Scînteia Tineretului, august 1970 (Anul 26, nr. 6595-6619)
1970-08-04 / nr. 6597
Comentariul politic ilffiÎNGEREA GREUTĂŢILOR In această săptămînâ estivală, cu străzile Bucureştiului pline de primele serii venite de la mare, bărbaţi şi femei şocolată, cu turişti mai mult sau mai puţin sumar îmbrăcaţi, evenimentul care ne atrage atenţia în mod deosebit priveşte nu vîrful perioadei de odihnă ci un vîrf al muncii îndeplinite cu succes. Presa, radioul, televiziunea ne anunţă că în majoritatea localităţilor lovite de calamităţile din mai-iunie, unităţile productive grav atinse au reintrat în lucru, că se desfăşoară o intensă activitate constructivă ridicîndu-se zeci de mii de locuinţe într-un timp record, că viaţa cea de toate zilele e gata să-şi reia locul cuvenit, depăşindu-se timpul greutăţilor. Deşi aparent în sfera economică, aceste fapte sînt cele mai politice din ultima vreme. Politice pentru că înainte de orice reflectă efortul întregii colectivităţi naţionale, e un rod al unei conştiinţe socialiste, organizată şi făcută eficientă de către partid. Să ne înţelegem, nu au lipsit aici şi în altă parte, numeroase semne de umanitate, de simplă solidaritate umană, gesturi de mărinimie şi caritate. Ele sînt importante şi binevenite, dîndu-ne speranţe în lumea aceasta a noastră, sfîşiaţi de mari contradicţii. Din ele tragem concluzia că există pretutindeni valori umane în funcţia de care ne putem aştepta la înţelepciune. Gesturile de solidaritate sunt importante, însă ele singure sînt departe de a explica rapiditatea cu care viaţa a fost readusă la normal. Trebuia un efort organizat şi era nevoie de posibilităţile de mobilizare a forţelor de care e capabilă societatea socialistă. Să admitem că şi altfel oamenii şi-ar fi reclădit casele, şi-ar fi recuperat avutul, însă cu greu ar fi putut-o face dacă şi-ar fi pierdut locurile de muncă în fabricile ce nu şi-ar fi deschis porţile fără un ajutor substanţial şi organizat, venind din forţa economică reunită a întregii ţări. Nu e vorba numai de eforturile locale sau de munca suplimentară a întregii noastre clase muncitoare, de ajutorul tuturor salariaţilor, dar mai ales de o capacitate de mobilizare de resurse. (Continuare in pag. a V-a) ROMANTISMUL SEAMĂNĂ CU APELE. DĂ OflHnHM LUMINĂ... Să ne spunem poveşti... Romantismul, cu tot ce are el unui sensibil uman, mai înălţător pentru sufletul nostru, a început, dacă a început vreodată, cu poveştile, cu proiectarea aceea imaginara, transparent de frumoasă, a lumii de toată ziua, într-o lume de zile mari, neobişnuite... Romantismul a venit spre noi, sau noi am venit spre el, ce importanţă are oare, din licăririle de sentimente colorate diafan, necuprinse în spectrul luminii solare, cuprinse poate în spectrul lăuntrului nostru de vise... ^ Suntem romantici P să ne mai întrebăm, acum, în secolul supertehnicist, hipermatematic, circumscris orbitelor lunare, măsurat nu cu imaginaţia, ci cu insensibila riglă de calcul pînă în cele mai neînsemnate detalii... Mai sintem noi romantici P generaţia care visează să-şi petreacă concediul pe o planetă, să manînce comprimate gastronomice, să se îmbrace în material plastic, să scrie scrisori de dragoste prin computere, să mediteze nu la infinitul sufletesc, ci la calculul imponderabilităţii... Şi să răspundem, aşa ca să ne păstrăm prestanţa de generaţie a tehnicii, nu, nu mai sintem romantici, desuetul şi melodrama bunicilor, părinţilor noştri le-am părăsit undeva pe drum, în viteza în care trăim, neavând timp pentru visări... Şi să răspundem apoi, intr-un solilocviu lăuntric sincer, să ne mărturisim nouă înşine cit sintem de romantici şi cită nevoie avem, pentru echilibrul acestei epoci încărcate de electronică şi cibernetică, să ne păstrăm potenţialul de sensibilitate cu care ne-au înzestrat strămoşii... Doru Pencea este inginer la I.S.P.H., vorbeşte din cînd în cînd, calculîndu-şi aproape matematic replicile, măsurîndu-şi zîmbetul şi timpul furat riglei de calcul... — Eşti un romantic, Doru Pencea ? — Date autobiografice? contraatacă el. Şi apoi îmi explică o singură problemă : că facem o mare greşeală omiţînd din punctele esenţiale ale unei biografii sau caracterizări această întrebare, că a fi romantic este o dată personală aşa cum culoarea părului, înălţimea sau profesiunea conturează o personalitate. — Dar a devenit un cuvînt desuet, uneori chiar puţin jignitor... — Disimulări, spaime de adevăr... Şi iarăşi tace. Pe planşeta lui de proiectare — linii care se intersectează bizar pentru mine, rigid, dar familiar pentru el... S-a specializat în construcţii hidro. — Romantismul e ca volbura apelor. Eu le stăvilesc, le pun în tiparele unei hidrocentrale iar apa se transformă in lumină... GALINA RADULESCU (Continuare în pag. 11-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6597 6 PAGINI — 30 BANI MARŢI 4 AUGUST 1970 Reşiţa escaladează cotele înaltei eficienţe. Tînărul inginer Horia Mănescu n-a terminat decît anul trecut facultatea, la Iaşi. Acest lucru nu l-a împiedicat însă, sâ devină de pe acum unul din inovatorii bine cunoscuţi. Pe Şantierul podului de la Giurgeni, aducând unele modificări la pistoalele tip „Top-Jet* — acestea se folosesc acum cu mai multă eficienţă la metalizarea tablierului metalic Foto : N. SCARLET 6 637 tone fontă peste plan Consumul total de cocs a fost redus cu 2 200 tone • Peste trei milioane lei economii, prin efort propriu, la preţul de cost In spaţiul dreptunghiular flancat la extreme de silueta robustă a celor două furnale, privirea se opreşte voluntar asupra acestui grup. Cinci oameni, cinci siluete, dominate de borurile atît de familiare, decupînd mişcări de kinogramă pe fondul închis al pereţilor. Sînt cei cărora la această oră — este unsprezece fără cinci minute — le revine misiunea de a efectua evacuarea şarjei, acel tumult de jerbe incandescente zămislite ore în şir în pîntecul de jăratic al furnalului. Maşina de imburghiat intră în funcţiune şi fără grabă perforează De calamităţile naturale din luna mai, numele Iliei a devenit simbolul dezastrului pe care l-au semănat apele în revărsarea lor pustiitoare. Străpungînd drgul de apărare, apele s-au revărsat peste străzi şi case, acoperind întreaga localitate. Dacă în alte părţi stăpînirea lor a fost de scurtă durată, aici s-au menţinut pe poziţie vreme de două săptămîni, răstimp în care femeile, bătrînii şi copiii au părăsit satul, lăsînd bărbaţii pe baricade pentru a închide spărturile din dig. După retragerea apelor, peisajul era schimonosit şi maltratat, avea înfăţişări dezolante. 43 de case au fost rase de pe faţa pămîntului. Alte 304 avariate, kilometri întregi de şosele şi drumuri, poduri şi podeţe au dispărut furaje de ape. 700 hectare de teren cultivat cu cereale au fost acoperite de mir şi nisip, şcolile, instituţiile şi întreprinderile au fost scoase din funcţie pentru multă vreme. La centrul de legume şi fructe, pagubele au depăşit cifra de două milioane lei, iar la C.A.P. ele s-au cifrat la 1.700 000 lei. Vizităm acum din nou Ilia. Ceea ce ne frapează, de la prilocul de scurgere. Cu mişcări sacadate cei cinci, uzi de sudoare, termină operaţia balansînd o ţeavă cu aer comprimat ; dopul este pulverizat. Cîteva scîntei, primele, o flamă cu zgomot şi fonta năvăleşte pe canal stirnind un spectacol optic greu de reprodus. Actul de naştere al şarjei 21 344 a fost semnat... De două secole Reşiţa pulsează, din pîntecele furnalelor sale, fontă. De aproape zece ani — aici se cunoaşte exact şi N. UDROIU (Continuare in pag. a liba) unul contact, e forfota şi animaţia străzilor. Viaţa a triumfat, oamenii au lăsat în urmă durerile şi s-au apucat hotărît de treabă. Se munceşte intens în fiecare gospodărie, se şterg rănile lăsate de inundaţii. Pe strada principală, asfaltul a apărut din nou, acoperind gropile şi şanţurile. Pe margine au fost turnate trotuare din beton, de pe care d IN INTIMPINAREA ZILEI DE 23 AUGUST, întreprinderilebucureştene obţin noi succese în producţie. Planul producţiei globale pe primele 7 luni ale anului a fost depăşit cu 2 la sută. Realizările din această perioadă reprezintă 57,4 la sută din planul anual faţă de 56,1 la sută cit au fost in aceeaşi perioadă a anului precedent. Totodată, valoarea producţiei globale a crescut cu 12 la sută comparativ cu anul trecut. S-a calculat, de asemenea, că valoarea producţiei marfă vândută şi încasată a fost depăşită cu 696 milioane lei. A crescut, de asemenea, productivitatea muncii, în comparaţie cu anul trecut, indicatorul este mai mare cu 9,5 la sută, pe seama acestui factor obţinîndu-se 10,5 la sută din sporul producţiei globale. Colectivele uzinelor şi fabricilor Capitalei, angajate în întrecere, au realizat peste plan importante cantităţi de produse. Printre acestea au fost livrate suplimentar economiei naţionale circa 1590 tone de laminate finite, 3 000 tone de ţevi din oţel, 270 de semănători pentru tractoare, nu au fost încă luate cofrajele. — Datorită ajutorului primit din partea statului — ne spune Teodor Vasiu, primarul comunei — jumătate din cele 43 de case distruse au fost reconstruite. La alte 8 se execută zidăria, urmînd AL. BALGRADEAN (Continuare în pag. a lll-a) După cum se ştie, anul acesta a apărut şi s-a aplicat Decretul cu privire la repartizarea în producţie a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior. Prima precizare esenţială cuprinsă în acest act normativ este aceea că „statul asigură locuri de muncă absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior, potrivit pregătirii dobindite de aceştia în facultate“. Se fac, de asemenea, numeroase precizări privind aprobarea planului de repartizare, alcătuirea listelor cu posturile vacante, criteriile repartizării nominale, drepturile şi obligaţiile absolvenţilor, precum şi ale ministerelor, celorlalte organe şi organizaţii centrale, consiliilor populare etc. In condiţiile aplicării prezentului decret, forurile care au organizat repartizarea absolvenţilor învăţărţi întului superior din acest an au dispus de largi posibilităţi în ceea ce priveşte îmbinarea judicioasă a principiului omul potrivit la locul potrivit cu interesele tinerilor absolvenţi şi ale familiilor acestora. Ministerul Invăţămintului, cu sprijinul Comitetului Executiv al U.A.S.Rt., a întreprins o serie de măsuri de natură să asigure buna funcţionare a comisiilor de repartizare. Este de relevat iniţiativa Comitetului de partid al Centrului universitar Bucureşti, care a organizat o consfătuire de lucru cu toţi membrii comisiilor de repartizare. Cu acest prilej s-au dat ample explicaţii şi răspunsuri la întrebări în legătură cu fiecare paragraf din Decretul privind repartizarea în producţie a absolvenţilor din învăţământul superior. Aceste elemente au determinat ca repartizarea în producţie a promoţiei 1970 să se desfăşoare într-o ambianţă în care absolvenţii au dobîndit garanţie că drepturile lor sînt respectate integral, că dorinţele lor sînt examinate cu maximum de solicitudine. S-au înregistrat însă şi excepţii. Pînă în prezent au fost depuse la Ministerul Invăţămîntului 494 de contestaţii. In unele sînt invocate motive lipsite de orice temei, care dezvăluie interese meschine, o neînţelegere a îndatoririlor şi responsabilităţilor sociale cu care este investit un tînăr în momentul absolvirii facultăţii. Am asistat şi la o scenă penibilă, cînd un absolvent care în toamna aceasta va urca la catedră cu misiunea nobilă de a face educaţie elevilor, îi solicita inspectorului din Ministerul învăţămîntului care răspunde de repartizări, un „post mai bun“, asigurîndu-i că... nu va veni cu mina goală (!?) Asemenea cereri au fost bineînțeles respinse. Iar absolvenții care nu se vor prezenta la posturile unde au fost repartizaţi, vor suporta, conform prevederilor noului Decret, penalizări care se ridică la sume însemnate. Dacă am ADRIAN VASILESCU (Continuare în pag. a TV-a) Cu sprijinul multilateral şi operativ acordat de stat Un sat se reînscrie pe hartă MOMENTUL REPARTIZĂRII ÎN PRODUCŢIE In ritm alert, beneficiind de ajutorul generos al statului, construcţii noi se ridică pe locurile pustiite de ape. In imagine — o secvenţă din cronica reconstrucţiei în oraşul Mediaş Pus în gardă încă de la judeţ despre anumite neînţelegeri care ar exista între conducerea Clubului muncitoresc al Fabricii de zahăr „Siretul“ din Bucecea şi cea a Căminului cultural din localitate, credeam să găsesc aici spadele încrucişate pe un teren aproximativ impropriu activităţilor culturale ale tineretului din comună. Impropriu, nu pentru că în localitatea de pe malul stîng al Siretului nu ar exista un detaşament destul de numeros de tineri (numărul lor urcă la cifra de 560 !), dar mai ales din cauză că spectacolul unor astfel de pasiuni mici între X responsabil şi Y director ajunge în ani de zile să se soldeze cu neîncrederea celor dinţii, a tinerilor deci, dornici să cînte ei înşişi şi nu să asculte şlagărul demodat al unei pricini realmente inexistentă. Căci ce se întîmplă de fapt ? Clubul fabricii are locul propriu, frumos şi impunător — o adevărată Casă de cultură — pe cînd Căminul cultural are de-abia un sediu de împrumut într-una din încăperile aceluiaşi Club. Primul este dotat super, tehnic, şi administrativ, pe cînd cel de al doilea pare să-i fie ruda săracă, tot umblă cu împrumutul de instrumente şi sală (gurile rele spun şi de oameni) uitînd, cite o dată din grabă, alteori şi din neglijenţă, că dacă la nuntă încalţi pantofii vecinului trebuie totuşi să joci cu atenţie ! Repede spus, nu-i însă Căminul cultural vinovat de „sărăcia“ lui. Nici că primeşte comanda socială din partea organului judeţean tutelar peste noapte ! Aşa pare să se fi întîmplat în cîteva situaţii cînd acţiunea cutare era azi anunţată de la judeţ, iar mîine găsea sala clubului ocupată cu acţiunile proprii. Şi totuşi nu acesta e „mărul discordiei“ care desparte cele două instituţii menite principial să-şi unească eforturile în vederea asigurării unei cît mai vii activităţi culturale pentru locuitorii comunei Bucecea. Deoarece Fabrica are în efectiv muncitori cu identitate comunală, încît n-are sens o discuţie — că-i prea strimtă o singură scenă (aceea a clubului) şi pentru sat şi pentru fabrică. In fabrică muncesc aproximativ 250 de muncitori. Fiii, familiile acestora, sînt din sat. Număraţi bine, în fabrică sînt 68 de tineri. Restul aparţin satului. Ce va să zică deci : că acţiunile celor 68 de ION MURGEANU (Continuare in pag. a IV-a) FALSA DISPUTĂ DE LA BUCECEA — ÎNTRE CLUB ȘI CĂMINUL CULTURAL NOI in muncă, in viaţa de organizaţie • Plenare ale Comitetelor judeţene U.T.C. • In adunarea salariaţilor s-a impus spiritul analitic • Laureaţii concursului profesional „Buna servire". • Spectacolul folcloric nu poate depăşi divertismentul ? • Protagonişti ai Festivalului „George Enescu" • Telespectator • Valorile seriozităţii Pe litoral