Scînteia Tineretului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 6725-6748)

1971-01-13 / nr. 6733

—» Primii secretari la 3 comitete jude­■ țene U.T.C. ne infor­■ mează • Olimpiade șco- I lare : duminică, des­chiderea. I • 24 h. • Unde înnoptezi, I șoferule de cursă I lungă ? ! LUMEA IDEILOR • Cîteva conside­raţii privind una din cele mai acute întrebări ale con­temporaneităţii în articolul CRIZA DE IDEAL A TINERETULUI? pe care îl sem­nează MIRCEA MALIJA • Explozia instinc­tului prezentarea succintă a .'I cîtorva opinii despre re­­f laţia tineret-sexualitate. I # Cititorul vrea să afle­ obișnuita noastră ru­brică de răspunsuri la întrebări adresate­­de ■ tineri. ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 67336 PAGINI —30 BANI Proletari din toate tarile, uniti-vă 1 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST MIERCURI 13 IANUARIE 1971 CONSILIILE INTERCOO­­PERATISTE LA LUCRU Practic, în judeţul Arad, orga­nizarea consiliilor intercoopera­­tiste a fost încheiată. „Au fost înfiinţate 20 de consilii intercoo­­peratiste, precizează tovarăşul Ioan Bochiş, vicepreşedintele Uniunii judeţene a cooperati­velor agricole de produc­ţie. Evident, acţiunea n-a fost simplă. înainte de constitui­re, organele agricole jude­ţene, împreună cu cadre din conducerea cooperativelor agri­cole au efectuat o amplă ana­liză a situaţiei fiecărei unităţi in parte luind în considerare ex­perienţa în producţie, posibili­tăţile de dezvoltare în perspec­tivă, forţa de muncă şi tradiţia existentă. Noi considerăm că modul în care sunt alcătuite noi­le organisme agricole asigură premisele necesare pentru ca ele să-şi poată îndeplini atribu­ţiile ce le revin, respectiv zona­rea şi amplasarea culturilor, o­­rientarea producţiei, în fiecare unitate potrivit cu condiţiile specifice de microclimă şi mi­­crorelief local, cu forţa de muncă, efectuarea de investiţii şi alte acţiuni care să permită construirea de obiective ce pot pune în valoare resursele exis­tente şi permit aplicarea unor tehnologii avansate de produc­ţie. La şedinţele de­ constituire, pe lingă cei direct interesaţi au participat delegaţi de la Ulii­nei judeţeană, Direcţia agricolă şi reprezentanţi ai­ altor între­prinderi cu care Consiliile in­­tercooperatiste vor avea strînse legături — Agrosem, Fabrica de zahăr, Întreprinderea de indus­trializare a cărnii, Combinatul de industrializare a laptelui, In-­­ treprinderea de valorificare a­­ cerealelor, a legumelor şi fruc-­­ telor.­­ După înfiinţare noile organis­me au şi început să-şi exercite ■ atribuţiile“. Desigur e prematură acum o I apreciere intr-un sens sau al­tul a activităţii consiliilor inter- ■ cooperatiste. Dar primele acţi- I uni iniţiate au darul să suge- t reze măsura în care ele şi-au ancorat încă de la început acti-­­ vitatea în problemele de fond I ale producţiei. Or, caracteristica­­ generală a activităţii lor din a­­ceste zile e dată tocmai de preo- - cuparea pentru stabilirea exactă I a sarcinilor ce le revin şi crea- I rea condiţiilor favorabile înde- * plinirii lor. Obiective a căror realizare vizează creşterea po- | tenţialului economic, întărirea I puterii economice a unităţilor ■ mai­­ slab dezvoltate, ridicarea a­­cestora la nivelul cooperativelor I puternice.­­1 Prima acţiune întreprinsă de Consiliul intercooperatist , Vinga, de exemplu, a însemnat trece­rea la o mai judicioasă amplasa­re a culturilor în cooperativele agricole ţinîndu-se seama de condiţiile fiecărei unităţi — te­renul arabil şi caracteristicile so­lului, producţiile obţinute — în aşa fel incit fiecare cultură să dispună de cele mai bune condi­ţii de dezvoltare. S-a hotărît astfel ca producerea seminţelor pentru cerealele păioase şi pen­tru leguminoase să fie concen­trate în două ferme specializate în cooperativa Vinga, pe o su­prafaţă de 1 500 hectare. „Aceas­ta va fi sarcina de bază a coo­perativei Vinga , ne spunea to­varăşul Ion Radu, preşedintele Consiliului intercooperatist. Asi­gurarea seminţelor prezintă o deosebită însemnătate pentru în­treaga producţie a cooperativelor şi tocmai de aceea membrii con­siliului au încredinţat-o celor de la Vinga — unitate cu tra­diţie în obţinerea constantă de producţii mari şi de calitate la cerealele păioase şi la legumi­noase“. Sfecla de zahăr se va cultiva pe o suprafaţă de 200 hectare iar producţia va fi concentrată la cooperativa agricolă Mailat, unde solul e favorabil şi coope­ratorii au experienţă. De altfel şi în anul trecut aici, au fost cultivate cele m­­i întinse supra­feţe şi s-au obţinut cele mai GHICA SASU (Continuare in pag. a V-a) «b» n mi iiim—■— TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Întîlnire rodnică, plină de căldură, cu muncitorii din Sinaia a făcut ieri o vizită de lucru în întreprin­deri industriale din judeţul Prahova îndemn mobilizator LA ÎNDEPLINIREA SARCINILOR DE PRODUCŢIE Marţi, 12 ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşii Gheorghe Pană, Maxim Berghianu, Manea Mănescu, Petre Blotovici, şi Va­sile Patilineţ, s-a întîlnit din nou cu factorii de conducere şi colectivele de salariaţi, la locul lor de producţie, la Uzina de mecanică fină din Sinaia, Uzina mecanică „Neptun", întreprinderea pentru reparaţii de utilaj elec­tric (I.R.U.E.) şi Uzina mecanică din Cîmpina, Uzina mecanicâ-Plopeni, Uzina de utilaj chimic şi Uzina „1 Mai" din Ploieşti. Este un adevăr ce multora le-a rămas necunoscut : Sinaia, perla turismului montan al ţării se face cunoscută şi prin Uzina de mecanică fină, pro­ducătoare de pompe de injec­ţie. Este o zi însorită, încărcată de farmec şi generatoare de op­timism. Locuitorii Sinaiei au ve­nit cu mic cu mare în întîm­­pinarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi con­ducători de partid şi de stat. Este, de altfel, în clocotul pe care-l întâlnim de-a lun­gul arterei principale a o­­raşului Sinaia, o prelungire a atmosferei însufleţite ce a domnit pe întreg traseul de la Predeal spre Sinaia, o prelun­gire şi o încununare a vibran­tei primiri făcute secretarului general al partidului la Azuga, Buşteni, Poiana Ţapului şi în care cetăţenii l-au salutat cu căldură şi entuziasm. Sosirea conducătorilor de partid şi de stat în faţa noului pavilion, tehnico-administrativ al Uzinei de mecanică fină din Sinaia a fost întâmpinată cu ropote de aplauze. Se scanda „P.C.R. — P.C.R.“, Ceauşescu şi poporul“. ..P.C.R. — Ceauşescu“. Se fluturau ste­­guleţe roşii şi tricolore. Pe o mare pancartă era înscrisă urarea „Bine aţi ve­nit, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu !“. Primul secretar al Comitetului judeţean­ Pra­­hova al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, Ilie Cîşu, rosteşte un cuvînt de bun sosit. Sînt de faţă mi­nistrul industriei construcţiilor de maşini, Ioan Avram, secre­tarul Comitetului orăşenesc- Sinaia al P.C.R., primarul ora­şului Sinaia, Constantin Neagu, şi membrii comitetului de con­(Continuare în pag. a lll-al La cunoscuta uzină construc­toare de utilaj petrolier „1 Mai“ din Ploieşti. In incinta uzinei de utilaj chimic Ploieşti. In frumoase costume naţionale, tinerii d­in Păuleşti, alături de ceilalţi locuitori ai comunei, în­tâmpină cu ■ căldură pe secretarul general al partidului." SUCCESELE SIDERURGIŞTILOR HUNEDORENI Siderurgiştii Com­binatului din Hune­doara au obţinut in prima decadă a lu­nii ianuarie indica­tori superiori de producţie. Furnaliş­­tii au elaborat, pes­te prevederile în­scrise în grafice, a­­proape 500 tone de fontă, iar topitorii de la cuptoarele Martin şi electrice mai bine de 1 500 to­ne de oţel, înregis­­trînd un indice ridi­cat de productivita­te. La instalaţiile de prelucrare a metalu­lui, colectivul lami­norului de profile de 650 mm a furnizat, în afara sarcinilor stabilite, 2 060 tone de laminare. Siderurgiştii din secţiile direct pro­ductive au primit­ un sprijin efectiv din partea lucrătorilor care pregătesc „hrana" furnalelor şi oţelăriilor. Cele două fabrici de aglomera­re a minereului din combinat au pus la dispoziţia furnalişti­­lor cu aproape 2 400 tone minereu de fier aglomerat mai mult decit era stabilit. CONSTELAŢIA ALBĂ Localităţi despre care presa sportivă n-a relatat cam de mul­tă vreme îşi trimit astăzi zeci şi zeci de eşaloane spre platourile de gheaţă şi spre trambulinele de pe pîrtiile de schi. Depresiunea Ciucului (închisă între munţii burghiului şi munţii Ciucului) deşi era socotită „polul friguros“ al României, abia cu trei ani în urmă s-a propulsat în cîmpul vi­zual al sporturilor de iarnă din ţara noastră. Desigur, o tradiţie hocheistică exista în această zo­nă a Ţării Harghitei. Mai cu seamă în oraşul Miercurea Ciuc, unde, cu doi ani în urmă s-au sărbătorit patru decenii de la în­fiinţarea primei echipe de ho­chei pe gheaţă. Dar din 1968 cînd în urma noii împărţiri ad­ministrative a ţării —■ Miercurea Ciuc a devenit capitala judeţului Harghita, în jurul său gravitea­ză o serie de comune şi sate cu veleităţi sportive identice. Cen­trul judeţean a devenit, astfel, numai în trei ani şi o autentică reşedinţă hocheistică şi de schi a unei suite de localităţi rurale ce DANEŞTI, MADARAS, LĂZAREA, CIUMAN, SIN SIMION... Sunt doar o parte dintre comu­nele la ale căror mantinele, se află în sezonul al­ trei generaţii: pitici, juniori, seniori, atît români O. COLCERIU (L.. ..m­are în pag. a V-a) O permanență a muncii a de propagandă EXEMPLUL PERSONAL se pot supranumi, azi, „constela­ţie albă“. Fac parte dintr-o generaţie care, adolescentă în anii Re­construcţiei, s-a-mplinit politi­ceşte la flacăra unui timp cînd „a face propagandă“ însemna, în cele mai multe cazuri, a face esenţialul. Era un dat specific epocii. Uriaşe energii umane, în majoritate tinere, primejduite să se manifeste haotic, să dea alt curs, nedorit, libertăţii abia cu­cerite, trebuiau să fie nu numai ridicate la conştiinţa de sine dar şi îndreptate pe făgaşurile prielnice arătate de partidul co­munist. O întreagă societate, cu structurile ei organizatorice, e­­conomice, etice, trebuia îndrep­tată spre orizonturi noi, cu totul altele decit cele de pînă atunci. Trebuiau minate prejudecăţi şi spulberate mituri adesea mile­nare. Vechiul abia detectat, tre­buia combătut, incisiv, fără me­najamente şi fără nuanţări. Noul PETRE DRAGU (Continuare în pag. a 11-a) , Vanitatea de autor“ de PETRU POPESCU Am mai scris altădată, chiar în aceste coloane, despre marile responsabilităţi ale tineretului. Responsabilităţi mul­tiple, zdrobitoare chiar, în toată lumea contemporană, şi mai ales în societăţi în construcţie, în naţiuni transfigurate de o renaştere naţională (cum este, de pildă, chiar cazul României). Faţă de acest tineret cu umerii frapezi­­încărcaţi de întreg destinul viitor al omenirii, responsabilitatea unui scriitor e şi ea uriaşă. Tinerii au nevoie de lumină,,şi arta e una din marile surse de lumină, tinerii au nevoie de al­tare, şi la înălţarea lor contribuie din plin arta, tinerii au nevoie de idealuri nobile şi la modelarea acestor idealuri, la discriminarea idealurilor nobile între cele comune şi tre­cătoare, tot arta ajută. Pentru un scriitor în vîrstă, cu experienţă, problema se în­făţişează în aceşti termeni de la început. Mai puţin limpede se înfăţişează ca, uneori, scriitorului tînăr. Adesea scriitorul tînăr nu-şi cunoaşte de la început responsabilitatea, locul în societate şi în istorie, misiunea. Grăbindu-se să fie ori­ginal, nefăcînd deosebirea între succesul facil şi cel durabil, bucurîndu-se de popularitate trecătoare, el consideră lite­ratura ca pe o aventură, scrie o operă care şochează sau dezorientează în mod premeditat, negîndindu-se că cel mai bun mod de a impresiona publicul şi de­ a rămîne tipărit în conştiinţa lui e seriozitatea, sinceritatea, punerea cu dis­­cernămînt şi gravitate a celor mai acute probleme (umane, filozofice, politice), adică tocmai cultivarea responsabilită­ţii şi a gestului pozitiv. Rădăcina acestei rătăciri e fără­ înn­­­doială „vanitatea de autor". O vanitate care se exprimă însă în termeni foarte inferiori, la urma urmei, ce poate satisface mai mult — să fii venerat ca un papă de treizeci de amici, sau să vorbeşti unui public de treizeci de mii de cititori, necunoscuţi, şi deci cu atît mai sigur implicaţi în lumea operei de un dialog al conştiinţelor, nu de o simplă relaţie amicală ? Unii tineri scriitori nu-şi cunosc forţa. Se subapreciază fără să-şi dea seama- Preferă să mişte un cenaclu de rafinaţi (deşi acest rafinament e adesea o pro­blemă de dezbătut, nu o certitudine), nu să mişte însăşi na­ţiunea, să intre ca un tonic în sîngele ei. Ei practică o artă­­,capuană". Vai, nici publicul nu e suficient de bătrîn (căci publicul rămîne veşnic tînăr, e modelul a ceea ce se nu­meşte o „inimă veşnic tînără"), nici ei înşişi nu sînt destul de bătrîni pentru o asemenea artă. Mai grav este faptul că această implicare în problemele de azi ale naţiunii, şi, în mod specific, implicare­a serii­(Continuare în pag. a II-a)

Next