Scânteia, mai 1948 (Anul 5, nr. 1112-1134)
1948-05-01 / Numar special
Cea mai grea secţie Hrana cea de toate zilele a furnalelor Acum lucrul a început din plin în toate secţiile. E puţin după ora şase dimineaţa. La oţelărie uriaşa macara s’a trezit din amorţeală şi trosnindu-şi toate încheeturile ca un om deşteptat din somn, descrie larg un arc de cerc deasupra cuptoarelor Siemens-Martin. Jos, o aşteaptă treucele încărcate cu fier vechi. Din câteva mişcări, macaraua va prinde sdravăn treuca în cârligul ei masiv şi apoi , ca o pasăre de oţel care şi-a înhăţat prada, se va înălţa din nou în văzduh, pentru a o depune în cuibul fierbinte al cuptorului. ...A fost cea mai grea secţie — oţelăria Siemens-Martin. Aci erau mai mulţi muncitori nelămuriţi şi tehnicieni lipsiţi de interes pentru muncă — mulţi dintre ei duşmănoşi. Partidul cunoştea situaţia — şi tocmai fiindcă era secţia cea mai înapoiată şi-a concentrat toată atenţia asupra oţelăriei. Cei mai buni activişti-îndrumători au fost trimişi să muncească la Siemens-Martin. îndrumătorii s’au împrietenit cu oţelarii, au trăit cu ei viaţa lor, i-au învăţat să vadă, să cugete, să înţeleagă. .La început, oţelarii s’au arătat refractari. Dar îndrumătorii nu au pierdut nădejdea de a găsi drumul care duce la inima oamenilor. Când au venit PROPUNERILE P.CR. — oţelăria uzinei din .era în plină transmu atât, oţelăria, lucrau aici se întâmplă aici, în mic, aceiaşi care se desăuprinsul tăriitarii, instruse, au fost înlăturaţi [Utta munproducţia iile, venit ca ilănţuirea oamea tan ele au fost ■00 de Acestea erau primele obiective care trebuiau atacate şi cucerite. Şi, plin, de elan şi conştienţi de importanţa şi rolul lor muncitorii din Hunedoara s’au avântat în luptă. Partidul ne-a învăţat să muncim Era o etapă hotărîtoare în dezvoltarea viitoare a uzinei. Victoria aceasta primă, era menită a da un imbold necunoscut înainte voinţii hunedorenilorApreciind situaţia Comitetul Central al Partidului a hotărît să-i ajute pe jurnaliştii, oţelarii şi laminatorii Hunedoarei. Din însărcinarea Comitetului Central, o echipă de muncitori ridicaţi cu o serioasă experienţă de luptă, organizatorică şi nivel politic, a fost trimisă la Hunedoara, pentru întărirea organizaţiei de Partid. Printre aceştia, se aflau tovarăşii: Tecov, Şerban, Moldoveanu şi alţii Nouii veniţi au intrat numaidecât în uzină — fiecare la secţia şi în specialitatea proprie. Repede, tovarăşii aceştia şi-au câştigat şi aici încrederea şi simpatia oamenilor. Curând tov. Tecov i s’a încredinţat sarcina de secretar al organizaţiei de Partid, iar massa a ales pe tov. Moldoveanu, secretar al Sindicatului. Aceasta a dus la strângerea şi mai temeinică a legăturilor dintre organizaţia de Partid şi massă. Importanţa deosebită pe care Partidul a acordat-o uzinei se vede limpede si din hotărîrea Comitetului Central, care a ridicat organizaţia de Partid a uzinei la rangul de Judeţeană, în directă legătură cu Comitetul Central. Problema centrală pe care Partidul o pune în faţa membrilor săi este producţia. Atenţia tuturor organelor de Partid se îndreaptă asupra producţiei In şedinţe membrii organizaţiei sunt învăţaţi să discute, să analizeze şi să desbată critic toate chestiunile producţiei. Şi nu o singură dată şedinţele organizaţiilor de bază se transformă în adevărate şedinţe tehnice, în care sunt discutate cele mai variate aspecte ale producţiei. Acest sistem de a lucra şi a analiza în comun munca sub îndrumarea Partidului, a dus la descoperirea şi apoi la remedierea unei serii întregi de greşeli. Aşa a fost la furnale, aşa a fost la prăjitoare unde înainte se întâmpla ca odată cu siderita să fie Introdus şi sterilul. Partidul a învăţat muncitorii — Atenţie ! Furnalistu' Dobranschi a făcut un semn şi peste puţin torentul de fontă se revarsă gâlgăitor din gura furnalului. Acest lucru se repetă din patru în patru ore — de 6 ori într’o zi, însemnând de fiecare dată câte 80 tone de fontă Pe terasa superioară la 16 metri înălţime se află gura de încărcare a furnalului. Aci muncesc echipele de încărcare. Ei îşi zic „ghiftari”, iar fiecărui vagonet „ghift”, de la a ghiftui. Căci în ochii lor, furnalul le apare ca un maţ uriaş, care se cere necontenit îndopat, ghiftuit Siderită cocs, calcar, spane de fier, aceasta e hrana cea de toate zilele a furnalului Zi şi noapte, uriaşul trebueşte îndopat fără încetare. Deşi cărbune şi, minereu era — şi oameni deasemenea, producţia se menţinea scăzută Munca nu era organizată. Se lucra puţin şi fără convingere se încărcau 8—10—12 ghifturi într’un schimb Azi, un om încarcă şi 32 ghifturi. S’a muncit şi aici mult : cu tehnicienii şi muncitorii. Partidul a redat oamenilor încrederea în forţele lor, i-a învăţat să lucreze cu dragoste şi cu spor. A fost greu să-i înveţi pe tehnicieni să discute în comun greutăţile şi plănui de muncă Inginerii erau învăţaţi să lucreze la întâmplare, după „inspiraţie“. In şedinţe, veneau plângăreţi : — Ne lipseşte cocs .. . — Ne lipsesc braţe de muncă ... — Furnalul e pe cale să se înfunde.. . Aşa se prezentau inginerii la început în şedinţe. Dar Partidul i-a învăţat să învingă ei înşişi greutăţile, i-a deprins să se încreadă în puterile lor şi ale muncitorilor, i-a învăţat cât de puternici sunt oamenii atunci când vor cu tot dinadinsul să înfăptuiască ceva de seamă şi când ştiu să-şi organizeze munca . . Cei dintâi în muncă Pentru a cuprinde munca uzinei în toată amploarea ei. Biroul Organizaţiei de Partid a împărţit uzina în sectoare Fiecare membru al biroului a luat un sector: furnalele tov. Ifrim, oţelăria, tov Şerban şi Petroiu, turnătoria, tov. Budău, laminoarele, tov. Moldoveanu. Iar secretarul organizaţiei, tov. Teecv şi-a luat răspunderea întregii munci în uzină De dimineaţă odată cu primul schimb, şi până noaptea târziu, membrii biroului se află în uzină, îndrumând, controlând şi ajutând munca iresecţii. Părţile pozitive ca şi greşelile sunt discutate şi prelucrate cu muncitorii şi tehnicienii imediat, chiar la faţa locului. Şi oridecâte ori se iveşte câte o problemă mai cumpliîn jurul fiecărui fumal dela Hunedoara, mişună toată ziua sute de oameni Lângă furnalele dela Reşiţa nu se vede picior de om. Căci la Reşiţa furnalele sunt mecanizate pe când aici încărcarea se face manual. Asta însemnează o îndoită risipă: de energie umană şi de bani. — Dacă am mecaniza încărcarea furnalelor, munca a 300 oameni ar putea-o face 3-4.. — şi nici ghifterii n’ar mai trebui să-şi scoată sufletul împingând vagonetele de minereu. .. — Eu am fost la Reşiţa, povestea câte un rol tovarăşilor săi. Ţiee dragu’ să lucrezi : minereul nu descarcă într’un siloz. Sub acest siloz e un cântar, pe care se aşează vagonetul. Apeşi pe o pârghie şi vagonetul s’a umplut, apoi, tot automat, pleacă la gura furnalului şi se descarcă . . Furnaliiştii, topitorii, ghiftarii, toţi ascultau cu interes cele ce povesteau tovarăşii mai umblaţi. Şi fiecare din ei se gândea ce bine ar fi dacă şi aici — la ei — lucrurile ar merge tot aşa... Fiecare ştia că mecanizarea furnalelor ar aduce o uşurare simţitoare a muncii. De aceea e uşor de înţeles entuziasmul cu care muncitorii uzinei au plicată, ori este de executat o lucrare care necesită un efort în plus, membrii Biroului de Partid sunt cei dintâi care se apucă mai cu nădejde de treabă. Aşa a fost, de pildă înainte de Crăciun când secţiile, „Vrem la furnal!“ Se încarcă hrana fumelelor Se ridică primul cartier de locuinţe muncitoreşti SCÂNTEIA 7 (TJrnmre din pag. 1-a) NEMIJLOCITA LEGĂTURĂ CU PROGRESUL INDUSTRIALIZĂRII TARII SI DE TARIA INDUSTRIALA A TARII DEPINDE IN MARE MĂSURĂ ÎNSĂȘI INDEPENDENTA STATULUI NOSTRU”. Atunci — 1„ Conferința istorică din anul 1945, Partidul a •»ratat limpede muncitorilor și ■^^fenicienilor din Hunedoara care este drumul pa care au datoria să meargi: „AVEM SARCINA DE A PUNE IN VALOARE POTENŢIALUL INDUSTRIAL METALURGIC EXISTENT SI ANUME DE A PUNE IN FUNCŢIUNE CELE 5 FURNALELE LA UFH“. Aceasta a fost sarcina pe care Partidul — în interesul ţării şi al poprului muncitor *— a pus-o înaintea hunedorenilor Pe atunci, lucrul părea cu neputinţă multora. Şi poate că chiar ar fi fost aşa, dacă nu era Partidul, care a desfăşurat zi de zi o uriaşă muncă în uzină, printre muncitori şi tehnicieni. Partidul **- care nu numai că a arătat oamenilor calea ieşirii din greutăţii, dar le-a fost necontenit îndrumătorul, sprijinitorul, povăţuitorul cel mai sigur. Aşa s-au făcut primii paşi înainte. Primii paşi: şovăitori, mărunţi, pe un drum încă presărat cu nenumărate greutăţi. Lipsurile de tot felul pe care — datorită războiului şi secetei — oamenii erau nevoiţi să le rabde era calul de bătaie preferat al duşmanului. Aşa spera duşmanul să otrăvească Inimile muncitorilor din uzină, împingându-i la acte necugetate. Dar membrii de Partid erau peste tot la posturile lor. E! — cei mai conştienţi, mai hotărîţi, mai înflăcăraţi patrioţi — au veghiat şi au dejucat planurile mârşave. Trup din trupul poporului, — cei mai luminaţi fii ai clasei muncitoare au găsit prin cuvântul şi puterea faptei lor, hotărîrea necesară pentru a deschide ochii muncitorilor şi a-i învăţa să deosebească drumul larg, adevărat, singurul care duce spre o viaţă fericită, de potecile întortochiate şi ademenitoare, pline de curse, spre care vroiau duşmanii să-i atragă. Prin munca şi îndrumarea Partidului, s’a născut în uzină — printre muncitori şi tehnicieni — dorinţa de a dovedi prin fapte hotărîirea lor de a urma linia trasată de tov. Gh. Gheorghiu-Dej. Şi cei mai înflăcăraţi au propus : — Tovarăşii, la 23 August să punem în funcţiune încă un furnal... A fost mare numărul acelora care la început au crezut acest plan cu neputinţă de îndeplinit şi la 24 August 1946 — Jurnalul nr. 3 pe care muncitorii l-au botezat cu numele iubit al tovarăşului Gh. Gheorghiu- Dej, a dat prima şarjă de fontă. A fost primul succes al Hunedoarei, şi tehnicienii să vadă cauzele greşelilor şi mijloacele de a le evita Şi tot mai mult, şedinţele au luat caracterul unei analize critice a muncii din uzină. Aceiaşi preocupare a fost imprimată şi Sindicatului, care prin şedinţe, îndrumători, bărbaţii de încredere, etc. a prelucrat, problemele producţiei cu massele de muncitori şi tehnicieni. Prin organizarea lecturii ziarului „Scânteia", prin conferinţe, ziare de perete, spectacole, etc., s’a creiat un adevărat curent de masse pentru problemele producţiei. — Partidul ne-a învăţat să muncim ! spun deseori acum oţelarii. Iar inginerii : — Partidul ne-a învăţat să conducem ! Şi spun adevărul şi unii şi alţii. Au venit întrecerile şi cu asta un nou avânt în muncă. Dar mai erau multe, foarte multe de făcut până a ajunge la victorie. Oţelăria producea 140 tone pe zi. Puţin Organizaţia de Partid şi Sindicatul au analizat situaţia şi au stabilit un plan concret de muncă. îndrumătorii au prelucrat cu fiecare om dela oţelărie în parte importanţa întrecerii şi sarcina oţelarilor. — Trebue ca ia câteva zile să dublăm producţia de oţel. Altminteri toate succesele celorlalte secţii vor fi fost zadarnice Hunedoara nu va câştiga întrecerea şi, — între noi vorbind tovarăşi — n’o va câştiga din cauza noastră... Oamenii au reacţionat diferit: cei mai mulţi s’au înfierbântat („Nu se poate tovarăşi, să ne facem de ocară . Să încercăm să lucrăm mai cu suflet !”); alţii au bombănit: „De când e fabrica nu s’a pomenit ca oţelăria să dea mai mult decât 140 tone pe xL... Maistrul Ciocea s sărit de lângă cuptor şi a răcnit cât îl ţinea gura: „tovarăşi, să-mi tai mâinile dacă mâine nu facem 240 tone !”. Şi au făcut! Oţelăria avea 4 cuptoare din care trei în funcţiune şi o singură macara de şarjare, care putea încărca cel mult două cuptoare. Ca să poată funcţiona toate trei, oamenii au încărcat cu mâinile troacele. Aşa s’a ajuns la o producţie de 290 tone oţel pe zi. N’a visat altădată Hunedoara să dea atâta oţel ! 290 tone pe zi, cât, altădată într’o săptămână. Acum, steagul oţelarilor fâlfâe mândru in bătaia vântului: da, ei au fost cu adevărat victorioşi cu foc continuu au fost descomplectate din pricina lipsei unora dintre muncitorii uzinei care locuesc la ţară. Atunci, Organizaţia de Partid a chemat muncitorii din secţii să facă prin muncă voluntară un efort suplimentar pentru a-i înlocui pe cei absenţi Primii care au venit au fost membrii Biroului. Exemplul lor şi al celorlalţi membrii de Partid a antrenaţi massa muncitorilor conştienţi, şi golul a fost umplut. Partidul a îndemnat şi organizat popularizarea evidenţiaţilor în producţie, prin fotografii ziare de perete, gazete, etc El este acela care a sprijinit şi sprijină în cea mai mare măsură posibilă pe inovatorii în producţie. După cum la Ghelar — de unde vine minereul care alimentează furnalele înalte din Hunedoara — Partidul a învăţat pe mineri să scoată mai mult minereu, pentru ca ţara să capete tot mai mult fier şi oţel. mti sfatul Partidului de a trece la mecanizare, prin muncă voluntară Prima Duminică de muncă voluntară. Uzina forfotea de viaţă. Muncitorii, funcţionarii, inginerii s’au răspândit în toată fabrica, fiecare cu rostul său. — Tovarăşi, începem lucrările de mecanizare ! Spor la muncă, tovarăși Glasutov. Moldoveanu, secretarul sindicatului, răsuna mai proaspăt mai voios decât în oricare zi. Abia s’a pornit lucrul, echipele nu începuseră bine treaba, și iată că pe poarta uzinei a intrat o coloană de tinere fete. E liceul din Hunedoara, în cap cu directoarea, profesoara Curcubată. Soţul ei şeful furnalelor, unul din cei mai buni tehnicieni ai uzinei. Cei mai mulţi din părinţii elevelor sunt ori muncitori ori funcţionari în uzină. Când fetele au auzit, Sâmbătă, acasă că a doua zi e „dacă“ în uzină au hotărît să se ducă şi ele.Oare furnalele, uzina, nu sunt deopotrivă şi ale lor ? N’a fost nevoie de multă diplomaţie pentru a o convinge pe directoare Soţia inginerului Curcubată şi-a văzut în atâtea rânduri soţul a plecat până noaptea târziu deasupra planurilor, încât ştie însemnătatea lucrării. . Plăcat impresionaţi de aceşti musafiri neaşteptaţi, muncitorii i-au primit cu drag, repartizându-le un sector oarecum mai uşor : căratul scândurilor şi curăţirea curţii. Dar fetele nu au fost de acord . — Vrem — la — fur—nai ! Vrem — la — fur—nai ! Categoric. Revendicativ. Răsuna uzina de strigătele lor ■. Şi muncitorii n’au avut încotro — au trebuit să le facă pe voie. Liceul de fete n’a fost singurul musafir al uzinei în această zi. Intr’un feţ sau altul, toată populaţia oraşului, ca şi satele din împrejurimi sunt legate de uzină. Nici un fapt mai însemnat nu se întâmplă, fără ca ele să nu stârnească un larg ecou. Cu atât mai mult un eveniment atât de deosebit cum e mecanizarea uzinei nu a trecut neobservat. Şi ţăranii din satele învecinate târgoveţii din Hunedoara, au venit în ajutorul muncitorilor. Toţi erau pătrunşi de însemnătatea muncii lor. După încetarea lucrului Soarele s-a înălţat deasupra coşurilor de fabrică şi a început să alunece spre apus. E ora 3 după amiază şi sirena uzinei anunţă sfârşitul primului schimb. Din toate halele, de sus, de pe platformele furnalelor, muncitorii se îndreaptă spre ieşire. Acasă, îi aşteaptă masa pusă, bărbaţii se spală, mănâncă şi apoi mai ajută şi la treburile gospodăriei. Mai pe seară, îi poţi găsi pe mulţi in Sălile clubului muncitoresc ,,Alexandru Sabia“. Clubul acesta e încă o realizare care se mândresc pe drept cuvânt muncitorii. înainte, „casa de cultură“ era înghesuită într'o cămăruţă întunecoasă, de 2 metri pe 214 m., la mahala. Un dulap, câteva broşuri uzate, o bancă, o măsuţă strâmbă — acesta era „clubul“ Acum, casa de cultură a muncitorilor din Hunedoara se află într’o clădire încăpătoare din apropierea uzinei. Biblioteca numără 3.200 volume şi e în continuă creştere. Muncitorii vin aci seară de seară să cânte, să joace şah, să citească revistele şi gazetele, să asculte conferinţe, să discute. Orchestra muncitorească e formată din 25 persoane, fanfara din 35, laminatori, furnalişti, oţelarii funcţionari din toate secţiile uzinei. Viaţă nouă ! E viaţă nouă, acum, la Hunedoara, viaţa liberă vie... Mobilizaţi şi îndrumaţi la Partid, muncitorii s’au avântat cu tot elanul in muncă. Realizările de până acum, steagul producţiei care fâlfâe peste furnalele lor, semn că au ieşit cei dintâi la întrecere, arată că se află pe drum bun, îmboldiţi, de aceste succese, muncitorii hunedoreni se îndreaptă , încrezători spre noul victorii. Peste puţin timp va intra în funcţiune furnalul No. 4 care doarme de peste 30 de ani. Munca plină de avânt şi elan a trezit la viaţă pe acest colos amorţit. Iar la începutul anului viitor va fi gata şi furnalul No. 1! Atenei, când toate patru furnale vor lucra, — ca niciodată în toată istoria acestui centru industrial — Hunedoara va da ţării peste 300 tone de fontă pe zi. Până atunci un nou cartier din oraşul muncitoresc va fi terminat Alt lot de muncitori distinşi in producţie vor primi case confortabile în oraşul care creşte acum mândru între livezile şi dealurile Chizidului. Cinematograful, policlinica, ere şau sala de spectacole se vor răsfăţa în lumina potolită a soarelui. Iar colo sus, pe pavilionul producţiei de la intrarea uzinei vor flutura mândra trei steaguri roşii. Semn că tustrele secţiilor furnale, oţelărie şi laminoare au depăşit programul de producţie. Victor Russu | Furnalul mândria muncitorilor de la Hunedoara După o zi grea de muncă, cu conştiinţa datoriei împlinite, muncitorii spre oasele lor se îndreaptă voioşi mm tineretului mncitoresc Desvolutii impresionante la PROCESUL TINERETULUI LONDONEZ" Perspectivele sumbre ale tinerilor muncitori in ţările capitaliste DIN ANGLIA „CHALANGE” (Chemarea) este revista tineretului englez. Tineri muncitori, mineri, zidari, constructori de maşini, textilişti, etc., povestesc în ea condiţiile de trai ale muncitorului englez şi descriu cât de greu este pentru un tânăr într’o ţară capitalistă să-şi făurească un drum în viaţă, un drum spre viitor. Scrisorile cititorilor sunt povestiri reale despre viaţa fără perspective, despre lipsa de drepturi a tinerilor oameni ai muncii din Marea Britanie. Pentru a arăta nevoile şi greutăţile care apasă asupra tineretului muncitoresc din Anglia, Uniunea Tineretului Comunist Englez a organizat recent un original proces public în legătură cu viaţa tineretului londonez. 2.000 de tineri cetăţeni ai Londrei au venit la ’’judecată” pentru a-şi depune mărturia. Martorii au fost simpli tineri muncitori şi muncitoare. ..inculpaţii’’ Mary şi John, de pildă’ au fost, ’acuzaţi" pentru faptul că au refuzat solucreze în condiţiile neomenoase propuse de patronii uzinelor şi fabricilor unde au fost angajaţi. Primul care a luat cuvântul în apărarea ,,acuzaţilor" a fost tânărul Bernard Diks, în vârstă de 22 ani. El a spus : ,,La 14 ani am terminat şcoala. Am vrut să devin mecanic, dar lista doritorilor de a intra ca ucenici în industria construcţiilor de maşini, a fost atât de lungă, încât era inutil să mai aştept Atunci m’am hotărît să intru la cursurile — cu termen scurt — de lăcătuşerie. Cu trei luni înainte de a împlini 17 ani, am plecat voluntar în armată. Iar în ianuarie anul trecut ,am fost demobilizat ca invalid. Am încercat să învăţ desenul tehnic. Trebuia să aştept însă 18 luni pentru a fi primit la cursuri. Intre timp, deşi invalid, am fost trimis să lucrez pe şantier la construcţii. Sunt căsătorit, dar in camera mea locuim doua familii. Nu am şanse să primesc o cameră separată, căci in Consiliul local, în afară de cererea mea mai sunt încă 12.000 de petiţii asemănătoare. Are cuvântul apoi Jeane Doonlope. Are 17 ani. Şi ea a erminat şcoala la.. 14 ani. N’a putut învăţa mai departe. A trebuit să-şi ajute părinţii. După cum declară la ,,proces’’’ multe fete din şcoala ei se găsea in aceiaşi situaţie. Colins Jankins e de aceiaşi vârstă cu Doonlope. După terminarea şcolii a vrut să înveţe croitoria, dar timp de doi ani a fost nevoită să caute o firmă unde ar fi putut învăţa meseria. Jim Rotverg are 19 ani. El învaţă într’o întreprindere de construcţii de maşini. Pentru faptul că a fost primit ca ucenic, tatăl lui a trebuit să plătească patronului fabricii 70 lire sterline. In primii doi ani de .»ucenicie”, Jim a făcut ,’diferite servicii" meşterului sau altor muncitori. •„Stăpânul ne-a înşelat aşteptările”, spune Jim, în tot timpul uceniciei n’am învăţat nimic. Alţi tineri au păţit la fel. Căci eram numiţi ,,băeţi de serviciu". Mărturiile lui Diks, Doonlope, Jankins şi Rotverg vorbesc deschis despre situaţia grea in ce se zbat tinerii muncitori şi tinerele muncitoare in Anglia, aceşti oameni simpli, care luptă zi de zi pentru asigurarea existenţei şi pentru drepturile lor. PROCESUL TINERETULUI LODONEZ a arătat în mod lipede şi curat ce soartă e hărăzită tinerilor muncii, ce-şi caută un loc în viaţă’tr’o ţară capitalistă. Tocmai de aceia, tinereu muncitoresc din Anglia, auturi de toţi oamenii muncii din această ţară întâmpină acest 1 Mai cu hotărîrea dârză de a lupta necontenit împotriva asupririi capitaliste şi a laburiştilor de dreapta ce fac jocul capitaliştilor de a lupta cu forţe unite pentru a deschide în faţa clasei muncitoare drumul spre o viaţă mai bună, spre o viaţă lipsită de grija zilei de mâine. Industria sovietică de maşini agricole Prin eforturile eroice ale muncitorilor şi-a recucerit importanţa lui de R S. A. In clişeu: un din