Scînteia Tineretului, februarie 1971 (Anul 27, nr. 6749-6773)

1971-02-26 / nr. 6772

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6772 6 PAGINI —30 BANI VINERI 26 FEBRUARIE 1971 Corespondenţii noştri din judeţele Galaţi, Timiş, Cluj şi Vilcea, relatează TINERII ÎN DIALOG CU REPREZENTANŢII LOR Moment cu adevărat deosebit pentru viaţa şi activitatea orga­nizaţiilor noastre, pentru con­fruntarea mereu actuală cu propriile lor exigenţe, Congre­sul al IX-lea al U.T.C. depăşeşte prin semnificaţiile şi consecin­ţele sale graniţele unui simplu moment. Ecoul lui se prelungeşte în aceste zile în stilul de muncă al fiecărei organizaţii, se trans­formă în recomandări şi învă­ţăminte preţioase care vor în­soţi multă vreme activitatea tu­turor colectivelor de tineri, ja­­lonînd-o cu exactitate. Așa de explică, fără îndoială, largul răsunet pe care îl au în prezent dezbaterile congresului în rîndul celor mai diverse ca­tegorii de tineri, demonstrat prin alte zeci de dezbateri la locurile de muncă, ce continuă și întregesc pe cele din marele forum. Au loc acum în întreaga ţară acţiuni de popularizare sistematică a documentelor Con­­gresului, întîlniri între tineri şi cei pe care i-au desemnat drept delegaţi, studiiri atente a măsu­rilor şi hotărîrilor adoptate — totul cu intenţia, cu nerăbdarea chiar nu numai de a lua cu­noştinţă de ele, ci şi de a le pune în aplicare­ cît mai cu­­rînd. Secvenţe grăitoare ale acestei atmosfere de lucru in­tens, în care fiecare amănunt surprins întîmplător se inte­grează armonios în ansamblul strădaniilor, sînt şi cele cîteva imagini pe care le reproducem mai jos, aşa cum ne-au fost transmise de corespondenţii noştri. Raid-anch­etă de : ION CHIRIC ION CIMPEAN ION DANCEA VASILE RAVESCU (Continuare în pag. a lll-a) Un instantaneu din Sala Congresului, unul din momentele care vor trăi mult timp în memorie. UITE DOCTORUL— (a venit) MII E DOCTORUL— (a şi plecat!) • O PREZENTA­RE NEIN­­LOCUIT Utilitatea asistenţei­ sanitare în şcoală, prezenţa medicului în lo­cul unde se desfăşoară procesul de educaţie a sute de copii şi tineri este un fapt recunoscut. Funcţiile medicului şcolar sunt multiple, rezultând din însăşi condiţia elevului, din confrun­tarea sa cu o serie de factori : efort, activitate în colectiv, risc sporit faţă de anumite accidente, boli, continua creştere şi dez­voltare biologică etc. Desigur atribuţia principală a medicului şcolar o constituie controlul pro­filactic, preventiv, cu alte cu­vinte efortul permanent de a-l menţine pe­­elev sănătos, apt pentru procesul de învăţămînt. Şi acesta nu se poate desfăşura decât în condiţiile în care creş­terea şi dezvoltarea sa, com­portamentul în şcoală, atitudi­nea sa în general sunt suprave­gheate permanent, zi de zi. Tocmai datorită acestor as­pecte, în ultimii ani s-au depus eforturi pentru lărgirea numă­rului de cabinete medicale din școli, ridicarea gradului lor de dotare. S-au încercat și se în­cearcă diverse formule experi­mentale. Noile clădiri sunt do­tate cu încăperi speciale, desti­nate amenajării cabinetelor me­dicale. Şi totuşi, în momentul de faţă o serie de aspecte ale problemei se impun a fi luate in discuţie. Ancheta noastră, realizată cu sprijinul cadrelor medicale care muncesc sau răs­pund de acest sector, îşi propu­ne tocmai aceasta. • UN MEDIC LA 3 000—4 000 DE ELEVI, ADICĂ LA 3—4 ŞCOLI După cum ne spunea Ermina Tismăneanu, şefa secţiei de igienă a copilului şi adolescen­tului din Inspectoratul sanitar al Capitalei, „un medic deserveşte astăzi cel puţin 2—3 şcoli, de­seori chiar 5—6. Pres­tind — in ANDREI BÂRSAN (Continuare in pag. a 11-a) • ACTUALITATEA PENTRU TINERET­­— Grupaj în cins­tea semicente­narului P.C.R. — O interesantă iniţiativă a Co­mitetului jude­ţean Olt al U.T.C. — Modernizarea reţelei stradale a Capitalei • VEDETELE „CERBULUI DE AUR" — Sergio Endrigo — Angela Similea • întîlnirea tine­retului braşovean cu delegaţii parti­cipante la Congre­sul al IX-lea al U.T.C. • Sub seminul prieteniei dintre tineretul român şi coreean — Obişnuim să credem când dorim să realizăm ceva deosebit — un blazon al epo­cii, al societăţii noastre — că va fi atât de valoros, de statornic, de semnificativ, nu numai pentru cei ce-l fău­resc, ci şi pentru cei ce vor veni, incit să-l considere un mesaj anume construit de noi pentru ei ; un simbol al înţelepciunii noastre, al cău­tărilor şi reuşitelor noastre, „pasul“ făcut în lumea de miine, demonstraţia anticipa­tă a legăturilor noastre cu viitorul. Sinteti, tovarăşe a­­cademician, de 60 de ani martor şi participant la o asemenea IMENSA ASPI­ C­înd viitorul începea să se nască RAŢIE ACTIVA — aşa cum au înţeles-o comuniştii — SPRE VIITOR. — Aş dori mult ca tinerii de azi să ştie că pentru cei ce au trăit, au suferit, au luptat pen­tru fericire, pentru cei oprimaţi cu 40, 50, 60, cu 70 de­ ani in urmă, cu mult mai mult chiar, societatea socialistă de azi reprezenta — la nivelul de incandescenţă cel mai înalt — viitorul, un miine dorit cu toate rădăcinile vieţii şi minţii. Noi, cei de azi care beneficiem ma­terialmente de toate sacrificiile făcute cu dăruire fierbinte pen­tru o cauză mare, de toate idea­lurile lor azi împlinite, iar a­­tunci dirz apărate, noi, cei de azi, eraam viitorimea. De aceea, mesajele ce au ajuns la noi, le-au pregătit într-o imensă împletire a speranţei şi luptei generaţia comuniştilor din dece­niul trei, patru, cinci , şi cei care au reuşit în mai 1921, şi cei care au împărtăşit cea mai tragică, * cea mai eroică moar­te, chiar în ajunul victoriei de la 23 August. — Toate acestea îndato­rează. Dar pentru a-şi cu­noaşte şi mai bine datoriile, cei ce s-au născut după Eliberare, tinerii de azi, au nevoie­­ de termeni de com­paraţie. — Intr-adevăr, comparaţiile sunt necesare. De aceea, i-aş în­,­demna să alăture mărturiilor noastre, ale celor vîrstnici, tot ce văd că se realizează efectiv azi. Se vor convinge astfel sin­guri, ce imensitate reprezintă, prin calitatea ei, distanţa scurtă dintre două epoci , că nu pu­tem, pentru că nimic şi­ nimeni nu ne dă acest drept, să apre­ciem, la adevărata valoare, ce GEORGETA RUTA (Continuare în pag. a II-a) Convorbire cu acad. p­rof. PETRE CONSTANTINESCU­IAŞI Încheierea lucrărilor CONSFĂTUIRII PE ŢARĂ A LUCRĂTORILOR din Întreprinderile AGRICOLE DE STAT Joi, în sala Palatului Repu­blicii, s-au desfăşurat în con­tinuare lucrările primei Con­­sfătuiri pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat, organizată din iniţiativa conduceri de partid şi de stat. Lucrările şedinţei plenare au avut loc în prezenţa tova­răşilor Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnaraş, Manea Mănes­­cu, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Mihai Gere. Timp de două zile, munci­tori, tehnicieni, ingineri, agro­nomi şi zootehnişti, medici veterinari şi economişti din întreprinderile agricole de stat au dezbătut probleme majore privind tehnologiile şi formele cele mai moderne de organi­zare a producţiei şi a muncii, care pot contribui la sporirea continuă şi , substanţială a aportului întreprinderilor a­­gricole de stat, la dezvoltarea agriculturii noastre socialiste, a întregii economii naţionale. In prima zi de lucru, con­sfătuirea s-a ţinut, pe secţii de specialitate — culturi de cîmp; legume şi cartofi ; pomicultură ; viticultură ; taurine pentru lapte ; taurine pentru carne; ovine ; porci­ne ; păsări şi animale mici — prilejuind un schimb larg de opinii privind căile de perfec­ţionare continuă a activităţii în toate sectoarele de muncă, în spiritul directivelor adopta­te de partid în vederea ridi­cării agriculturii noastre so­cialiste pe trepte noi de pro­gres.­­ Reuniţi în plen, participanţii la consfătuire au continuat în tot cursul zilei de joi dialogul fructuos asupra problemelor ce se cer soluţionate în acest sector al economiei naţionale. Luînd cuvîntul în deschi­derea şedinţei plenare, tovară­şul Iosif Banc, ministrul agri­culturii, industriei alimentare,­ silviculturii şi apelor, a subli­niat că această reuniune se înscrie pe linia practicii con- ■ secvente a conducerii partidu­lui­ şi statului nostru de­ con­sultare largă a lucrătorilor şi specialiştilor din diferite sec­toare ale economiei naţionale în scopul analizării temeinice a activităţii desfăşurate în diferite compartimente ale e­­conomiei şi vieţii sociale, găsi­rii căilor şi mijloacelor de va­lorificare a rezervelor de creş­tere continuă a eficienţei muncii. ■ Vorbitorul a exprimat con­vingerea că dezbaterile con­sfătuirii, desfăşurate în lumi­na preţioaselor indicaţii date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea făcută la şedin­ţa de lucru de la Comitetul Central al Partidului­­din no­iembrie anul trecut, în cuvîn­­tarea sa la consfătuirea cu cadrele din agricultura judeţu­lui Ialomiţa şi în cea de la ultima plenară a Comitetului Central al partidului, se vor solda cu concluzii şi hotărîri importante pentru activitatea de viitor, privind folosirea mai deplină a tuturor rezervelor interne, dezvoltarea cooperării între întreprinderile agricole de stat, cooperativele agricole de producţie şi întreprinderile de industrie alimentară, astfel (Continuare în pag. a IV-a) DECIZII BAZATE PE GlNDIREA ŞI ASENTIMENTUL COLECTIVULUI Adunările generale ale salariaţilor din întreprinderi s-au încheiat, într-o atmosferă de dezbateri vii, de analiză te­meinică, de hotărîri inspirate, ele au trecut în revistă, au evaluat în spirit critic realizările obţinute în 1970, şi au ja­lonat cu maturitate şi exigenţă coordonatele esenţiale ale îndeplinirii sarcinilor pe anul curent. Ceea ce a caracterizat pregnant adunările generale ale salariaţilor atît pe secţii cît şi la nivel de întreprinderi, a fost largul democratism eco­nomic, convingerea şi răspunderea cu care salariaţii au abordat în luările lor de cuvînt problemele majore, de in­teres plenar, convingerea şi răspunderea cu care colectivele de muncitori, ingineri, tehnicieni, specialişti şi funcţionari din întreprinderi, îşi îndeplinesc funcţia, atribuţiunea lor de organisme autoritare şi competente de conducere a întregii activităţi economice a unităţilor lor. Pornind de la această trăsătură de bază, de la acest de­ziderat — democratismul economic plenar manifestat — am solicitat şi consemnat în interviul de faţă cîteva păreri şi consideraţii. Interviu cu dr. ing. TĂNASE VOLINTIRU directorul general al Centralei de anvelope şi mase plastice — Desfăşurate sub auspiciile respectării şi profundului de­mocratism economic, adunările generale ale salariaţilor din în­treprinderile subordonate Cen­tralei dumneavoastră, din cele­lalte întreprinderi industriale, au „recoltat“ o bogăţie de su­gestii, de propuneri — ne-am notat acolo unde am participat nemijlocit la adunări, un număr extrem de mare de idei formu­late de reprezentanţii salariaţi­lor — care vor servi ca platfor­mă solidă a planurilor de acti­vitate pe anul acesta. Vă ru­găm să ne spuneţi care este, din această perspectivă, după păre­rea dvs., importanţa democratis­mului economic în relaţiile sa­lariaţi—comitet de direcţie, în relaţiile de producţie socialiste în general. — Parţial răspunsul poate fi dedus chiar din întrebarea dvs., respectiv din afirmaţia că adu­nările generale au fost deose­bit de fertile în intervenţii ale muncitorilor şi celorlalţi sala­riaţi, în propuneri bine gîndite şi de autentică eficienţă. într-a­­devăr, aşa este. Numai la Uzi­na „Danubiana“ s-au „recoltat“, ca să vă folosesc expresia, peste 500 de propuneri. Dar impor­tanţa democratismului econo­mic pe care conducerea parti­dului şi statului îl încurajează ROMULUS LAL (Continuare în pag. a V-a) Solemnitatea înminării unor înalte distincţii în cadrul lucrărilor Consfătui­rii pe ţară a lucrătorilor din în­treprinderile agricole de stat, a avut loc solemnitatea înminării unor înalte distincţii ale Republi­cii Socialiste România. Pentru merite deosebite în întreaga activitate desfăşurată în anii construcţiei socialiste, pen­tru contribuţia personală adusă la dezvoltarea unităţilor agricole în care lucrează, precum şi pen­tru obţinerea an de an a unor producţii, sporitei- ridicarea con­tinuă a productivităţii muncii şi a rentabilităţii unităţilor, a fost conferit titlul de „Erou al Mun­cii socialiste“ şi medalia de aur „Secera şi ciocanul“, tovarăşilor : Vasile Bratu — mecanizator la I.A.S. Mircea Vodă, judeţul Ia­lomiţa, Marin Dobre — mecanic agricol la I.A.S. Hîrşova, judeţul Constanţa, Gheorghe Lungu — mulgător la I.A.S. Iaşi, Cristache Musler — tractorist la I.A.S. Te­­remia Mare, judeţul Timiş, Nicolae Sechei — mulgător la I.A.S. Turda, judeţul Cluj, Mihai Stănescu — medic veterinar, di­rector la I.A.S. Arad, Ioan I. Vlad — inginer agronom, direc­tor la I.A.S. Insula Mare a Brăilei. ’Pentru merite deosebite în muncă şi contribuţia adusă la dezvoltarea agriculturii socialiste, a fost conferit ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I tovarăşilor : Iosif Banc — vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al agricultu­rii, industriei alimentare, silvia culturii și apelor, Angelo D. Mi­­culescu — ministru secretar de (Continuare în pag. a IV-a) 1 ŞTIINŢĂ I­I ŞI ELAN I § de ADULIN CAZACU § § --------------------------------------§ S Uzura rapidă a cunoştinţelor în epoca noastră este deja ^ § un fapt notoriu. Se încearcă acum — de pe poziţiile unor­­ 5 achiziţii ştiinţifice de ultimă oră — găsirea unor relaţii i­S compensatorii, care să faciliteze utilizarea continuă a infor- 5 ^ maţiei, la nivelul unor indici practici superiori şi fără peri- S ^ sabilitâţi în registrul eficienţei. Activitatea specialistului, în S ^ orice domeniu, este dominată de fluxul problematizării S ^ poate în aceeaşi măsură în care acţionează fluxul de infor § ^ majii. Rapiditatea de gîndire, consecvenţa logică nemijlo- S cită a operaţiei şi a travaliului experimentator devin cerinţe st S imperioase, a căror nesatisfacere poate vicia progresul, îl ^ S "poate frîna. ^ ^ Aici, la această joncţiune dintre gîndire şi act, dintre ipo- S i teză şi verificare, dintre premisă şi concluzie am acţionat S C mult timp doar pîrghia singulară a elanului. Generat din S K resorturi foarte adinei ale personalităţii umane şi acompa- S § ntat de doze înalte şi penetrante de afectivitate, elanul se S § dovedeşte a fi — neîndoielnic — un element de tracţi- ^ 3 tine indispensabil în creaţie şi progres. Trăim, totuşi, timpuri ^ § de radicale mutaţii în ştiinţă şi tehnică, cărora nu ie mai ţj S putem rezista aşezaţi doar pe piedestalul (fragil, în aceste ^­­ condiţii)­ cal elanului. Sâ-l conservăm, deci, şi să-l cultivăm cu ^ S grijă şi continuitate ; dar să-i asociem — direct şi exigent — ^ un volum amplu şi trainic de cunoştinţe, apt de renovare şi ^ ^ de reorientare rapidă. 3 ^ Vor fi poate unii care, neînţelegînd rostul „învăţăturii per- § 3 manente", refuzînd permanenţa efortului şi lansîndu-se în S­­5 comoditatea acumulărilor anterioare de realizări (de altfel S­S neîndoielnice, palpabile), vor spune că s-au putut şi încă ţ 3 se mai pot face multe numai prin elan şi entuziasm. Domi-­ţ- 3 naţi de stereotipia unui mod depăşit de a privi lucrurile, ^ 3 vor încerca extrapolarea unor tendinţe trecute spre realităţi ^ 3 noi, născunde. Nu există însă extrapolare realmente fertilă ^ 3 şi autentic sancţionată de adevăr, fără corecţii continue şi 3 S reverificări succesive. Actuala revoluţie ştiinţifico-tehnică 3 S ÎJ 1 (Continuare în pag. a ll-a) _ ____________________________________________$

Next