Scȃnteia, martie 1951 (Anul 20, nr. 1977-2003)

1951-03-01 / nr. 1977

pa­ 3- 2 Hotărîrea Plenarei C. C. al P. M. R din 12-13 Decembrie 1850 cere organizaţiilor de partid să lupte pentru ,,ridica­rea la un nivel superior a în­trecerii socialiste, care să ur­meze exemplul mişcării staha­­noviste din U.R.S.­ Cum luptă organizaţia de bază dela uzinele „Timpuri Noi” din Bucureşti pentru a îndeplini această sarcină ? In ceea ce priveşte agitaţia politică, ea este deosebit de intensă. Marile sarcini ale Pla­nului Cincinal, în cursul căruia uzina va lua o mare desvoltare au fost larg popularizate în uzină. Comuniştii desfăşoară o agitaţie vie, puternică, folosind metodele cele mai variate. In orice colţ al uzinei, te întâm­pină lozinci mobilizatoare care cheamă la luptă pentru îndepli­nirea planului. In toate secţiile, panouri mari arată angajamen­tele luate de muncitori şi re­zultatele obţinute în întrecere. In imensa hală a strungăriei­­montaj, se găseşte „calendarul fruntaşului”, în care sunt popu­larizaţi muncitorii care reali­zează cele mai bune rezultate. In agitaţia de la om la om şi în convorbiri pe locul de pro­ducţie, cei 130 agitatori din uzină arată muncitorilor şi teh­nicienilor însemnata contribuţie ce o pot aduce în lupta pentru pace şi pentru întărirea Patriei. Agitatorii au dus muncă de lămurire pentru însuşirea şi a­­plicarea metodelor de muncă sovietice cu multe rezultate bune. In luna Decembrie 1950, 19 strungari din uzină lucrau după metoda sovietică de tă­iere rapidă a metalelor. Astăzi sunt 38. Sub îndrumarea orga­nizaţiei de bază, comitetul sin­dical a organizat în cadrul cabinetului tehnic un curs în care alţi 32 de strungari în­vaţă metoda de tăiere rapidă a metalelor. Munca de agitaţie are un rol esenţial în mişcarea întrecerii socialiste. Ea trebue însă să se completeze cu o bună organi­zare a întrecerii, cu atât mai mult cu cât e vorba de ridica­rea întrecerii socialiste la un nivel mai înalt. Cum a procedat organizaţia de bază de la uzinele „Timpuri Noi“ în această privinţă? Cum a îndrumat ea în această direc­ţie comitetul sindical ? Din primele zile ale lunii ianuarie se punea problema în­cheierii contractelor socialiste de întrecere, care trebuiau să dea întrecerii individuale un puternic avânt. Din­ cauza slabei activităţi în această di­recţie a comitetului sindical şi a întârzierii în ceea ce priveşte d­efalcarea sarcinilor de plan pe om şi maşină, s-au încheiat în secţia strungărie-pompe nu­mai trei contracte socialiste de întrecere individuală. Biroul organizaţiei de bază nu a tras însă concluziile din această situaţie. In loc să ia mă­suri pentru justa îndrumare a comitetului sindical şi pentru întărirea muncii politice în ju­­rul încheierii contractelor de în­trecere, el a mers pe o linie complect greşită, pe linia falsi­ficării conţinutului de massă al întrecerii socialiste, pe linia falsificării liniei Partidului cu privire la întrecere. Anume, a trasat ca sarcină prin sindicat ca de problema încheierii con­tractelor individuale de între­cere să se ocupe maiştrii şi con­trolorii producţiei. Aşa suntem siguri că vom avea în scurt timp un mare număr de muncitori „antrenaţi” în întrecerea socia­listă,­­ şi-au spus membrii bi­roului organizaţiei de bază, foarte mulţumiţi de soluţia gă­sită. Dar prin această „soluţie” ei transformau de fapt o sarcină politică de cea mai mare im­portanţă, într-o chestiune de ordin administrativ, care nu are nimic comun cu desvoltarea ini­ţiativei creatoare a masselor. Şi într-adevăr, maiştrii şi con­trolorii şi-au îndeplinit sarcina primită în mod administrativ şi birocratic, in hala mare a strungăriei, de pildă, maiştrii Balaş Ion, Bianchi Alexandru, Slivăţ Ştefan, Dumitrescu­ Gheorghe şi alţii au fixat sin­guri numele muncitorilor care să se cheme la întrecere, fără să-l întrebe, fără să le ceară părerea. Singuri au formulat contractele, iar apoi le-au dat muncitorilor să le iscălească. Nu e de mirare că s’au putut întâmpla cazuri ca acela al to­varăşului Necunoscutu Marin, din secţia montaj-compresoare, căruia i s’a făcut un contract de întrecere cu un tovarăş dela secţia tinichigerie, cu care nici nu avea cum să se întreacă, şi nici măcar nu-l cunoştea. Având sarcina de a îndruma sindicatul în conducerea şi or­ganizarea întrecerii socialiste, organizaţiile de partid trebue, paralel cu desvoltarea întrecerii individuale, să pună în faţa muncitorilor obiective clare, precise şi de largă perspectivă în raport cu sarcinile şi posibi­lităţile întreprinderii care să dea avânt muncii şi să-i ridice nivelul. Nici acest lucru na fost înţeles însă de biroul or­ganizaţiei de bază dela „Tim­puri Noi”. El nu a îndrumat co­mitetul sindical pentru alege­rea unor asemenea obiective ale întrecerii, care să ridice acti­vitatea uzinei la un nivel mai înalt, ci s’a mărginit la un sin­gur obiectiv: îndeplinirea can­titativă a planului. Rezultatul a fost, cum era şi firesc, că sar­cinile calitative au fost în bună măsură neglijate, ajungându-se chiar la o goană nesănătoasă după cantitate, în dauna cali­tăţii. La secţia turnătorie se numă­ra printre echipele fruntaşe e­­chipa tovarăşului Bene Ion, cu toate că ea avea cel mai mare procent de rebuturi. La această secţie planul cantitativ era de­păşit pe luna Ianuarie, dar pro­centul de rebuturi se ridica la 8,05%. Pe întreaga uzină, pla­nul pe luna Ianuarie fusese de­păşit la tonaj cu 13,42%. La sortimente însă, planul nu era îndeplinit. Nici din această situaţie insă, biroul organizaţiei de bază n’a tras concluziile necesare. El a continuat să persiste în aceeaşi concepţie greşită asupra în­trecerii. Aceasta s’a văzut foarte clar cu prilejul adunării orga­nizaţiei de bază din 31 Ianua­rie, în care a fost desbătut ra­portul tov. Cristea Miron, secre­tarul comitetului sindical, asu­pra organizării şi rezultatelor întrecerii socialiste în luna ia­nuarie. Raportul era superficial şi mai mult statistic. Dar membrii biroului organizaţiei, în frunte cu tov. Dincă Dobre, secretarul, nu numai că nu s’au îngrijit din timp de felul cum se pregăteşte raportorul şi nu l-au ajutat, dar nici n’au ştiut să orienteze discuţiile în jurul raportului, pe calea unei se­rioase analize în spirit critic şi autocritic. Astfel, lipsurile şi greşelile serioase în conducerea întrecerii n’au fost scoase la iveală. Hotărîrile luate mergeau pe acelaş drum greşit de până atunci, decretându-se în mod birocratic şi fără a se ţine seama de condiţiile de pe teren, numărul noilor muncitori ce tre­buiau să fie antrenaţi în între­cere în cursul lunii Februarie. Adunarea a hotărît, de pildă, ca la secţia montaj să se încheie contracte individuale între 120 tovarăşi, la secţia forjă între 40 tovarăşi, la secţia întreţi­nere şi utilaj între 200 tova­răşi. Ea n’a pomenit nimic des­pre obiectivele întrecerii, des­pre lupta pentru calitate, pentru economii, pentru îndeplinirea planului pe sortimente şi mai cu seamă despre lărgirea intro­ducerii experienţei stahanoviş­­tilor sovietici pentru a ridica nivelul întrecerii şi a putea realiza aceste sarcini calitative ale planului. Care a fost rezultatul ? In ziua de 3 Februarie au avut loc în toate secţiile şedinţe de grupe sindicale în cadrul cărora muncitorii urmau să-şi ia noi angajamente pentru întrecerea socialistă pe luna Februarie. Planul nefiind defalcat pe om şi maşină, angajamentele nu a­­veau o bază Ce s’a întâmplat apoi cu a­­ceste angajamente ? Consem­nate in procesele verbale ale şedinţelor de grupe sindicale, ele au fost transcrise pe fiţuici de hârtie de un funcţionar şi afişate pe graficul de producţie al fiecărui muncitor, sub titlul „contract individual de între­cere”. Un procedeu birocratic asemănător cu cel folosit la contractele din luna Ianuarie. Dealtfel, îndeplinirea angaja­mentelor nici n’a mai fost ur­mărită. Strângând intr’un dosar toate procesele verbale cu an­gajamentele muncitoriior, comi­tetul sindical a socotit că și-a Îndeplinit misiunea în ceea ce priveşte organizarea întrecerii. Iar biroul organizaţiei de bază s’a declarat şi el foarte mul­ţumit. Oare nu ajunsese la în­ceputul lunii Februarie să aibă 983 muncitori ,,antrenaţi în în­trecerea socialistă” faţă de cei 408 din luna ianuarie ? Ce au devenit în timpul a­­cesta primele 24 brigăzi de calitate şi economii, care lua­seră naştere la începutul lui ia­nuarie în urma muncii agitato­rilor organizaţiei de bază? Bi­roul organizaţiei de bază, şi co­mitetul sindical nu au ştiut să sesizeze importanţa acestui în­ceput preţios şi nu l-au spri­jinit mai departe. O bună parte din brigăzi s’au autodizolvat. Printre acestea sunt şi cele 4 brigăzi de calitate dela secţia turnătorie. In timpul acesta—în primele zile ale lunii Februa­rie — echipa lui Panait Du­mitru d­adea 20% rebut din cantitatea pieselor turnate, e­­chipa lui Marc Carol 16%, a lui Stoenescu Constantin 13,9% . Aceeaşi soartă au avut-o şi brigăzile de economii. Succe­sele însemnate obţinute de ele la început ne dau o imagine de ceea ce ar fi putut realiza dacă ar fi fost îndrumate şi sprijinite : brigada întâia de economii de la secţia montaj a economisit 70 kg. fier, 99 kg. oţel, 27 kg. bronz, 14 kg. ulei în valoare totală de 20.171 Iei, iar brigada a doua de la secţia strungărie-motoare a economi­sit diferite materiale în valoare de 17.732 lei. Din păcate însă, din 7 brigăzi câte au fost în Ianuarie, au rămas numai 3 în luna Februarie. Iată unde duce rămânerea la formele şi metodele vechi în conducerea întrecerii, ca şi lipsa unei orientări hotărîte spre ri­dicarea întrecerii la un nivel mai înalt. Iată unde duce slaba îndrumare şi controlul insufi­cient din partea comitetului de partid raional Tudor Vladimi­­rescu. Organizaţia de bază a uzinei „Timpuri Noi” trebue să treacă la o serioasă cotitură în condu­cerea întrecerii socialiste, că­lăuzind elanul muncitorilor şi tehnicienilor nu numai spre rea­lizarea sarcinilor cantitative ale planului, ci şi a celor calitative, luptând pentru introducerea pe scară largă a experienţei stahanoviştilor sovietici scu­turând orice urmă de for­malism şi birocratism, urmă­rind zilnic rezultatele întrecerii şi dând tot ajutorul pentru rea­lizarea angajamentelor luate. Printr’o mai bună organizare şi printr’o muncă politică intensă, ea va izbuti să lichideze lipsu­rile mari ale întrecerii în uzină şi să ridice activitatea uzinei la un nivel tot mai înalt. I. GALETEANU L. ŢINTEA Viaţa de partid Si rizsiul nivelul întrecerii socialiste! Pe drumul legării ştiinţei cu practica de Traiat­ Săvulescu preşedintele Academiei R. P. R. Dacă examinăm situaţia ştiin­ţei în zi­lele noastre, observăm că în ţările capitaliste ştiinţa devine din ce în ce mai limi­tată, neputincioasă. Ea serveşte interesele claselor exploata­toare, fiind privită numai din punctul de vedere al beneficii­lor pe care le poate aduce mo­­nopoliştilor imperialişti în ten­dinţa lor de a domina lumea prin forţă şi agresiune. Oamenii muncii, marile mas­se nu profită de ideile şi desco­peririle ştiinţifice. Dimpotrivă invenţiile sunt folosite pentru adâncirea exploatării omului de către om ducând la creşte­rea şomajului, la scăderea ni­velului de trai, la pregătirea unui nou război. In măsura în care ele nu pot servi la îmbogăţirea unui indi­vid sau a unui pumn de indi­vizi exploatatori, noile idei ştiinţifice, descoperirile, inovă­rile, perfecţionările sunt frâ­nate, înăbuşite în ţările capi­taliste. Iată de ce în aceste ţări ştiinţa nu progresează şi nici nu poate progresa, ci se înfundă tot mai adânc în mlaştina idea­lismului şi a feluritelor teorii antiştiinţifice. Cur totul alta este situaţia în orânduirea socialistă, în Uniu­nea Sovietică. Aici toate ramu­rile de ştiinţă înfloresc, devin tot mai puternice, mai cuprin­zătoare. Ştiinţa în Uniunea So­vietică este pusă în slujba în­tregului popor stăpân pe soarta sa, în slujba progresului între­gii omeniri. Fiecare descoperire ştiinţifi­că, fiecare Inovare şi perfec­ţionare a tehnicii sporeşte pute­rea economică şi înflorirea cul­turală a Statului celor ce mun­cesc, ele servesc marilor lu­crări de transformare a naturii in folosul omului şi al păcii. Creata ştiinţifiă este stimu­lată şi puternic sprijinită de Stat­ui permanent şi îndeaproa­pe îndrumată de însuşi condu­cătorul Statului Sovietic, genia­lul corifeu al ştiinţei, I. V. Stalin. Izvoarele necontenite! des­­voltări ascendente a ştiinţei so­vietice sunt inepuizabile. Ele constau în măreţele idei revo­luţionare ale marxism-leninis­mului — ştiinţa fundamentală a timpurilor noastre — în le­gătura trainică, indestructibilă, a ştiinţei cu practica construi­rii socialismului şi comunismu­lui, în colaborarea oamenilor de ştiinţă cu practicienii cei mai avansaţi ai producţiei: ino­vatorii stahanovişti şi colhoz­nicii micturinişti. Iată de ce ştiinţa sovietică a ajuns cea mai înaintată ştiinţă din lume. In ţara noastră ştiinţa se desvoltă pe acelaş drum, pe dru­mul legăturii strânse între ştiin­ţă şi practică, după exemplul strălucit al ştiinţei sovietice. Să luăm o singură pildă : ştiin­ţa solului, pedologia. Această ştiinţă s’a născut în Rusia. Răs­­turnând concepţiile idealiste, unilaterale care stăpâneau ştiin­ţa din Europa Occidentală şi de peste ocean în domeniul ştiin­ţei solului, pedologia rusă a tă­iat drum larg în cunoaşterea genezei şi evoluţiei solului. Până la apariţia lucrărilor epo­cale ale marelui om de ştiinţă rus Dokuceaev, creatorul pedo­logiei ştiinţifice moderne, pe­dologia în toate ţările a mers pe făgaşul concepţiilor agrochi­­mice şi agrogeologice. Agrogeologii considerau so­lul ca o formaţie geologică sta­tică, o rocă ce conţine un a­­mestec de resturi organice. Ei acordau foarte puţină atenţie chestiunilor practice legate de sporirea recoltelor plantelor cultivate. Agrochimiştii, deşi îşi propuneau ca prin studiul solului să sporească producţia culturilor agricole, nu s-au ri­dicat totuşi în domeniul pedo­logiei deasupra empirismului. Ei studiau solul ca un suport mort al plantelor, ca un mediu pentru încorporarea îngrăşă­mintelor necesare ca hrană plantelor agricole. Aceste concepţii care au stă­pânit tiranic şi la noi, prin uni­lateralitatea şi caracterul lor antiştiinţific au determinat ste­rilitatea ştiinţei solului atât din punct de vedere teoretic cât şi practic. Ţara noastră, prin contactul unor oameni de ştiinţă români, ca Murgoci, cu oameni de ştiin­ţă ruşi, a fost printre cele din­tâi ţări din lume care a bene­ficiat de influenţa pedologiei pe care la începutul veacului al XX-lea Dokuceaev a revolu­­ţionat-o punând la baza concep­ţiei sale ştiinţifice idei dia­­lectic-maaterialiste asupra feno­menelor naturii. Murgoci şi colaboratorii sâi s’au străduit să desvolte cunoa­şterea solurilor din ţara noa­stră, pe bază istorico-natura­­listă, conform principiilor lui Dokuceaev. Dar cercetările lor s’au oprit la geomorfologie­ (studiul formei solului), carto­grafie (ştiinţa întocmirii hărţi­lor), clasificare, la relaţiile din­tre sol şi factorii externi, fără a trece la experimentări privi­toare la fertilitatea în legătură cu producţia. Pentru regimul burghezo-moşieresc, solul nu constituia o sursă destul de ren­tabilă de câştiguri imediate. Secţiunea de Pedologie din In­stitutul Geologic era cu totul neglijată. Nu avea conducător, nu avea cadre suficiente, iar cele vechi nu erau ajutate. Marii proprietari de moşii nu aveau nevoie de sprijinul ştiinţei pe­­dologice pentru a-şi asigura ve­niturile. Exploatarea până la istovire şi secătuirea pământu­lui, fără grija de a-i restitui ceea ce i se lua, erau formele semi-coloniale de folosire a for­ţelor de producţie, care au dus ţărănimea muncitoare la sapă de lemn, minată de boli şi mi­zerie, iar pământul în ultima fază de degradare. Intre timp în Rusia — deve­nită prin Marea Revoluţie So­cialistă din Octombrie o ţară so­cialistă sovietică — pedologia se desvoltă şi se lega tot mai strâns de practică. Marele sa­vant sovietic Williams, studiind o serie de probleme fundamen­tale ale pedologiei pe baza ma­terialismului dialectic, a ridi­cat această ştiinţă pe o treaptă nouă, superioară. Lucrările lui Williams şi Kostacev împreună cu ale lui Dokuceaev au dat o contribuţie enormă la transfor­marea socialistă a agriculturii sovietice. Miciurin şi Lîsenko au revoluţionat agrotehnica şi au dat în mâna omului sovietic arma cu care poate stăpâni şi transforma natura, nu numai pentru menţinerea fertilităţii so­lului dar şi pentru sporirea ei neîncetată. Zidul pe care politicienii burghezi din trecut îl ridica­seră între ţara noastră şi U.R.S.S. a contribuit la îm­piedicarea desvoltării ştiinţei pedologice româneşti. Necu­noaşterea cuceririlor pedolo­giei sovietice a provocat alu­necarea pedologiei noastre pe panta agrochimiei. Metodele de cercetare şi concepţia teo­retică pe baza cărora regimul burghezo-moşieresc a permis cercetarea fertilităţii solului, după reforma agrară din 1921 — deoarece pământurile istovite nu mai dădeau moşierilor re­colte asigurat.* — s’au dovedit dela început fără eficacitate. Atât metodele de experimen­tare cât şi concepţiile erau împrumutate dela ştiinţa agro­­geologică şi agrochimică bur­gheză din Occident. Ele erau neştiinţifice, nu puteau sprijini agricultura, nu puteau reface fertilitatea solurilor. Procesul de stricare a structurii soluri­lor a continuat fiind strâns le­gat de sistemul de exploatare capitalistă. Acest lucru este fi­resc deoarece baza economică a societăţii capitaliste consti­­tue o piedică şi în desvoltarea agriculturii, şi a pedologiei ca ştiinţă folositoare agricul­turii. Aceasta se vede şi as­tăzi în agricultura capitalistă unde se desfăşoară din plin procesul de degradare accen­tuată a solului şi sărăcire în ritm grăbit a ţărănimii munci­toare. In 150 de ani de ex­ploatare agricolă capitalistă în Statele Unite ale Ame­­ricii peste 40 milioane hec­tare au fost exploatate până la totala epuizare. Pedologia şi agronomia americană s’au dovedit incapabile să reme­dieze răul şi nici în viitor nu vor fi în stare să o facă, aşa cum declară Benett, unul din vestiţii agronomi americani: „Noi nu vom putea reînvia a­­cest sol“. Caracterul reacţionar, idea­list al pedologiei burgheze, studierea izolată a factorilor care condiţionează formarea solului, ignorarea acţiunii o­rbului în această direcţie, falsa lege a randamentelor descres­­cânde, (după care fertilitatea ar descreşte în mod fatal, pe mă­sura exploatării pământului) îm­piedică să se ajungă la rezul­tate practice în sensul dirijării conştiente după voia şi trebuin­ţele omului a proceselor de transformare a solului cu sco­pul de a ridica productivitatea. După ce clasa muncitoare aliată cu ţărănimea muncitoare a preluat în mâinile sale con­ducerea ţării noastre şi pe mă­sura însuşirii şi aprofundării cuceririlor ştiinţei sovietice, problema restabilirii şi desvol­­tării fertilităţii solurilor noa­stre stoarse de exploatarea barbară a moşierimii, a de­venit una din problemele fun­damentale în construcţia so­cialistă a agriculturii de la noi. Rezolvarea acestei probleme este mult uşurată prin punerea în practică a prevederilor pri­mului nostru Plan Cincinal, a Planului de electrificare, prin ajutorul preţios pe care Parti­dul Muncitoresc Român şi Gu­vernul ţării îl acordă cercetă­rilor ştiinţifice şi în acest do­meniu. Complexul Dokuceaev- Kostacev-Williaims este de doi ani introdus la Staţiunile Ex­perimentale ale Institutului de Cercetări Agronomice. Rezul­tatele, marcate prin recolte superioare și sigure se cons­tată de pe acum. Acest com­plex este pe cale de a fi in­trodus la gospodăriile agricole de stat și la unele gospodării agricole colective. In regiunea Canalului Dunăre-Marea Nea­gră, acest complex se aplică sub conducerea unui colectiv al Academiei R.P.R. pe o su­prafaţă de circa 90.000 hec­tare. In regiunea Ialomiţa un alt colectiv al Academiei lucrează la problema zonării producţiei agricole,­­repartiţia culturilor In raport cu solul, clima şi fac­torii economici regionali cei mai favorabili) problemă esenţială în agricultura socialistă planifi­cată. Aplicarea îngrăşămintelor, folosirea solelor b­erbate (tar­lale cu ierburi) cu ierburi pe­rene (ierburi care trăiesc şi pot fi folosite mai mulţi ani), asola­­mentele pe termene lungi de 8—10 ani, crearea perdelelor de protecţie şi a bazinelor de apă, asigură recolte superioare, împiedică dezastrul secetei, per­mit desvoltarea nestânjenită a creşterii vitelor, menţin buna structură a solului, transmit îm­bunătăţit pământul, generaţiilor viitoare. Prin Planul Cincinal şi Pla­nul de electrificare, pedologiei noastre — care are în­ regimul de democraţie populară toate condiţiile de desvoltare — i se dau noi sarcini: 2.500.000 hec­tare de terenuri erodate (stri­cate de ape sau de o lucrare neraţională a pământului) şi de­gradate trebuesc redate agri­culturii, câteva sute de mii de hectare terenuri inundate şi mlăştinoase trebuesc date in folosinţă pentru culturi specia­le. Prin asigurarea bazei ener­getice în agricultură, aşa cum este prevăzut în Planul de e­­lectrificare a ţării, irigaţiile se vor putea aplica metodic şi sistematic. Pedologia noastră mână în mână cu agrotehnica şi agro­­biologia, cu concursul mecani­zării şi electrificării poate asi­gura recolte sporite de calitate superioară fără a secătui pă­mântul. Luptând împotriva concep­ţiilor pseudo-ştiinţifice burghe­ze în care au fost siliţi să bâj­­bâie până nu de mult, fon­­dându-şi cu convingere gândi­rea şi munca pe ştiinţa marxist­­leninistă, folosind experienţa sovietică, lărgind şi adâncind discuţiile principiale asupra principalelor probleme de cer­cetare şi organizare şi mai ales legându-se strâns de practica agricolă , pedologii noştri vor obţine în scurtă vreme rezul­tate pozitive. Secţia de pedologie de pe lângă Institutul Agronomic din Bucureşti înfiinţată anul acesta trebue să urmărească în primul rând ţeluri agrotehnice, ferin­­du-se cu grijă de a nu păşi greşit pe drumul agrochimiei sau agrogeologiei. Deasemeni secţia de pedologie din Comi­tetul Geologic trebue să-şi schimbe orientarea pe baza noilor cuceriri ale ştiinţei so­vietice, să se apropie mai mult de agronomie. Este necesar ca secţiunea să fie întărită cu mai multe cadre de microbiologi şi agrotehnicieni. In faţa noastră stă măreţul exemplu al Uniunii Sovietice care a reuşit să dubleze recol­tele de cereale faţă de 1917 iar după 1946 să sporească suprafaţa însămânţată cu 25 de milioane hectare. Pedologii noştri sunt datori să aprofundeze ştiinţa sovietică, să fie la curent cu noile cuce­riri ale acestei ştiinţe care se desvoltă necontenit prin discu­ţii libere, prin urma criticii şi autocriticii. Deja ştiinţa bur­gheză pedologii noştri nu au ce învăţa, decât meşteşugul de a părădui milioane de hectare. Va trebui să se ţină seama de modificările propuse nu de mult de marele savant sovietic Lîsenko, pentru perfecţionarea complexului Dokuceaev-Kosta­­cev-Williams. Urmând pilda co­legilor sovietici, pedologii noş­tri trebue să-şi plaseze câmpu­rile de experienţă în gospodă­riile agricole de stat şi colec­tive, să se apropie de oamenii muncii, care vor deveni şi ei cu siguranţă, ca şi colhoznicii sovietici, pedologi, agrotehnici­­eni, agrobiologi. Noi şi toată lumea trebue să învăţăm deja marea ştiinţă so­vietică pentru că ea este cea mai înaintată şi pentru că este pusă în slujba nobilei lupte pen­tru pace, pentru făurirea feri­cirii celor ce muncesc. Ştiinţa sovietică ne ajută şi ne dă un strălucit exemplu pen­tru desvoltarea propriei noastre ştiinţe. Orice încercare de a descon­sidera sau a micşora însemnă­tatea ştiinţei sovietice pentru noi, nu poate fi calificată decât ca o lovitură vrăjmaşă dată cauzei păcii şi Independenţei Patriei noastre, cauzei progre­sului şi socialismului. Oamenii de ştiinţă sovietici luptă fără odihnă împotriva im­perialiştilor americani aţâţători la război. Ideile şi sentimentele de pace, prietenie, colaborare între popoare, străbat operele lor. Oamenii de ştiinţă din ţara noastră trebue să le urmeze şi în această direcţie exemplul. Ştiinţa în R.P.R. legată de viaţă, de practică, are perspec­tive nelimitate de a se înălţa, fiindcă primeşte ajutorul direct al Uniunii Sovietice, pentru că clasa muncitoare şi Partidul Muncitoresc Român sprijină progresul ştiinţei puse în slujba păcii şi socialismului. SCÂNTEIA Plecarea din Capitală a ambasadorului R. P. Bulgaria Marţi la amiază a părăsit Capi­­cu­lara plecând, la Sofia, ambasado- Ui rul R P. Bulgaria. Boris Manolov, „ La plecare, d-sa a fost salutat pe ga de membri al Corpului Diplo­­st malic ai ţărilor prietene in frunte p», S. I Kavtaradze, ambasadorul liniii Sovietice, reprezentanți ai Isterului Afacerilor Externe,­rsonalul Ambasadei R. P. Bul­­k­a, membri ai coloniei bulgare reprezentanți ai presei. (Ager­­­s). Consfătuire cu directorii şcolilor de partid de şase luni in zilele de 26 şi 27 Februa­rie a avut loc în localul Uni­versităţii „Ştefan Gheorghiu” a P.M.R. o consfătuire cu di­rectorii şi directorii de studiu ai celor 14 şcoli de partid de 6 luni din toată ţara. Au fost ascultate rapoartele directorilor şcolilor din Bacău şi Bucureşti asupra predării şi însuşirii de către elevii din pri­ma serie a obiectelor: „Con­strucţia de partid" şi „Con­strucţia socialistă". Participanţii la consfătuire au ascultat o expunere asupra „Sarcinilor şcolilor de partid în etapa actuală a luptei pen­tru pace şi a construirii bazelor socialismului în ţara noastră”. Cu titlul de împărtăşire a ex­perienţei, participanţii la con­sfătuire au ascultat un referat al directorului de studiu al Uni­versităţii „Ştefan Gheorghiu" asupra metodelor de studiu in­dividual al elevilor şi asupra organizării consultaţiilor colec­tive şi individuale. Consfătuirea a constituit un ajutor preţios în îmbunătăţirea muncii şcolilor de partid în special în ce priveşte îmbună­tăţirea legăturii între proble­mele teoretice şi problemele practice ale conducerii de că­tre partid a construirii socialis­mului în țara noastră. Pregătirea consfătuirii dintre metalurgişti şi petrolişti BOLDEŞTI (dela trimisul no­stru). — Hotărîrea C. C. al P. M­­. R. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la întărirea disciplinei în muncă, înlătura­rea avariilor şi a lipsurilor dela lucru din industria petroliferă prevede ca în cursul lunii fe­bruarie să aibă loc o întâlnire între tehnicienii de la uzinele producătoare de utilaj petrolifer şi tehnicienii şi fruntaşii in pro­ducţie din schelele petrolifere, cu scopul analizării deficienţe­lor tehnice de fabricaţie a utila­jului şi a lipsurilor în mane­vrarea lui. In vederea strângerii mate­rialului documentar un număr de 8 comisii formate din teh­nicieni din industria metalur­gică, electrotehnică și petroli­feră studiază pe teren proble­mele care vor fi desbătute la această reuniune. Din comisii fac parte tehni­cieni și ingineri dela uzinele „Sovrommetal’-Reşiţa, 1 Mai- Ploeşti, Mecanico-Navală-Brăila, Steagul Roşu-Oraşul Stalin, Dinamo-Bucureşti, 23 August- Bucureşti, etc. Comisiile s’au deplasat în cursul zilei de ori la diferite sonde din schela Boldeşti, cer­cetând felul în care funcţio­nează utilajul pe care industria noastră metalurgică şi electro­tehnică îl trimite schelelor pe­trolifere. La sonda 703, unde lucrează echipa maiştrilor sondori Ologu Dumitru, Dosaru Vasile şi Vi­­şan Romulus, s-a constatat că din cauza motoarelor tip Di­namo care se încălzesc prea repede, este nevoie să intre în funcţie a doua pompă, pentru a da putinţă motorului să se ră­cească şi să fie din nou pus la punct. Acest lucru îngreu­nează munca echipelor la sonde, pierzându-se timp preţios din producţie. Asemenea situaţii au fost semnalate şi la sonda 705. Comisia care a lucrat la sonda 702, sondă în foraj, s-a ocupat de cercetarea calităţii garniturilor de foraj pe care le furnizează uzinele Sovrommetal Reşiţa şi 1 Mai-Ploeşti. Pretutindeni, tehnicienii me­talurgişti conlucrează strâns cu muncitorii şi tehnicienii petro­lişti, adunând un material pre­țios pentru consfătuire. Un cămin de copii în oraşul Vaslui In urma propunerilor unui cămin de copii în localitate. El grup de deputati al Sfatului va fi deschis în apropierea gră- Popular al oraşului Vaslui,­dinii publice într’o clădire spa- Comitetul Execuţi’- a luat mă­­ttoasă şi va adăposti 60 copii sur­ pentru înființarea unui ai oamenilor muncii. RADIO — Joi RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I, 5,55. Radio jur­­nal, 7,30 citirea articolului de fond din ziarul „Scânteia”, 13,02 Buletin de ştiri şi revista presei, 14,00. Cronica medicală, 15,30. Radio jurnal, 16,50. Uvertura „Carnavalul Roman” de Berlioz, 17,10. Curs de limba rusă, 17,30. Emisiune muzicală pentru copii, 22,20. Solişti români: Ion Voicu, 22,40. Ansamblul Macedo-Român, 23,30. Radio jurnal. RADIO BUCUREŞTI I. 18,10. Pagini de humor în operele com­pozitorilor, 18,30. Emisiune pentru tineret, 19,00. Piese pentru acor­deon şi balalaică, 19,15. Emisiunea Comitetului Permanent pentru A­­părarea Păcii din R.P.R., 19,45. Muzică populară­­ românească in­terpretată de orchestra de muzi­­că populară a M. A. X. RADIO ROMANIA ȘI RADIO . iii—■—■'»»am'.'xjM'jiMM BUCUREŞTI II, 18,00. Muzică populară românească, 18,15. Sfa­turi şi îndrumări agricole, 19,00. Concert al orchestrei simfonice a Comitetului de Radio-; dirijor Alfred Alessandrescu ; solistă : Rhea Sylvia Starck. In program: Simfonia a II-a de Mihail An­­dricu (In prima audiţie). Con­certul în la major pentru vioară şi orchestră de Mozart, solistă Rhea Sylvia Starck; „Idila lui Siegfried” de Wagner; Poemul Patriei de Şostakovici (cor şi or­chestră), 20,20. Coruri populare, 21.35 Chopin, poet al pianului. 18,30 — 22,00. Postul pe 32,4 m. Postul pe 25 m. şi Radio Ro-O­mânia Liberă pe 48,3 m. emit pen­­tru străinătate.. RADIO TIMIŞOARA 18,27— 21,30. Emisiune pentru naţionali­tăţile conlocuitoare din R.P­ R. 1 Martie 1951 Începutul anului 1945. Sub loviturile zdrobitoare ale glo­rioaselor oşti staliniste, Ger­mania hitlerista se apropie cu paşi repezi de prăbuşire in aceste zile. un avion mis­terios aterizează la Berlin Din avion coboară doi americani cu paşapoarte portugheze, pri­miţi cu mult Interes şi cu ple­căciuni de slugă de către hit­­lerişti. Ce caută la Berlin, In plin război, doi americani ? Filmul răspunde pas cu pas la această întrebare. Cei doi gentlemani cu paşapoarte portugheze, un senator cu purtări grosolane şi un spion rafinat, sunt trimişii Wall-Street-ului. Wall­ Street-­ul n’a fost niciodată în război cu Germania hitleristă. Cu o ex­cepţională putere de demasca­re, în scene scurte, sugestive, lovind direct la ţintă, filmul marelui regizor sovietic Mihail Romra arată limpede CM­S sunt autorii războaielor. El scoate la lumină monstruoasa şleahtă a miliardarilor ameri­cani, cei care văd în război o afacere rentabilă, aducătoare de uriaşe supraprofituri şi care astăzi, ca şi în trecut, încearcă să-şi sporească avuţiile înecând omenirea în sânge. Scena în care grosolanul se­nator primeşte, într-o poziţie de lacheu, directivele a doi mag­naţi americani, desvălue esenţa întregii politici a imperialis­mului american care se hotă­răşte în birourile capitonate ale proprietarilor de trusturi şi pe care trumanii, achesonii, dul­­lessii, o pun apoi în practică, conform cu ordinele stăpânilor lor. In ce constă „misiunea se­­cretă” pe care o primeşte se­natorul de la cele două odioase figuri de trustmant, al căror cinism bestial este zugrăvit a­­tât de expresiv în scenele fil­mului ? Mergând pe linia adevărului istoric, cunoscut astăzi de toa­tă lumea, şi folosind chiar e­­pisoade de documentar, filmul lui Romra arată ce a însemnat Germania hitleristă pentru magnaţii din Wall­ Street, o maşină de război, la confecţio­narea căreia au participat ei înşişi, pentru distrugerea U­­niunii Sovietice. Până în ulti­mele clipe ale războiului, aşa cum se vede clar din acţiunea rimului. Imperialiştii ameri­cani au încercat să concentre­ze grosul forţelor hitleriste îm­potriva armatelor sovietice, ceea ce a făcut ca trupele lui Eisenhower şi Montgomery, care la un moment dat se re­trăgeau în debandadă în faţa ofensivei generalului hitlerist von Rundstaedt, în Ardeni, să ocupe apoi, în pas de plimbare, oraşele germane, fără să mai întâmpine rezistenţă. Impetuoasa înaintare a arma­telor sovietice a răsturnat însă calculele imperialiştilor, încă din acele zile, când popoarele din întreaga lume vedeau cu bucurie şi nădejde că se apro­pie ziua mult aşteptată a păcii, monştrii omenirii puneau la cale un al treilea război, deoa­rece al doilea război mondial, aşa cum spune într-una din sce­nele filmului Churchill, nu-şi atinsese scopul urmărit de im­perialişti : distrugerea Ţării Socialismului. Senatorul din filmul Iui Romra este trimis la Berlin pentru a aranja păstrarea po­tenţialului războinici al Germa­niei şi pentru a face ca paten­tele industriei de război ger­mane să ajungă în mâini sigu­re, adică în mâinile monopoli­­ştilor americani.» Deosebit de sugestiv este e­­pisodul care înfăţişează întâl­nirea între trimisul Wall­ Street­­ului şi magnaţii industriei de război germane. întâlnirea a­­ceasta, desfăşurată în castelul faimosului miliardar Krupp, îţi dă imaginea clară a monstruoa­sei cârdăşii între patronii trus­turilor, care îşi strâng mâinile peste capul popoarelor, mânaţi de aceleaşi interese­ de jaf. Foarte clar reiese din film rolul de lachei jucat de hitle­­rişti, care prin bestialitatea lor erau cele mai potrivite unelte care să execute planurile mon­struoasei cârdăşii între impe­rialiştii americani şi cei ger­mani. Filmul lui Romm dovedeşte într’un mod evident că actua­la politică a Imperialiştilor a­­mericani, care reînarmează as­tăzi pe hitlerişti şi refac Indus­tria de război a Germaniei Oc­cidentale, continuă de fapt po­litica pe care au dus-o înainte de război şi pe care au conti­nuat să o ducă cu neruşinare prin tot felul de „misiuni se­crete" şi în timpul războiului, nu numai împotriva Uniunii Sovietice ci şi împotriva pro­priului lor popor. Foarte importantă este de­­asemeni şi „misiunea“ încre­dinţată de­ către magnaţii din Wall­ Street celui de al doilea „portughez” sosit la Berlin, spionul american Harvey. In vreme ce senatorul prelua pa­tentele Industriei de război germane, Harvey prelua deja serviciul de spionaj hitlerist lista agenţilor hitlerişti din Bal­cani printre care figurează la loc de cinste numele călăului Rankovici. Încă de atunci im­perialiştii puneau la cale nu­meroase acţiuni de spionaj, sa­botaj şi comploturi antipopu­lare care au fost demascate şi sdrobite rând pe rând, în ulti­mii ani, de popoarele din ţările de democraţie populară. Filmul lui Komm cuprinde nu numai o clară şi profundă demascare a urzitorilor de răz­boaie. El arată totodată mili­oanelor de spectatori imaginea forţelor imense, care în frunte cu oamenii sovietici, luptă pen­tru pace. Zugrăvind chlorul de neuitat al Masei Gluhova, agenta ser­­viciului sovietic de contraspio­naj, care în însăşi bârlogul hit­­leriştilor, în mijlocul unei per­­manente primejdii de moarte,­­îşi slujeşte Patria până la ca­păt, cu un eroism de zi de zi, filmul scoate deasemeni în re­lief figuri luminoase cum sunt cei doi comunişti germani, care îşi duc munca în adâncă ilegalitate, sau aviatorul ame­rican care refuză să se facă complice la „misiunea secretă” a celor doi emisari imperialişti.­Idela nobilă care-i uneşte pe toţi aceştia. Idela păcii trai­nice intre popoare, răsună cu o vigoare deosebită in scenele finale ale filmului, care înfăţi­şează Ziua Victoriei, la Mosco­va, la Londra şi New York şi care dau o minunată imagine a dragostei de pace a popoare­lor.Filmul „Misiunea secretă” este o vigilentă şi înflăcărată chemare la luptă antiimperia­­listă, pentru pace şi o armă de­osebit de eficace în demascarea aţâţătorilor la război. El trebue văzut şi popularizat de fiecare partizan al păcii din ţara noa­­stră. Cronica filmului „Misiunea secretă“ (Cinematografele: Scala, Capitol, Marna, Unic, Izbânda, Lyra, Moţilor, Arta, Odeon, Dacia) Un nou film sovietic „Sovromfilm” va prezenta în curând, pe ecranele cinemato­grafelor din ţara noastră filmul artistic tehnicolor „Descoperito­rul tainelor sborului” (Jukov­­ski), o nouă producţie a stu­dioului „Mosfilm”. Filmul „Descoperitorul taine­lor sborului”, turnat în regia lui V. Pudovkin după scenariul semnat de A. Granberg, redă activitatea marelui savant rus Nicolai Egorovici Jukovski, care a studiat şi enunţat pentru pri­ma dată teoria aero­dinamicii. Filmul arată caracterul şi fondul ştiinţific al lucrărilor lui Jukovski, şi ajută în acelaş timp pe spectatori să pătrundă în tainele creaţiei ştiinţifice, să vadă cu ochii lor cum marele savant rus a luptat pentru per­fecţionarea descoperirilor sale. Opera lui Jukovski a fost în­cununată de succes şi s-a bucu­rat de adevărată preţuire după instaurarea regimului sovietic, care a transformat-o intr’un bun al poporului. Sfârşitul filmului ilustrează forţa aviaţiei sovietice, parte integrantă din puternicul scut al păcii pe care-l constitue Ar­mata Sovietică. (Agerpres). Nr. 1977 La examenele de Stat în toate facultăţile şi Insti­tutele noastre de învăţământ su­perior se desfăşoară în prezent prima sesiune din acest an a Examenelor de Stat. După ce comisiile au exa­minat din timp lucrările de di­plomă prezentate, s’a trecut la examinarea candidaţilor din Bazele Marxism-Leninismului, materie obligatorie pentru orice specialitate. Examinatorii ur­măresc să stabilească în ce mă­sură candidaţii şi-au însuşit noţiunile de bază ale marxism­­leninismului şi în ce măsură ştiu să aplice teoria marxist­­lenintetă la problemele prac­tice ale construirii socialismu­lui din ţara noastră precum şi la problemele de politică inter­naţională. In general candidaţii se pre­zintă acum mai bine pregătiţi decât cei de anul trecut. Din răspunsurile lor se poate vedea că au acordat atenţie studiului marxism-leninismului, că au ci­tit în mare parte materialul bi­bliografic indicat şi că sunt la curent cu problemele actuale economico-politice interne şi internaţionale. Candidata Cristea Luiza, absolventă a Facultăţii de Fi­lologie a Universităţii „C. I. Parhon” a arătat în mod just care este rolul clicii de asa­sini Tito-Rankovici, ca unealtă mârşavă a imperialiştilor ame­ricani şi englezi, aţâţători la un nou război. Un profesor suplinitor, exa­minat la aceeaşi facultate, a ex­pus cu competenţă şi în acelaş timp cu multă căldură învăţă­tura marxist-leninistă despre patriotism şi Internaţionalism proletar. La Institutul de Ştiinţe E­­conomice şi Planificare, o se­rie de candidaţi au răspuns foarte bine despre problemele Planului nostru de electrificare a ţării. Unii au comentat cu pricepere recentul interview al tovarăşului Stalin cu privire la problemele Internaţionale. Unii candidaţi de la Institu­tul de Construcţii au dovedit în răspunsurile lor o însuşire temeinică a problemelor teora­­tice marxist-leniniste. Totuşi printre candidaţi se mai găsesc unii slab pregătiţi şi câţiva cu totul nepregătiţi. Aceasta se datoreşte în primul rând înşişi candidaţilor care nu au depus eforturi suficiente pentru a studia temeinic şi pe de altă parte faptului că mă­surile luate pentru ajutorarea candidaţilor înainte de examen nu au fost pretutindeni în totul aplicate. In sesiunea din iunie va trebui să se ţină seama nea­părat de experienţa dobândită acum.

Next