Scȃnteia, februarie 1950 (Anul 19, nr. 1647-1670)

1950-02-01 / nr. 1647

Nr. 1647 Sarcinile care stau in faţa Partidului nostru pentru con­struirea socialismului la sate cer eforturi tot mai mari pen­tru ridicarea nivelului poli­tic al membrilor organizaţii­lor de baza săteşti. Conform Hotăririi C. C. al P.M.R., încă din iarna anu­lui 1948—49 au început să funcţioneze pe lângă comi­tetele judeţene de partid din întreaga ţară cursuri cu o durată de 3 săptămâni, ale activului de partid de la sate. Prima serie, din iarna a­­ceasta, prin care au tre­cut­ 4272 tovarăşi, şi-a ter­minat cursurile în ziua de 21 Decembrie 1949, iar la 10 Ia­nuarie 1950 şi a început cursurile cea de a II-a serie. Comitetele judeţene de partid, in majoritatea lor, au reuşit să treacă în prima se­rie a acestui curs un număr destul de important de acti­vişti de partid de la sate. Co­mitetele Judeţene Muscel, Iaşi, Odorhei şi altele, preo­­cupându-se mai serios de re­crutarea elevilor acestor cursuri, au reuşit să ridice ni­velul ideologic a numeroşi ac­tivişti de partid din plăşile şi comunele mai importante. A­­cest lucru se resimte în mun­ca de partid ce se duce în satele unde absolvenţii s-au înapoiat. Având în vedere importan­ţa pe care o au în viaţa sa­telor noastre unităţile secto­rului socialist, gospodăriile a­gricole de stat, staţiunile die maşini şi tractoare, gospodă­riile agricole colective, in­strucţiunile C. C. prevedeau ca la aceste cursuri să fie recrutate cât mai multe ele­mente din sectorul socialist de la sate. Preocupându-se îndeaproa­pe de realizarea acestor sar­cini, Comitetele Judeţene de Partid Buzău, Dorohoi, Odor­hei, Roman, Romanaţi, au recrutat mulţi membri de partid din sectorul socialist de la sate, îndrumând şi pre­gătind zeci de activişti — lup­tători pentru transformarea socialistă a agriculturii. Mai sunt însă unele comi­tete judeţene care au negli­jat această importantă pro­s­­lemă, nu s-au preocupat de pregătirea în această iarnă a activiştilor şi a membrilor de partid din aceste unităţi ale sectorului socialist. In ju­deţul Dolj, spre exemplu, există un număr destul de mare de unităţi ale sectoru­lui socialist. Cu toate acestea numărul celor recrutaţi din aceste unităţi pentru curs a fost prea mic. Din cele două gospodării agricole colective numai UN SINGUR tovarăş a participat până acuma la cursurile cu activul de la sate. Cazuri asemănătoare au mai existat şi în judeţele Mureş, Alba, Ciuc şi altele. Recrutarea elevilor pentru aceste cursuri a fost în mul­te părţi defectuos făcută. U­­nele birouri de plasă au fă­cut propuneri pentru cursuri fără măcar să fi stat de vor­bă cu tovarăşii propuşi. Urmările unei astfel de re­crutări făcută în pripă, fără a cunoaşte dinainte pe cei apţi să urmeze aceste cursuri, nu întârzie să se arate. La şcoalele Comitetelor Judeţene Prahova, Ilfov, etc. unii to­varăşi au părăsit cursul — după numai o săptămână — neînţelegându-i importanţa. Neţinând cont de sarcinile care stau în faţa conducăto­rilor cursurilor cu activul de partid de la sate, aceşti tova­răşi sunt folosiţi de multe co­mitete judeţene in alte munci, în dauna bunului mers al cursului. La unele plăşi recrutarea se face fără a avea dosarele tovarăşilor, ceea ce constitue o dovadă de complectă lipsă de vigilenţă. Aceste metode greşite de muncă, întrebuinţate de Co­mitetele Judeţene Vlaşd­, Câmpulung şi altele, trebuesc imediat înlăturate. Trebue să se asigure un control perma­nent din partea comitetelor judeţene de partid în munca pentru recrutarea celei de a 3-a serii care îşi va începe cursurile pe data de 1 Fe­bruarie 1950. Pentru a asigura condiţiuni bune de funcţionare a cursu­rilor cu activul de partid de la sate, comitetele judeţene de partid trebue să se preocupe de o mai bună cazare a ele­vilor, ţinând cont că aceasta nu constitue numai o sarcină a secţiei administrative. Co­mitetele Judeţene Dâmbovi­­ţa, Romanaţi, Muscel s’au preocupat de această pro­blemă în mod serios. Au fost însă comitete jude­ţene care nu s’au ocupat deloc de cazarea elevilor. Astfel la şcoala Comitetului Judeţean Gorj şi a Comite­tului Judeţean Vlaşca, lipsa de grijă faţă de cursanţi a fost vădită. Unele comitete judeţene îşi dau seama că munca cu ac­tivul sătesc este de cea mai mare importanţă in perioada aceasta şi că o asemenea pro­blemă trebue să fie în cen­trul activităţii organului de conducere. Birourile Comitet­­­telor Judeţene P.M.R. Teleor­man, Dorohoi, etc. au ţinut şedinţe de birou speciale, con­sacrate exclusiv analizei mun­cii cursului cu activul de par­tid de la sate. Aceste şedinţe au dus la o îmbunătăţire serioasă a cursurilor. Au fost însă comitete jude­ţene, spre exemplu cel dela Râmnicu Sărat, Ilfov şi al­tele, care nu s-au preocupat îndeajuns de felul cum func­ţionează cursurile cu activul de partid dela sate. O preocupare de seamă a conducerilor cursurilor a fost aceea de a desfăşura o muncă de educaţie comu­nistă prin conferinţe, filme, vizite la fabrici, gazete de perete. In acelaş timp ele au căutat să-i înarmeze pe cursanţi şi cu noţiuni ele­mentare de cultură generală. Unele conduceri ale cursu­rilor cu activul de partid de la sate, cum ar fi spre exem­plu conducerea cursului dela Muscel, Dâmboviţa, Roma­naţî, etc. s’au străduit să fie la înălţimea sarcinilor trasate de C.C. al P.M.R. Ele au ţinut şedinţe regulate cu asistenţii, analizând munca lor şi luând diferite măsuri de îndreptare, atunci când se iveau unele lipsuri sau slăbiciuni în muncă. Conducerile cursurilor din mai multe judeţe au căutat să folosească cu elevii cele mai bune metode de învăţă­mânt, întrebuinţând de pildă discuţii libere prin care di­rectorul şi asistenţii lămureau unele probleme pe care elevii nu le-au înţeles pe deplin. Au fost însă unele con­duceri ale cursurilor, spre exemplu la Trei Scaune, care prin numărul mare de confe­rinţe programate au îngreu­nat însuşirea materialului de căt­re cursanţi. Datorită aces­tui fapt, nici nu rămânea timp pentru a cunoaşte şi a­­juta creşterea elevilor. In alte părţi, de pildă la Mehedinţi, conducerea cursu­lui a redus timpul pentru studiu, organizând discuţii li­bere prea lungi, care împie­dicau de fapt atingerea sco­pului principal, învăţătura. Seminarul general la unele cursuri, cum a fost la Teleor­man, Funia, a fost transfor­mat într’o recapitulare meca­nică, greoaie, într’un examen rigid. Repartizarea tovarăşilor in muncă după terminarea cursului trebue să ducă la întărirea rolului conducător al organizaţiei de bază din sat sau din unităţile sectorului socialist. Nu pot fi tolerate greşelile care s’au manifestat cu ocazia repartizării primei serii, când o parte din aceşti absolvenţi au fo­st repartizaţi în diferite munci administra­tive, în dauna întăririi orga­nizaţiilor de partid de la sate. Pentru o mai bună funcţio­nare a acestor cursuri, pen­tru ca ele să ajute activul să­tesc, comitetele judeţene tre­bue să le dea toată atenţia aplicând întocmai instruc­ţiunile C.C. al P.M.R., folo­sind experienţa câştigată până acuma, luptând pentru îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor în care se desfă­şoară cursul. Ţinând seama de nevoile sporite de cadre pentru acti­vitatea de partid la sate, co­mitetele judeţene de partid trebue să se preocupe de îm­bunătăţirea sistematică a funcţionării cursurilor cu ac­tivul de partid dela sate. Nicolae Goldberger Viaţa de Partid Sa dam toată atenţia cursurilor cu activul de partid dela sate ! Ludovic Minschi Se împlinesc 15 ani de la a­­sasinarea mişelească a lui Lu­dovic Minschi, luptător devotat al Partidului Comunist Român, activist plin de spirit de sacri­ficiu al Uniunii Tineretului Co­munist. Ludovic Minschi s-a născut la Oradea în 1916. Pentru a-şi pu­tea ţine fiul la şcoală, tatăl lui L. Minschi muncea­ din greu în atelierul de strungărie în lemn pe care-l avea în Oradea. încă de la vârsta de 12-13 ani Ludovic Minschi începe să citească operele lui Marx și En­­gels. Intrând în legătură cu Uniunea Tineretului Comunist, el organizează încă din clasa a IV-a de gimnaziu, cercuri de studii marxiste, ceea ce face ca după puţin timp să fie eli­minat din şcoală. De aci înainte este nevoit să lucreze ca uce­nic în atelierul de strungărie al tatălui său. Aci continuă să stu­dieze marxism-leninismul şi ţine o legătură strânsă cu Uniunea Tineretului Comunist. Deşi foarte tânăr, Ludovic Minschi se dovedeşte a fi demn de cinstea şi încrederea ce i-o arată Partidul, care-l trimite mai întâi ca agitator printre muncitorii din fabrici, iar mai târziu, după Congresul al V-lea al P.C.R., i se dă sarcina să întărească organizaţia U. T. C. din Oradea. In această din ur­mă calitate, Minschi depune o activitate neobosită. El reu­şeşte, după o muncă istovitoare, să închege din nou organiza­ţiile de tineret, slăbite de pe urma arestărilor Siguranţei. La vârsta de 18 ani este Krantul se­cretar al organizaţiei U.T.C. din Oradea şi cooptat în Comitetul Judeţean al Partidului Comu­nist Român. In această muncă, el obţine succese importante. Manifestele lansate de U.T.C.­­işti împânzesc mahalalele şi străzile din centrul oraşului. In­dârjiţi, copoii Siguranţei sunt pe urmele U.T.C.-iştilor. Printre cei care cad în ghiarele lor este şi Ludovic Minschi. El este hotărît însă să-şi dea chiar via­ţa, dar să nu divulge nimic. Legat de mâini şi picioare, trei zile şi trei nopţi este „intero­gat" cu mici întreruperi. Schingiuit, călcat în picioare, lovit pe tot corpul cu bastoanele de cauciuc, el nu scoate o vor­bă. Zadarnic s’au străduit călăii să-i smulgă o mărturi­sire. Ludovic Minschi a rezistat cu eroism. Din tânărul plin de viaţă, sănătos şi robust, nu mai rămăsese decât o massă informă de carne vânătă, sân­gerândă. In seara zilei de 30 Ianuarie 1935, hotărîţi să-i smulgă o mărturisire cu orice preţ, călăii s’au năpustit cu şi mai mare sălbăticie asupra lui Minschi. In furia lor turbată, ei nu şi-au dat seama însă că loviturile lor cădeau pe un cadavru. Ludovic Minschi, fiu neîn­fricat al clasei muncitoare, mu­rise sub loviturile călăilor. Viaţa şi lupta­ eroică a lui Ludovic Minschi constitue pen­tru tineretul revoluţionar o pil­dă minunată de spirit de sacri­ficiu, de dragoste înflăcărată pentru Patrie, de ură sfântă îm­potriva duşmanilor poporului, de devotament neclintit faţă de cauza proletariatului, față de Partid. Inovatorii noştri povestesc cum au aplicat metoda sovietica „Marşrut" A.R.L.U.S. — Filiala Bucureşti şi revista „Veac Nou“ anunţă p­­ru astăzi Marţi 31 Ianuarie, orele 18, la Casa Prieteniei Ro­­mâno-Sovietice din Str. Batiştei nr. 14, „Marţea Inovatorilor“, cu subiectul: „Metoda Marşrut“. Vor lua cuvântul: Assan Ale­xandru de la ..Veac Nou“ şi ino­vatorii în producţie: Şerbănescu Dumitru, maistru prim la „Indus­tria Bumbacului B“, evidenţiat în muncă; Matei Paraschiva, ţe­sătoare la „Industria Bumbacu­lui B’, decorată cu „Ordinul Muncii“ cl. II­-a şi „Medalia Muncii’', şi Boghină Ana, ţesă­toare la „Industria Bumbacului B“, decorată cu „Medalia Muncii“ Punerea în funcţiune a patru mari uscătorii de cereale în judeţul Bihor ORADEA (de la corespon­dentul nostru). — Personalul tehnic al agenţiei „Comce­­real’’ din Oradea lucrează cu însufleţire la punerea în funcţiune a patru mari us­­cătorii de cereale. Capacita­tea acestor uscătorii este de 14 vagoane în 24 de ore. Până în prezent, cerealele­­ din jud. Bihor se trimiteau pentru uscare şi depozitare­­ la Buzău şi Constanţa, fapt, care încărca preţul grânelor. 1 Ambasadorul R.P.R. in R.P. Chineză a plecat să-şi ia postul in primire In ziua de 29 Ianuarie, tov. Teodor Rudenco, ambasadorul Re­publicii Populare Române în Re­publica Populară Chineză, a pără­sit Capitala, însoţit de personalul misiunii, pentru a-şi lua postul în primire. D-sa a fost salutat la gară de tovarășii: Grigore Preoteasa, mi­nistru adjunct al Afacerilor Exter­ne, Ana Toma, consilier ministe­rial, Ecaterina Chivu, George Macovescu, Cristina Luca, direc­tori in Ministerul Afacerilor Externe, etc. (Agerpres). Cu prilejul aniversării a 90 de ani de la naşterea marelui scriitor rus A. P. Cehov, a avut loc Du­minică dimineaţă la Teatrul Na­ţional (Comedia) o festivitate sub auspiciile ARLUS-ului şi Teatru­lui Naţional. In cadrul acestei festivităţi tov. Nicolae Moraru a conferenţiat despre viaţa şi opera lui A. P. Cehov. Conferenţiarul a subliniat ac­­ tualitatea operei lui Cehov care cuprinde o viguroasă biciuire a lumii vechi şi un îndemn de a lupta pentru o viaţă mai buna, de a preţui libertatea şi a lupta pentru ea. Cehov loveşte în asupritori, nu cel care împiedică pe oameni să-şi trăiască liber viaţa, precum şi în tendinţa mic burgheză de a accepta viaţa aşa cum este, de a nu lupta pentru transformarea societăţii. Opera lui Cehov este străbă­tută de o adâncă dragoste de popor, de oamenii simpli, precum şi de un puternic patriotism,­in întreaga operă a lui Cehov este vizibilă credinţa lui neclintită în prăbuşirea asupririi şi asuprito­rilor, în vremurile când oamenii îşi vor construi liberi viaţa. Această operă a devenit acce­sibilă marilor masse de abia după ce Marea­ Revoluţie din Octom­brie a doborît orânduirea pe care a criticat-o Cehov în lucrările sale. Azi Cehov este admirat şi iubit până in cele mai depărtate colţuri ale Uniunii Sovietice. Festivitatea s-a încheiat prin reprezentarea unui act din piesa „Trei surori" de A. P. Cehov, interpretat de artiştii Teatrului Naţional. Duminică a avut l©s Festivitatea închinată aniversării lui A. P. Cehov SCÂNTEIA Duminica au avut loc în toata tara Concursurile pe judeţe între echipele artistice ale căminelor culturale Aceştia sunt ţărani muncitori, oameni care în trecutul negru al exploatării moşiereşti n’au ştiut ce înseamnă bucuriile vieţii, libertatea, cultura. Acum au început şi ei să cu­noască lumina culturii puse în slujba poporului. Dintre ei cresc oamenii noi, constructori activi ai socialismului, luptători dărzi pentru pace. In clişeu, corul căminului cultural din comuna Buciumeni, plasa Budeşti, jud. Ilfov, la concursul pe judeţ, care a avut loc Duminică 29 Ianuarie la Bucureşti, în sala Şcoalei Pedagogice Nr. 3. Lucrările plenarei­­.­­. al C.G.M. Raportul tovarăşului Gh. Apostol Tov. Gh. Apostol a desvol­­tat raportul intitulat „Sarci­nile sindicatelor pentru rea­lizarea Planului de Stat pe a­­nul 1950’’. După ce a arătat succesele obţinute de clasa­ muncitoare în alianţă cu ţărănimea mun­citoare sub conducerea Parti­dului Muncitoresc Român in îndeplinirea şi depăşirea pri­mului nostru Plan de Stat, raportorul a subliniat că una din pârghiile importante care a pus în mişcare masse de muncitori din ce în ce mai largi, mobilizându-le în lupta pentru îndeplinirea şi depăşi­rea Planului, a fost întrecerea socialistă. Rezoluţia C. C. al P.M.R. din Decembrie 1948 a însem­nat o cotitură în munca sin­dicatelor şi în ce priveşte or­ganizarea întrecerii socialiste. Astfel, desfăşurarea întrece­rii pe primul trimestru al a­­nului 1949 a cuprins 8a/e din întreprinderi şi 10°/o din nu­mărul muncitorilor şi funcţio­narilor. 1 Mai, 23 August, 7 Noem­­brie au fost etape glorioase ale întrecerii socialiste. Avântul cu care oamenii muncii au pornit în întâmpi­narea celei de a 70-a aniver­sări a marelui Stalin a făcut ca întrecerea socialistă să ca­pete un caracter de massă, cuprinzând 56,35 m/p şi un nu­măr de 664.856 muncitori şi funcţionari. Vorbitorul a arătat în con­tinuare că în desfăşurarea întrecerii socialiste in cadrul acestui an, muncitorii din cele mai multe ramuri indus­triale şi-au însuşit o serie de metode sovietice de muncă pe care le-au aplicat în pro­ducție. Astfel, în industria petroli­feră, metoda sovietică „Krâ­­lov“ a fost introdusă la 23 de sonde. In sectorul carbonifer la exploatarea Anina a fost in­trodusă metoda de abataj în trepte răsturnate, în urma­ că­reia productivitatea muncii s’a mărit cu 70 la sută. La C.F.R., s’a aplicat me­toda mecanicilor „cinci sutişti” la 8 depouri, mărind media kilometrilor parcurşi zilnic dela 392 de kilometri la 527 kilometri, ceeace a dus la o economisire de 17 locomotive. In sectorul construcţii, me­toda de zidărie aplicată pen­tru prima dată de tov. Luigi Strenatti a fost extinsă la 330 echipe. Lucrul la mai multe maşini este extins în principalele ra­muri de producţie. O desvoltare deosebită au luat, în acest an, pe baza ex­perienţei sovietice, diferite brigăzi iniţiate de muncitori în cadrul întrecerii socialiste. Astfel, avem 502 brigăzi complexe, circa 100 brigăzi de calitate şi peste 450 brigăzi utemiste. Tot în cadrul întrecerii so­cialiste, în cursul anului 1949 s-au realizat circa 2000 ino­vaţii, care prin aplicarea lor au dus la o folosire mai ra­ţională a utilajului, la un randament mai mare în pro­ducţie, la creşterea producti­vităţii muncii în unităţile res­pective, la realizarea de im­portante economii. Tov. Gh. Apostol a arătat, mai departe, că contractele colective, exprimând raporturi noui de colaborare reciprocă între administraţie şi colecti­vul de muncitori din sectorul socialist, au fost primite cu entuziasm de muncitori. Noul sistem de salarizare, bazat pe principiul socialist al plăţii după cantitatea şi ca­litatea muncii, a avut un rol important în îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat, cât şi în îmbunătăţirea con­diţiilor de viaţă ale muncito­rilor. Noul sistem al asigurărilor sociale introdus la începutul­­ anului 1949 — a spus d-sa — a constituit o rezolvare revo­luţionară în acest domeniu, atât în ceea ce priveşte gratui­tatea asistenţei sociale şi sani­tare, cât şi prin trecerea a­­cestei importante instituţii sub conducerea directă a sin­dicatelor. Suma de 2.132.530.975 lei cheltuită pentru ajutoare de boală la locul de muncă şi suma de 279.072.419 lei chel­tuită pentru organizarea tri­miterii la odihnă oglindesc în fapt politica Partidului şi a Guvernului nostru faţă de capitalul cel mai preţios — omul. Veniturile oamenilor muncii au crescut în mod simţitor. Astfel, salariul mediu în in­dustrie a crescut cu 30 la sută în cursul anului 1949, iar sa­lariul social a adus un plus de circa 20 la sută la sala­riul mediu. Puterea de cum­părare a salariului mediu pe întreaga economie în luna Octombrie 1949 a crescut cu 37,93 la sută, faţă de luna Octombrie 1948, mod raţional a maşinilor şi pentru asigurarea unei bune şi permanente îngrijiri a a­cestora. Sindicatele trebue să se preocupe de întărirea răspun­derii personale a fiecărui muncitor, tehnician, inginer şi funcţionar, pentru munca şi calitatea muncii sale. Introducerea unui regim se­­ver de economii prin utili­zarea raţională de materiale, combustibil, energie electrică şi timp de lucru, folosirea complectă a deşeurilor, pre­cum şi înlăturarea risipei şi cheltuelilor inutile sunt tot atâtea căi de mobilizare a re­zervelor interne ale între­prinderii în lupta pentru în­deplinirea Planului. Realizarea acestor obiective ocu­pându-se apoi de mă­surile ce vor fi luate în apli­carea sistemului premiat, ra­portorul a arătat că uniunile sindicale au sarcina ca, îm­preună cu ministerele să ela­boreze instrucţiuni pe ramuri pentru acordarea de premii, ţinându-se seama de impor­tanţa politico-economică a di­feritelor sectoare de produc­ţie în cadrul Planului de Stat. Raportorul a arătat in con­tinuare că sindicatele trebue să păşească cu mai multă vigoare pe drumul desvoltării întrecerii socialista care in 1950 trebue să cuprindă cea mai mare parte a întreprin­derilor şi cea mai mare parte a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor organizaţi în sindicate, dând o şi mai mare importanţă de­cât până acum întrecerii in­dividuale în cadrul grupei sindicale, bazată pe angaja­mente individuale, concrete, legate de sarcinile ce revin din Plan. Vorbitorul a subliniat că trebue dată o mare desvol­­tare atragerii maiştrilor, teh­In îndeplinirea sarcinilor cantitative și in special în în­deplinirea sarcinilor calitative prevăzute în Planul de Stat pe 1950 — a subliniat vorbi­torul — este necesară creşte­rea calificării profesionale a muncitorilor, întrecerea so­cialistă poate şi trebuie să contribuie la rezolvarea aces­tei probleme, dar pentru a­­ceasta întrecerea socialistă trebuie ridicată la un nivel superior prin adâncirea şi ex­tinderea ei, precum şi prin găsirea de noui forme. Folo­­­sind experienţa sindicatelor sovietice, trebuie ca, în ca­­drul întrecerii socialiste, sa se treacă la organizarea de în­­treceri pe profesiuni. Munci­torilor care vor obţine cele mai bune rezultate în între­g a spus tov. Gh. Apostol — trebue să ducă la reducerea preţului de cost al produselor şi la accelerarea ritmului a­­cumulărilor socialiste. O altă sarcină importantă este folosirea muncitorilor in procesul de producţie con­form pregătirii lor profesio­nale, conform categoriei de calificare, veghind la stricta respectare a indicatoarelor tarifare de calificare. Munca în acord, expresia cea mai justă a principiului de salari­zare după cantitatea și cali­tatea muncii prestate, trebue să fie pusă pe baze cât mai juste, devenind astfel factor de mobilizare al tuturor re­­zervelor interne ale întreprin­derilor. Tov. Gh. Apostol s’a ocu­pat apoi de problema intensă­ficării pregătirii cadrelor ca­­lificate pentru economia na­­ţională. In continuare, vorbi­torul a arătat că ministerele, împreună cu C.G.M., vor lua măsuri pentru a asigura frun­­taşilor în producţie posibilita­tea aprovizionării cu priorita­te cu articole de îmbrăcămin­­te şi încălţăminte, iicienilor şi inginerilor in în­trecerea socialistă, care vor fi astfel stimulaţi de a căuta metode mai bune în organi­zarea muncii şi a procesului tehnologic, folosind in acest scop tehnica avansată sovie­tică. O altă sarcină ce revine organelor sindicale este orga­nizarea, în colaborare cu or­­ganele tehnice ale întreprin­­­derii, a schimbului de expe­­rienţă în întreprinderi şi in­tre întreprinderi, pentru ca metodele noui de muncă ale muncitorilor fruntaşi să fie răspândite şi să devină un bun al tuturor celor ce mun­cesc. cerea pe profesiuni pe timp de o lună, să li se acorde titlul de „cel mai bun mun­citor” al profesiei respective. Sindicatele trebuie să facă o largă popularizare a metodei „celui mai bun muncitor”, precum şi a rezultatelor ob­ţinute, îndeosebi de munci­­torți tineri. O sarcină importantă a or­ganelor noastre sindicale, a spus raportorul, este de a crea o legătură strânsă şi perma­nentă de colaborare intre muncitorii din întreprinderi şi oamenii de ştiinţă, având ca scop înlesnirea introduce­­­rii de procedee tehnologice noui, perfecţionate, o mai bună utilizare a instalaţiilor şi îmbunătăţirea organizării muncii. Greutăţi şi lipsuri în munca organelor administrative şi sindicale Sindicatele trebuie să extindă şi să adâncească întrecerea socialistă ocupându se apoi de greu­tăţile şi lipsurile din munca organelor administrative şi sindicale, vorbitorul a subli­niat că o lipsă serioasă a fost aceea a nerespectării discipli­nei de Plan, ca­re în unele întreprinderi s’a manifestat prin nejusta folosire a mate­riilor prime, nerespectarea sortimentelor de produse pla­nificate, folosirea fondurilor pentru alte scopuri decât cele prevăzute în Plan. S-au constatat lipsuri se­rioase în calcularea nor­melor de muncă și în apli­carea sistemului de premie­re. Deasemeni, nedefalcarea Planului pe locurile de mun­că de către unele conduceri ale Întreprinderilor a consti­tuit o piedică în desvoltarea întrecerii pe bază de angaja­mente concrete luate de mun­citori. Multe organe admini­strative au subapreciat rolul pe care îl are întrecerea so­cialistă în îndeplinirea Planu­lui, considerând că de proble­ma întrecerii trebue să se preocupe numai sindicatele, fără ca şi ele să simtă par­­tea lor de răspundere în spri­jinirea sindicatelor pentru or­ganizarea întrecerii socialiste şi crearea condiţiilor tehnice necesare bunei desfăşurări a întrecerii. Tov. Gh. Apostol a arătat apoi că o lipsă importantă a Uniunilor este aceea că ele nu au reușit să cuprindă toate sindicatele lor pentru a le sprijini în organizarea în­trecerii socialiste. Majoritatea Uniunilor sindicale s-au con­centrat asupra întreprinderi­lor mari din ramuri impor­tante, neglijând întreprinderi­le mici şi mijlocii. Vorbitorul a arătat mai departe că subaprecierea ro­lului maiştrilor, tehnicienilor şi inginerilor în organizarea şi conducerea procesului mun­cii a constituit o altă lipsă a unor Uniuni care nu s’au preocupat suficient de antre­narea lor în întreceri. Aplicarea sistemului premiat Ridicarea calificării profesionale a muncitorilor Tov. GH. APOSTOL Fiecare succes în lupta pentru realizarea Planului va însemna o contribuţie importantă la întărirea lagărului păcii Tovarăşul Gheorghe Apo­stol a subliniat apoi că pentru realizarea sarcinilor pe care Planul de Stat le pune în faţa oamenilor muncii va trebui ca nivelul tehnic al in­dustriei noastre să fie ridicat simţitor, asigurându-se o mai bună folosire a capacităţii reale de producţie, a utila­jului industrial şi a imense­lor resurse încă nefolosite care trebuesc mobilizate în slujba realizării Planului. Lupta pentru realizarea şi depăşirea Planului de Stat pe anul 1950, a spus vorbitorul, cere tuturor oamenilor mun­cii un avânt deosebit în mun­că, o disciplină conştientă, dublată de vigilenţă revolu­ţionară, pentru ca cifrele Pla­nului să devină realităţi. Fie­care om al muncii din ţara noastră trebue să fie con­ştient că lupta pentru reali­zarea Planului este în acelaş timp lupta pentru pace, lup­ta împotriva imperialismului aţâţător la războaie, că fie­care succes obţinut în lupta pentru realizarea Planului va însemna o contribuţie impor­­tantă la întărirea lagărului păcii condus de Uniunea So­vietică. Sindicatele trebue să arate oamenilor muncii că pe lân­gă eforturile lor în muncă, ei trebue să-şi însuşească disci­plina de Plan prin respecta­rea strictă a procesului teh­nologic, prin întărirea auto­rităţii organelor tehnice — a maistrului, tehnicianului, in­ginerului — care au rolul de conducători şi organizatori ai producţiei şi asupra cărora a­­pasă în primul rând răspu­n­derea pentru buna desfăşura­re a procesului tehnologic. In acelaş timp, sindicatele au datoria să întărească autori­tatea conducerii unice în în­treprinderi. In persoana di­­recto­rul­ui care poartă răs­punderea integrală a îndepli­nirii Planului întreprinderii respective. Sindicatele trebuie să se preocupe îndeaproape de întărirea disciplinei în muncă, de întărirea răspunderii personale Vorbitorul a arătat, mai departe, că sindicatele trebue să se ocupe îndeaproape de asigurarea unei discipline se­rioase în muncă. Sindicatele trebue să mo­­bilizeze muncitorii pentru u­­tiizarea complectă a capaci­tăţii reale de producţie a uti­lajului, pentru folosirea în Pag. 3 gcgggjlgggggggal Să întărim şi mai mult unitatea clasei muncitoare Noi nu trebuie să uităm, a spus tov. Gh. Apostol, că lupta pentru îndeplinirea Planului de Stat pe 1950 se desfăşoară în condiţiunile as­cuţirii din ce în ce mai mult a luptei de clasă. Nu trebuie să uităm nicio clipa că, duş­­manii de clasă, atât dinlă­­untrul ţării, cât şi din afara graniţelor, nu va sta indife­rent în faţa succeselor obţi­nute de oamenii muncii; el va deveni tot mai îndârjit, tot mai turbat şi va căuta să lo­vească sub toate formele re­gimul de democraţie populară, să lovească în oamenii mun­cii. Să nu uităm că ne aflăm in imediata vecinătate a celei mai odioase clici fasciste — banda de spioni şi asasini a lui Tito — care este principalul deta­şament de şoc al imperialis­mului, in uneltirile agresive ale acestuia împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de demo­craţie populară. Noi trebuie să răspundem uneltirilor duşmane printr-o şi mai mare întărire a unită­ţii clasei muncitoare. Lupta pentru construirea socialis­mului în ţara noastră nu se poate face fără întărirea uni­tăţii clasei muncitoare, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional. Noi trebuie să sprijinim cu toată hotărîrea lupta pe care o duce F.S.M. pentru întărirea unităţii şi solidarităţii inter­naţionale a clasei muncitoare, împotriva exploatării sânge­roase a trusturilor monopo­liste şi a slugilor lor, scizio­­niştii trădători ai clasei mun­citoare. Lupta noastră — a spus în încheiere tov. Gh. Apostol — face parte integrantă din lupta oamenilor muncii din lumea întreagă pentru pace, pentru o viaţă mai bună, luptă în fruntea căreia se a­­flă marea Uniune Sovietică, condusă de marele învăţător al oamenilor muncii de pre­tutindeni, Iosif Vissarionovici Stalin. Raportul tov. Ch. Apostol a fost subliniat cu repetate aplauze. Discuţii la raport In şedinţa de după amiază a plenarei Comitetului Cen­tral al C.G.M. au urmat dis­cuţii la raportul dezvoltat de tovarăşul Gh. Apostol. Primul a luat cuvântul to­varăşul Roman Gheorghe, pre­şedintele Uniunii Constructori, care a subliniat rolul între­cerii socialiste în lupta pentru îndeplinirea Planului. A vorbit apoi tovarăşul Gh. Bratu, preşedintele sindicatu­­lui salariaţilor de pe Canalul Dunărea-Marea Neagră, care a făcut o analiză a realizărilor şi lipsurilor din anul trecut, subliniind rolul deosebit pe care l-au jucat consfătuirile de producţie în desfăşurarea muncii pe şantier. Tovarăşul Alexandru Ion, preşedintele Uniunii Petrol şi Gaz Metan, a arătat sprijinul primit din partea Sovrompe­­trolului în ceea ce priveşte ex­tinderea metodelor sovietice de lucru. A vorbit apoi tov. Covaci Francisc, preşedintele Uniunii Metalo-Chimice, care a arătat că una din preocupările im­portante ale Uniunii trebue să fie ridicarea de cadre ca­lificate. Tov. Ichim Rusu, preşedin­tele Uniunii Sindicatelor de Salariaţi Agricoli, a ridicat, o serie de probleme privind sec­torul agricol. A luat apoi cuvântul tov. Vanghele Panait, preşedintele Uniunii Lemn-Forestier, care a arătat roadele muncii pla­nificate aplicate în sectorul lemn şi forestier. Tov. Stelian Moraru, pre­şedintele Uniunii C.F.R., a a­­râtat apoi că una din sarci­nile ce stau în faţa Uniunii C.F.R este urmărirea şi con­trolul aplicării gospodăririi chibzuite la unităţile de ex­ploatare, cum sunt mişcarea şi tracţiunea. O altă sarcină este urmărirea aplicării şi ex­tinderea muncii în acord in sectorul exploatării. A mai luat cuvântul tov. Elena Stoia, preşedinta Uni­unii Textile, care a arătat mă-­­surile ce au fost luate pentru lichidarea lipsurilor în între­cerile din sectorul confecţiuni şi tricotaje. Vorbitoarea a a­­rătat că aplicarea metodelor sovietice de lucru in sectorul textil a adus serioase depăşiri a programelor de modurile. Au mai luat cuvântul la discuţie reprezentanţi ai altor Uniuni sindicale, Consilii sin­­dicale, judeţene şi sindicate. In încheierea lucrărilor pri­mei zile a şedinţei plenare a Comitetului Central al Confe­deraţiei Generale a Muririi a luat cuvântul Iov Gh. Apos­tol, care a tras concluziile la discuții.

Next