Scȃnteia, martie 1952 (Anul 21, nr. 2286-2311)

1952-03-01 / nr. 2286

Nr. 2286 T«». _ Şedinţa Secţiunii de Ştiinţe Medicale a Academiei R. P. R. La Academia R.P.R., a avut loc Vineri­­după amiază a doua şedinţă lărgită orga­nizată de Secţiunea de Ştiinţe Medicale a Academiei R. P. R., în vederea expunerii bogatelor învăţăminte culese de membrii delegaţiei noastre medicale care a vizitat recent Uniunea Sovietică. In această şe­dinţă, acad. V. Mârza, ministrul Sănă­tăţii, conducătorul delegaţiei, a expus re­feratul intitulat: „Cum îmbină institutele ştiinţifice medicale sovietice activitatea teoretică cu cea practică“ — referat alcă­tuit în colaborare cu acad. M. Ciucă, prof dr. I. Ardeleanu, dr. M. Nasta, prof. B Menkes, dr. P. Penciu şi dr. M. Lack. Vorbitorul a arătat că după victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie în Uniunea Sovietică a luat naştere o ştiinţă nouă, necunoscută în ţările capitaliste, ştiinţa organizării sanitare. Medicina sovietică a legat strâns ştiinţa de practică. Ştiinţa sovietică învaţă pe cer­cetătorii de pretutindeni că numai acea ştiinţă se poate numi progresistă, care ser­veşte interesele poporului, care este strâns legată de practică, de viaţă. Acad. V. Mârza a expus apoi pe larg rezultatele strălucite pe care le-a dat în Uniunea Sovietică aplicarea unificării spital-policlinică. Prin această­­reformă s'a obţinut ridicarea nivelului profesional al medicilor. Totodată, s’a realizat forma or­ganizatorică, datorită căreia s’a putut aplica în modul cel mai fructuos in medi­cină, concepţia pavloviană. In continuare, vorbitorul a comunicat numeroase învăţăminte trase de delegaţia noastră în ce priveşte,planificarea activi­tăţii medicale. Au fost expuse numeroase cazuri con­­crete pe care delegaţia noastră le-a cu­noscut în cursul acestei vizite şi care ilus­trează colaborarea strânsă ce există în medicina sovietică între ştiinţă şi practică. Vorbitorul a­ relevat rezultatele deosebite obţinute în combaterea unor epidemii, în prevenirea bolilor pe marile şantiere, în probleme de higienă, ale alimentaţiei, etc. Boli cum au fost tifosul exantematic, ma­laria, bolile venerice, sunt azi în U.R.S.S. aproape lichidate. Mortalitatea şi morbi­ditatea scad an cu an. Nicăeri în lume nu există o organizare a deservirii medico-sanitare a poporului atât de desăvârşită, nicăeri în lume nu există o astfel de ştiinţă a ocrotirii sănă­tăţii, ştiinţă cu cercetări bogate, cu expe­rienţă vastă, care elaborează lucrări de cea mai mare însemnătate nu numai pentru U.R.S.S., ci şi pentru întreaga omenire. După ce a subliniat că în ţara noastră, datorită grijii permanente a partidului şi guvernului şi ajutorului frăţesc al marii Uniuni Sovietice, organizarea ocrotirii să­nătăţii publice şi ştiinţa medicală sunt în plin progres, acad. V. Mârza a spus în încheiere : „Nu vom precupeţi nici un efort pentru a obţine noi realizări în domeniul sanitar, pentru consolidarea marii reforme a uni­ficării spitalelor, pentru noi succese în munca ştiinţifică, succese pe care să le punem în slujba patriei noastre, construc­toare paşnică a unei vieţi noi. Recunos­cători pentru primirea caldă şi frăţească ce ni s’a făcut în Uniunea Sovietică, pen­tru ajutorul neprecupeţit ce ni s’a dat pen­tru a ne documenta în toate domeniile ştiinţei medicale, ne angajăm faţă de par­tidul nostru drag şi faţă de conducătorul nostru iubit, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, că vom face ca toată munca noastră să fie călăuzită de acel ţel pe care marele Pavlov l-a exprimat în cuvintele: „Orice acţiune aşi întreprinde, mă gândesc totdeauna şi în primul rând să-mi servesc cu toate­ for­­ţele patria“. (Agerpres). RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ „Mişcarea de eliberare naţională a po­poarelor din ţările coloniale şi dependen­te“, astfel este intitulat articolul de fond din Nr. 9 (173) — apărut la 29 Februarie 1952 — al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară­­“, organ al Bi­roului Informativ al­ Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Articolul arată că uriaşa amploare a luptei de eliberare naţională a popoarelor din ţările coloniale şi dependente este una din particularităţile caracteristice ale si­tuaţiei internaţionale actuale. Această luptă dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, că are loc un proces de degradare a sistemului colonial al imperialismului. Articolul arată pe bază de fapte şi exem­ple că lupta din diferite colonii şi ţări de­pendente se bucură de simpatia şi sprijinul oamenilor muncii din toate ţările, stârnind ura sălbatică a imperialiştilor şi­ a lachei­lor lor socialişti de dreapta. Partidele co­muniste şi muncitoreşti din metropole dau un sprijin activ popoarelor din colonii şi din ţările dependente în lupta acestora pentru eliberarea lor naţională. . .. In încheiere, articolul subliniază că che­zăşia succesului luptei revoluţionare a po­poarelor din colonii şi semicolonii o con­­stitue răspândirea largă a ideilor atotbirui­toare ale lui Lenin­ Stalin, folosirea bogatei experienţe revoluţionare a Uniunii Sovie­tice, a Chinei noi, a ţărilor de democraţie populară. Lupta intransigentă şi mereu crescândă împotriva asupririi imperialiste este calea sutelor de milioane de oameni ai muncii din ţările coloniale şi dependente spre libertate, independenţă naţională şi pace. Articolul redacţional „Noi crime ale a­­gresorilor americani în Coreea" arată că imperialiştii americani folosesc arme bac­teriologice împotriva poporului coreean. Aceste noi fărădelegi ale cotropitorilor im­perialişti stârnesc indignarea şi mânia tu­turor oamenilor cinstiţi din lume. Popoare­le condamnă mârşavul război bacteriologic deslănţuit de agresorii americani în Co­reea, cer încetarea lui şi pedepsirea crimi­nalilor de război.­­ Sub titlul colectiv „Massele populare luptă activ pentru menţinerea şi consolida emum mmw.wwiaisi uhhwszkjiw g­rea păcii“ sunt cuprinse informaţii din Franţa, Mexic, India, Italia, Elveţia şi O­­landa despre desfăşurarea luptei pentru pace în aceste ţări. In acest număr, Otto Grotewohl, pre­şedinte al C.C. al Partidului Socialist Unit din Germania, semnează articolul „Lupta patrioţilor germani pentru unitatea Ger­maniei, pentru alegeri pe întreaga Germa­nie“. Otto Grotewohl demască planurile militariste ale­ guvernului de la Bonn, arată că mişcarea poporului german pentru o Germanie unită, iubitoare de pace, demo­cratică, are un caracter de massă. Numai după semnarea tratatului, de pace — arată Grotewohl — Germania va deveni un stat suveran și egal în drepturi, vor fi lichidate toate planurile de remilitarizare a Germa­niei occidentale, iar Germania­ va deveni din nou un stat unitar. Ziarul mai publică articolul lui C. H. Hermansson, membru în Biroul Politic al Partidului Comunist din Suedia, intitulat „Avântul mişcării pentru pace în Suedia“. In ultimul an — arată articolul — s-au pro­dus numeroase evenimente care au arătat unui mare număr de oameni din Suedia necesitatea unei lupte active pentru pace şi independenţă naţională. In ţară creşte voinţa masselor largi populare de a se îm­potrivi politicii americane de război şi şantaj. Un mare impuls a dat mişcării pen­tru pace din Suedia Congresul Partizani­lor­ Păcii din ţările nordice, care a avut loc la sfârşitul anului trecut la Stockholm. In lupta pentru pace, Partidul Comunist din Suedia, scrie Hermansson, se va situa pe poziţiile de luptă înaintate. John Goli­an , membru în Comitetul Po­litic al Comitetului Executiv al Partidului Comunist al Marii Britanii, scrie un arti­col despre sărăcirea oamenilor muncii din ţările capitaliste din pricina militarizării economiei. Acest număr mai cuprinde articolul „Conferinţa istoricilor polonezi“, semnat de Roman Werfel, redactor ş­ef al revistei teoretice şi politice a C.C. al P.M.U.P. „Nowe Drogi“, „Note politice“, de Jan Marek, grupajul de informaţii „In parti­dele comuniste şi muncitoreşti", precum şi diverse alte materiale. SCÂNTEIA Cu prilejul comemorării marelui scriitor rus N. V. Gogol Cu prilejul comemorării a 100 ani de la moartea marelui scriitor rus, N. V. Gogol, Biblioteca Centrală a Sfatului Popular al Capitalei organizează astăzi Sâmbătă 1 Martie, ora 18:30, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, din str. Ba­­tiştei nr. 14, o consfătuire cu cititorii pie­sei „Revizorul“ de N. V. Gogol. ★ Comitetul pentru sărbătorirea centena­rului lui N. V. Gogol organizează, între 3-9 Martie, o serie de spectacole în ca­drul cărora se va prezenta filmul „Panto­­fiorii ţarinei”. Această producţie a stu­dioului sovietic din Alma Ata, realizată după nuvela lui N. V. Gogol, va rula la cinematografele Arta, N. Bălcescu, Cul­tural şi Lumina. (Agerpres). Noi manifestări sportive­ internaţionale în Capitală Sala de sporturi C.C.F.S.-Floreasca din Capitală va găzdui astăzi şi mâine două noi manifestări sportive internaţionale. Reprezentativa de haltere a Republicii Cehoslovace se va întâlni astă seară, în­cepând de la orele 19, cu reprezentativa de haitere a Republicii noastre Populare. Duminică dimineaţa, cu începere de la orele 10, se va desfăşura întrecerea dintre reprezentativa de lupte a Republicii Cehoslovace şi reprezentativa ţării noastre. Aceste întâlniri sportive constitue un nou prilej de întărire a prieteniei dintre poporul cehoslovac și poporul nostru. Radioficarea oraşului Câmpulung In cadrul acţiunii de radioficare ce se desfăşoară pe întreg cuprinsul patriei noa­stre, în oraşul Câmpulung din raionul Muscel a fost pusă de curând în funcţiune o staţie de radio-amplificare. In casele oamenilor muncii din oraş au fost instalate până acum 620 difuzoare, urmând ca în curând să mai fie puse în funcţiune încă un număr de 350 difuzoare. N. BADESCU-MITU corespondent voluntar PE URMELE SCRISORILOR NEPUBLICATE „Est© duşman de clasă la Hurezani, dar nu la Filiaşi" Un corespondent voluntar ne aducea acum câtva timp la cunoştinţă că la Sfatul popular al raionului Hurezani, regiunea Gorj, s-a strecurat în postul de şef al secţiei financiare chiaburul Ilarie Gălcescu. El a comis numeroase abuzuri şi a dovedit prin diferite manifestări că este un duşman făţiş al gospodăriilor colective. „Cum se poate tolera ca acest chiabur să mai rămână măcar o singură zi în func­ţia de răspundere pe care o deţine ? Cum se poate duce o politică fiscală de clasă, pentru îngrădirea chiaburimii, cu un astfel de şef la secţia financiară a sfatului popular al raionului 7“ , întreba cores­pondentul. La această scrisoare, Comitetul regional de partid Gorj, căruia i-am înaintat-o, ne-a răspuns că organele locale au înlăturat din funcţie la 1 ianuarie 1952 pe chiaburul Ilarie Gălcescu. Nu a trecut mult şi corespondentul ne-a scris din nou, aducându-ne la cunoştinţă că chiaburul Ilarie Gălcescu a fost într'adevăr scos dela Sfatul popular raional Hurezani, dar... a fost transferat în postul de con­tabil la secţia financiară a Sfatului popular al raionului Filiaşi. Bine au brodit-o organele care s’au ho­­tărît să ia măsuri în acest caz. Vorba co­respondentului : „Este duşman de clasă numai la Hurezani, la Filiaşi nu-i 7“ iVechiul şi noul Gorki Volga, Volga... Nemuritoare pagini a scris despre Volga marele scriitor Maxim Gorki, care s-a născut şi a copilărit pe malurile ei. Slava Volgai au purtat-o deasemeni, peste munţi şi oceane, înaripatele cântece făurite de popor despre „matuşka Volga“ — „maica Volga“. In sufletul poporului rus, Volga trăeşte ca un simbol măreţ al trecutului, prezen­tului, viitorului: de pe malurile Volgai s’au ridicat eroi ca Alexandr Nevski, Kuzma Minin, care au salvat Rusia de pieire în clipele grele : pe Volga, sub zidurile Sta­­lingradului, ostaşii sovietici au scris cu sângele lor o nouă pagină glorioasă în isto­rie şi tot pe Volga se construesc în pre­zent giganticele hidrocentrale de la Kuibî­­şev şi Stalingrad, iar în pr­imăvara aceasta, prin deschiderea canalului Volga-Don, va­poarele de la Moscova vor putea ajunge până la Marea Neagră. ...Am văzut Volga prima oară într’o di­mineaţă geroasă de iarnă, în oraşul Gorki. Mă aflam pe ţărmul înalt, lângă zidurile roşcate ale Kremlinului novgorodean Pri­virile mi s’au abătut asupra unei întinderi de­ un alb pur, ce se topea în zarea lăp­toasă. Beţia nemărginită de alb dădea sen­zaţia deplinei linişti şi neînsufleţiri. Era Volga îngheţată, înzăpezită. Imaginea curgerii necontenite a apelor Volgăi îmi era însă atât de vie în minte din cărţi, din filme — încât mă aşteptam ca din clipă în clipă sbuciumul apelor din adâncuri să spargă crusta de ghiață, iar ochii mei să vadă rostogolirea domoală a valurilor către îndepărtata Caspică. N’au trecut decât câteva clipe și am ză­rit spre orizont, o dâră neagră care înainta în câmpia imaculată. Tovarășul care mă călăuzea mi-a curmat de îndată mirarea : — Da, da... Nici iarna nu se odihneşte bătrâna Volgă... Acela e un vas spărgător de ghiaţă. Atunci când sunt transporturi urgente de făcut, se lansează pe Volga ase­menea vase care croiesc drum pentru o bună bucată de vreme... Şi a adăugat surâzând : (De la corespondentul „Scânteii" la Moscova) — Căci Volga nu e numai fluviul cân­tecelor şi al poeziei, ci totodată cea mai importantă arteră economică din interiorul Rusiei. . CASE MĂRUNTE, IN CARE AU TRAIT OAMENI MARI Străvechiul ■ Nijni Novgorod era un oraş înghesuit, cu străzi şi ulicioare încâlcite în jurul cetăţii Kremlinului de pe malul Vol­găi. Pe Una din aceste ulicioare, într’o casă dărăpănată şi scorojb­ă s a născut Alexei Maximovici Peşkov, acela care sub numele de Gorki — „amarul“ — va dărui omenirii capodopere ca „Mama“, „Viaţa lui Klim Samghin“, „Azilul de noapte“, etc. La vârsta de 4 ani, micul Alioşa Peşkov, în urma morţii tatălui său, a fost adus în casa bunicului — bătrânul Kaşirin. Am vi­zitat această căsuţă măruntă, pitită pe o uliţă, care coboară către Volga. „Dom Ka­şirina“ — Casa lui Kaşirin ! Care locuitor din Gorki, care vizitator al acestui oraş n’a păşit cu emoţie pragul scund al încăperi­lor în care s-au desfăşurat anii „ca o mâzgă cenuşie” ai copilăriei lui Alioşa . Toate lucrurile sunt la locul lor, aşa cum erau pa vremea când trăiau bătrânii Kaşi­­rini, aşa cum au fost zugrăvite de însuşi Gorki în primul volum al trilogiei sale autobiografice. Iată bucătăria întunecoasă şi tristă, cu soba pe care se căţăra adesea Alioşa spre a urmări necontenitele stăzi şi bătăi ale celor din juru-i. Aici, în acest dreptunghi strâmt şi urât, se desfăşura aproape în­treaga viaţă a familiei. Aici dormeau toţi, pe jos, pe sobă, pe laviţe, aici mâncau, aici se certau, aici se încingeau bătăile şi tot aici, rare­ori, se încingeau petrecerile, cântau şi se veseleau ai casei. Din bucătă­rie, două uşi dădeau in celelalte două în­căperi ale casei. Prima — camera bunicu­lui — are o înfăţişare solemnă. Bătrânul, membru de vază în breasla Dolangiilor, şi-a împodobit cu lucruri cât mai de preţ ca­mera „de gală". Aici nu intrau decât bu­nicul şi musafirii săi. Alături se află ca­mera bunicăi — cea mai mică şi cea mai luminoasă, mai dătătoare de speranţă în a­ceastă casă posomorită. Un pat cu un înalt morman de­­perne ocupă aproape întreaga odae. Aici, în patul acesta, micul Alioșa se refugia de bătăile crunte pe care i le „ad­ministrau“ bunicul și unchii săi. Aici as­culta el cu nesaț basmele minunatei lui bu­nici, care — după propria lui expresie — era singura rază de lumină în mijlocul lu­mii aceleia întunecoase. Aici, de la bunica sa, a luat Alioşa primele lecţii de umani­tate, a învăţat să iubească omul — „ce mândru sună acest cuvânt !“ — a învăţat să iubească măreaţa comoară de cântece, poezii şi basme ale poporului, să iubească însuşi poporul care le-a plăsmuit, poporul al cărui suflet n’a putut fi ucis de nicio asuprire, umilire, batjocorire, poporul care a luptat și a învins. ...Tot o casă măruntă, de astă dată pe strada principală a orașului. E alcătuită doar din două încăperi. Aici, în familia gravorului Sverdlov, s’a născut credinciosul tovarăş de luptă al lui Lenin şi Stalin — Iacob Sverdlov. In odaia din faţă era atelierul de gra­vură al bătrânului, în cealaltă odaie trăia toată familia. Fotografii emoţionante evocă anii copilăriei şi tinereţii lui Iacob Sverd­lov petrecuţi în Nijni-Novgorod, primii lui paşi de revoluţionar. In anul 1901, burtăverzimea novgoro­­deană ceruse expulzarea marelui Gorki din Nijni-Novgorod. Iacob Sverdlov a fost printre organiza­torii manifestaţiilor de protest împotriva acestei samavolnicii; o fotografie ni-l în­făţişează — adolescent, cu figura surprin­zător de energică, cu privirea arzătoare — în fruntea uneia din aceste manifestaţii. Iată, într’o vitrină, uneltele de gravură ale tatălui, întrebuinţate de adolescentul laşa Sverdlov la tipărirea manifestelor ile­gale. Alături sunt expuse cărţile pe care le studia pe vremea aceea Sverdlov : „Ca­pitalul“ de Marx, „Situaţia clasei munci­toare în Anglia“ de Engels, „Desvoltarea capitalismului în Rusia“ de Lenin. Şi iată o fotografie care-l arată pe Sverdlov vor­bind muncitorilor de la uzina Sormovo, în anul revoluţionar 1905. Cuvântul lui Sverdlov înflăcăra massele de muncitori. Sormovo a devenit unul din focarele luptei împotriva ţarismului şi burgheziei. Fiecare obiect din această casă modestă vorbeşte­ nu numai de lupta lui Sverdlov, ci şi despre o epocă glorioasă din istoria oraşului care poartă azi numele lui Gorki. Fiecare obiect are un răsunet adânc în inima privitorului... PATRIA „ZIM“-URILOR ŞI A „PORECELOR“ Cine nu cunoaşte elegantele, suplele automobile „ZIM“, ultimul model al pro­ducţiei sovietice de automobile 7 Când le vezi pe şosea îţi par nişte săgeţi care a­­lunecă într’un sbor lin. Cine nu cunoaşte maşinile „Pobeda", care împânzesc nu numai şoselele Uniunii Sovietice, dar şi ale ţărilor de democraţie populară ? Ei bine, patria ,,ZIM“-urilor şi a „Pobedelor” este oraşul Gorki. In Gorki se află una dintre cele mai mari uzine de automobile din întreaga lume — uzina „V. M. Molotov" care se întinde pe o su­prafaţă aproape cât a unui oraş. A­­ceastă uzină a împlinit zilele trecute două­zeci de ani de existenţă. 20 de ani — uzina e tânără, dar ce cale lungă a străbătut în aceste două decenii !... Am stat de vorbă cu muncitori şi con­ducători ai uzinei chiar în preajma aniver­sării. Ei mi-au arătat o fotografie mică — adevărată relicvă de muzeu. Fotografia în­făţişează primele maşini care au ieşit pe porţile uzinei in Ianuarie 1932 : un auto­camion burduhănos — GAZ AA şi un automobil mic, tip „trăsură“ — GAZ­A. De la aceste prime începuturi până la „ZIM“ şi „Pobeda“ — ce cale lungă, jalo­nată pe întreg parcursul, de strălucite bi­ruinţe ! Mulţi dintre muncitorii şi tehnicienii de frunte de azi au muncit odinioară la con­strucţia uzinei. A fost o muncă grea, în­cordată, pe care o însufleţea avântul pri­mului cincinal stalinist. D. Uspenski, bri­gadier din secţia turnătorie, ne-a is­torisit următorul fapt din anii aceia : — Aceasta s’a întâmplat în toamna anu­­lui^ 1930. Ploua de o săptămână fără în­cetare. Intr’o noapte, ne-a trezit din somn vocea răsunătoare a responsabilului nostru de comsomol, Grişa Perehodnikov : „A­larmă ! Eşiţi cu toţii!“ Am năvălit afară din barăci cu ce aveam pe noi. Perehod­nikov — un flăcău voinic, cu părul vâl­­voi— s’a urcat pe un butoi cu fundul răs­turnat şi a strigat: „Tovarăşi! Apa flu­viului înaintează şi ameninţă să inunde toate materialele de construcţie care se află pe nisipul malului. Noi, comsomoliştii, nu putem lăsa să se întâmple aşa ceva !” Am lucrat întreaga noapte, cu apa până la brâu, şi uneori mai sus. Până la re­vărsatul zorilor am cărat departe de pri­mejdie cimentul, pietrele de construcţie, lemnele. Soarele răsărise deasupra orizon­tului când ne-am întins pe mal să ne us­­căm. Nu ne era frig. Ne încălzea ceva mare, izvorît din adâncul sufletului... In anii aceia, secretar al Comitetului regional de partid din Nijni-Novgorod era A. A. Jdanov. El a propus oamenilor muncii din regiune să organizeze o „lună a ajutorului socialist dat construcţiei". Luna a avut loc între 10 Mai — 10 Iu­nie 1931 ; la ea au luat parte peste 57.000 de oameni ai muncii din Nijni- Novgorod și împrejurimi. întreaga re­giune, ca un singur om, a ajutat prin fe­lurite mijloace creşterea uzinei — mândria regiunii. In dese rânduri şantierele au fost vizitate de G. Ordjonikidze, L. Kaganovici şi alţi conducători ai partidului şi guver­nului. La 2 ianuarie 1932 tovarăşul Stalin a trimis un salut care s’a gravat cu litere de foc în inimile constructorilor, munci­torilor şi tehnicienilor uzinei. In acest sa­lut, tovarăşul Stalin îşi exprima speranţa că uzina de automobile va reuşi în scurt timp, şi pe deplin, să înfrângă greutăţile ivite în însuşirea şi desfăşurarea procesu­­lui de producţie, greutăţile legate de în­deplinirea programului de producţie, că uzina de automobile va putea să dea în scurt timp ţării mii şi zeci de mii de ma­şini, necesare economiei naţionale ca ae­rul, ca apa. Sub semnul chemării lui Stalin s-a des­­voltat în uzina „V. M. Molotov“ unul din primele şi principalele focare ale mişcă­rii stahanoviste. Mişcarea stahanovistă de luptă pentru o tehnică înaintată, pentru o cât mai mare productivitate a muncii, a dat minunate roade. In rândurile muncito­rilor uzinei au crescut stahanovişti de frunte — oameni vestiţi ca Alexandr Bu­­sîghin, Elizar Kuratov, Sultan Ibraghi­mov, Striukova, Gheneralovo, Rusakov, Harlamov, etc. In anii de după război, în uzină s’a desfăşurat „întrecerea în adân­cime“ între muncitori, ingineri, brigăzi şi ateliere întregi pentru economii de ma­terii prime şi materiale, pentru calitatea excepţională a fiecărei operaţiuni, etc. Către sfârşitul anului 1951, numărul mun­citorilor din uzină care aveau conturi per­sonale de economii a atins 8000. Tovarăşii din conducerea uzinei cu care am stat de vorbă mi-au înşirat o serie de cifre cu privire­­la istoria celor 20 de ani de existenţă a uzinei, cifre care — singure — vorbesc cât tomuri întregi. In cei 20 de ani, productivitatea muncii a crescut de 7 ori, secţia de construcţii şi experi­mente a uzinei a elaborat 27 modele de automobile de diferite tipuri. Numai în cursul anului 1951, raţionalizatorii şi in­ventatorii din uzină au introdus în procesul de producţie 13.603 propuneri care au dat o economie de 57,8 milioane ruble. Armata raţionalizatorilor uzinei a econo­misit 14 mii tone de metal, 1220 tone combustibil şi 534 mii kw/ore energie electrică. Am vizitat oraşul muncitoresc care s’a ridicat în jurul uzinei. Pe suprafeţe în­tinse se află cartiere largi cu case înalte. In oraş, pe lângă numeroase squaruri şi grădini, se găseşte un parc de cultură şi odihnă care îşi va lărgi suprafaţa până la 90 ha. Oraşul muncitoresc are peste 30 de şcoli, o şcoală tehnică auto-mecanică, o şcoală muzicală, 40 de creşe şi grădiniţe. In mijlocul oraşului se află palatul de cultură V­­. Lenin, înzestrat cu o mare sală de spectacole în care pot încăpea până la 1500 spectatori . Sala are scenă tur­nantă şi alte accesorii necesare spectaco­lelor cu cea mai pretenţioasă montare. ...Stăteam de vorbă cu unul dintre sta­­hanoviştii de frunte ai uzinei, forjatul An­drei Zagornâi. Arătându-mi zidurile ne­sfârşite ale uzinei, oraşul muncitoresc, pa­latul de cultură el mi-a spus : — Iată roadele Puterii Sovietice, iată roadele muncii noastre socialiste, iată roadele politicii lui Stalin. De ele ne bucurăm din plin şi ne străduim să le sporim, să ne înfrumuseţăm necontenit viaţa. Vă urăm şi vouă, prietenii, fraţii noş­tri, să vă creaţi cât mai curând o aseme­nea viaţă... V. BARLADEANU Să oprim mâna ucigaşă a călăilor de la Atena! încercarea de a-i asasina pe Nikos Beloiannis şi pe tovarăşii săi — încercare ce a devenit evidentă mai ales după cere­rea de condamnare la moarte rostită de procurorul tribunalului militar — ,îmi umple inima de mânie şi ură faţă de tră­dătorul guvern monarho-fascist din­tre-Actualul proces intentat lui Nikos Be­loiannis şi eroicilor săi tovarăşi, nu este altceva decât o nouă ediţie a procesului judecat acum două luni. De data aceasta însă, imperialiştii americani, furioşi că ghiarele le-au fost retezate de partizanii păcii, când l-au întemniţat pentru prima oară pe Beloiannis, vor să-şi ucidă prada cu orice preţ. Cererea procurorului regal de condamnare la moarte dovedeşte cu prisosinţă acest lucru. Procesul de la A­­tena face parte din lanţul de ticăloşii ca­racteristice politicii imperialiştilor ameri­cani, care încearcă să sugrume, oriunde Alături de toţi partizanii păcii, de cei pătrunşi de cauza dreaptă pentru care s’a ridicat la luptă poporul grec, protestez din toată fiinţa mea împotriva monstruoasei înscenări judiciare puse la cale de gu­vernul monarho-fascist dela Atena, împo­triva sentinţei ce i se pregăteşte lui Belo­iannis şi tovarăşilor săi, sentinţă care a de-Cu nespusă indignare, am aflat din ziare că în şedinţa recentă a aşa zisului tribunal militar dela Atena s’a cerut pedeapsa cu moartea pentru Nikos Beloiannis şi 11 dintre tovarăşii săi. Noi ştim pentru care motiv imperialiştii americani şi lacheii lor din guvernul grec se grăbesc să-i asasi­neze pe cei mai buni fii ai poporului. Ei vor să comită acest asasinat fiindcă pa­trioţii greci nu fac parte din rândurile ace­lora care se lasă cumpăraţi cu dolari ame­ricani, ci luptă pentru adevăratele interese ale poporului. Ocupanţii americani şi slugile lor de la Cu neruşinare fără seamăn, imperia­liştii din America şi Anglia aţâţă la un nou şi fioros măcel. In toate ţările ocupate de ei şi aflate sub tirania guvernelor vândute imperialiştilor, prigoana împotriva luptă­torilor pentru libertate, dreptate şi pace, ia forme din ce în ce mai odioase. Tot ce este acolo progresist şi cinstit, suferă, sub diferite forme, persecuţia, brutaliza­­rea, închisoarea. Declaraţia recentă a lui Rendis—care a afirmat că sentinţa pregătită de tribunalul militar va fi executată în conformitate cu codul penal — arată intenţia bandei de călăi de a-i omorî rapid pe Beloiannis şi pe tovarăşii săi. Aceasta întrece cel mai oribil cinism, cea mai ticăloasă lipsă de omenie, cea mai sfruntată neruşinare. De ani de zile bravul popor grec, care n’are altă dorinţă decât de a munci paş­nic, liber, geme sub jugul guvernelor re­acţionare, slugi ale imperialiştilor. Călăii monarho-fascişti greci, la ordi­nul imperialiştilor americani, s’au grăbit să târască din nou, în faţa tribunalului militar dela Atena, pe cei mai buni fii ai poporului grec, luptători hotărîţi pentru independenţa şi libertatea patriei lor, iar acum vor să-i ucidă cât mai repede. Am citit şi eu în ziare despre acest mârşav proces şi m’am cutremurat de mâ­nie şi indignare auzind că s’a cerut pe­deapsa cu moartea pentru Nikos Belo­cia şi faţă de stăpânii lui anglo-americani. Acest proces şi condiţiunile în care s’a desfăşurat, arată cât de mare este teama imperialiştilor de forţa mereu crescândă a popoarelor pentru libertate şi pace. Ca iubitor al păcii şi libertăţii, solidar cu lupta patrioţilor greci pentru libertate şi pace, cer anularea procesului criminal ★ ★ ★ au posibilitatea, mişcarea uriaşă a po­poarelor care se opun planurilor lor răz­boinice. Valul crescând al mişcării popoarelor pentru libertate şi pace nu poate fi însă înfrânt prin înscenări judiciare de teapa celei pe care au făcut-o acum călăii de la Atena, la ordinul imperialiştilor. Dorinţa de pace şi liberta­te a popoarelor sunt forţe de nebiruit. Procesul de la Atena şi condamnarea la moarte cerută din ordinul imperialişti­lor sfidează mişcarea pentru pace a poporu­lui grec şi uriaşa luptă pentru pace a lumii ★ ★ ★ venit străvezie după aşazisul rechizitoriu al procurorului, cu scopul de a suprima viaţa lui Nikos Beloiannis şi a tovarăşi­lor săi. Glasul dreptăţii, glasul tuturor oameni­lor cinstiţi este mai puternic decât răgu­­şala şi slugărnicia procurorului unei justi­ţii corupte şi al unui regim odios. Acest ★ ★ ★ Atena nu vor să audă nici glasul de pro­test al mamelor din Grecia, nici plânsetul copiilor pe care mamele nu mai au cu ce-i hrăni. Ei continuă mârşăviile lo­r prin cele mai josnice şi murdare mijloace, se în­clină cu slugărnicie în faţa cismei stăpâ­nilor lor imperialişti ! Monarho-fasciştii din Grecia se tem astăzi mai mult ca oricând de pace. Pen­tru aceasta, ei înscenează noi procese, in­tensifică prigoana împotriva luptătorilor comunişti şi sporesc provocările război­nice. Ca mamă care cunosc şi înţeleg dure­ ★ ★ ★ Unul după altul, eroii care au dus splendida luptă de rezistenţă în timpul nazismului cotropitor, toţi luptătorii cinstiţi şi viteji, iubiţi de poporul grec, care nă­­zuesc un trai liber într’o patrie liberă, sunt supuşi unei prigoane groaznice. La­gărul sinistru al morţii din Macronisos a măcinat o întreagă armată de eroi-luptă­­tori. Acum, tiranii Greciei se pregătesc să ucidă pe alţii: Nikos Beloiannis şi to­varăşii săi de luptă. Sângeroasa extermi­nare a celor mai bravi fii ai Greciei continuă. Guvernul grec, guvern de ucigaşi şi trădători ai poporului, a cerut la porunca Wall­ Streetului şi prin gura procuroru­lui regal, asasinarea dârzului şi eroicului luptător pentru pace şi libertate, Nikos Beloiannis şi a 11 patrioţi greci. Nu există unul din sutele de milioane ★ ★ ★ iannis şi 11 tovarăşi ai săi. La vestea a­­cestei monstruoase înscenări de asasinat, care stârneşte un puternic val de ură şi revoltă în inimile întregii omeniri pro­gresiste, eu, ca muncitor într’o ţară li­beră — care a avut de suferit în trecut de pe urma aceloraşi imperialişti ce su­grumă astăzi Grecia — ridic glasul meu de protest şi cer să fiu oprită mâna călăi­lor care vor să ucidă pe patrioţii greci. Noi, muncitorii, tehnicienii şi funcţio­narii uzinelor „Vasile Roaită“ suntem so­şi salvarea vieţii luptătorilor antifascişti şi partizani ai păcii: Nikos Beloiannis şi tovarăşii săi. Profesor ŞTEFAN VENCOV rector al Institutului Politehnic, membru corespondent al Academiei R.P.R întregi. Ea stârneşte o indignare fără mar­gini în sufletul fiecărui om cinstit şi iubi­tor de pace. Protestez cu toată tăria împotriva sama­volniciei de la Atena şi cer să fie redaţi libertăţii Nikos­a Beloiannis şi ceilalţi 25 tovarăşi ai săi. Călăii trebue să ţină seama de protestele omenirii întregi care iubeşte pacea şi liber­­tatea ! MIHAIL MACAVEI preşedintele Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea glas cere încetarea urmăririi lui Beloiannis şi a tovarăşilor săi de luptă, cere elibera­rea patrioţilor greci din temniţele monarho­fasciştilor. CAMIL RESSU pictor, artist emerit al R.P.R. rea prin care trec acum mamele din Gre­cia, protestez cu energie împotriva mâr­şăviilor judiciare de la Atena. Să preîn­­tâmpinăm pericolul care ameninţă pe cei mai buni fii al poporului grec, ridicând tot mai hotărît glasul nostru de protest ! Să se pună capăt persecuţiei împotriva eroicilor luptători pentru pace, Nikos Be­loiannis şi tovarăşii săi , CRISTINA DUŢU muncitoare filatoare la secţia ringuri F.R.B. de partizani al păcii şi de iubitori ai drep­tăţii, de pe tot întinsul globului pământesc, care să nu fie cuprins de indignare şi scârbă în faţa noului atentat la viaţa bra­vilor luptători pentru libertatea şi indepen­denţa Greciei. Plină de revoltă, de ură sfântă faţă de noua faptă ucigaşă care se pregăteşte în chinuita şi martira Grecie, împotriva pa­trioţilor şi vitejilor fii ai poporului grec, îmi unesc glasul cu cel al milioanelor de oameni care gândesc ca şi mine şi strig : Să înceteze uneltirile călăilor de la Atena ! Să fie eliberaţi bravii luptători pentru bi­nele ţării şi al poporului lor, să fie eliberaţi Beloiannis şi tovarăşii lui, a căror luptă se uneşte cu a tuturor oamenilor iubitori de pace. IRINA RACHIŢEANU-ŞIRIANU artistă emerită a R.P.R. lidari cu lupta poporului grec. Alături de tovarăşii mei de muncă din uzină, alături de întregul popor muncitor din ţara mea, protestez cu energie împotriva acestei noi acţiuni mârşave care urmăreşte să ia viaţa lui Nikos Beloiannis şi a tovarăşilor săi de luptă. MARIN MUSTAŢEA maistru uzinele „Vasile Roaită“ Bucureşti Tare mult s’au bucurat ţăranii muncitor din Buciumi, raionul Baia Mare, când în sat a luat fiinţă un cămin cultural. Acum câtva timp, când la acest cămin cultural a fost adus şi pus în funcţiune un aparat de cinematograf, s’au strâns aproape toţi oamenii din sat. Ei au văzut filmul „Calea colhoznică — calea spre o viaţă fericită“. După film, ţăranul muncitor Bumbuţ Vasile, care a vizitat Uniunea Sovietică, un sat la Buciumi s-a adresat consătenilor săi: „Tovarăşi, a spus el, toate câte le-aţi văzut în acest film, eu am avut fericirea să le văd în Uniunea Sovietică cu ochii mei. Acesta e adevărul. Fericit e traiul ţăranului col­hoznic ! Să luptăm, tovarăşi, să ajungem şi noi această fericire !“ Mult s’a mai minunat de cele văzute în seara aceea la căminul cultural şi ţăranul muncitor Ion Popa, un bătrân cu tâmplele ninse. „Aşa viaţă cum duc colhoznicii so­vietici, mai zic şi eu. Să tot trăeşti ! Câte nu scorneau chiaburii pe seama colhozu­rilor ! Toate câte le-au spus au fost rr.in­­■ciuni. Partidul ne ajută să putem vedea adevărul“. Ţăranii muncitori din Buciumi sunt hotărîţi să păşească şi ei pe calea luminoasă a colhozurilor. ANTON RAHLER corespondent voluntar Pag. 3

Next