Scȃnteia, martie 1951 (Anul 20, nr. 1977-2003)
1951-03-01 / nr. 1977
pa 3- 2 Hotărîrea Plenarei C. C. al P. M. R din 12-13 Decembrie 1850 cere organizaţiilor de partid să lupte pentru ,,ridicarea la un nivel superior a întrecerii socialiste, care să urmeze exemplul mişcării stahanoviste din U.R.S. Cum luptă organizaţia de bază dela uzinele „Timpuri Noi” din Bucureşti pentru a îndeplini această sarcină ? In ceea ce priveşte agitaţia politică, ea este deosebit de intensă. Marile sarcini ale Planului Cincinal, în cursul căruia uzina va lua o mare desvoltare au fost larg popularizate în uzină. Comuniştii desfăşoară o agitaţie vie, puternică, folosind metodele cele mai variate. In orice colţ al uzinei, te întâmpină lozinci mobilizatoare care cheamă la luptă pentru îndeplinirea planului. In toate secţiile, panouri mari arată angajamentele luate de muncitori şi rezultatele obţinute în întrecere. In imensa hală a strungărieimontaj, se găseşte „calendarul fruntaşului”, în care sunt popularizaţi muncitorii care realizează cele mai bune rezultate. In agitaţia de la om la om şi în convorbiri pe locul de producţie, cei 130 agitatori din uzină arată muncitorilor şi tehnicienilor însemnata contribuţie ce o pot aduce în lupta pentru pace şi pentru întărirea Patriei. Agitatorii au dus muncă de lămurire pentru însuşirea şi aplicarea metodelor de muncă sovietice cu multe rezultate bune. In luna Decembrie 1950, 19 strungari din uzină lucrau după metoda sovietică de tăiere rapidă a metalelor. Astăzi sunt 38. Sub îndrumarea organizaţiei de bază, comitetul sindical a organizat în cadrul cabinetului tehnic un curs în care alţi 32 de strungari învaţă metoda de tăiere rapidă a metalelor. Munca de agitaţie are un rol esenţial în mişcarea întrecerii socialiste. Ea trebue însă să se completeze cu o bună organizare a întrecerii, cu atât mai mult cu cât e vorba de ridicarea întrecerii socialiste la un nivel mai înalt. Cum a procedat organizaţia de bază de la uzinele „Timpuri Noi“ în această privinţă? Cum a îndrumat ea în această direcţie comitetul sindical ? Din primele zile ale lunii ianuarie se punea problema încheierii contractelor socialiste de întrecere, care trebuiau să dea întrecerii individuale un puternic avânt. Din cauza slabei activităţi în această direcţie a comitetului sindical şi a întârzierii în ceea ce priveşte defalcarea sarcinilor de plan pe om şi maşină, s-au încheiat în secţia strungărie-pompe numai trei contracte socialiste de întrecere individuală. Biroul organizaţiei de bază nu a tras însă concluziile din această situaţie. In loc să ia măsuri pentru justa îndrumare a comitetului sindical şi pentru întărirea muncii politice în jurul încheierii contractelor de întrecere, el a mers pe o linie complect greşită, pe linia falsificării conţinutului de massă al întrecerii socialiste, pe linia falsificării liniei Partidului cu privire la întrecere. Anume, a trasat ca sarcină prin sindicat ca de problema încheierii contractelor individuale de întrecere să se ocupe maiştrii şi controlorii producţiei. Aşa suntem siguri că vom avea în scurt timp un mare număr de muncitori „antrenaţi” în întrecerea socialistă, şi-au spus membrii biroului organizaţiei de bază, foarte mulţumiţi de soluţia găsită. Dar prin această „soluţie” ei transformau de fapt o sarcină politică de cea mai mare importanţă, într-o chestiune de ordin administrativ, care nu are nimic comun cu desvoltarea iniţiativei creatoare a masselor. Şi într-adevăr, maiştrii şi controlorii şi-au îndeplinit sarcina primită în mod administrativ şi birocratic, in hala mare a strungăriei, de pildă, maiştrii Balaş Ion, Bianchi Alexandru, Slivăţ Ştefan, Dumitrescu Gheorghe şi alţii au fixat singuri numele muncitorilor care să se cheme la întrecere, fără să-l întrebe, fără să le ceară părerea. Singuri au formulat contractele, iar apoi le-au dat muncitorilor să le iscălească. Nu e de mirare că s’au putut întâmpla cazuri ca acela al tovarăşului Necunoscutu Marin, din secţia montaj-compresoare, căruia i s’a făcut un contract de întrecere cu un tovarăş dela secţia tinichigerie, cu care nici nu avea cum să se întreacă, şi nici măcar nu-l cunoştea. Având sarcina de a îndruma sindicatul în conducerea şi organizarea întrecerii socialiste, organizaţiile de partid trebue, paralel cu desvoltarea întrecerii individuale, să pună în faţa muncitorilor obiective clare, precise şi de largă perspectivă în raport cu sarcinile şi posibilităţile întreprinderii care să dea avânt muncii şi să-i ridice nivelul. Nici acest lucru na fost înţeles însă de biroul organizaţiei de bază dela „Timpuri Noi”. El nu a îndrumat comitetul sindical pentru alegerea unor asemenea obiective ale întrecerii, care să ridice activitatea uzinei la un nivel mai înalt, ci s’a mărginit la un singur obiectiv: îndeplinirea cantitativă a planului. Rezultatul a fost, cum era şi firesc, că sarcinile calitative au fost în bună măsură neglijate, ajungându-se chiar la o goană nesănătoasă după cantitate, în dauna calităţii. La secţia turnătorie se număra printre echipele fruntaşe echipa tovarăşului Bene Ion, cu toate că ea avea cel mai mare procent de rebuturi. La această secţie planul cantitativ era depăşit pe luna Ianuarie, dar procentul de rebuturi se ridica la 8,05%. Pe întreaga uzină, planul pe luna Ianuarie fusese depăşit la tonaj cu 13,42%. La sortimente însă, planul nu era îndeplinit. Nici din această situaţie insă, biroul organizaţiei de bază n’a tras concluziile necesare. El a continuat să persiste în aceeaşi concepţie greşită asupra întrecerii. Aceasta s’a văzut foarte clar cu prilejul adunării organizaţiei de bază din 31 Ianuarie, în care a fost desbătut raportul tov. Cristea Miron, secretarul comitetului sindical, asupra organizării şi rezultatelor întrecerii socialiste în luna ianuarie. Raportul era superficial şi mai mult statistic. Dar membrii biroului organizaţiei, în frunte cu tov. Dincă Dobre, secretarul, nu numai că nu s’au îngrijit din timp de felul cum se pregăteşte raportorul şi nu l-au ajutat, dar nici n’au ştiut să orienteze discuţiile în jurul raportului, pe calea unei serioase analize în spirit critic şi autocritic. Astfel, lipsurile şi greşelile serioase în conducerea întrecerii n’au fost scoase la iveală. Hotărîrile luate mergeau pe acelaş drum greşit de până atunci, decretându-se în mod birocratic şi fără a se ţine seama de condiţiile de pe teren, numărul noilor muncitori ce trebuiau să fie antrenaţi în întrecere în cursul lunii Februarie. Adunarea a hotărît, de pildă, ca la secţia montaj să se încheie contracte individuale între 120 tovarăşi, la secţia forjă între 40 tovarăşi, la secţia întreţinere şi utilaj între 200 tovarăşi. Ea n’a pomenit nimic despre obiectivele întrecerii, despre lupta pentru calitate, pentru economii, pentru îndeplinirea planului pe sortimente şi mai cu seamă despre lărgirea introducerii experienţei stahanoviştilor sovietici pentru a ridica nivelul întrecerii şi a putea realiza aceste sarcini calitative ale planului. Care a fost rezultatul ? In ziua de 3 Februarie au avut loc în toate secţiile şedinţe de grupe sindicale în cadrul cărora muncitorii urmau să-şi ia noi angajamente pentru întrecerea socialistă pe luna Februarie. Planul nefiind defalcat pe om şi maşină, angajamentele nu aveau o bază Ce s’a întâmplat apoi cu aceste angajamente ? Consemnate in procesele verbale ale şedinţelor de grupe sindicale, ele au fost transcrise pe fiţuici de hârtie de un funcţionar şi afişate pe graficul de producţie al fiecărui muncitor, sub titlul „contract individual de întrecere”. Un procedeu birocratic asemănător cu cel folosit la contractele din luna Ianuarie. Dealtfel, îndeplinirea angajamentelor nici n’a mai fost urmărită. Strângând intr’un dosar toate procesele verbale cu angajamentele muncitoriior, comitetul sindical a socotit că și-a Îndeplinit misiunea în ceea ce priveşte organizarea întrecerii. Iar biroul organizaţiei de bază s’a declarat şi el foarte mulţumit. Oare nu ajunsese la începutul lunii Februarie să aibă 983 muncitori ,,antrenaţi în întrecerea socialistă” faţă de cei 408 din luna ianuarie ? Ce au devenit în timpul acesta primele 24 brigăzi de calitate şi economii, care luaseră naştere la începutul lui ianuarie în urma muncii agitatorilor organizaţiei de bază? Biroul organizaţiei de bază, şi comitetul sindical nu au ştiut să sesizeze importanţa acestui început preţios şi nu l-au sprijinit mai departe. O bună parte din brigăzi s’au autodizolvat. Printre acestea sunt şi cele 4 brigăzi de calitate dela secţia turnătorie. In timpul acesta—în primele zile ale lunii Februarie — echipa lui Panait Dumitru dadea 20% rebut din cantitatea pieselor turnate, echipa lui Marc Carol 16%, a lui Stoenescu Constantin 13,9% . Aceeaşi soartă au avut-o şi brigăzile de economii. Succesele însemnate obţinute de ele la început ne dau o imagine de ceea ce ar fi putut realiza dacă ar fi fost îndrumate şi sprijinite : brigada întâia de economii de la secţia montaj a economisit 70 kg. fier, 99 kg. oţel, 27 kg. bronz, 14 kg. ulei în valoare totală de 20.171 Iei, iar brigada a doua de la secţia strungărie-motoare a economisit diferite materiale în valoare de 17.732 lei. Din păcate însă, din 7 brigăzi câte au fost în Ianuarie, au rămas numai 3 în luna Februarie. Iată unde duce rămânerea la formele şi metodele vechi în conducerea întrecerii, ca şi lipsa unei orientări hotărîte spre ridicarea întrecerii la un nivel mai înalt. Iată unde duce slaba îndrumare şi controlul insuficient din partea comitetului de partid raional Tudor Vladimirescu. Organizaţia de bază a uzinei „Timpuri Noi” trebue să treacă la o serioasă cotitură în conducerea întrecerii socialiste, călăuzind elanul muncitorilor şi tehnicienilor nu numai spre realizarea sarcinilor cantitative ale planului, ci şi a celor calitative, luptând pentru introducerea pe scară largă a experienţei stahanoviştilor sovietici scuturând orice urmă de formalism şi birocratism, urmărind zilnic rezultatele întrecerii şi dând tot ajutorul pentru realizarea angajamentelor luate. Printr’o mai bună organizare şi printr’o muncă politică intensă, ea va izbuti să lichideze lipsurile mari ale întrecerii în uzină şi să ridice activitatea uzinei la un nivel tot mai înalt. I. GALETEANU L. ŢINTEA Viaţa de partid Si rizsiul nivelul întrecerii socialiste! Pe drumul legării ştiinţei cu practica de Traiat Săvulescu preşedintele Academiei R. P. R. Dacă examinăm situaţia ştiinţei în zilele noastre, observăm că în ţările capitaliste ştiinţa devine din ce în ce mai limitată, neputincioasă. Ea serveşte interesele claselor exploatatoare, fiind privită numai din punctul de vedere al beneficiilor pe care le poate aduce monopoliştilor imperialişti în tendinţa lor de a domina lumea prin forţă şi agresiune. Oamenii muncii, marile masse nu profită de ideile şi descoperirile ştiinţifice. Dimpotrivă invenţiile sunt folosite pentru adâncirea exploatării omului de către om ducând la creşterea şomajului, la scăderea nivelului de trai, la pregătirea unui nou război. In măsura în care ele nu pot servi la îmbogăţirea unui individ sau a unui pumn de indivizi exploatatori, noile idei ştiinţifice, descoperirile, inovările, perfecţionările sunt frânate, înăbuşite în ţările capitaliste. Iată de ce în aceste ţări ştiinţa nu progresează şi nici nu poate progresa, ci se înfundă tot mai adânc în mlaştina idealismului şi a feluritelor teorii antiştiinţifice. Cur totul alta este situaţia în orânduirea socialistă, în Uniunea Sovietică. Aici toate ramurile de ştiinţă înfloresc, devin tot mai puternice, mai cuprinzătoare. Ştiinţa în Uniunea Sovietică este pusă în slujba întregului popor stăpân pe soarta sa, în slujba progresului întregii omeniri. Fiecare descoperire ştiinţifică, fiecare Inovare şi perfecţionare a tehnicii sporeşte puterea economică şi înflorirea culturală a Statului celor ce muncesc, ele servesc marilor lucrări de transformare a naturii in folosul omului şi al păcii. Creata ştiinţifiă este stimulată şi puternic sprijinită de Statui permanent şi îndeaproape îndrumată de însuşi conducătorul Statului Sovietic, genialul corifeu al ştiinţei, I. V. Stalin. Izvoarele necontenite! desvoltări ascendente a ştiinţei sovietice sunt inepuizabile. Ele constau în măreţele idei revoluţionare ale marxism-leninismului — ştiinţa fundamentală a timpurilor noastre — în legătura trainică, indestructibilă, a ştiinţei cu practica construirii socialismului şi comunismului, în colaborarea oamenilor de ştiinţă cu practicienii cei mai avansaţi ai producţiei: inovatorii stahanovişti şi colhoznicii micturinişti. Iată de ce ştiinţa sovietică a ajuns cea mai înaintată ştiinţă din lume. In ţara noastră ştiinţa se desvoltă pe acelaş drum, pe drumul legăturii strânse între ştiinţă şi practică, după exemplul strălucit al ştiinţei sovietice. Să luăm o singură pildă : ştiinţa solului, pedologia. Această ştiinţă s’a născut în Rusia. Răsturnând concepţiile idealiste, unilaterale care stăpâneau ştiinţa din Europa Occidentală şi de peste ocean în domeniul ştiinţei solului, pedologia rusă a tăiat drum larg în cunoaşterea genezei şi evoluţiei solului. Până la apariţia lucrărilor epocale ale marelui om de ştiinţă rus Dokuceaev, creatorul pedologiei ştiinţifice moderne, pedologia în toate ţările a mers pe făgaşul concepţiilor agrochimice şi agrogeologice. Agrogeologii considerau solul ca o formaţie geologică statică, o rocă ce conţine un amestec de resturi organice. Ei acordau foarte puţină atenţie chestiunilor practice legate de sporirea recoltelor plantelor cultivate. Agrochimiştii, deşi îşi propuneau ca prin studiul solului să sporească producţia culturilor agricole, nu s-au ridicat totuşi în domeniul pedologiei deasupra empirismului. Ei studiau solul ca un suport mort al plantelor, ca un mediu pentru încorporarea îngrăşămintelor necesare ca hrană plantelor agricole. Aceste concepţii care au stăpânit tiranic şi la noi, prin unilateralitatea şi caracterul lor antiştiinţific au determinat sterilitatea ştiinţei solului atât din punct de vedere teoretic cât şi practic. Ţara noastră, prin contactul unor oameni de ştiinţă români, ca Murgoci, cu oameni de ştiinţă ruşi, a fost printre cele dintâi ţări din lume care a beneficiat de influenţa pedologiei pe care la începutul veacului al XX-lea Dokuceaev a revoluţionat-o punând la baza concepţiei sale ştiinţifice idei dialectic-maaterialiste asupra fenomenelor naturii. Murgoci şi colaboratorii sâi s’au străduit să desvolte cunoaşterea solurilor din ţara noastră, pe bază istorico-naturalistă, conform principiilor lui Dokuceaev. Dar cercetările lor s’au oprit la geomorfologie (studiul formei solului), cartografie (ştiinţa întocmirii hărţilor), clasificare, la relaţiile dintre sol şi factorii externi, fără a trece la experimentări privitoare la fertilitatea în legătură cu producţia. Pentru regimul burghezo-moşieresc, solul nu constituia o sursă destul de rentabilă de câştiguri imediate. Secţiunea de Pedologie din Institutul Geologic era cu totul neglijată. Nu avea conducător, nu avea cadre suficiente, iar cele vechi nu erau ajutate. Marii proprietari de moşii nu aveau nevoie de sprijinul ştiinţei pedologice pentru a-şi asigura veniturile. Exploatarea până la istovire şi secătuirea pământului, fără grija de a-i restitui ceea ce i se lua, erau formele semi-coloniale de folosire a forţelor de producţie, care au dus ţărănimea muncitoare la sapă de lemn, minată de boli şi mizerie, iar pământul în ultima fază de degradare. Intre timp în Rusia — devenită prin Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie o ţară socialistă sovietică — pedologia se desvoltă şi se lega tot mai strâns de practică. Marele savant sovietic Williams, studiind o serie de probleme fundamentale ale pedologiei pe baza materialismului dialectic, a ridicat această ştiinţă pe o treaptă nouă, superioară. Lucrările lui Williams şi Kostacev împreună cu ale lui Dokuceaev au dat o contribuţie enormă la transformarea socialistă a agriculturii sovietice. Miciurin şi Lîsenko au revoluţionat agrotehnica şi au dat în mâna omului sovietic arma cu care poate stăpâni şi transforma natura, nu numai pentru menţinerea fertilităţii solului dar şi pentru sporirea ei neîncetată. Zidul pe care politicienii burghezi din trecut îl ridicaseră între ţara noastră şi U.R.S.S. a contribuit la împiedicarea desvoltării ştiinţei pedologice româneşti. Necunoaşterea cuceririlor pedologiei sovietice a provocat alunecarea pedologiei noastre pe panta agrochimiei. Metodele de cercetare şi concepţia teoretică pe baza cărora regimul burghezo-moşieresc a permis cercetarea fertilităţii solului, după reforma agrară din 1921 — deoarece pământurile istovite nu mai dădeau moşierilor recolte asigurat.* — s’au dovedit dela început fără eficacitate. Atât metodele de experimentare cât şi concepţiile erau împrumutate dela ştiinţa agrogeologică şi agrochimică burgheză din Occident. Ele erau neştiinţifice, nu puteau sprijini agricultura, nu puteau reface fertilitatea solurilor. Procesul de stricare a structurii solurilor a continuat fiind strâns legat de sistemul de exploatare capitalistă. Acest lucru este firesc deoarece baza economică a societăţii capitaliste constitue o piedică şi în desvoltarea agriculturii, şi a pedologiei ca ştiinţă folositoare agriculturii. Aceasta se vede şi astăzi în agricultura capitalistă unde se desfăşoară din plin procesul de degradare accentuată a solului şi sărăcire în ritm grăbit a ţărănimii muncitoare. In 150 de ani de exploatare agricolă capitalistă în Statele Unite ale Americii peste 40 milioane hectare au fost exploatate până la totala epuizare. Pedologia şi agronomia americană s’au dovedit incapabile să remedieze răul şi nici în viitor nu vor fi în stare să o facă, aşa cum declară Benett, unul din vestiţii agronomi americani: „Noi nu vom putea reînvia acest sol“. Caracterul reacţionar, idealist al pedologiei burgheze, studierea izolată a factorilor care condiţionează formarea solului, ignorarea acţiunii orbului în această direcţie, falsa lege a randamentelor descrescânde, (după care fertilitatea ar descreşte în mod fatal, pe măsura exploatării pământului) împiedică să se ajungă la rezultate practice în sensul dirijării conştiente după voia şi trebuinţele omului a proceselor de transformare a solului cu scopul de a ridica productivitatea. După ce clasa muncitoare aliată cu ţărănimea muncitoare a preluat în mâinile sale conducerea ţării noastre şi pe măsura însuşirii şi aprofundării cuceririlor ştiinţei sovietice, problema restabilirii şi desvoltării fertilităţii solurilor noastre stoarse de exploatarea barbară a moşierimii, a devenit una din problemele fundamentale în construcţia socialistă a agriculturii de la noi. Rezolvarea acestei probleme este mult uşurată prin punerea în practică a prevederilor primului nostru Plan Cincinal, a Planului de electrificare, prin ajutorul preţios pe care Partidul Muncitoresc Român şi Guvernul ţării îl acordă cercetărilor ştiinţifice şi în acest domeniu. Complexul Dokuceaev- Kostacev-Williaims este de doi ani introdus la Staţiunile Experimentale ale Institutului de Cercetări Agronomice. Rezultatele, marcate prin recolte superioare și sigure se constată de pe acum. Acest complex este pe cale de a fi introdus la gospodăriile agricole de stat și la unele gospodării agricole colective. In regiunea Canalului Dunăre-Marea Neagră, acest complex se aplică sub conducerea unui colectiv al Academiei R.P.R. pe o suprafaţă de circa 90.000 hectare. In regiunea Ialomiţa un alt colectiv al Academiei lucrează la problema zonării producţiei agricole,repartiţia culturilor In raport cu solul, clima şi factorii economici regionali cei mai favorabili) problemă esenţială în agricultura socialistă planificată. Aplicarea îngrăşămintelor, folosirea solelor berbate (tarlale cu ierburi) cu ierburi perene (ierburi care trăiesc şi pot fi folosite mai mulţi ani), asolamentele pe termene lungi de 8—10 ani, crearea perdelelor de protecţie şi a bazinelor de apă, asigură recolte superioare, împiedică dezastrul secetei, permit desvoltarea nestânjenită a creşterii vitelor, menţin buna structură a solului, transmit îmbunătăţit pământul, generaţiilor viitoare. Prin Planul Cincinal şi Planul de electrificare, pedologiei noastre — care are în regimul de democraţie populară toate condiţiile de desvoltare — i se dau noi sarcini: 2.500.000 hectare de terenuri erodate (stricate de ape sau de o lucrare neraţională a pământului) şi degradate trebuesc redate agriculturii, câteva sute de mii de hectare terenuri inundate şi mlăştinoase trebuesc date in folosinţă pentru culturi speciale. Prin asigurarea bazei energetice în agricultură, aşa cum este prevăzut în Planul de electrificare a ţării, irigaţiile se vor putea aplica metodic şi sistematic. Pedologia noastră mână în mână cu agrotehnica şi agrobiologia, cu concursul mecanizării şi electrificării poate asigura recolte sporite de calitate superioară fără a secătui pământul. Luptând împotriva concepţiilor pseudo-ştiinţifice burgheze în care au fost siliţi să bâjbâie până nu de mult, fondându-şi cu convingere gândirea şi munca pe ştiinţa marxistleninistă, folosind experienţa sovietică, lărgind şi adâncind discuţiile principiale asupra principalelor probleme de cercetare şi organizare şi mai ales legându-se strâns de practica agricolă , pedologii noştri vor obţine în scurtă vreme rezultate pozitive. Secţia de pedologie de pe lângă Institutul Agronomic din Bucureşti înfiinţată anul acesta trebue să urmărească în primul rând ţeluri agrotehnice, ferindu-se cu grijă de a nu păşi greşit pe drumul agrochimiei sau agrogeologiei. Deasemeni secţia de pedologie din Comitetul Geologic trebue să-şi schimbe orientarea pe baza noilor cuceriri ale ştiinţei sovietice, să se apropie mai mult de agronomie. Este necesar ca secţiunea să fie întărită cu mai multe cadre de microbiologi şi agrotehnicieni. In faţa noastră stă măreţul exemplu al Uniunii Sovietice care a reuşit să dubleze recoltele de cereale faţă de 1917 iar după 1946 să sporească suprafaţa însămânţată cu 25 de milioane hectare. Pedologii noştri sunt datori să aprofundeze ştiinţa sovietică, să fie la curent cu noile cuceriri ale acestei ştiinţe care se desvoltă necontenit prin discuţii libere, prin urma criticii şi autocriticii. Deja ştiinţa burgheză pedologii noştri nu au ce învăţa, decât meşteşugul de a părădui milioane de hectare. Va trebui să se ţină seama de modificările propuse nu de mult de marele savant sovietic Lîsenko, pentru perfecţionarea complexului Dokuceaev-Kostacev-Williams. Urmând pilda colegilor sovietici, pedologii noştri trebue să-şi plaseze câmpurile de experienţă în gospodăriile agricole de stat şi colective, să se apropie de oamenii muncii, care vor deveni şi ei cu siguranţă, ca şi colhoznicii sovietici, pedologi, agrotehnicieni, agrobiologi. Noi şi toată lumea trebue să învăţăm deja marea ştiinţă sovietică pentru că ea este cea mai înaintată şi pentru că este pusă în slujba nobilei lupte pentru pace, pentru făurirea fericirii celor ce muncesc. Ştiinţa sovietică ne ajută şi ne dă un strălucit exemplu pentru desvoltarea propriei noastre ştiinţe. Orice încercare de a desconsidera sau a micşora însemnătatea ştiinţei sovietice pentru noi, nu poate fi calificată decât ca o lovitură vrăjmaşă dată cauzei păcii şi Independenţei Patriei noastre, cauzei progresului şi socialismului. Oamenii de ştiinţă sovietici luptă fără odihnă împotriva imperialiştilor americani aţâţători la război. Ideile şi sentimentele de pace, prietenie, colaborare între popoare, străbat operele lor. Oamenii de ştiinţă din ţara noastră trebue să le urmeze şi în această direcţie exemplul. Ştiinţa în R.P.R. legată de viaţă, de practică, are perspective nelimitate de a se înălţa, fiindcă primeşte ajutorul direct al Uniunii Sovietice, pentru că clasa muncitoare şi Partidul Muncitoresc Român sprijină progresul ştiinţei puse în slujba păcii şi socialismului. SCÂNTEIA Plecarea din Capitală a ambasadorului R. P. Bulgaria Marţi la amiază a părăsit Capiculara plecând, la Sofia, ambasado- Ui rul R P. Bulgaria. Boris Manolov, „ La plecare, d-sa a fost salutat pe ga de membri al Corpului Diplost malic ai ţărilor prietene in frunte p», S. I Kavtaradze, ambasadorul liniii Sovietice, reprezentanți ai Isterului Afacerilor Externe,rsonalul Ambasadei R. P. Bulka, membri ai coloniei bulgare reprezentanți ai presei. (Agers). Consfătuire cu directorii şcolilor de partid de şase luni in zilele de 26 şi 27 Februarie a avut loc în localul Universităţii „Ştefan Gheorghiu” a P.M.R. o consfătuire cu directorii şi directorii de studiu ai celor 14 şcoli de partid de 6 luni din toată ţara. Au fost ascultate rapoartele directorilor şcolilor din Bacău şi Bucureşti asupra predării şi însuşirii de către elevii din prima serie a obiectelor: „Construcţia de partid" şi „Construcţia socialistă". Participanţii la consfătuire au ascultat o expunere asupra „Sarcinilor şcolilor de partid în etapa actuală a luptei pentru pace şi a construirii bazelor socialismului în ţara noastră”. Cu titlul de împărtăşire a experienţei, participanţii la consfătuire au ascultat un referat al directorului de studiu al Universităţii „Ştefan Gheorghiu" asupra metodelor de studiu individual al elevilor şi asupra organizării consultaţiilor colective şi individuale. Consfătuirea a constituit un ajutor preţios în îmbunătăţirea muncii şcolilor de partid în special în ce priveşte îmbunătăţirea legăturii între problemele teoretice şi problemele practice ale conducerii de către partid a construirii socialismului în țara noastră. Pregătirea consfătuirii dintre metalurgişti şi petrolişti BOLDEŞTI (dela trimisul nostru). — Hotărîrea C. C. al P. M. R. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la întărirea disciplinei în muncă, înlăturarea avariilor şi a lipsurilor dela lucru din industria petroliferă prevede ca în cursul lunii februarie să aibă loc o întâlnire între tehnicienii de la uzinele producătoare de utilaj petrolifer şi tehnicienii şi fruntaşii in producţie din schelele petrolifere, cu scopul analizării deficienţelor tehnice de fabricaţie a utilajului şi a lipsurilor în manevrarea lui. In vederea strângerii materialului documentar un număr de 8 comisii formate din tehnicieni din industria metalurgică, electrotehnică și petroliferă studiază pe teren problemele care vor fi desbătute la această reuniune. Din comisii fac parte tehnicieni și ingineri dela uzinele „Sovrommetal’-Reşiţa, 1 Mai- Ploeşti, Mecanico-Navală-Brăila, Steagul Roşu-Oraşul Stalin, Dinamo-Bucureşti, 23 August- Bucureşti, etc. Comisiile s’au deplasat în cursul zilei de ori la diferite sonde din schela Boldeşti, cercetând felul în care funcţionează utilajul pe care industria noastră metalurgică şi electrotehnică îl trimite schelelor petrolifere. La sonda 703, unde lucrează echipa maiştrilor sondori Ologu Dumitru, Dosaru Vasile şi Vişan Romulus, s-a constatat că din cauza motoarelor tip Dinamo care se încălzesc prea repede, este nevoie să intre în funcţie a doua pompă, pentru a da putinţă motorului să se răcească şi să fie din nou pus la punct. Acest lucru îngreunează munca echipelor la sonde, pierzându-se timp preţios din producţie. Asemenea situaţii au fost semnalate şi la sonda 705. Comisia care a lucrat la sonda 702, sondă în foraj, s-a ocupat de cercetarea calităţii garniturilor de foraj pe care le furnizează uzinele Sovrommetal Reşiţa şi 1 Mai-Ploeşti. Pretutindeni, tehnicienii metalurgişti conlucrează strâns cu muncitorii şi tehnicienii petrolişti, adunând un material prețios pentru consfătuire. Un cămin de copii în oraşul Vaslui In urma propunerilor unui cămin de copii în localitate. El grup de deputati al Sfatului va fi deschis în apropierea gră- Popular al oraşului Vaslui,dinii publice într’o clădire spa- Comitetul Execuţi’- a luat măttoasă şi va adăposti 60 copii sur pentru înființarea unui ai oamenilor muncii. RADIO — Joi RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I, 5,55. Radio jurnal, 7,30 citirea articolului de fond din ziarul „Scânteia”, 13,02 Buletin de ştiri şi revista presei, 14,00. Cronica medicală, 15,30. Radio jurnal, 16,50. Uvertura „Carnavalul Roman” de Berlioz, 17,10. Curs de limba rusă, 17,30. Emisiune muzicală pentru copii, 22,20. Solişti români: Ion Voicu, 22,40. Ansamblul Macedo-Român, 23,30. Radio jurnal. RADIO BUCUREŞTI I. 18,10. Pagini de humor în operele compozitorilor, 18,30. Emisiune pentru tineret, 19,00. Piese pentru acordeon şi balalaică, 19,15. Emisiunea Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., 19,45. Muzică populară românească interpretată de orchestra de muzică populară a M. A. X. RADIO ROMANIA ȘI RADIO . iii—■—■'»»am'.'xjM'jiMM BUCUREŞTI II, 18,00. Muzică populară românească, 18,15. Sfaturi şi îndrumări agricole, 19,00. Concert al orchestrei simfonice a Comitetului de Radio-; dirijor Alfred Alessandrescu ; solistă : Rhea Sylvia Starck. In program: Simfonia a II-a de Mihail Andricu (In prima audiţie). Concertul în la major pentru vioară şi orchestră de Mozart, solistă Rhea Sylvia Starck; „Idila lui Siegfried” de Wagner; Poemul Patriei de Şostakovici (cor şi orchestră), 20,20. Coruri populare, 21.35 Chopin, poet al pianului. 18,30 — 22,00. Postul pe 32,4 m. Postul pe 25 m. şi Radio Ro-Omânia Liberă pe 48,3 m. emit pentru străinătate.. RADIO TIMIŞOARA 18,27— 21,30. Emisiune pentru naţionalităţile conlocuitoare din R.P R. 1 Martie 1951 Începutul anului 1945. Sub loviturile zdrobitoare ale glorioaselor oşti staliniste, Germania hitlerista se apropie cu paşi repezi de prăbuşire in aceste zile. un avion misterios aterizează la Berlin Din avion coboară doi americani cu paşapoarte portugheze, primiţi cu mult Interes şi cu plecăciuni de slugă de către hitlerişti. Ce caută la Berlin, In plin război, doi americani ? Filmul răspunde pas cu pas la această întrebare. Cei doi gentlemani cu paşapoarte portugheze, un senator cu purtări grosolane şi un spion rafinat, sunt trimişii Wall-Street-ului. Wall Street-ul n’a fost niciodată în război cu Germania hitleristă. Cu o excepţională putere de demascare, în scene scurte, sugestive, lovind direct la ţintă, filmul marelui regizor sovietic Mihail Romra arată limpede CMS sunt autorii războaielor. El scoate la lumină monstruoasa şleahtă a miliardarilor americani, cei care văd în război o afacere rentabilă, aducătoare de uriaşe supraprofituri şi care astăzi, ca şi în trecut, încearcă să-şi sporească avuţiile înecând omenirea în sânge. Scena în care grosolanul senator primeşte, într-o poziţie de lacheu, directivele a doi magnaţi americani, desvălue esenţa întregii politici a imperialismului american care se hotărăşte în birourile capitonate ale proprietarilor de trusturi şi pe care trumanii, achesonii, dullessii, o pun apoi în practică, conform cu ordinele stăpânilor lor. In ce constă „misiunea secretă” pe care o primeşte senatorul de la cele două odioase figuri de trustmant, al căror cinism bestial este zugrăvit atât de expresiv în scenele filmului ? Mergând pe linia adevărului istoric, cunoscut astăzi de toată lumea, şi folosind chiar episoade de documentar, filmul lui Romra arată ce a însemnat Germania hitleristă pentru magnaţii din Wall Street, o maşină de război, la confecţionarea căreia au participat ei înşişi, pentru distrugerea Uniunii Sovietice. Până în ultimele clipe ale războiului, aşa cum se vede clar din acţiunea rimului. Imperialiştii americani au încercat să concentreze grosul forţelor hitleriste împotriva armatelor sovietice, ceea ce a făcut ca trupele lui Eisenhower şi Montgomery, care la un moment dat se retrăgeau în debandadă în faţa ofensivei generalului hitlerist von Rundstaedt, în Ardeni, să ocupe apoi, în pas de plimbare, oraşele germane, fără să mai întâmpine rezistenţă. Impetuoasa înaintare a armatelor sovietice a răsturnat însă calculele imperialiştilor, încă din acele zile, când popoarele din întreaga lume vedeau cu bucurie şi nădejde că se apropie ziua mult aşteptată a păcii, monştrii omenirii puneau la cale un al treilea război, deoarece al doilea război mondial, aşa cum spune într-una din scenele filmului Churchill, nu-şi atinsese scopul urmărit de imperialişti : distrugerea Ţării Socialismului. Senatorul din filmul Iui Romra este trimis la Berlin pentru a aranja păstrarea potenţialului războinici al Germaniei şi pentru a face ca patentele industriei de război germane să ajungă în mâini sigure, adică în mâinile monopoliştilor americani.» Deosebit de sugestiv este episodul care înfăţişează întâlnirea între trimisul Wall Streetului şi magnaţii industriei de război germane. întâlnirea aceasta, desfăşurată în castelul faimosului miliardar Krupp, îţi dă imaginea clară a monstruoasei cârdăşii între patronii trusturilor, care îşi strâng mâinile peste capul popoarelor, mânaţi de aceleaşi interese de jaf. Foarte clar reiese din film rolul de lachei jucat de hitlerişti, care prin bestialitatea lor erau cele mai potrivite unelte care să execute planurile monstruoasei cârdăşii între imperialiştii americani şi cei germani. Filmul lui Romm dovedeşte într’un mod evident că actuala politică a Imperialiştilor americani, care reînarmează astăzi pe hitlerişti şi refac Industria de război a Germaniei Occidentale, continuă de fapt politica pe care au dus-o înainte de război şi pe care au continuat să o ducă cu neruşinare prin tot felul de „misiuni secrete" şi în timpul războiului, nu numai împotriva Uniunii Sovietice ci şi împotriva propriului lor popor. Foarte importantă este deasemeni şi „misiunea“ încredinţată de către magnaţii din Wall Street celui de al doilea „portughez” sosit la Berlin, spionul american Harvey. In vreme ce senatorul prelua patentele Industriei de război germane, Harvey prelua deja serviciul de spionaj hitlerist lista agenţilor hitlerişti din Balcani printre care figurează la loc de cinste numele călăului Rankovici. Încă de atunci imperialiştii puneau la cale numeroase acţiuni de spionaj, sabotaj şi comploturi antipopulare care au fost demascate şi sdrobite rând pe rând, în ultimii ani, de popoarele din ţările de democraţie populară. Filmul lui Komm cuprinde nu numai o clară şi profundă demascare a urzitorilor de războaie. El arată totodată milioanelor de spectatori imaginea forţelor imense, care în frunte cu oamenii sovietici, luptă pentru pace. Zugrăvind chlorul de neuitat al Masei Gluhova, agenta serviciului sovietic de contraspionaj, care în însăşi bârlogul hitleriştilor, în mijlocul unei permanente primejdii de moarte,îşi slujeşte Patria până la capăt, cu un eroism de zi de zi, filmul scoate deasemeni în relief figuri luminoase cum sunt cei doi comunişti germani, care îşi duc munca în adâncă ilegalitate, sau aviatorul american care refuză să se facă complice la „misiunea secretă” a celor doi emisari imperialişti.Idela nobilă care-i uneşte pe toţi aceştia. Idela păcii trainice intre popoare, răsună cu o vigoare deosebită in scenele finale ale filmului, care înfăţişează Ziua Victoriei, la Moscova, la Londra şi New York şi care dau o minunată imagine a dragostei de pace a popoarelor.Filmul „Misiunea secretă” este o vigilentă şi înflăcărată chemare la luptă antiimperialistă, pentru pace şi o armă deosebit de eficace în demascarea aţâţătorilor la război. El trebue văzut şi popularizat de fiecare partizan al păcii din ţara noastră. Cronica filmului „Misiunea secretă“ (Cinematografele: Scala, Capitol, Marna, Unic, Izbânda, Lyra, Moţilor, Arta, Odeon, Dacia) Un nou film sovietic „Sovromfilm” va prezenta în curând, pe ecranele cinematografelor din ţara noastră filmul artistic tehnicolor „Descoperitorul tainelor sborului” (Jukovski), o nouă producţie a studioului „Mosfilm”. Filmul „Descoperitorul tainelor sborului”, turnat în regia lui V. Pudovkin după scenariul semnat de A. Granberg, redă activitatea marelui savant rus Nicolai Egorovici Jukovski, care a studiat şi enunţat pentru prima dată teoria aerodinamicii. Filmul arată caracterul şi fondul ştiinţific al lucrărilor lui Jukovski, şi ajută în acelaş timp pe spectatori să pătrundă în tainele creaţiei ştiinţifice, să vadă cu ochii lor cum marele savant rus a luptat pentru perfecţionarea descoperirilor sale. Opera lui Jukovski a fost încununată de succes şi s-a bucurat de adevărată preţuire după instaurarea regimului sovietic, care a transformat-o intr’un bun al poporului. Sfârşitul filmului ilustrează forţa aviaţiei sovietice, parte integrantă din puternicul scut al păcii pe care-l constitue Armata Sovietică. (Agerpres). Nr. 1977 La examenele de Stat în toate facultăţile şi Institutele noastre de învăţământ superior se desfăşoară în prezent prima sesiune din acest an a Examenelor de Stat. După ce comisiile au examinat din timp lucrările de diplomă prezentate, s’a trecut la examinarea candidaţilor din Bazele Marxism-Leninismului, materie obligatorie pentru orice specialitate. Examinatorii urmăresc să stabilească în ce măsură candidaţii şi-au însuşit noţiunile de bază ale marxismleninismului şi în ce măsură ştiu să aplice teoria marxistlenintetă la problemele practice ale construirii socialismului din ţara noastră precum şi la problemele de politică internaţională. In general candidaţii se prezintă acum mai bine pregătiţi decât cei de anul trecut. Din răspunsurile lor se poate vedea că au acordat atenţie studiului marxism-leninismului, că au citit în mare parte materialul bibliografic indicat şi că sunt la curent cu problemele actuale economico-politice interne şi internaţionale. Candidata Cristea Luiza, absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „C. I. Parhon” a arătat în mod just care este rolul clicii de asasini Tito-Rankovici, ca unealtă mârşavă a imperialiştilor americani şi englezi, aţâţători la un nou război. Un profesor suplinitor, examinat la aceeaşi facultate, a expus cu competenţă şi în acelaş timp cu multă căldură învăţătura marxist-leninistă despre patriotism şi Internaţionalism proletar. La Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare, o serie de candidaţi au răspuns foarte bine despre problemele Planului nostru de electrificare a ţării. Unii au comentat cu pricepere recentul interview al tovarăşului Stalin cu privire la problemele Internaţionale. Unii candidaţi de la Institutul de Construcţii au dovedit în răspunsurile lor o însuşire temeinică a problemelor teoratice marxist-leniniste. Totuşi printre candidaţi se mai găsesc unii slab pregătiţi şi câţiva cu totul nepregătiţi. Aceasta se datoreşte în primul rând înşişi candidaţilor care nu au depus eforturi suficiente pentru a studia temeinic şi pe de altă parte faptului că măsurile luate pentru ajutorarea candidaţilor înainte de examen nu au fost pretutindeni în totul aplicate. In sesiunea din iunie va trebui să se ţină seama neapărat de experienţa dobândită acum.