Scînteia Tineretului, iunie 1970 (Anul 26, nr. 6542-6567)

1970-06-30 / nr. 6567

-----------------1 D­intre întreprinderile oraşu­lui Mediaş „Emailul Roşu“ a resimţit cel mai puternic forţa distrug'''­­gătoare a apelor. La ora de faţă uzina are ,încă, înfăţişare tie şantier. Produsele finite sunt su­puse unui nou, neprevăzut, exa­men de calitate, apoi triate, re­­sortate. In ateliere utilajele sunt dezbrăcate de stratul de noroi, circuitele de automatizare com­(Urmare din pag. 1) comitetului comunal U.T.C., pro­fesorul suplinitor Gheorghe Ba­­ciu şi ’secretara, organizaţiei U.T.C. din cooperativă, contabila Dobriţa Ion.­Este drept,'’majori­tatea membrilor organizaţiei o formează fetele. Dar pentru ele nu se găseşte loc de muncă in cooperativă ? Dacă apelăm la un calcul vedem că 80 la sută din cei care muncesc in cooperativă o formează femeile. Şi, cu ele cooperativa a reuşit, să se situe­ze in anul trecut pe locul I in judeţ la producţia de grîu (cu 3 505 kg. la hectar), să obţină la hectarul de porumb neirigat 4 812 kg boabe. Diploma de 8 clase elementare conferă fetelor vreun drept de a nu munci ? De a lucra părinţii lor şi după virsta de pensionare pentru ca „fetiţa“ de 18—20 ani, cu o zestre pe care ea nu a lăsat nici o picătură de sudoare, să stea in aşteptarea unui „domn“ de la oraş care să o ia cu el, sau a vreunui alt salariat care să o ţină acasă, el făcind naveta şi la întoarcere să aducă în sacoşă şi piinea gata coaptă ? — Eu am avut acest noroc, se mindrea Constanţa Balaban, în virstă de 20 de ani. Sunt de trei ani măritată, nu am muncit de­loc, nu am copii şi uite că bărba­tul mă ţine acasă. Pe soţul Constanţei Balaban, şofer la o întreprindere de a­­provizionare din Brăila nu l-am Pe traseul recuperării pierderilor, un moment in deplină actualitate: ___________I portă operaţia dezgheţării de sub greutatea mîlului. Secţiile stau aşezate chiar pe malul Tirnavei Mari şi valurile nu s-au sfiit să măture întreaga incintă, să treacă pragul balelor, să pătrundă în depozitele de materii prime, în magazii. O linie trasă sub coloana pier­derilor indică implacabil: 20 de milioane. Este echivalentul dete­riorărilor provocate produselor banii afară din casă, ca să se în­soare cu una care nu face nimic.­­Gheorghe Ungureanul. Banii afară din­ casă nu-i dau nici pe părinţii lui Viorica Ene. Tatăl ei lucrează la munca tim­pului, iar­ mama in zootehnie. Şi fiu le este ruşine. In schimb s-au indignat cînd au auzit că s-ar putea să afle şi băieţii din alte sate că fiica lor, la 18 ani, nu a învăţat încă să facă nimic, să muncească. — Nu este numai ea printre cele care nu muncesc in sat, a ripostat mama in prezenţa fii­cei care tocmai se întorcea de la magazinul sătesc cu plasa plină de cumpărături. ’ Nu, in satul Traian, ea nu e singură. Spuneam la început că 70 la sută din tinerii de virsta ei nu lucrează nicăieri, iar pă­rinţii în loc să-i facă a înţelege că aşa cum satisfacţia lor de a avea tot ce le trebuie le-o dă munca, îi alimentează cu tot ce le trebuie şi din cind în cînd cu cite o rugăminte, „ar trebui să munceşti şi tu“. — Numai educaţia din şcoală, ne declara tovarăşul Gheorghe Şeitan, directorul şcolii din sat, nu este suficientă. De la 14—15 ani în sus ei au ieşit de sub in­fluenţa noastră. Familia are cea mai mare obligaţie nu a-i face să înţeleagă că, mai cu searm­ă, în sat, unde oamenii se cunosc de la o margine la alta, munca este mai intil de toate respectată, finite, fără a include pierderile datorate stagnărilor, prelungite neaşteptat în timp. Au trecut multe zile de la re­tragerea apei dar mai este nevoie încă de timp pentru ca sirena uzinei să vestească începerea schimbului normal de muncă. Echipa de electricieni a izbutit destul de repede să repună, par­ţial, pe picioare instalaţia de ali­mentare cu energie electrică. S-a putut acţiona astfel fără întîrziere la remedierea pagubelor. Avem în faţă graficul repune­rii în funcţiune a cuptoarelor de la secţia­ email. Au stat aproape complet în apă, părţile de ardere au căzut, au trebuit să se refacă total. Insă numai us­carea şi atingerea temperaturii de lucru este un proces ce se întinde pe distanţa a 50 de zile. Graficul însemnează cu exactitate datele finale , ultima dintre ele , 15 iulie. Este ziua în care me­canismul productiv al uzinei va fi pus integral în mişcare. C­almul cu care lucrează a­­cum oamenii ascunde în el ore şi zile de zbucium al căror program n-a fost alcătuit de diagrama obişnuită a norme­lor de producţie. Năvălirea apei, urmele sale după retragere au contractat puternic forţele tutu­ror pe o direcţie pînă atunci deloc previzibilă. Refacerea a devenit un crez, operativitatea , unitatea de măsură. In acest cli­mat s-a produs o ciudată abdi­care de la riguroasa împărţire pe ranguri, pe profesii, pe locuri de muncă. „Nu ştiu“ a fost substi­tuit de „trebuie să ştiu“, „nu mă pricep“ a fost înlocuit de „tre­buie să mă pricep“. „Zilele acestea au constituit un adevărat examen al răspunderii“, spunea cineva gîndindu-se la tinerii prezenţi în competiţia cu timpul ce trebuia smuls degra­dării. Aproape toţi erau acolo cînd se încerca să se ferească din drumul­, apei ceea ce se pu­tea evacua. Au fost văzuţi la cu­răţirea sculelor, la demontarea utilajelor, luînd parte alături de vîrstnici, la repunerea lor în funcţiune. Răspunderea a atins parametrii curajului. Gerard Fit­ters şi Reinhardt Gottschling au luat pe propria lor răspundere repararea instalaţiei de la presele cu transfer. Adolf Etz s-a înhă­mat la repunerea în funcţiune a posturilor de transformare şi mai apoi la uscătorul de motoare electrice. Lucian Popa, absolvent din 1965 al politehnicii timişo­rene s-a angajat la redarea în exploatare a centralei termice a cinci cazane, comandate de apa­rate din import, nedesfăcute niciodată pînă atunci. Curajul a dat o replică rutinei. După trei săptămîni de muncă încordată, centrala a ajuns să pulseze din nou abur tehnologic, căldură. A­ jutor. Este un , cuvîrit des­­ întîlnit. Semnificat de pre­­p­zenţa specialiştilor din alte­­ unităţi economice, de operaţiile “ preluate spre execuţie în alte fa-­­­brici. Erau aici lucrători de la­­ sibiu, de la Bucureşti. Muncesc­­ cot la cot cu localnicii, acolo unde este nevoie. „Neferal“ Bucureşti s-a angajat la uscarea şi măcinarea unei cantităţi de carbonat de bariu. Conducerea uzinei „9 Mai“ a comunicat că­­treia recondiţionarea unor chi­micale. Stăm de vorbă cu inginerul­­şef al uzinei „Emailul roşu“, to­varăşul Valeriu Havriciuc, îşi exprimă satisfacţia cu privire la ajutorul primit. Totodată ne roa­gă să notăm. Aproape 1 200 tone de tablă şi 300 tone­­de ţeava cu pereţi subţiri au fost prinse în depozite de ambele viituri. Recuperarea lor, curăţirea chi­­nică depăşeşte puterile uzinei, ■i-a lansat de urgenţă o invitaţie a colaborare. Ministerul Indus­­triei Metalurgice a cerut relaţii mplimentare. Măsurile au întîr­­bat. Revenim acum. Apelul se adresează deopotrivă specialişti­­or din Ministerul Industriei Metalurgice şi din chimie. Spe­­ăm în recepţionarea lui. N. UDROIU Dimineaţă îl caut pe locţiito­rul secretarului de comitet co­munal U.T.C. Nu, e acasă. O fetiţă roboteşte prin ogradă. Ştiu că are o soră mai mare, utecistă, şi mă încumet să în­treb de ea, convins că îmi poate explica mai bine­­ unde îl pot găsi. '­­— Ehe, zice fetiţa cu un aer de suprema superioritate, Lenuţa e la cîmp de la şase. încerc să aflu prin sat dacă nu i-a văzut cineva pe unul din­ cei doi băieţi, pe secretar sau pe locţiitorul­ său. Da, secre­tarul comitetului comunal U.T.C. e în zootehnie, se zbate să pună mîna pe o şaretă­, as­­■­tăzi e ziua lui liberă, n-are ore la şcoală, şi vrea să dea o raită pe la brigăzi, să stea de vorbă cu tinerii. Acolo îl şi găsesc de altfel, într-un grajd care măr­turiseşte cu fiecare cărămidă, cu toată murdăria din el, cu tot ceea ce se găseşte între pereţii lui, lipsa de conştiinciozitate a îngrijitorilor de animale. Din loc în loc, viţei to­lăniţi pe coceni — în col­ţuri, lîngă ieslea cîtorva cai. O mişcare nedibace, a cai­lor şi viţeii din preajmă riscă să fie striviţi sub copite dar nimeni nu se sinchiseşte de asta. Şi ar trebui, pentru că la linia grajdului, autopsia unui viţel pierdut cu zece minute înaintea sosirii mele arată o astfel de cauză a morţii — vis­cerele sale sunt pline de chea­guri de singe adunate ca ur­mare a unei hemoragii provo­cate dintr-o asemenea pricinii. Cu chiu,­­cu' vai cineva ajută alt viţel să se ridice pe pi­cioare. A fost fătat in noaptea precedentă, afară, sub cerul liber, la marginea unei mocirle şi pînă dimineaţa a îndurat fri­gul, aşa că nimeni nu-i poate garanta supravieţuirea. Ieri, sau alaltăieri a mai murit un viţel, un purcel spînzură între stin­­ijîiii -Vff­emtîniL să-i vină şi lui rîndul la autopsie, şi în adă­posturile de sub deal mai sînt doi porci care bolesc. Pretu­tindeni proasta supraveghere e flagrantă, îngrijitorii asistă, însă, indiferenţi la ceremonia­lul autopsiei, in timp ce medi­cul veterinar monologhează în­cruntat. II întrerup şi-l întreb dacă cifra mortalităţilor în zoo­tehnie e mare. — Nu spun cifre, mă previne medicul făcîndu-mi să înţeleg că n-am eu dreptul să aflu aşa ceva, şi aici poate nimeni in afara sa şi a conducerii C.A.P.­­ului. Dar e destul de mare, în­ţelegi, destul de mare. Şi cînd nici nu mai credeam că-mi va vorbi, izbucneşte toată furia şi amărăciunea lui. Ce să le fac, domnule, ce să le fac, să le dau amenzi, cîte amenzi să le dau, ce să le fac ? Astea-s condiţii ? Aşa ai grijă de un copil mic ? La cîmp, pe şoseaua Topolo­­gului, bate un vînt să te dă­­rime, floarea-soarelui se îndoaie mai-mai să-şi iasă din rădăcini. Pe dreapta şoselei, brigada I-a , pe stingă şoselei, a II-a. Echi­pele vin spre şosea şi desigur n-o vor mai lua pe rînduri îna­poi fiindcă soarele străluceşte drept deasupra prinzului. Un tractor întoarce şi el la capul locului şi se opreşte. Ajung şi tinerii din cele două echipe. Eugenia Munteanu, legată peste obraji cu o basma că nu i se văd decit ochii, ne mărturiseşte cu o voie bună explozivă : — De departe nu v-am recu­noscut dar, pe urmă, cind am văzut că cineva desham­a calul, imediat mi-am­ dat seama Voia să spună, de fapt, ca toţi ceilalţi care trec cu şare­tele pe acolo sînt grăbiţi, au multe de urmărit şi ceea ce o interesează poate fi cercetat atît de repede incit n-are nici un rost să scoată calul dintre hulube şi să-l lase să pasca pe marginea şanţului. Pe­ cinci noi avem de vorbit. Aşa ca în timp ce Tanţa Mateiaş o scotea pe soră-sa la capul rind­ului şi sa­rea după aceea, minata de ne-a astîmpărul hărniciei sale, sa-i ajute si pe alţii, noi am vorbit la ceasul mesei despre munca şi hărnicie, despre faptul ca pentru participarea consecventa la lucrările timpului şi pentru tot ceea ce faci la cîmp trebuie să-ţi dai socoteală ţie însuţi in primul rînd, că lucrul cel mai bun pe care îl putem face în­totdeauna noi, tinerii, este sa ne aflăm acolo unde se simte nevoia să fim prezenţi, acolo unde altora li se pare poate mai greu, am vorbit despre norme şi despre cit poţi realiza intr-o zi şi am ajuns la conclu­zia că toate acestea nu sunt, cum s-ar crede, nişte amănunte neînsemnate, ci detaliile unei conştiinţe noi, semnele tăriei de caracter, dovezile pii­ care in­dividualizează organizaţia U.T.C. din cooperativa agricolă de pro­ducţie, îi dau un timbru speci­fic, aparte. După-amiază mă intîlnesc din nou cu Elena Dumitrache, se­cretara organizaţiei U.T.C. pe C.A.P. De două zile rar stră­duiesc să-i explic că, cel puţin la început, ea poate avea o imagine a hărniciei tinerilor şi a gradului în care membrii or­ganizaţiei noastre iau parte la muncă după fişele de ponta,­ care-i trec prin mină. Dar ca să poţi avea şi perspectiva în­corporării acestui efort, a trans­formării lui în rezultatele ma­teriale aşteptate, corespunză­toare planurilor de producţie, trebuie să cunoşti­ nu numai planurile, dar să ai în fiecare moment imaginea exactă a evo­luţiei îndeplinirii lor şi îndeo­sebi a părţii de­­ contribuţie care revine fiecărui tînăr în cadrul acestui proces. I-am cumpărat secretarei un carnet, să-şi scrie în el şi să aibă­ la îndemână toate datele esenţiale referitoare la unitate, la ceea ce îşi propune organizaţia să realizeze, la obiectivele de muncă patriotică stabilite, la re­partizarea sarcinilor concrete nominal, pe fiecare utecist. După două zile de explicaţii a­­pare şi caietul.­­ Cu tot scepti­cismul secretarei, cu toată lipsa ei de încredere în utilitatea a­­cestuia mă bucur că una din cele 9 organizaţii U.T.C. din comună are acum un caiet de­­ sarcini. Nu-mi rămîne decit să-i dovedesc secretarei că am avut dreptate, că un caiet de sarcini este un instrument bun de lucru, o autentică oglindă a iniţiativei noastre, a rezervelor inepuizabile de care dispunem. El ne va arăta şi mai bine de ce exemple trebuie să ne folo­sim, el va fi în stare să stîr­­nească în adunări controverse,­­viriHnatji., 'VWldlU’Ă. ti. disjpitft. capabile să­ scoată la iveală a­­devăruri despre calităţile şi slăbiciunile muncii noastre, de­spre cauzele care le determină, despre ceea ce putem între­prinde pentru înlăturarea grab­nică a ceea ce ne subminează, să întreţină prin toate aceste lucruri un climat de răspundere faţă de ceea ce făgăduieşti în faţa celorlalţi, faţă de cuvîntul pe care ţi l-ai dat. Seara, în şedinţa curentă de plan a brigadierilor, cu ingi­nerul şef, cu celelalte cadre tehnice, cu preşedintele coope­rativei agricole, unde nu mă invită nimeni şi unde preocu­pările mele, cele afişate, par a nu-mi da dreptul să ascult ce se discută, dar mă duc şi as­cult ;şi nu mă dă nimeni afară vine vorba, printre altele, şi de­spre înstrăinarea unor cantităţi de lucerna proaspăt cosită. Nu se cunosc exact autorii. Brusc, îmi dau seama că în caietul de sarcini al organizaţiei noastre din C.A.P. este omisă una din datoriile de căpătîi ale tineri­lor : păstrarea şi consolidarea averii obşteşti, vegherea neobo­sită asupra gospodăririi sale chibzuite, sesizarea oricărei ne­reguli, oricărui semn de risipă sau de prezenţă a chilipirgiilor. Vom constitui echipe de pază dar asupra modului lor de con­stituire şi de acţiune va trebui să chibzuiesc la noapte şi mîine, iar în zilele următoare să în­cercăm încă un pas înainte. MIRCEA TACCIU Eforturile pe frontul recon­strucţiei se desfăşoară din plin şi la Oradea. Apele Crişului Re­pede, Peţei şi Adonei, ale Pîrîu­­lui Sălbatec au produs şi aici pagube unor întreprinderi econo­­­­mice, au inundat 225 de case (dintre care peste 50 au fost complet distruse), au deteriorat peste 15 km de străzi.­­ După cum ne spunea tov. Şte­fan Sandu, prim-secretar al Co­mitetului municipal P.C.R., pri­marul municipiului Oradea, for­ţele au fost concentrate mai întîi pentru redarea în folosinţă în cel mai scurt timp a obiectivelor in­­­­dustriale avariate : Uzina de apă, Fabrica de cărămizi, Fabrica de ulei. Este demn de remarcat faptul că după ce au acţionat zi şi noapte pentru evacuarea apei, demontarea şi repararea unor motoare şi agregate, linii tehno­logice, colectivele de muncitori şi ingineri au redat în mod in­tegral producţiei ritmul normal, eficienţa maximă. Ultimele ca­pacităţi afectate au reluat lucrul acum citeva zile. Totodată, răs­­punzînd chemării partidului, a­­lăturindu-se eforturilor generale de a realiza depășiri de plan, economii, Fabrica de ulei, de pildă, s-a angajat — după cum ne relata M. Mihăi­­leanu, directorul Combinatului alimentar Oradea — să dea pînă la sfîrşitul anului o producţie suplimentară de ulei de peste 1 milion de lei. La Fabrica de cărămidă eforturile se îndreaptă către realizarea, peste plan, a 400 000 cărămizi (pină la 30 sep­tembrie), 100 000 înlocuitori de cărămidă şi 100 000 m.p. plăci de trotuar (ambele cantităţi vor fi livrate pînă la 30 noiembrie). In primele rînduri ale bătăliei pentru redarea în folosinţă a o­­biectivelor economice, refacerea unor locuinţe, obiective cetăţe­neşti, artere de comunicaţie, nor­malizarea vieţii în zona afectată a oraşului (cea de sud-est) se si­tuează uteciştii, tinerii şi elevii orădeni. După cum ne relata­m Ion Gangos, şeful secţiei econo­mice a Comitetului judeţean­­ Oradea al U.T.C. , zilnic pînă la sfîrşitul acestei veri, vor fi mo­­­­bilizaţi în aceste acţiuni peste REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A CAPACI­TĂŢILOR DE PRODUCŢIE V­UM­ULA bUmbUA­LI UN PAS ÎNAINTE -Una din cele 9 organizaţii are caiet de sarcini! Pe şantierul Termocentralei de la Rogo­jelii* 1 Fotografiile : C. CIOBOATĂ Rampa de probă a Uzinelor „­ Mai“ Ploiești Fetele aşteaptă măritişul putut intilni, să-i aflăm părerea şi ciştigul. Era plecat in cursă pentru trei zile. — Dumneata ce speri ? Am in­­trebat-o pe Georgeta Muguţă (17 ani). Nu te plictiseşti acasă de trei ani, nu ai nevoie de bani ? — Tată nu am. Lucrează ma­ma la C.A.P. Ciştigă destul de bine. Părinţii lui Anica Abăsoacă au trecut de 60 de ani. Tatăl are pensie de la poştă dar lucrează -şi la rîm. Dar fiica ? — am intrebat. — Ce să facem, dacă nu lu­crează ? Are noroc cu pensia moşului, ne-a răspuns mama fe­tei. . Pe Gherghina Ceauşu, (17 ani), nu am găsit-o acasă. Am stat de vorbă cu mama ei. — E in vizită la niste rude in­tr-un sat vecin. — Merge des in vizite in satele vecine si la Brăila ? — Ce să facă ? Să nu se plic­tisească. Eu și taică-sau lucrăm la sectorul zootehnic al coopera­tivei. Ea nu e obișnuită să mun­cească la C.A.P. — Poate i-ar plăcea croitoria, am sugerat. In sat e un atelier al cooperaţiei de consum şi are nevoie de fete. Ar trimite-o şi la şcoală, cu bursă. Ar învăţa o altă meserie, dacă la cîmp nu-i place. — Pină s-o mărita o mai ţinem aşa, cu munca noastră. Dacă Constanţa Balaban, a a­­vut norocul să dea peste un şofer care s-o ţină acasă, vor avea a­­celaşi noroc — dacă­ asta aşteap­tă — şi celelalte fete­ ale satului ? înşişi părinţii lor se îndoiesc. Mama Anicăi Abăseacă, a fetei de 19 ani care deocamdată mai are norocul eu... pensia moşului ne vorbea, cu faţa deschisă nu­mai despre celelalte fiice mărita­te in sat care şi lucrează in­foo­­perativă. — Au muncit şi înainte şi au găsit şi băieţi buni cu care s-au măritat. Am stat de vorbă şi cu cîţi­­va băieţi ai satului. Marcel Co­coş­ are 18 ani. încă nu s-a ho­­tărit să se însoare. — După armată. Dar cind voi face acest pas, în nici un caz, nu cu una care nu știe,ce-i munca. — Cu o fată care să stea aca­să ? Care să știe doar să întin­dă mîna la bani ? a răspuns mi­rat tractoristul Vasile Blendea la întrebarea dacă ar vrea să se căsătorească cu o fată care nu lucrează nici unde. — Nu cred să dea pe cineva Și, în dobindirea acestui res­pect tinerii pot primi un sprijin substanţial şi din partea celui de al treilea factor care trebuie să se alăture şcolii şi familiei, din partea organizaţiei U.T.C. O ini­ţiativă a comitetului judeţean Brăila al U.T.C. ar fi meritat să fie calificată lăudabilă în acest sens, dacă studiul privind parti­ciparea la muncă a tinerilor de la sate, pe care şi l-a propus a-i iniţia in urmă cu peste 5 luni de zile, nu s-ar fi oprit doar Ia­r­a în 6 comune ale judeţului lucrează sau nu lu­crează X tineri. Intenţia comite­tului judeţean U.T.C., a fost bu­nă, dar din păcate a rămas doar intenţie. A tipărit formulare in care, pină în luna martie, tre­buiau să se consemneze din fie­care­ sat şi comună a judeţului rezultatele anchetei, a instruit activul cum să procedeze. Dar toate s-au oprit aici, iar unde s-au făcut, in cele 6 comune printre care se numără şi Tra­­­ian, acestea s-au făcut aşa, ca să se facă. Iată ce consemnează pe formular activistul în acest sat : 1) tineri care nu lucrează — 12 — (nici măcar acest lucru, nu au reuşit să-l afle, cifra exactă este de trei ori mai­ mare n.a.) ; 2) motivele neparticipării la mun­că — citeva cuvinte care se vor explicaţie, dau vag de înţeles că „neparticipanţii la muncă“ ar a­­vea alte surse de venituri ; 3) măsurile luate de organizaţiile U.T.C. (din C.A.P. şi comitetele comunale U.T.C.) — nu s-a luat nici o măsură ; 4) propuneri pen­tru viitor (pentru organul jude­ţean) — nu are propuneri. Şi­ cu asta,,­activistul comitetului ju­deţean U.T.C. şi secretarul co­mitetului comunal U.T.C. au spus tot ce aveau de spus des­pre satul Traian. Acesta să fi fost scopul anchetei ? Acesta e rolul organizaţiei U.T.C. ? De simplă înregistrare a cotizanţi­­lor şi nici asta cum trebuie? (Tineri în organizaţia U.T.C. pe sat, undeva se spunea că sunt 50, in altă parte că sunt 56 sau 58). Ideia comitetului judeţean U.T.C. de a iniţia un studiu pe această temă e bună. Studiul, in­să trebuie făcut cu toată serio­zitatea. Alăturindu-se astfel ce­lorlalţi factori, şcolii, familiei, cooperativei agricole,­ organiza­ţia U.T.C. poate contribui la crearea unui climat din care ti­nerii să înţeleagă că munca este înainte de toate o datorie a fie- • FABRICA DE PRODUSE LACTATE de la Slobozia a intrat în probe tehnologice. Am­plasată pe platforma industrială a oraşului, alături de Fabrica de ulei, Filatură şi de alte obiective, noua unitate dispune de hale spa­ţioase de producţie, este dotată cu utilaje moderne, in mare parte fabricate în ţară, unde se vor prelucra zilnic 130 000 litri lapte, materie primă furnizată de unităţile agricole din judeţ. Aici se vor realiza anual peste 1 500 tone brînzeturi, 2 000 tone lapte, mari cantităţi de iaurt şi alte produse lactate. In cursul acestui an, in cadrul Combina­tului industriei alimentare Ialomiţa vor in­tra in producţie şi alte unităţi, printre care şi secţia de brinzeturi de la Lupşanu, cu o capacitate totală de 2,5 tone pe zi. In acest fel, valoarea producţiei globale anuale a Combinatului va ajunge la aproape 900 mili­oane lei. • REVIZUINDU-ŞI POSIBILITĂŢILE de care dispun, chimiştii de la Combinatul de celuloză şi hîrtie din Brăila şi-au reînnoit angajamentele in întrecerea socialistă pe a­­cest an. Noul angajament prevede un spor la producţia globală de 20 milioane lei faţă de 12,5 milioane cit prevedea cel iniţial. Pentru îndeplinirea noilor sarcini, achimiştii şi-au propus să obţină în fiecare lună o producţie cu 15 la sută mai mare faţă de media prime­lor 5 luni ale anului şi să sporească produc­tivitatea muncii cu încă 1 la sută. • GOSPODĂRIREA JUDICIOASA a meta­lu­lui constituie principala premisă a îndepli­nirii noului angajament pe care şi l-a asumat recent colectivul Uzinei de vagoane din Arad. In acest scop, colectivele de specia­lişti din serviciile tehnologice şi de proiec­tări, din secţiile de tratamente termice şi prelucrări mecanice au stabilit o nouă serie de subansamble, repere şi piese, care prin re­­proiectare şi modificări constructive vor per­mite economisirea unei cantităţi de aproape 4 000 tone metal. O altă sursă utilizată în a­­celaşi scop o constituie extinderea unor teh­nologii de prelucrare, la nivelul producţiei industriale. Numai prin sporirea volumului şi a cantităţii de piese executate prin ştan­­ţare liberă şi m­atriţare fără bavură, consu­mul de oţel, la numărul de vagoane de marfă ce se vor construi in acest an, se va reduce cu 112 tone. (Agerpres) ORADEA: Frontul iniţiativelor tinereşti 300 de tineri. Vor lucra utecişti de la întreprinderea comunală, „Bihoreana“, întreprinderea de echipament metalic, elevi de la Liceul industrial de construcţii, Şcoala C.F.R., liceele nr. 2, 3, 4. Totodată, un număr de peste 5 000 de elevi şi studenţi din Oradea vor munci în perioada vacanţei în unităţile agricole „Bi­­haria“, „Nojorid“, „Salonta“. O mie de tineri vor fi prezenţi pe şantierul Fabricii de ciment de la Chiştag, precum şi pe alte şan­tiere industriale locale. De altfel, din „agenda recon­strucţiei" a Comitetului judeţean Oradea al U.T.C. am mai reţinut suplimentarea, pentru perioada imediat următoare, a planului de activităţi patriotice cu aproape 20 la sută. O largă acţiune de ajutorare se desfăşoară — ne informa ! Viorel Ştrengar, prim-vicepreşe-­­ dinte al Consiliului popular mu­­­­nicipal Oradea , în scopul re­­­­construcţiei locuinţelor avariate. In cazul caselor care au fost doar inundate, cetăţenii sunt aju­taţi să-şi reinstaleze bunurile, temporar evacuate, de către autocamioanele întreprinderii de , transport, ale unităţilor industri­­­­ale locale. Consiliul popular a­­ lansat un apel către cetăţeni în­­ care se cer intensificate efortu- I rile, ajutorul ce trebuie dat pen-I tru refacerea locuinţelor sinistrate, utilizarea cu maximum de efici­enţă a materialelor de construcţie puse la dispoziţie. La indicaţia organelor de partid locale, o serie de cetăţeni din cartierele Crişu­­lui, Ioşia, Eminescu, sunt ajutaţi cu forţă de muncă, materiale de construcţie de către întreprinde­rile economice din vecinătate, Fabrica de blănuri „1 Mai“ şi „Bihoreana“. Alţii, ca de exem­plu Iosif Doboş, din cartierul Se­­leuşi (str. Morii nr. 3), pensio­nar C.A.P., primesc ajutor pentru reconstruirea locuinţelor din par­tea unităţilor agricole în care au muncit. Consiliul popular a luat in discuţie şi problema abando­nării pentru construcţia de case a unor perimetre potenţial inun­dabile. O acţiune susţinută se desfă­şoară şi pentru reamenajarea ar­terelor de circulaţie, inundate sau blocate cu diguri. După şo­seaua europeană E 15, au fost descongestionate şi redate trafi­cului străzile Avram Iancu, Pro­letarilor, Delfinului, Carol D­i­­villa, ANDREI BÂRSAN

Next