Scânteia, mai 1948 (Anul 5, nr. 1112-1134)

1948-05-01 / Numar special

Cea mai grea secţie Hrana cea de toate zilele a furnalelor Acum lucrul a început din plin în toate secţiile. E puţin după ora şase dimineaţa. La oţelărie uriaşa macara s’a tre­zit din amorţeală şi trosnin­­du-şi toate încheeturile ca un om deşteptat din somn, descrie larg un arc de cerc deasupra­­ cuptoarelor Siemens-Martin. Jos, o aşteaptă treucele încăr­cate cu fier vechi. Din câteva mişcări, macaraua va prinde sdravăn treuca în cârligul ei masiv şi apoi , ca o pasăre de oţel care şi-a înhăţat pra­da, se va înălţa din nou în văzduh, pentru a o depune în cuibul fierbinte al cuptorului. ...A fost cea mai grea sec­ţie — oţelăria Siemens-Martin. Aci erau mai mulţi muncitori nelămuriţi şi tehnicieni lipsiţi de interes pentru muncă — mulţi dintre ei duşmănoşi. Par­­tidul cunoştea situaţia — şi tocmai fiindcă era secţia cea mai înapoiată şi-a concentrat toată atenţia asupra oţelăriei. Cei mai buni activişti-îndru­­mători au fost trimişi să mun­cească la Siemens-Martin. în­drumătorii s’au împrietenit cu oţelarii, au trăit cu ei viaţa lor, i-au învăţat să vadă, să cugete, să înţeleagă. .La în­ceput, oţelarii s’au arătat re­fractari. Dar îndrumătorii nu au pierdut nădejdea de a găsi drumul care duce la inima oa­menilor. Când au venit PROPUNERILE P.CR. — oţelăria uzinei din .era în plină trans­­mu atât, oţelăria, lucrau aici se întâmplă aici, în mic, aceiaşi care se desă­uprinsul tării­­tarii, instru­­se, au fost înlăturaţi [Utt­a mun­producţia iile, venit ca ilănţuirea oame­a tan ele a­u fost ■00 de Acestea erau primele obiective care trebuiau atacate şi cuce­rite. Şi, plin, de elan şi conştienţi de importanţa şi rolul lor muncitorii din Hunedoara s’au avântat în luptă. Partidul ne-a învăţat să muncim Era o etapă hotărîtoare în dezvoltarea viitoare a uzinei. Victoria aceasta primă, era me­nită a da un imbold necu­noscut înainte voinţii hu­­nedorenilor­­Apreciind situaţia Comitetul Central al Partidu­lui a hotărît să-i ajute pe jur­nali­ştii, oţelarii şi laminatorii Hunedoarei. Din însărcinarea Comitetului Central, o echipă de muncitori ridicaţi cu o se­rioasă experienţă de luptă, or­ganizatorică şi nivel politic, a fost trimisă la Hunedoara, pentru întărirea organizaţiei de Partid. Printre aceştia, se aflau tovarăşii: Tecov, Şerban, Moldoveanu şi alţii Nouii veniţi au intrat numai­decât în uzină — fiecare la secţia şi în specialitatea pro­prie. Repede, tovarăşii aceştia şi-au­­ câştigat şi aici încrede­rea şi­ simpatia oamenilor. Curând tov. Tecov i s’a încre­dinţat sarcina de secretar al or­ganizaţiei de Partid, iar massa a ales pe tov. Moldoveanu, se­cretar al Sindicatului. Aceasta a dus la strângerea şi mai te­meinică a legăturilor dintre or­ganizaţia de Partid şi massă. Importanţa deosebită pe care Partidul a acordat-o uzinei se vede limpede si din hotărîrea Comitetului Central, care a ri­dicat organizaţia de Partid a uzinei la rangul de Judeţeană, în directă legătură cu Comi­tetul Central. Problema centrală pe care Partidul o pune în faţa mem­brilor săi este producţia. A­­tenţia tuturor organelor de Partid se îndreaptă asupra producţiei In şedinţe membrii organizaţiei sunt învăţaţi să discute, să analizeze şi să des­­bată critic toate chestiunile producţiei. Şi nu o singură dată şedinţele organizaţiilor de bază se transformă în adevă­rate şedinţe tehnice, în care sunt discutate cele mai variate aspecte ale producţiei. Acest sistem de a lucra şi a analiza în comun munca sub îndrumarea Partidului, a dus la descoperirea şi apoi la re­medierea unei serii întregi de greşeli. Aşa a fost la furnale, aşa a fost la prăjitoare unde înainte se întâmpla ca odată cu siderita să fie Introdus şi sterilul. Partidul a învăţat muncitorii — Atenţie ! Furnalistu' Dobranschi a fă­cut un semn şi peste puţin torentul de fontă se revarsă gâlgăitor din gura furnalului. Acest lucru se repetă din pa­tru în patru ore — de 6 ori într’o zi, însemnând de fiecare dată câte 80 tone de fontă Pe terasa superioară la 16 metri înălţime se află gura de încărcare a furnalului. Aci muncesc echipele de încărcare. Ei îşi zic „ghiftari”, iar fie­cărui vagonet „ghift”, de la a ghiftui. Căci în ochii lor, fur­nalul le apare ca un maţ u­­riaş, care se cere necontenit îndopat, ghiftuit Siderită cocs, calcar, spane de fier, aceasta e hrana cea de toate zilele a furnalului Zi şi noapte, uriaşul trebueşte îndopat fără încetare. Deşi cărbune şi, minereu era — şi oameni deasemenea, producţia se menţinea scăzută Munca nu era organizată. Se lucra puţin şi fără convingere­ se încărcau 8—10—12 ghifturi într’un schimb Azi, un om încarcă şi 32 ghifturi. S’a muncit şi aici mult : cu tehnicienii şi muncitorii. Partidul a redat oamenilor încrederea în forţele lor, i-a învăţat să lucreze cu dragoste şi cu spor. A fost greu să-i înveţi pe tehnicieni să discute în comun greutăţile şi plănui de muncă Inginerii erau în­văţaţi să lucreze la întâmplare, după „inspiraţie“. In şedinţe, veneau plângăreţi : — Ne lipseşte cocs .. . — Ne lipsesc braţe de muncă ... — Furnalul e pe cale să se înfunde.. . Aşa se prezentau inginerii la început în şedinţe. Dar Par­tidul i-a învăţat să învingă ei înşişi greutăţile, i-a deprins să se încreadă în puterile lor şi ale muncitorilor, i-a învăţat cât de puternici sunt oamenii atunci când vor cu tot dina­dinsul să înfăptuiască ceva de seamă şi când ştiu să-şi or­ganizeze munca . . Cei dintâi în muncă Pentru a cuprinde munca u­­zinei în toată amploarea ei. Biroul Organizaţiei de Partid a împărţit uzina în sectoare Fiecare membru al biroului a luat un sector: furnalele tov. Ifrim, oţelăria, tov Şerban şi Petroiu, turnătoria, tov. Bu­­dău, laminoarele, tov. Moldo­veanu. Iar secretarul organiza­ţiei, tov. Teecv şi-a luat răs­punderea întregii munci în uzină De dimineaţă odată cu primul schimb, şi până noap­tea târziu, membrii biroului se află în uzină, îndrumând, con­trolând şi ajutând munca ire­secţii. Părţile pozitive ca şi greşelile sunt discutate şi pre­lucrate cu muncitorii şi tehni­cienii imediat, chiar la faţa locului. Şi oridecâte ori se iveşte câte o problemă mai cumpli­în jurul fiecărui fumal dela Hunedoara, mişună toată ziua sute de oameni Lângă furna­lele dela Reşiţa nu se vede picior de om. Căci la Reşiţa furnalele sunt mecanizate pe când aici încărcarea se face manual. Asta însemnează o îndoită risipă: de energie u­­mană şi de bani. — Dacă am mecaniza în­cărcarea furnalelor, munca a 300 oameni ar putea-o face 3-4.. — şi nici ghifterii n’ar mai trebui să-şi scoată sufle­tul împingând vagonetele de minereu. .. — Eu am fost la Reşiţa, po­vestea câte un r­­ol tova­răşilor săi. Ţi­e­­e dra­gu’ să lucrezi : minereul nu descarcă într’un siloz. Sub acest siloz e un cântar, pe care se aşează vagonetul. Apeşi pe o pârghie şi vagonetul s’a um­plut, apoi, tot automat, pleacă la gura furnalului şi se de­scarcă . . Furnaliiştii, topitorii, ghiftarii, toţi ascultau cu interes cele ce povesteau tovarăşii mai umblaţi. Şi fiecare din ei se gândea ce bine ar fi dacă şi aici — la ei — lucrurile ar merge tot aşa... Fiecare ştia că mecanizarea furnalelor ar aduce o uşurare simţitoare a muncii. De aceea e uşor de înţeles entuziasmul cu care muncitorii uzinei au pli­cată, ori este de executat o lucrare care necesită un efort în plus, membrii Biroului de Partid sunt cei dintâi care se apucă mai cu nădejde de trea­bă. Aşa a fost, de pildă îna­inte de Crăciun când secţiile, „Vrem la furnal!“ Se încarcă hrana fumelelor Se ridică primul cartier de locuinţe muncitoreşti SCÂNTEIA 7 (TJrnmre din pag. 1-a) NEMIJLOCITA LEGĂTURĂ CU PROGRESUL INDUSTRIA­LIZĂRII TARII SI DE TA­­RIA INDUSTRIALA A TARII DEPINDE IN MARE MĂ­SURĂ ÎNSĂȘI INDEPENDEN­TA STATULUI NOSTRU”. Atunci — 1„ Conferința isto­rică din anul 1945, Partidul a •»ratat limpede muncitorilor și ■^^fenicienilor din Hunedoara care este drumul pa care au datoria să meargi: „AVEM SARCINA DE A PUNE IN VALOARE POTEN­ŢIALUL INDUSTRIAL META­LURGIC EXISTENT SI ANU­ME DE A PUNE IN FUNC­ŢIUNE CELE 5 FURNALE­LE LA UFH“. Aceasta a fost sarcina pe care Partidul — în interesul ţării şi al poprului muncitor *— a pus-o înaintea hunedore­­nilor­ Pe atunci, lucrul părea cu neputinţă multora. Şi poa­te că chiar ar fi fost aşa, dacă nu era Partidul, care a desfăşurat zi de zi o uriaşă muncă în uzină, printre mun­citori şi tehnicieni. Partidul **- care nu numai că a arătat oa­menilor calea ieşirii din greu­tăţii, dar le-a fost necontenit îndrumătorul, sprijinitorul, po­­văţuitorul cel mai sigur. Aşa s-au făcut primii paşi înainte. Primii paşi: şovăitori, mărunţi, pe un drum încă pre­sărat cu nenumărate greutăţi. Lipsurile de tot felul pe care — datorită războiului şi sece­tei — oamenii erau nevoiţi să le rabde era calul de bătaie preferat al duşmanului. Aşa spera duşmanul să otrăvească Inimile muncitorilor din uzină, împingându-i la acte necuge­tate. Dar membrii de Partid erau peste tot la posturile lor. E! — cei mai conştienţi, mai ho­­tărîţi, mai înflăcăraţi patrioţi — au veghiat şi au dejucat planurile mârşave. Trup din trupul poporului, — cei mai luminaţi fii ai clasei munci­toare au găsit prin cuvântul şi puterea faptei lor, hotărîrea necesară pentru a deschide ochii muncitorilor şi a-i învăţa să deosebească drumul larg, a­­devărat, singurul care duce spre o viaţă fericită, de pote­cile întortochiate şi ademeni­toare, pline de curse, spre care vroiau duşmanii să-i atragă. Prin munca şi îndrumarea Partidului, s’a născut în uzină — printre muncitori şi tehni­­cieni — dorinţa de a dovedi prin fapte hotărîirea lor de a urma linia trasată de tov. Gh. Gheorghiu-Dej. Şi cei mai înflăcăraţi au pro­pus : — Tovarăşii, la 23 August să punem în funcţiune încă un furnal... A fost mare numărul acelora care la început au crezut acest plan cu neputinţă de îndepli­nit şi la 24 August 1946 — Jur­nalul nr. 3 pe care muncitorii l-au botezat cu numele iubit al tovarăşului Gh. Gheorghiu- Dej, a dat prima şarjă de fontă. A fost primul succes al Hu­nedoarei, şi tehnicienii să vadă cauzele greşelilor şi mijloacele de a le evita Şi tot mai mult, şedin­ţele au luat caracterul unei a­­nalize critice a muncii din u­­zină. Aceiaşi preocupare a fost imprimată şi Sindicatului, care prin şedinţe, îndrumători, băr­baţii de încredere, etc. a pre­lucrat, problemele producţiei cu massele de muncitori şi tehnicieni. Prin organizarea lecturii zia­rul­ui „Scânteia", prin confe­rinţe, ziare de perete, specta­cole, etc., s’a creiat un adevă­rat curent de masse pentru problemele producţiei. — Partidul ne-a învăţat să muncim ! spun deseori acum oţelarii. Iar inginerii : — Partidul ne-a învăţat să conducem ! Şi spun adevărul şi unii şi alţii. Au venit întrecerile şi cu asta un nou avânt în muncă. Dar mai erau multe, foarte multe de făcut până a ajunge la victorie. Oţelăria producea 140 tone pe zi. Puţin Organi­zaţia de Partid şi Sindicatul au analizat situaţia şi au sta­bilit un plan concret de muncă. îndrumătorii au prelucrat cu fiecare om dela oţelărie în parte importanţa întrecerii şi sarcina oţelarilor. — Trebue ca ia câteva zile să dublăm producţia de oţel. Altminteri toate succesele ce­lorlalte secţii vor fi fost za­darnice Hunedoara nu va câ­ştiga întrecerea şi, — între noi vorbind tovarăşi — n’o va câştiga din cauza noastră... Oamenii au reacţionat dife­rit: cei mai mulţi s’au înfier­bântat („Nu se poate tovarăşi, să ne facem de ocară . Să în­cercăm să lucrăm mai cu su­flet !”); alţii au bombănit: „De când e fabrica nu s’a pomenit ca oţelăria să dea mai mult decât 140 tone pe xL... Maistrul Ciocea s­ sărit de lângă cuptor şi a răcnit cât îl ţinea gura: „tovarăşi, să-mi tai mâinile dacă mâine nu facem 240 tone !”. Şi au făcut! Oţelăria avea 4 cuptoare din care trei în funcţiune şi o sin­gură macara de şarjare, care putea încărca cel mult două cuptoare. Ca să poată funcţio­na toate trei, oamenii au în­cărcat cu mâinile troacele. Aşa s’a ajuns la o producţie de 290 tone oţel pe zi. N’a visat altădată Hunedoara să dea atâta oţel ! 290 tone pe zi, cât, altădată într’o săptămână. Acum, steagul oţelarilor fâl­­fâe mândru in bătaia vântu­lui: da, ei au fost cu adevă­rat victorioşi­­ cu foc continuu au fost descom­­plectate din pricina lipsei u­­nora dintre muncitorii uzinei care locuesc la ţară. Atunci, Organizaţia de Partid a che­­mat muncitorii din secţii să facă prin muncă voluntară un efort suplimentar pentru a-i înlocui pe cei absenţi Primii care au venit au fost membrii Biroului. Exemplul lor şi al celorlalţi membrii de Partid a antrenaţi massa muncitorilor conştienţi, şi golul a fost um­plut. Partidul a îndemnat şi orga­nizat popularizarea evidenţiaţi­lor în producţie, prin fotografii ziare de perete, gazete, etc El este acela care a sprijinit şi sprijină în cea mai mare mă­sură posibilă pe inovatorii în producţie. După cum la Ghelar — de unde vine minereul care alimentează furnalele înalte din Hunedoara — Partidul a învăţat pe mineri să scoată mai mult minereu, pentru ca ţara să capete tot mai mult fier şi oţel. mti sfatul Partidului de a tre­ce la mecanizare, prin muncă voluntară Prima Duminică de muncă voluntară. Uzina forfotea de viaţă. Muncitorii, funcţionarii, inginerii s’au răspândit în toată fabrica, fiecare cu rostul său. — Tovarăşi, începem lucră­rile de mecanizare ! Spor la muncă, tovarăși­­ Glasu­­tov. Moldoveanu, se­cretarul sindicatului, răsuna mai proaspăt mai voios decât în oricare zi. Abia s’a pornit lucrul, echi­pele nu începuseră bine trea­ba, și iată că pe poarta uzinei a intrat o coloană de tinere fete. E liceul din Hunedoara, în cap cu directoarea, profe­soara Curcubată. Soţul ei şe­ful furnalelor, unul din­­ cei mai buni tehnicieni ai uzinei. Cei mai mulţi din părinţii e­­levelor sunt ori muncitori ori funcţionari în uzină. Când fe­tele au auzit, Sâmbătă, acasă că a doua zi e „d­acă“ în u­­zină au hotărît să se ducă şi ele.Oare furnalele, uzina, nu sunt deopotrivă şi ale lor ? N’a fost nevoie de multă diploma­ţie pentru a o convinge pe directoare Soţia inginerului Curcubată şi-a văzut în atâtea rânduri soţul a plecat până noaptea târziu deasupra pla­nurilor, încât ştie însemnăta­tea lucrării. . Plăcat impresionaţi de aceşti musafiri neaşteptaţi, munci­torii i-au primit cu drag, re­­partizându-le un sector oare­cum mai uşor : căratul scân­durilor şi curăţirea curţii. Dar fetele nu au fost de acord . — Vrem — la — fur—nai ! Vrem — la — fur—nai ! Categoric. Revendicativ. Răsuna uzina de strigătele lor ■. Şi muncitorii n’au avut încotro — au trebuit să le facă pe voie. Liceul de fete n’a fost sin­gurul musafir al uzinei în această zi. Intr’un feţ sau altul, toată populaţia oraşului, ca şi satele din împrejurimi sunt legate de uzină. Nici un fapt mai însemnat nu se în­tâmplă, fără ca ele să nu stârnească un larg ecou. Cu atât mai mult un eveniment atât de deosebit cum e meca­­nizarea uzinei nu a trecut ne­observat. Şi ţăranii din satele înveci­nate târgoveţii din Hunedoara, au venit în ajutorul muncito­rilor. Toţi erau pătrunşi de în­semnătatea muncii lor. După încetarea lucrului Soarele s-a înălţat deasupra coşurilor de fabrică şi a înce­put să alunece spre apus. E ora 3 după amiază şi sirena uzinei anunţă sfârşitul primu­lui schimb. Din toate halele, de sus, de pe platformele fur­nalelor, muncitorii se îndreaptă spre ieşire. Acasă, îi aşteaptă masa pusă, bărbaţii se­­ spală, mănâncă şi apoi mai ajută şi la treburile gospodăriei. Mai pe seară, îi poţi găsi pe mulţi in Sălile clubului mun­citoresc ,,Alexandru Sabia“. Clubul acesta e încă o reali­zare care se mândresc pe drept cuvânt muncitorii. înainte, „casa de cultură“ era înghesuită într'o cămăruţă întunecoasă, de 2 metri pe 214 m., la mahala. Un dulap, câteva broşuri uzate, o bancă, o măsuţă strâmbă — acesta era „clubul“ Acum, casa de cultură a muncitorilor din Hu­­nedoara se află într’o clădire încăpătoare din apropierea uzi­nei. Biblioteca numără 3.200 volume şi e în continuă cre­ştere. Muncitorii vin aci seară de seară să cânte, să joace şah, să citească revistele şi gazetele, să asculte confe­rinţe, să discute. Orchestra muncitorească e formată din 25 persoane, fanfara din 35, laminatori, furnalişti, oţelarii funcţionari din toate secţiile uzinei. Viaţă nouă ! E viaţă nouă, acum, la Hu­­nedoara, viaţa liberă vie... Mobilizaţi şi îndrumaţi la Partid, muncitorii s’au avântat cu tot elanul in muncă. Rea­lizările de până acum, steagul producţiei care fâlfâe peste furnalele lor, semn că au ieşit cei dintâi la întrecere,­­ arată că se află pe drum bun, îm­boldiţi, de aceste succese, mun­­citorii hunedoreni se îndreaptă , încrezători spre noul victorii. Peste puţin timp va intra în funcţiune furnalul No. 4 care doarme de peste 30 de ani. Munca plină de avânt şi elan a trezit la viaţă pe acest co­los amorţit. Iar la începutul anului viitor­ va fi gata şi furnalul No. 1! Atenei, când toate patru furnale vor lucra, — ca niciodată în toată isto­ria acestui centru industrial — Hunedoara va da ţării peste 300 tone de fontă pe zi. Până atunci un nou cartier din oraşul muncitoresc va fi terminat Alt lot de muncitori distinşi in producţie vor primi case confortabile în oraşul care creşte acum mândru între livezile şi dealurile Chizidului. Cinematograful, policlinica, ere­ şau sala de spectacole se vor răsfăţa în lumina potolită a soarelui. Iar colo sus, pe pa­vilionul producţiei de la intra­rea uzinei vor flutura mândra trei steaguri roşii. Semn că tustrele secţiilo­r furnale, oţelărie şi laminoare au depăşit programul de pro­ducţie. Victor Russu | Furnalul mândria muncitorilor de la Hunedoara După o zi grea de muncă, cu conştiinţa datoriei împlinite, muncitorii spre oasele lor se îndreaptă voioşi mm tineretu­lui mncitoresc Desvolutii impresionante la PROCESUL TINERETULUI LONDONEZ"­­ Perspectivele sumbre ale tinerilor muncitori in ţările capitaliste DIN ANGLIA „CHALANGE” (Chemarea) este revista tineretului englez. Tineri muncitori, mineri, zi­dari, constructori de maşini, textilişti, etc., povestesc în ea condiţiile de trai ale muncito­rului englez şi descriu cât de greu este pentru un tânăr în­­tr’o ţară capitalistă să-şi fău­rească un drum în viaţă, un drum spre viitor. Scrisorile ci­titorilor sunt povestiri reale despre viaţa fără perspective, despre lipsa de drepturi a ti­nerilor oameni ai muncii din Marea Britanie. Pentru a arăta nevoile şi greutăţile care apasă asupra tineretului muncitoresc din Anglia, Uniunea Tineretu­lui Comunist Englez a organi­zat recent un original proces public în legătură cu viaţa tineretului londonez. 2.000 de tineri cetăţeni ai Londrei au venit la ’’judecată” pentru a-şi depune mărturia. Martorii au fost simpli tineri muncitori şi muncitoare. ..inculpaţii’’ Mary şi John, de pildă’ au fost, ’acuzaţi" pentru faptul că au refuzat so­­­lucreze în condiţiile neome­noase propuse de patronii uzi­nelor şi fabricilor unde au fost angajaţi. Primul care a luat cuvân­tul în apărarea ,,acuzaţilor" a fost tânărul Bernard Diks, în vârstă de 22 ani. El a spus : ,,La 14 ani am terminat şcoala. Am vrut să devin mecanic, dar lista doritorilor de a intra ca ucenici în industria construc­ţiilor de maşini, a fost atât de lungă, încât era inutil să mai aştept Atunci m’am hotărît să intru la cursurile — cu termen scurt — de lăcătuşerie. Cu trei luni înainte de a îm­plini 17 ani, am plecat volun­tar în armată. Iar în ianuarie anul trecut ,am fost demobili­zat ca invalid. Am încercat să învăţ desenul tehnic. Trebuia să aştept însă 18 luni pentru a fi primit la cursuri. Intre timp, deşi invalid, am fost tri­mis să lucrez pe şantier la construcţii. Sunt căsătorit, dar in camera mea locuim doua familii. Nu am şanse să pri­mesc o cameră separată, căci in Consiliul local, în afară de cererea mea mai sunt încă 12.000 de petiţii asemănătoare. Are cuvântul apoi Jeane Doonlope. Are 17 ani. Şi ea a erminat şcoala la­.. 14 ani. N’a putut învăţa mai departe. A trebuit să-şi ajute părinţii. După cum declară la ,,proces’’’ multe fete din şcoala ei se gă­­sea in aceiaşi situaţie. Colins Jankins e de aceiaşi vârstă cu Doonlope. După ter­minarea şcolii a vrut să în­veţe croitoria, dar timp de doi ani a fost nevoită să caute o firmă unde ar fi putut învăţa meseria. Jim Rotverg are 19 ani. El învaţă într’o întreprindere de construcţii de maşini. Pentru faptul că a fost primit ca uce­nic, tatăl lui a trebuit să plă­tească patronului fabricii 70 lire sterline. In primii doi ani de .»ucenicie”, Jim a făcut ,’diferite servicii" meşterului sau altor muncitori. •„Stăpâ­nul ne-a înşelat aşteptările”, spune Jim, în tot timpul uceni­ciei n’am învăţat nimic. Alţi tineri au păţit la fel. Căci eram numiţi ,,băeţi de ser­viciu". Mărturiile lui Diks, Doon­lope, Jankins şi Rotverg vor­besc deschis despre situaţia grea in c­e se zbat tinerii muncitori şi tinerele munci­toare in Anglia, aceşti oameni simpli, care luptă zi de zi pen­­tru asigurarea existenţe­i şi pentru drepturile lor. PROCE­­SUL TINERETULUI LO­DONEZ a arătat în mod li­pede şi curat ce soartă e hărăzită tinerilor muncii, ce-şi caută un loc în viaţă’­­­tr’o ţară capitalistă. Tocmai de aceia, tinereu­ muncitoresc din Anglia, au­­turi de toţi oamenii muncii din această ţară întâmpină acest 1 Mai cu hotărîrea dârză de a lupta necontenit împotriva asupririi capitaliste şi a laburiştilor de dreapta ce­ fac jocul capitaliştilor­ de a lupta cu forţe unite pentru a des­chide în faţa clasei muncitoare­ drumul spre o viaţă mai bună, spre o viaţă lipsită de grija zilei de mâine. Industria sovietică de maşini agricole Prin eforturile eroice ale muncitorilor şi-a recucerit importanţa lui de R­ S. A. In clişeu: un din

Next