru că la linia grajdului, autopsia unui viţel pierdut cu zece minute înaintea sosirii mele arată o astfel de cauză a morţii — viscerele sale sunt pline de cheaguri de singe adunate ca urmare a unei hemoragii provocate dintr-o asemenea pricinii. Cu chiu,cu' vai cineva ajută alt viţel să se ridice pe picioare. A fost fătat in noaptea precedentă, afară, sub cerul liber, la marginea unei mocirle şi pînă dimineaţa a îndurat frigul, aşa că nimeni nu-i poate garanta supravieţuirea. Ieri, sau alaltăieri a mai murit un viţel, un purcel spînzură între stinijîiii -VffemtîniL să-i vină şi lui rîndul la autopsie, şi în adăposturile de sub deal mai sînt doi porci care bolesc. Pretutindeni proasta supraveghere e flagrantă, îngrijitorii asistă, însă, indiferenţi la ceremonialul autopsiei, in timp ce medicul veterinar monologhează încruntat. II întrerup şi-l întreb dacă cifra mortalităţilor în zootehnie e mare. — Nu spun cifre, mă previne medicul făcîndu-mi să înţeleg că n-am eu dreptul să aflu aşa ceva, şi aici poate nimeni in afara sa şi a conducerii C.A.P.ului. Dar e destul de mare, înţelegi, destul de mare. Şi cînd nici nu mai credeam că-mi va vorbi, izbucneşte toată furia şi amărăciunea lui. Ce să le fac, domnule, ce să le fac, să le dau amenzi, cîte amenzi să le dau, ce să le fac ? Astea-s condiţii ? Aşa ai grijă de un copil mic ? La cîmp, pe şoseaua Topologului, bate un vînt să te dărime, floarea-soarelui se îndoaie mai-mai să-şi iasă din rădăcini. Pe dreapta şoselei, brigada I-a , pe stingă şoselei, a II-a. Echipele vin spre şosea şi desigur n-o vor mai lua pe rînduri înapoi fiindcă soarele străluceşte drept deasupra prinzului. Un tractor întoarce şi el la capul locului şi se opreşte. Ajung şi tinerii din cele două echipe. Eugenia Munteanu, legată peste obraji cu o basma că nu i se văd decit ochii, ne mărturiseşte cu o voie bună explozivă : — De departe nu v-am recunoscut dar, pe urmă, cind am văzut că cineva deshama calul, imediat mi-am dat seama Voia să spună, de fapt, ca toţi ceilalţi care trec cu şaretele pe acolo sînt grăbiţi, au multe de urmărit şi ceea ce o interesează poate fi cercetat atît de repede incit n-are nici un rost să scoată calul dintre hulube şi să-l lase să pasca pe marginea şanţului. Pe cinci noi avem de vorbit. Aşa ca în timp ce Tanţa Mateiaş o scotea pe soră-sa la capul rindului şi sarea după aceea, minata de ne-a astîmpărul hărniciei sale, sa-i ajute si pe alţii, noi am vorbit la ceasul mesei despre munca şi hărnicie, despre faptul ca pentru participarea consecventa la lucrările timpului şi pentru tot ceea ce faci la cîmp trebuie să-ţi dai socoteală ţie însuţi in primul rînd, că lucrul cel mai bun pe care îl putem face întotdeauna noi, tinerii, este sa ne aflăm acolo unde se simte nevoia să fim prezenţi, acolo unde altora li se pare poate mai greu, am vorbit despre norme şi despre cit poţi realiza intr-o zi şi am ajuns la concluzia că toate acestea nu sunt, cum s-ar crede, nişte amănunte neînsemnate, ci detaliile unei conştiinţe noi, semnele tăriei de caracter, dovezile pii care individualizează organizaţia U.T.C. din cooperativa agricolă de producţie, îi dau un timbru specific, aparte. După-amiază mă intîlnesc din nou cu Elena Dumitrache, secretara organizaţiei U.T.C. pe C.A.P. De două zile rar străduiesc să-i explic că, cel puţin la început, ea poate avea o imagine a hărniciei tinerilor şi a gradului în care membrii organizaţiei noastre iau parte la muncă după fişele de ponta, care-i trec prin mină. Dar ca să poţi avea şi perspectiva încorporării acestui efort, a transformării lui în rezultatele materiale aşteptate, corespunzătoare planurilor de producţie, trebuie să cunoşti nu numai planurile, dar să ai în fiecare moment imaginea exactă a evoluţiei îndeplinirii lor şi îndeosebi a părţii de contribuţie care revine fiecărui tînăr în cadrul acestui proces. I-am cumpărat secretarei un carnet, să-şi scrie în el şi să aibă la îndemână toate datele esenţiale referitoare la unitate, la ceea ce îşi propune organizaţia să realizeze, la obiectivele de muncă patriotică stabilite, la repartizarea sarcinilor concrete nominal, pe fiecare utecist. După două zile de explicaţii apare şi caietul. Cu tot scepticismul secretarei, cu toată lipsa ei de încredere în utilitatea acestuia mă bucur că una din cele 9 organizaţii U.T.C. din comună are acum un caiet de sarcini. Nu-mi rămîne decit să-i dovedesc secretarei că am avut dreptate, că un caiet de sarcini este un instrument bun de lucru, o autentică oglindă a iniţiativei noastre, a rezervelor inepuizabile de care dispunem. El ne va arăta şi mai bine de ce exemple trebuie să ne folosim, el va fi în stare să stîrnească în adunări controverse,viriHnatji., 'VWldlU’Ă. ti. disjpitft. capabile să scoată la iveală adevăruri despre calităţile şi slăbiciunile muncii noastre, despre cauzele care le determină, despre ceea ce putem întreprinde pentru înlăturarea grabnică a ceea ce ne subminează, să întreţină prin toate aceste lucruri un climat de răspundere faţă de ceea ce făgăduieşti în faţa celorlalţi, faţă de cuvîntul pe care ţi l-ai dat. Seara, în şedinţa curentă de plan a brigadierilor, cu inginerul şef, cu celelalte cadre tehnice, cu preşedintele cooperativei agricole, unde nu mă invită nimeni şi unde preocupările mele, cele afişate, par a nu-mi da dreptul să ascult ce se discută, dar mă duc şi ascult ;şi nu mă dă nimeni afară vine vorba, printre altele, şi despre înstrăinarea unor cantităţi de lucerna proaspăt cosită. Nu se cunosc exact autorii. Brusc, îmi dau seama că în caietul de sarcini al organizaţiei noastre din C.A.P. este omisă una din datoriile de căpătîi ale tinerilor : păstrarea şi consolidarea averii obşteşti, vegherea neobosită asupra gospodăririi sale chibzuite, sesizarea oricărei nereguli, oricărui semn de risipă sau de prezenţă a chilipirgiilor. Vom constitui echipe de pază dar asupra modului lor de constituire şi de acţiune va trebui să chibzuiesc la noapte şi mîine, iar în zilele următoare să încercăm încă un pas înainte. MIRCEA TACCIU Eforturile pe frontul reconstrucţiei se desfăşoară din plin şi la Oradea. Apele Crişului Repede, Peţei şi Adonei, ale Pîrîului Sălbatec au produs şi aici pagube unor întreprinderi economice, au inundat 225 de case (dintre care peste 50 au fost complet distruse), au deteriorat peste 15 km de străzi. După cum ne spunea tov. Ştefan Sandu, prim-secretar al Comitetului municipal P.C.R., primarul municipiului Oradea, forţele au fost concentrate mai întîi pentru redarea în folosinţă în cel mai scurt timp a obiectivelor industriale avariate : Uzina de apă, Fabrica de cărămizi, Fabrica de ulei. Este demn de remarcat faptul că după ce au acţionat zi şi noapte pentru evacuarea apei, demontarea şi repararea unor motoare şi agregate, linii tehnologice, colectivele de muncitori şi ingineri au redat în mod integral producţiei ritmul normal, eficienţa maximă. Ultimele capacităţi afectate au reluat lucrul acum citeva zile. Totodată, răspunzînd chemării partidului, alăturindu-se eforturilor generale de a realiza depășiri de plan, economii, Fabrica de ulei, de pildă, s-a angajat — după cum ne relata M. Mihăileanu, directorul Combinatului alimentar Oradea — să dea pînă la sfîrşitul anului o producţie suplimentară de ulei de peste 1 milion de lei. La Fabrica de cărămidă eforturile se îndreaptă către realizarea, peste plan, a 400 000 cărămizi (pină la 30 septembrie), 100 000 înlocuitori de cărămidă şi 100 000 m.p. plăci de trotuar (ambele cantităţi vor fi livrate pînă la 30 noiembrie). In primele rînduri ale bătăliei pentru redarea în folosinţă a obiectivelor economice, refacerea unor locuinţe, obiective cetăţeneşti, artere de comunicaţie, normalizarea vieţii în zona afectată a oraşului (cea de sud-est) se situează uteciştii, tinerii şi elevii orădeni. După cum ne relatam Ion Gangos, şeful secţiei economice a Comitetului judeţean Oradea al U.T.C. , zilnic pînă la sfîrşitul acestei veri, vor fi mobilizaţi în aceste acţiuni peste REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE VUMULA bUmbUALI UN PAS ÎNAINTE -Una din cele 9 organizaţii are caiet de sarcini! Pe şantierul Termocentralei de la Rogojelii* 1 Fotografiile : C. CIOBOATĂ Rampa de probă a Uzinelor „ Mai“ Ploiești Fetele aşteaptă măritişul putut intilni, să-i aflăm părerea şi ciştigul. Era plecat in cursă pentru trei zile. — Dumneata ce speri ? Am intrebat-o pe Georgeta Muguţă (17 ani). Nu te plictiseşti acasă de trei ani, nu ai nevoie de bani ? — Tată nu am. Lucrează mama la C.A.P. Ciştigă destul de bine. Părinţii lui Anica Abăsoacă au trecut de 60 de ani. Tatăl are pensie de la poştă dar lucrează -şi la rîm. Dar fiica ? — am intrebat. — Ce să facem, dacă nu lucrează ? Are noroc cu pensia moşului, ne-a răspuns mama fetei. . Pe Gherghina Ceauşu, (17 ani), nu am găsit-o acasă. Am stat de vorbă cu mama ei. — E in vizită la niste rude intr-un sat vecin. — Merge des in vizite in satele vecine si la Brăila ? — Ce să facă ? Să nu se plictisească. Eu și taică-sau lucrăm la sectorul zootehnic al cooperativei. Ea nu e obișnuită să muncească la C.A.P. — Poate i-ar plăcea croitoria, am sugerat. In sat e un atelier al cooperaţiei de consum şi are nevoie de fete. Ar trimite-o şi la şcoală, cu bursă. Ar învăţa o altă meserie, dacă la cîmp nu-i place. — Pină s-o mărita o mai ţinem aşa, cu munca noastră. Dacă Constanţa Balaban, a avut norocul să dea peste un şofer care s-o ţină acasă, vor avea acelaşi noroc — dacă asta aşteaptă — şi celelalte fete ale satului ? înşişi părinţii lor se îndoiesc. Mama Anicăi Abăseacă, a fetei de 19 ani care deocamdată mai are norocul eu... pensia moşului ne vorbea, cu faţa deschisă numai despre celelalte fiice măritate in sat care şi lucrează infooperativă. — Au muncit şi înainte şi au găsit şi băieţi buni cu care s-au măritat. Am stat de vorbă şi cu cîţiva băieţi ai satului. Marcel Cocoş are 18 ani. încă nu s-a hotărit să se însoare. — După armată. Dar cind voi face acest pas, în nici un caz, nu cu una care nu știe,ce-i munca. — Cu o fată care să stea acasă ? Care să știe doar să întindă mîna la bani ? a răspuns mirat tractoristul Vasile Blendea la întrebarea dacă ar vrea să se căsătorească cu o fată care nu lucrează nici unde. — Nu cred să dea pe cineva Și, în dobindirea acestui respect tinerii pot primi un sprijin substanţial şi din partea celui de al treilea factor care trebuie să se alăture şcolii şi familiei, din partea organizaţiei U.T.C. O iniţiativă a comitetului judeţean Brăila al U.T.C. ar fi meritat să fie calificată lăudabilă în acest sens, dacă studiul privind participarea la muncă a tinerilor de la sate, pe care şi l-a propus a-i iniţia in urmă cu peste 5 luni de zile, nu s-ar fi oprit doar Iara în 6 comune ale judeţului lucrează sau nu lucrează X tineri. Intenţia comitetului judeţean U.T.C., a fost bună, dar din păcate a rămas doar intenţie. A tipărit formulare in care, pină în luna martie, trebuiau să se consemneze din fiecare sat şi comună a judeţului rezultatele anchetei, a instruit activul cum să procedeze. Dar toate s-au oprit aici, iar unde s-au făcut, in cele 6 comune printre care se numără şi Traian, acestea s-au făcut aşa, ca să se facă. Iată ce consemnează pe formular activistul în acest sat : 1) tineri care nu lucrează — 12 — (nici măcar acest lucru, nu au reuşit să-l afle, cifra exactă este de trei ori mai mare n.a.) ; 2) motivele neparticipării la muncă — citeva cuvinte care se vor explicaţie, dau vag de înţeles că „neparticipanţii la muncă“ ar avea alte surse de venituri ; 3) măsurile luate de organizaţiile U.T.C. (din C.A.P. şi comitetele comunale U.T.C.) — nu s-a luat nici o măsură ; 4) propuneri pentru viitor (pentru organul judeţean) — nu are propuneri. Şi cu asta,,activistul comitetului judeţean U.T.C. şi secretarul comitetului comunal U.T.C. au spus tot ce aveau de spus despre satul Traian. Acesta să fi fost scopul anchetei ? Acesta e rolul organizaţiei U.T.C. ? De simplă înregistrare a cotizanţilor şi nici asta cum trebuie? (Tineri în organizaţia U.T.C. pe sat, undeva se spunea că sunt 50, in altă parte că sunt 56 sau 58). Ideia comitetului judeţean U.T.C. de a iniţia un studiu pe această temă e bună. Studiul, insă trebuie făcut cu toată seriozitatea. Alăturindu-se astfel celorlalţi factori, şcolii, familiei, cooperativei agricole, organizaţia U.T.C. poate contribui la crearea unui climat din care tinerii să înţeleagă că munca este înainte de toate o datorie a fie- • FABRICA DE PRODUSE LACTATE de la Slobozia a intrat în probe tehnologice. Amplasată pe platforma industrială a oraşului, alături de Fabrica de ulei, Filatură şi de alte obiective, noua unitate dispune de hale spaţioase de producţie, este dotată cu utilaje moderne, in mare parte fabricate în ţară, unde se vor prelucra zilnic 130 000 litri lapte, materie primă furnizată de unităţile agricole din judeţ. Aici se vor realiza anual peste 1 500 tone brînzeturi, 2 000 tone lapte, mari cantităţi de iaurt şi alte produse lactate. In cursul acestui an, in cadrul Combinatului industriei alimentare Ialomiţa vor intra in producţie şi alte unităţi, printre care şi secţia de brinzeturi de la Lupşanu, cu o capacitate totală de 2,5 tone pe zi. In acest fel, valoarea producţiei globale anuale a Combinatului va ajunge la aproape 900 milioane lei. • REVIZUINDU-ŞI POSIBILITĂŢILE de care dispun, chimiştii de la Combinatul de celuloză şi hîrtie din Brăila şi-au reînnoit angajamentele in întrecerea socialistă pe acest an. Noul angajament prevede un spor la producţia globală de 20 milioane lei faţă de 12,5 milioane cit prevedea cel iniţial. Pentru îndeplinirea noilor sarcini, achimiştii şi-au propus să obţină în fiecare lună o producţie cu 15 la sută mai mare faţă de media primelor 5 luni ale anului şi să sporească productivitatea muncii cu încă 1 la sută. • GOSPODĂRIREA JUDICIOASA a metalului constituie principala premisă a îndeplinirii noului angajament pe care şi l-a asumat recent colectivul Uzinei de vagoane din Arad. In acest scop, colectivele de specialişti din serviciile tehnologice şi de proiectări, din secţiile de tratamente termice şi prelucrări mecanice au stabilit o nouă serie de subansamble, repere şi piese, care prin reproiectare şi modificări constructive vor permite economisirea unei cantităţi de aproape 4 000 tone metal. O altă sursă utilizată în acelaşi scop o constituie extinderea unor tehnologii de prelucrare, la nivelul producţiei industriale. Numai prin sporirea volumului şi a cantităţii de piese executate prin ştanţare liberă şi matriţare fără bavură, consumul de oţel, la numărul de vagoane de marfă ce se vor construi in acest an, se va reduce cu 112 tone. (Agerpres) ORADEA: Frontul iniţiativelor tinereşti 300 de tineri. Vor lucra utecişti de la întreprinderea comunală, „Bihoreana“, întreprinderea de echipament metalic, elevi de la Liceul industrial de construcţii, Şcoala C.F.R., liceele nr. 2, 3, 4. Totodată, un număr de peste 5 000 de elevi şi studenţi din Oradea vor munci în perioada vacanţei în unităţile agricole „Biharia“, „Nojorid“, „Salonta“. O mie de tineri vor fi prezenţi pe şantierul Fabricii de ciment de la Chiştag, precum şi pe alte şantiere industriale locale. De altfel, din „agenda reconstrucţiei" a Comitetului judeţean Oradea al U.T.C. am mai reţinut suplimentarea, pentru perioada imediat următoare, a planului de activităţi patriotice cu aproape 20 la sută. O largă acţiune de ajutorare se desfăşoară — ne informa ! Viorel Ştrengar, prim-vicepreşe- dinte al Consiliului popular municipal Oradea , în scopul reconstrucţiei locuinţelor avariate. In cazul caselor care au fost doar inundate, cetăţenii sunt ajutaţi să-şi reinstaleze bunurile, temporar evacuate, de către autocamioanele întreprinderii de , transport, ale unităţilor industriale locale. Consiliul popular a lansat un apel către cetăţeni în care se cer intensificate efortu- I rile, ajutorul ce trebuie dat pen-I tru refacerea locuinţelor sinistrate, utilizarea cu maximum de eficienţă a materialelor de construcţie puse la dispoziţie. La indicaţia organelor de partid locale, o serie de cetăţeni din cartierele Crişului, Ioşia, Eminescu, sunt ajutaţi cu forţă de muncă, materiale de construcţie de către întreprinderile economice din vecinătate, Fabrica de blănuri „1 Mai“ şi „Bihoreana“. Alţii, ca de exemplu Iosif Doboş, din cartierul Seleuşi (str. Morii nr. 3), pensionar C.A.P., primesc ajutor pentru reconstruirea locuinţelor din partea unităţilor agricole în care au muncit. Consiliul popular a luat in discuţie şi problema abandonării pentru construcţia de case a unor perimetre potenţial inundabile. O acţiune susţinută se desfăşoară şi pentru reamenajarea arterelor de circulaţie, inundate sau blocate cu diguri. După şoseaua europeană E 15, au fost descongestionate şi redate traficului străzile Avram Iancu, Proletarilor, Delfinului, Carol Divilla, ANDREI BÂRSAN