Scînteia Tineretului, august 1970 (Anul 26, nr. 6595-6619)

1970-08-04 / nr. 6597

Comentariul politic ilffiÎN­GEREA GREU­TĂŢILOR In această săptămînâ estivală, cu străzile Bucu­­reştiului pline de primele serii venite de la mare, bărbaţi şi femei şocola­tă, cu turişti mai mult sau mai puţin sumar îmbră­caţi, evenimentul care ne atrage atenţia în mod deosebit priveşte nu vîr­­ful perioadei de odihnă ci un vîrf al muncii înde­plinite cu succes. Presa, radioul, televiziunea ne anunţă că în majoritatea localităţilor lovite de ca­lamităţile din mai-iunie, unităţile productive grav atinse au reintrat în lu­cru, că se desfăşoară o intensă activitate con­structivă ridicîndu-se zeci de mii de locuinţe într-un timp record, că viaţa cea de toate zilele e gata să-şi reia locul cuvenit, depăşindu-se timpul greu­tăţilor. Deşi aparent în sfera economică, aceste fapte sînt cele mai politice din ultima vreme. Politice pentru că înainte de ori­ce reflectă efortul între­gii colectivităţi naţiona­le, e un rod al unei con­ştiinţe socialiste, organi­zată şi făcută eficientă de către partid. Să ne înţelegem, nu au lipsit aici şi în altă parte, nu­meroase semne de uma­nitate, de simplă solida­ritate umană, gesturi de mărinimie şi caritate. Ele sînt importante şi bine­venite, dîndu-ne speranţe în lumea aceasta a noa­stră, sfîşiaţi de mari con­tradicţii. Din ele tragem concluzia că există pre­tutindeni valori umane în funcţia de care ne putem aştepta la înţelepciune. Gesturile de solidarita­te sunt importante, însă ele singure sînt departe de a explica rapiditatea cu care viaţa a fost re­adusă la normal. Trebuia un efort organizat şi era nevoie de posibilităţile de mobilizare a for­ţelor de care e ca­pabilă societatea socia­listă. Să admitem că şi altfel oamenii şi-ar fi re­clădit casele, şi-ar fi re­cuperat avutul, însă cu greu ar fi putut-o face dacă şi-ar fi pierdut locu­rile de muncă în fabrici­le ce nu şi-ar fi deschis porţile fără un ajutor substanţial şi organizat, venind din forţa econo­mică reunită a întregii ţări. Nu e vorba numai de eforturile locale sau de munca suplimentară a întregii noastre clase muncitoare, de ajutorul tuturor salariaţilor, dar mai ales de o capacitate de mobilizare de resurse. (Continuare in pag. a V-a) ROMAN­TISMUL SEAMĂNĂ CU APELE. DĂ OflHnHM LUMINĂ... Să ne spunem poveşti... Romantismul, cu tot ce are el unui sen­sibil uman, mai înălţător pentru sufletul nostru, a început, dacă a început vreodată, cu poveştile, cu proiectarea aceea imaginara, transparent de frumoasă, a lumii de toată ziua, într-o lume de zile mari, neobişnuite... Romantismul a venit spre noi, sau noi am ve­nit spre el, ce importanţă are oare, din licăririle de sentimente co­lorate diafan, necuprinse în spectrul luminii solare, cuprinse poate în spectrul lăuntrului nostru de vise... ^ Suntem­ romantici P să ne mai întrebăm, acum, în secolul super­­tehnicist, hipermatematic, circumscris orbitelor lunare, măsurat nu cu imaginaţia, ci cu insensibila riglă de calcul pînă în cele mai neînsemnate detalii... Mai sintem­ noi romantici P generaţia care visează să-şi petreacă concediul pe o planetă, să manînce compri­mate gastronomice, să se îmbrace în material plastic, să scrie scri­sori de dragoste prin computere, să mediteze nu la infinitul sufle­tesc, ci la calculul imponderabilităţii... Şi să răspundem, aşa ca să ne păstrăm prestanţa de generaţie a tehnicii, nu, nu mai sintem­ romantici, desuetul şi melodrama bu­nicilor, părinţilor noştri le-am părăsit undeva pe drum, în viteza în care trăim, neavând timp pentru visări... Şi să răspundem apoi, intr-un solilocviu lăuntric sincer, să ne mărturisim nouă înşine cit sintem de romantici şi cită nevoie avem, pentru echilibrul acestei epoci încărcate de electronică şi cibernetică, să ne păstrăm poten­ţialul de sensibilitate cu care ne-au înzestrat strămoşii... D­oru Pencea este inginer la I.S.P.H., vorbeşte din cînd în cînd, calculîndu-şi a­­proape matematic replicile, măsurîndu-şi zîmbetul şi tim­pul furat riglei de calcul... — Eşti un romantic, Doru Pencea ? — Date autobiografice? con­traatacă el. Şi apoi îmi explică o singu­ră problemă : că facem o mare greşeală omiţînd din punctele esenţiale ale unei­ biograf­ii sau caracterizări această întreba­re, că a fi romantic este o dată personală aşa cum culoarea părului, înălţimea sau profe­siunea conturează o persona­litate. — Dar a devenit un cuvînt desuet, uneori chiar puţin jig­nitor... — Disimulări, spaime de a­devăr... Şi iarăşi tace. Pe planşeta lui de proiectare — linii care se intersectează bizar pentru mine, rigid, dar familiar pen­tru el... S-a specializat în con­strucţii hidro. — Romantismul e ca vol­bura apelor. Eu le stăvilesc, le pun în tiparele unei hidro­centrale iar apa se transformă in lumină... GALINA RADULESCU (Continuare în pag. 11-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6597 6 PAGINI — 30 BANI MARŢI 4 AUGUST 1970 Reşiţa escaladează cotele înaltei eficienţe. Tînărul inginer Horia Mănescu n-a terminat decît anul trecut facultatea, la Iaşi. Acest lucru nu l-a împiedicat însă, sâ de­vină de pe acum unul din inovatorii bine cunoscuţi. Pe Şantierul podului de la Giurgeni, aducând unele modifi­cări la pistoalele tip „Top-Jet* — acestea se folosesc acum cu mai multă eficienţă la metalizarea tablierului metalic Foto : N. SCARLET 6 637 tone fontă peste plan Consumul total de cocs a fost redus cu 2 200 tone • Peste trei milioane lei economii, prin efort propriu, la preţul de cost In spaţiul dreptunghiular flancat la extreme de silueta robustă a celor două furnale, privirea se opreşte voluntar a­­supra acestui grup. Cinci oameni, cinci siluete, dominate de­ bo­rurile atît de familiare, decu­­pînd mişcări de kinogramă pe fondul închis al pereţilor. Sînt cei cărora la această oră — este unsprezece fără cinci mi­nute — le revine misiunea de a efectua evacuarea şarjei, acel tumult de jerbe incandescente zămislite ore în şir în pîntecul de jăratic al furnalului. Maşina de imburghiat intră în func­ţiune şi fără grabă perforează De­­ calamităţile naturale din luna mai, numele Iliei a deve­nit simbolul dezastrului pe care l-au semănat apele în revărsarea lor pustiitoare. Străpungînd dr­­­­gul de apărare, apele s-au revăr­sat peste străzi şi case, acoperind întreaga localitate. Dacă în alte părţi stăpînirea lor a fost de scurtă durată, aici s-au menţinut pe poziţie vreme de două săp­­tămîni, răstimp în care femeile, bătrînii şi copiii au părăsit satul, lăsînd bărbaţii pe baricade pen­tru a închide spărturile din dig. După retragerea apelor, peisajul era schimonosit şi maltratat, avea înfăţişări dezolante. 43 de case au fost rase de pe faţa pă­­mîntului. Alte 304 avariate, ki­lometri întregi de şosele şi dru­muri, poduri şi podeţe au dis­părut furaje de ape. 700 hecta­re de teren cultivat cu cereale au fost acoperite de mir şi nisip, şcolile, instituţiile şi întreprin­derile au fost scoase din funcţie pentru multă vreme. La centrul de legume şi fructe, pagubele au depăşit cifra de două milioa­ne lei, iar la C.A.P. ele s-au ci­frat la 1.700 000 lei. Vizităm acum din nou Ilia. Ceea ce ne frapează, de la pri­locul de scurgere. Cu mişcări sacadate cei cinci, uzi de su­doare, termină operaţia balan­­sînd o ţeavă cu aer comprimat ; dopul este pulverizat. Cîteva scîntei, primele, o flamă cu zgo­mot şi fonta năvăleşte pe canal stirnind un spectacol optic greu de reprodus. Actul de naştere al şarjei 21 344 a fost semnat... De două secole Reşiţa pul­sează, din pîntecele furnalelor sale, fontă. De aproape zece ani — aici se cunoaşte exact şi N. UDROIU (Continuare in pag. a liba) unul contact, e forfota şi anima­ţia străzilor. Viaţa a triumfat, oamenii au lăsat în urmă dure­rile şi s-au apucat hotărît de treabă. Se munceşte intens în fiecare gospodărie, se şterg răni­le lăsate de inundaţii. Pe strada principală, asfaltul a apărut din nou, acoperind gropile şi şanţu­rile. Pe margine au fost turnate trotuare din beton, de pe care d IN INTIMPINAREA ZI­LEI DE 23 AUGUST, între­prinderile­­bucureştene obţin noi succese în producţie. Planul producţiei globale pe primele 7 luni ale anului a fost depăşit cu 2 la sută. Realizările din această peri­oadă reprezintă 57,4 la sută din planul anual faţă de 56,1 la sută cit au fost in aceeaşi perioadă a anului precedent. Totodată, valoarea produc­ţiei globale a crescut cu 12 la sută comparativ cu anul trecut. S-a calculat, de ase­menea, că valoarea produc­ţiei marfă vândută şi încasată a fost depăşită cu 696 mili­oane lei. A crescut, de ase­menea, productivitatea mun­cii, în comparaţie cu anul trecut, indicatorul este mai mare cu 9,5 la sută, pe sea­ma acestui factor obţinîn­­du-se 10,5 la sută din sporul producţiei globale. Colectivele uzinelor şi fa­bricilor Capitalei, angajate în întrecere, au realizat peste plan importante cantităţi de produse. Printre acestea au fost livrate suplimentar eco­nomiei naţionale circa 1590 tone de laminate finite, 3 000 tone de ţevi din oţel, 270 de semănători pentru tractoare, nu au fost încă luate cofrajele. — Datorită ajutorului primit din partea statului — ne spune Teodor Vasiu, primarul comunei — jumătate din cele 43 de case distruse au fost reconstruite. La alte 8 se execută zidăria, urmînd AL. BALGRADEAN (Continuare în pag. a lll-a) După cum se ştie, anul acesta a apărut şi s-a aplicat Decre­tul cu privire la repartizarea în producţie a absolvenţilor insti­tuţiilor de învăţămînt superior. Prima precizare esenţială cu­prinsă în acest act normativ este aceea că „statul asigură locuri de muncă absolvenţilor institu­ţiilor de învăţămînt superior, potrivit pregătirii dobindite de aceştia în facultate“. Se fac, de asemenea, numeroase precizări privind aprobarea planului de repartizare, alcătuirea listelor cu posturile vacante, criteriile repartizării nominale, drepturile şi obligaţiile absolvenţilor, pre­cum şi ale ministerelor, celor­lalte organe şi organizaţii cen­trale, consiliilor populare etc. In condiţiile aplicării prezentu­lui decret, forurile care au or­ganizat repartizarea absolven­ţilor învăţărţi întului superior din acest an au dispus de largi posibilităţi în ceea ce priveşte îmbinarea judicioasă a princi­piului omul potrivit la locul potrivit cu interesele tinerilor absolvenţi şi ale familiilor aces­tora. Ministerul Invăţămintului, cu sprijinul Comitetului Exe­cutiv al U.A.S.Rt., a întreprins o serie de măsuri de natură să asigure buna funcţionare a co­misiilor de repartizare. Este de relevat iniţiativa Comitetului de partid al Centrului univer­sitar Bucureşti, care a organi­zat o consfătuire de lucru cu toţi membrii comisiilor de re­partizare. Cu acest prilej s-au dat ample explicaţii şi răspun­suri la întrebări în legătură cu fiecare paragraf din Decretul privind repartizarea în produc­ţie a absolvenţilor din învăţă­­mântul superior. Aceste ele­mente au determinat ca repar­tizarea în producţie a promoţiei 1970 să se desfăşoare într-o ambianţă în care absolvenţii au dobîndit garanţie că drepturile lor sînt respectate integral, că dorinţele­­ lor sînt examinate cu maximum de solicitudine. S-au înregistrat însă şi ex­cepţii. Pînă în prezent au fost depuse la Ministerul Invăţămîn­­tului 494 de contestaţii. In u­­nele sînt invocate motive lipsi­te de orice temei, care dezvă­luie interese meschine, o neînţe­legere a îndatoririlor şi respon­sabilităţilor sociale cu care este investit un tînăr în momentul absolvirii facultăţii. Am asistat şi la o scenă penibilă, cînd un absolvent care în toamna aceas­ta va urca la catedră cu mi­siunea nobilă de a face educa­ţie elevilor, îi solicita inspecto­rului din Ministerul învăţămîn­­tului care răspunde de reparti­zări, un „post mai bun“, asi­­gurîndu-i că... nu va veni cu mina goală (!?) Asemenea ce­reri au fost bineînțeles respin­se. Iar absolvenții care nu se vor prezenta la posturile unde au fost repartizaţi, vor suporta, conform prevederilor noului De­cret, penalizări care se ridică la sume însemnate. Dacă am ADRIAN VASILESCU (Continuare în pag. a TV-a) Cu sprijinul multilateral şi operativ acordat de stat Un sat se reînscrie pe hartă MOMENTUL REPARTIZĂRII ÎN PRODUCŢIE In ritm alert, beneficiind de ajutorul generos al statului, construc­ţii noi se ridică pe locurile pus­tiite de ape. In imagine — o secvenţă din cronica reconstrucţiei în oraşul Mediaş Pus în gardă încă de la judeţ despre anumite neînţelegeri care ar exista între conducerea Clubului muncitoresc al Fabricii de zahăr „Siretul“ din Bucecea şi cea a Căminului cultural din localitate, credeam să găsesc aici spadele încrucişate pe un teren aproximativ impropriu activităţi­lor culturale ale tineretului din comună. Impropriu, nu pentru că în localitatea de pe malul stîng al Siretului nu ar exista un detaşament destul de numeros de tineri (numărul lor urcă la cifra de 560 !), dar mai ales din cau­ză că spectacolul unor astfel de pasiuni mici între X responsabil şi Y director ajunge în ani de zile să se soldeze cu neîncrede­rea celor dinţii, a tinerilor deci, dornici să cînte ei înşişi şi nu să asculte şlagărul demodat al unei pricini realmente inexistentă. Căci ce se întîmplă de fapt ? Clubul fabricii are locul propriu, frumos şi impunător — o adevă­rată Casă de cultură — pe cînd Căminul cultural are de-abia un sediu de împrumut într-una din încăperile aceluiaşi Club. Primul este dotat super, tehnic, şi ad­ministrativ, pe cînd cel de al doilea pare să-i fie ruda săracă, tot umblă cu împrumutul de in­strumente şi sală (gurile rele spun şi de oameni) uitînd, cite o dată din grabă, alteori şi din neglijenţă, că dacă la nuntă în­­calţi pantofii vecinului trebuie totuşi să joci cu atenţie ! Repe­de spus, nu-i însă Căminul cul­tural vinovat de „sărăcia“ lui. Nici că primeşte comanda socia­lă din partea organului judeţean tutelar peste noapte ! Aşa pare să se fi întîmplat în cîteva situa­ţii cînd acţiunea cutare era azi anunţată de la judeţ, iar mîine găsea sala clubului ocupată cu acţiunile proprii. Şi totuşi nu acesta e „mărul discordiei“ care desparte cele două instituţii menite principial să-şi unească eforturile în vede­rea asigurării unei cît mai vii activităţi culturale pentru locui­torii comunei Bucecea. De­oarece Fabrica are în efec­tiv muncitori cu identitate co­munală, încît n-are sens o dis­cuţie — că-i prea strimtă o sin­gură scenă (aceea a clubului) şi pentru sat şi pentru fabrică. In fabrică muncesc aproximativ 250 de muncitori. Fiii, familiile aces­tora, sînt din sat. Număraţi bine, în fabrică sînt 68 de tineri. Res­tul aparţin satului. Ce va să zică deci :­­ că acţiunile celor 68 de ION MURGEANU (Continuare in pag. a IV-a) FALSA DISPUTĂ DE LA BUCECEA — ÎNTRE CLUB ȘI CĂMINUL CULTURAL NOI­ in muncă, in viaţa de organizaţie • Plenare ale Comitetelor judeţene U.T.C. • In adunarea salariaţilor s-a impus spiritul analitic • Laureaţii concursului profesional „Buna servire". • Spectacolul folcloric nu poate depăşi di­vertismentul ? • Protagonişti ai Festivalului „George Enescu" • Telespectator • Valorile seriozităţii Pe litoral

Next