Scȃnteia, aprilie 1953 (Anul 22, nr. 2624-2649)

1953-04-01 / nr. 2624

Fag. 2 SCÂNTEIA Lenin şi Stalin despre partidul de tip nou " I . Lenin şl Stalin, marii gânditori şi con­­■oucători al oamenilor muncii, dezvoltând marxismul In mod creator, nu numai că au creat o­ nouă şi­ închegată teorie a revolu­ţiei socialiste, dar au făurit totodată arma puternică a proletariatului pentru Înfăptui­rea revoluţiei şi construirea societăţii so­cialiste — partidul de tip nou. Lenin a arătat că imperialismul este aju­nul revoluţiei socialiste. Epoca Imperialis­mului este epoca ciocnirilor deschise între clase antagoniste, perioada pregătirii for­ţelor pentru răsturnarea burgheziei, pen­tru cucerirea puterii de către proletariat, epoca revoluţiei proletare. Vechile partide social-democrate, edu­cate în spiritul ,,păcii sociale“, care s’au transformat în jalnice anexe ale fracţiuni­­­ior parlamentare, îmbibate de oportunism, erau sortite de însăşi desfăşurarea luptei de clasă să devină o agentură făţişă şi mârşavă a burgheziei in rândurile proleta­riatului. Pentru a duce proletariatul la victorie era nevoie de un partid care să se deose­bească fundamental de vechile partide so­­cial-democrate. Victoria proletariatului — arăta tovarăşul Stalin — este cu neputinţă fără un „partid revoluţionar al proletaria­tului, liber de orice oportunism, intransi­gent faţă de conciliatori şi capitulanţi, re­voluţionar faţă de burghezie şi de puterea ei de stat“. Numai un asemenea stat-major de luptă, un asemenea partid revoluţionar, cuteză­tor, experimentat şi mlădios, în stare să ocolească toate stâncile primejdioase din cale, poate să îndrume toate forţele prole­tariatului şi ale aliaţilor săi spre victorie. Lenin şi Stalin au făurit tocmai un ase­menea partid al revoluţiei sociale, l-au oţe­­lit în lupta pentru răsturnarea puterii mo­şierilor şi capitaliştilor, pentru zdrobirea tuturor duşmanilor clasei muncitoare, l-au înarmat cu o teorie ştiinţifică înaintată şi l-au transformat în cea mai puternică forţă revoluţionară din lume. De o­ uriaşă însemnătate internaţională este lupta desfăşurată de Lenin şi Stalin împotriva oportunismului în toate mani­festările lui in domeniul ideologiei, teoriei, tacticii şi în domeniul principiilor organi­zatorice, este dezvăluirea până la capăt de către Lenin şi Stalin a rădăcinilor oportu­nismului, demascarea fără cruţare a duş­manilor marxismului. Astăzi, când condu­cătorii social-democraţi de dreapta şi bonzii­ reacţionari din sindicate, pe lângă vechiul lor rol de agenţi ai burgheziei,­­ s’au transformat pretutindeni în agentură directă a imperialismului străin, american, îndeplinind cele mai murdare însărcinări în legătură cu pregătirea războiului şi cu lupta împotriva propriilor lor popoare, ră­sună cu o deosebită forţă caracterizarea usturătoare dată de Lenin acestei „aris­tocraţii muncitoreşti“ , „profesionistă, îngustă, egoistă, rigidă, venală, filistină, pătrunsă de spirit imperialist, coruptă de imperialism, pervertită de imperialism...“ Nimicind oportunismul în problemele or­ganizatorice, care încerca să facă din partid o adunătură informă în care să do­mine anarhia şi lipsa de disciplină în do­meniul organizării, Lenin şi Stalin au ară­tat că forţei ideologice a partidului trebue să-i corespundă forţa lui organizatorică. Principiile organizatorice leninist-stali­­niste constitue baza de neclintit a P.C.U.S. Centralismul democratic, disciplina de fier, organizarea, unitatea de voinţă şi acţiune,, neadmiterea fracţiunilor şi grupurilor in partid, întărirea continuă a democraţiei in­terne de partid, primirea individuală în partid, selecţionarea riguroasă şi vigilentă a celor ce intră în partid, curăţirea parti­dului de elemente oportuniste, legătura indisolubilă cu massele, înalta vigilenţă re­voluţionară, critica şi autocritica — acestea sunt principiile fundamentale ale construi­rii partidului de tip nou. Lenin şi Stalin Învaţă partidele comu-­ niste că este necesar să ridice la o mare înălţime calitatea de membru de partid. „Noi trebue să căutăm — spunea V. I. Lenin — să ridicăm mai sus, tot mai sus, mereu mai sus titlul de membru (­e partid şi însemnătatea membrului de partid...“. I. V. Stalin a subliniat în repetate rânduri că porţile partidului trebue să se deschidă numai în faţa celor vrednici, în faţa celor ..mai­ înaintate, celor mai revoluţionare ele­mente ale clasei muncitoare şi ale celor ’■ ce muncesc. Lenin şi Stalin ne-au pus în gardă că­­după cucerirea puterii, partidul trebue să fie şi mai vigilent in apărarea purităţii rân­durilor sale deoarece după cucerirea pu­terii încearcă deobicei să pătrundă in partid elementele mic-burgheze, oportuni­ste, carieriste, puternic ispitite să facă­­ parte din partidul care se află la putere. Experienţa istorică a demonstrat justeţea deplină a genialei învăţături leninist-stali­­niste despre partid. Călăuzindu-se după­­această învăţătură partidele comuniste şi muncitoreşti îşi întăresc şi îşi curăţă râu­­. durii®. In ţara noastră, grupul de devia­­tori, urmărind să slăbească şi să descom­pună Partidul Muncitoresc Român, a des­chis porţile partidului elementelor duşmă­noasă şi străine. Descoperirea şi demas­carea activităţii antistatale şi antipartinice a deviatorilor au dus la întărirea partidu­lui, la creşterea combativităţii şi spiritu­lui de vigilenţă a organizaţiilor sale. Lenin şi Stalin au arătat că partidul în­truchipează unirea mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific. Numai un partid care se călăuzeşte după teoria revoluţio­nară poate să înainteze cu siguranţă şi să ducă după sine clasa muncitoare. Expe­­­­rienţa P.C.U.S. arată ce rol uriaş joacă în activitatea partidelor comuniste teoria re­voluţionară marxist­­leninistă. Victoriile istorice dobândite de partidul lui­ Lenin­ Stalin, de partidele comuniste şi muncito­reşti din China şi din celelalte ţări demo­­crat-populare, creşterea­ considerabilă a forţei şi influenţei partidelor comuniste din ţările capitaliste şi coloniale se datoresc faptului că ele îşi construesc politica lor pe baza cunoaşterii legilor dezvoltării so­ciale şi se călăuzesc în întreaga lor acti­vitate după măreaţa şi« invincibila teorie a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. II Unul dintre meritele istorice cele mai de seamă ale lui I. V. Stalin este de a fi apărat învăţătura leninistă despre partid în lupta împotriva trădătorilor troţ­­chişti, zinovievişti, buharinişti şi altor trădători, de a fi zdrobit pe aceşti duş­mani ai partidului şi de a fi dezvoltat în mod genial învăţătura despre partid, îmbogăţind-o cu teze de o uriaşă însem­nătate pentru mişcarea comunistă mon­dială. Tezele staliniste cu privire la partid şi-au găsit întruchiparea in opera clasică a lui I. V. Stalin „Cursul scurt de istorie a P.C. (b) al U.R.S.S.“ — enciclopedia cu­noştinţelor de bază ale marxism-leninismu­­lui. Fiecare rând din această genială lu­crare a comunismului ştiinţific este plin de învăţăminte ; comuniştii din toate ţă­rile o consideră pe bună dreptate cartea lor de căpătâi. Una dintre tezele a cărei însemnătate tovarăşul Stalin a subliniat-o în repetate rânduri este teza cu privire la caracterul viu şi creator al marxismului. Tovarăşul Stalin a biciuit cu o Ironie nimicitoare pe toţi acei care consideră marxismul ca o culegere de dogme, ca un catehian pentru bucheri, talmudişti şi tipicari. „Pentru a-ţi însuşi teoria marxist-leni­­nistă trebue să înveţi înainte de toate să faci deosebire între litera şi esenţa ei“ — scria I. V. Stalin. A-ţi însuşi esenţa teo­riei marxiste şi a învăţa să aplici această teorie la diferitele condiţii ale luptei de clasă a proletariatului — iată sarcina pe care o trasează comuniştilor marele Stalin. Ce însemnătate uriaşă are această indi­caţie stalinistă, a arătat-o de asemenea ex­perienţa partidelor comuniste şi muncito­reşti din ţările democrat-populare, care au condus proletariatul la victorie şi la in­staurarea regimului democrat-popular în noile condiţii istorice create de victoria Uniunii Sovietice în cel de al doilea război mondial. A lua in considerare particulari­tăţile perioadei de trecere din aceste ţări şi a se sprijini pe teza de nezdruncinat a leninismului, după care indiferent de for­ma de organizare de stat a puterii populare esenţa ei va fi totdeauna aceeaşi: dicta­tura proletariatului — iată ceea ce ne-au învăţat Lenin şi Stalin, dând astfel un imens ajutor tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti. De neuitat este indicaţia tovarăşului Stalin că oportunismul nu se exprimă în­totdeauna prin negarea directă şi făţişă a teoriei marxiste, că uneori oportunismul se manifestă prin încercări de a se agăţa de anumite teze ale marxismului, care nu mai sunt valabile datorită condiţiilor istorice noi, de a le preface in dogme pentru a frâna astfel dezvoltarea teoriei şi a miş­cării revoluţionare. Istoria P.C.U.S. demonstrează în chip viu necesitatea zdrobirii oportunismului în mişcarea muncitorească ca una din cele mai importante condiţii ale victoriei revo­luţiei proletare şi ale dictaturii proletaria­tului. Ea ne învaţă să demascăm neobosit şi cu cea mai mare energie chipul odios al leaderilor social-democraţi de dreapta şi al agenturii imperialiste titoisto-fasciste afiliate la internaţionala trădătorilor. Tovarăşul Stalin ne-a învăţat că fără o luptă intransigentă împotriva duşmanilor din propriile rânduri partidul nu poate menţine unitatea şi disciplina in rândurile sale, nu-şi poate îndeplini rolul de orga­nizator şi conducător al revoluţiei, de con­structor al noii societăţi. „Nu se poate admite —­ arăta I. V. Stalin — ca în statul-major conducător al clasei munci­toare să-şi găsească joc scepticii, oportu­niştii, capitulanţii, trădătorii. A duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva bur­gheziei, având capitulanţi şi trădători în propriul tău stat-major, în propria ta for­tăreaţă, înseamnă a te afla în situaţia unor oameni prinşi între două focuri". I. V. Stalin ne-a învăţat că nu se poate socoti ca un fapt întâmplător că troţchiştii, buhariniştii şi ceilalţi duşmani interni ai partidului au sfârşit prin a deveni agenţi ai serviciilor de spionaj imperialiste, spi­oni, sabotori, diversionişti, trădători de ţară. Acest înţelept avertisment al lui Stalin este confirmat şi prin experienţa mişcării muncitoreşti după cel­ de al doilea război mondial — descoperirea şi zdrobirea comploturilor din România, Ungaria, Polo­nia, Cehoslovacia, Bulgaria, Albania. Stre­curarea agenturii lor în partidele comu­niste şi muncitoreşti pentru a submina par­tidul dinăuntru este una din metodele favo­rite ale imperialiştilor. Toate acestea scot la iveală cu o forţă deosebită însemnătatea luptei intransigente pe care partidele co­muniste şi muncitoreşti, călăuzite de expe­rienţa încercatului Partid Comunist al Uniunii Sovietice şi de înalta vigilenţă stalinistă, au dus-o şi o duc împotriva duş­manilor de orice fel strecuraţi în rându­rile lor. Cea mai mică manifestare de în­găduinţă sau moli­ciune în această pri­vinţă prezintă un pe­ricol pentru partid. Indicaţiile tovarăşu­lui Stalin cu privire la însemnătatea vitală a criticii şi autocri­ticii pentru partidul revoluţionar, ascuţi­mea cu care el a pus de atâtea ori in gardă pe comunişti împotriva ameţelii de pe urma succeselor, împotriva înfumurării şi a culcării pe lauri care duc la tocirea simţului politic şi a vigilenţei sunt salva­toare pentru partidele comuniste. In sfârşit, unul dintre cele mai însem­nate învăţăminte care rezultă din drumul istoric parcurs de partidul lui Lenin-Stalin este acela că fără a avea legături largi cu massele şi fără a le întări neîncetat, fără a fi gata nu numai să înveţe massele dar şi să înveţe de la ele, partidul clasei mun­citoare nu poate fi un partid cu adevărat de massă, in stare să ducă după sine mi­lioanele de oameni ai muncii. „Partidul — spune I. V. Stalin — piere dacă se închide în propria sa găoace îngust partinică, dacă se rupe de masse, dacă se acoperă cu praful birocratismului“. Legătura strânsă cu massele — iată secretul invincibilităţii partidelor comuniste şi muncitoreşti. Indicaţiile geniale date de I. V. Stalin în istorica cuvântare la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. cu privire la datoria partidelor comuniste şi democratice de a ridica steagul libertăţilor democratice şi al independenţei naţionale aruncat peste bord de către burghezie, ca şi tezele sale re­marcabile cu privire la caracterul larg de­mocratic al mişcării contemporane pentru pace, constitue pentru toate partidele co­muniste şi muncitoreşti un măreţ program de luptă pentru atragerea masselor de mi­lioane în lupta activă pentru pace, demo­craţie şi socialism. III Congresul al XIX-lea al P.C.U.S., eve­niment de importanţă istorică mondială, a arătat lumii întregi imensa forţă şi vita­litate a partidului lui Lenin-Stalin — con­structorul comunismului. Statutul P.C.U.S., adoptat de Congres, generalizează experienţa organizatorică ex­trem de bogată a partidului, dezvoltă şi perfecţionează formele şi metodele muncii de partid şi le concretizează potrivit noilor sarcini ale construcţiei comunismului. Partidul lui Lenin-Stalin, rămânând ferm credincios principiilor sale organiza­torice, nu a transformat niciodată într'o dogmă, într'un sistem fixat odată pentru totdeauna, formele organizatorice şi meto­dele muncii de partid ; stând neclintit pe poziţiile marxismului creator, el ne-a dat o înaltă pildă de modul cum trebue stabi­lite formele organizatorice şi metodele de muncă in deplină concordanţă cu particu­larităţile situaţiei istorice date şi sarcinile politice care decurg din acea situaţie. Deniala lucrare a tovarăşului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ a trasat măreţul program al construirii comunismului în U.R.S.S. Sta­tutul P.C.U.S. reprezintă o puternică armă organizatorică pentru mobilizarea partidu­lui, a comuniştilor, in vederea îndeplinirii acestui program măreţ. Comuniştii sunt oameni de o structură deosebită — spunea tovarăşul Stalin. El a înarmat pe comunişti cu ştiinţa de a se orienta în orice situaţie, el i-a învăţat să nu manifeste nici măcar umbră de panică atunci când lucrurile încep să se complice, i-a oţelit in lupta împotriva oricăror greu­tăţi. Noul Statut al P.C.U.S. sporeşte rolul de avangardă al membrilor de partid în construirea comunismului, combativitatea lor în lupta împotrivă lipsurilor în viaţa şi munca organizaţiilor de partid. Pentru partidele comuniste şi muncitoreşti din ţă­rile de democraţie populară, care conduc opera de construire a socialismului, Sta­tutul P.C.U.S. este un exemplu de felul cum trebue ridicată capacitatea de luptă a organizaţiilor de partid, cum trebue ac­tivizată Întreaga massă a membrilor de partid, cum trebue ridicată răspunderea lor pentru cauza partidului. Pentru Partidul Muncitoresc Român, ca şi pentru toate partidele comuniste şi mun­citoreşti, Statutul P.C.U.S. reprezintă un nesecat izvor de tărie şi energie revolu­ţionară. El învaţă pe comunişti să înţe­leagă şi mai profund însemnătatea titlului de membru de partid, îi învaţă să aibă o atitudine intransigentă faţă de lipsuri, să păzească neîncetat unitatea partidului, să nu se mulţumească numai cu recunoaşte­rea liniei partidului, ci să o şi traducă activ în viaţă, să întărească disciplina de partid, să desfăşoare larg critica şi autocritica şi să ducă o luptă hotărîtă împotriva oricăror manifestări de gâtuire a criticii de jos, să întărească legăturile cu massele, să fie vi­gilenţi în orice sector de muncă şi în orice situaţie. Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. a sub­liniat cu o deosebită vigoare însemnătatea muncii ideologice, definind-o ca o sarcină primordială a partidului. Marxism-leninis­­mul se statornicește și se întărește in lupta neîmpăcată împotriva ideologiei burgheze. Orice îndepărtare de la ideologia socialistă sau denaturarea ei contribue la întărirea ideologiei burgheze. Reamintirea acestei teze leniniste are o însemnătate cu totul deosebită pentru partidul nostru, ca şi pen­tru celelalte partide comuniste şi munci­toreşti din ţările democrat-populare, în care lupta de clasă pe frontul ideologic are un caracter ascuţit. De aceea, ofensiva neîntreruptă împotriva ideologiei duşmane, demascarea neobosită a ideologiei imperia­liste, puse lu­ slujba politicii americane agresive de jefuire şi înrobire a popoare­lor, descoperirea la vreme şi stârpirea in­fluenţei ideologiei duşmane în orice do­meniu, in economie, în ştiinţă, in litera­tură, in artă, munca ideologică de zi cu zi pentru călirea politică şi teoretică a cadre­lor de partid — constitue o sarcină primor­dială a tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti. In raportul său la Congresul al XlX-lea al P.C.U.S., tovarăşul G. M. Malencov a subliniat necesitatea de a dezvolta spiritul combativ şi vigilenţa în munca­ ideologică. „Acolo unde slăbeşte atenţia faţă de pro­blemele ideologice — arată tov. Malencov — se creează un teren propice pentru reîn­vierea concepţiilor şi ideilor ostile nou­ă. Pe sectoarele muncii ideologice care din­­tr’o cauză sau alta dispar din câmpul vi­zual al organizaţiilor de partid, în care conducerea şi influenţa partidului slăbeşte, încearcă să pună mâna oameni străini nouă...“. Partidul Comunist, făurit şi educat de Lenin şi Stalin, este puternic prin faptul că în întreaga sa activitate se călăuzeşte după teoria marxist-leninistă. Ideile lui Lenin şi Stalin sunt invincibile pentru că exprimă mersul înainte al istoriei. IV­ Astăzi, când marele Stalin nu mai este printre noi, steagul marxist-leninismului continuă să fie purtat înainte de puter­nicul şi gloriosul Partid Comunist al Uniu­nii Sovietice, în frunte cu încercata sa con­ducere , şi aceasta constitue pentru comu­niştii şi oamenii muncii din lumea în­treagă un izvor nesecat de încredere şi bărbăţie în luptă. Istoria nu cunoaşte un alt partid politic care să fi jucat un rol atât de uriaş în destinele ţării sale şi al întregii lumi ca partidul lui Lenin­ Stalin. Niciodată poli­tica unui partid nu s-a bucurat de un spri­jin a­tât de nelimitat din partea întregului popor, din partea celor mai largi masse muncitoare din lumea întreagă. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice reprezintă un model înalt pentru toate par­tidele comuniste şi muncitoreşti. El a fost primul partid de tip nou, primul partid care a organizat victoria revoluţiei proletare, victoria socialismului. Astăzi P.C.U.S. este partidul care conduce cu succes gigantica operă de construire a comunismului în U. R.S.S. Tocmai de aceea şi este atât de mare şi de nelimitat devotamentul şi ata­şamentul partidelor comuniste şi muncito­reşti din toate ţările faţă de Partidul Co­munist al Uniunii Sovietice şi conducerea sa leninist-stalinistă. Steagul roşu al in­ternaţionalismului proletar va uni şi mai puternic mişcarea revoluţionară şi munci­torească internaţională in jurul partidului lui Lenin-Stalin — prima şi glorioasa ei „Brigadă de şoc“. A Întări şi de acum înainte partidul, a păzi ca lumina ochilor unitatea partidului, a educa pe membrii de partid în aşa fel încât ei să-şi contopească voinţa lor cu voinţa şi năzuinţele partidului, a întări şi mai mult legăturile partidului cu massele, a educa pe comunişti şi pe toţi oamenii muncii în spiritul unei înalte vigilenţe po­litice, în spiritul intransigenţei şi fermi­tăţii în lupta împotriva duşmanilor interni şi externi . Iată nepreţuitele învăţă­minte pe care toate partidele comuniste şi muncitoreşti le trag din cuvântările to­varăşilor G. M. Malencov, L. P. Beria şi V. M. Molotov în faţa catafalcului lui Iosif Vissarionovici Stalin. .■întărirea continuă a partidului şi apro­pierea lui cât mai mare de modelul pe care-l constitue pentru toate partidele co­muniste P.C.U.S. — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — este principala chezăşie a succesului în lupta pentru socialism şi pentru pace“. Pe acest drum merge cu fermitate şi ho­­tărîre Partidul Muncitoresc Român. Pentru partidul nostru, ca şi pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti, sluji­rea cu un devotament nemărginit a inte­reselor poporului, care vrea pace şi urăşte războiul, lupta hotărîtă pentru a nu îngădui un nou măcel mondial şi a asigura con­struirea paşnică a unei vieţi fericite , con­stitue o datorie sfântă şi o obligaţie de prim ordin. Astăzi, când cei mai înverşunaţi duşmani ai păcii şi libertăţii popoarelor turbează de furie văzând imensa dragoste şi autori­tate de care se bucură în rândurile a sute de milioane de oameni din lumea întreagă partidul lui Lenin-Stalin şi celelalte partide comuniste, când duşmanii uneltesc şi pun la cale noi crime împotriva popoarelor — partidele comuniste îşi consolidează le­găturile cu massele, le ridică vigilenţa re­voluţionară şi hotărîrea de luptă şi le insuflă încredere în victorie. Mai mult ca oricând, oamenii muncii din lumea întreagă simt cu o deosebită forţă ce reazim puter­nic şi sigur constitue pentru ei partidul lui Lenin-Stalin şi Uniunea Sovietică. Hotărî­­rile luate de C.C. al P.C.U.S. şi de Gu­vernul Sovietic în scopul asigurării unei conduceri normale şi juste a vieţii ţării ex­primă marea forţă şi vitalitate a P.C.U.S.. hotărîrea lui de neclintit de a duce cauza lui Lenin şi Stalin la triumful deplin. învăţătura leninist-stalinistă despre par­tid este călăuza în acţiune a partidelor co­muniste şi muncitoreşti — baza de neelinpt a victoriilor lor in lupta pentru pace, pen­tru democraţie, pentru socialism. (Articol publicat in „PENTRU PACE TRAINICA, PENTRU DEMOCRATIE POPULARA !" Nr. 13 (22­). I. CHIŞINEVSCHI secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român Muzeul şi laboratorul şcolii DEVA (de la corespondentul nostru) Vacanţă de vară din 1952 era pe sfârşite. In cancelaria şcolii din satul Apaldul de Sus, profesorii şi învăţătorii ţineau şedin­ţă. Se discutau mijloacele prin care­ în noul an şcolar elevii vor putea primi, in afară de cunoştinţele predate la lecţii, învăţături practice, legate de viaţă. Cu acest prilej, profesorii şi învăţătorii au făcut, printre altele, şi propunerea de a se trece la ame­najarea unui muzeu şi a unui laborator al şcolii. A venit şi prima zi de şcoală ! Ea a fost în acelaş timp şi primul pas pe calea rea­lizării hotărîrilor luate în şedinţa consiliu­lui pedagogic. Zi de zi, planurile prindeau­­viaţă. S-au format — pe clase — cercuri ale tinerilor naturalişti. Grupuri de elevi au confecţionat din lut şi carton material didactic pentru lecţiile de geografie. Alte grupuri au adunat colecţii de minerale şi insecte, au lipit cu grijă plantele în ier­bare. Cercul tinerilor fizicieni a construit o staţie de telegraf Morse, o sonerie elec­trică, etc. Cu sprijinul comitetului exe­cutiv al sfatului popular al comunei a fost construit laboratorul. S’a trecut apoi la amenajarea muzeului şi laboratorului. In noul muzeu au apărut colecţii de plante, seminţe, peşti, diferite roci, foto­grafii, etc. S'au amenajat, deasemeni, col­ţuri vii unde se pot urmări fazele de dezvoltare a unei plante, acţiunea dăună­torilor — adică a insectelor şi ciupercilor — asupra diferitelor plante, diferite specii de fluturi, colecţii de ouă, planşe cu păsări şi clasificările respective. Au fost aranjate vitrine ca, de pildă „Printre lo­cuitorii pădurilor“, unde au fost expuse animale împăiate, şerpi, Insecte, etc. Pentru procurarea materialului didac­tic, profesorii şi învăţătorii şcolii din Apaldul de Sus au folosit de multe ori îndrumările date în publicaţiile de specia­litate, cum ar fi revista „Natura“, revista „Ştiinţă şi Cultură“,etc. Pentru o mai bună organizare a muzeu­lui şi laboratorului, conducerea şcolii a cerut — şi a primit — sprijinul muzeului din Sibiu, al unor întreprinderi din raionul Serpeş, al gospodăriilor agricole colective şi al gospodăriilor agricole de stat din raion cât şi al comitetului de părinţi al şcolii. De la începutul acţiunii de amenajare a muzeului şi laboratorului şcolii din Apal­dul de Sus au trecut multe luni. Acum, la această şcoală muzeul şi laboratorul s-au transformat în ajutoare preţioase ale cadrelor didactice şi elevilor. Aci se ţin unele lecţii, se fac experienţe, etc. Pentru a lărgi orizontul elevilor, profesorii şi în­văţătorii de la şcoala din Apaldul de Sus au organizat deasemeni excursii în cursul cărora se studiază flora şi fauna, excursii la gospodăriile agricole colective, la gos­podăriile agricole de stat. Revista presei Mai multă atenţie întrecerii patriotici în campania de însămânţări! Organele de presă regionale şi raionale au de îndeplinit un rol important în mo­bilizarea oamenilor muncii din agricultură pentru executarea însămânţărilor de pri­măvară la vreme şi în bune condiţii, pen­tru obţinerea unei recolte bogate. Ele tre­bue să popularizeze metodele agrotehnice sovietice, iniţiativele şi succesele fruntaşi­lor în muncă, să răspândească experienţa câştigată de organizaţiile de partid, de co­mitetele executive ale sfaturilor populare care îndrumă şi conduc cu succes massele în lupta pentru reuşita campaniei de însă­mânţări. Totodată, organele de presă tre­bue să combată practicile înapoiate, nepă­sarea şi tărăgănarea în îndeplinirea sarci­nilor, atitudinea de gură-cască a unor or­gane de îndrumare — atitudine care în­lesneşte uneltirile duşmanului de clasă, înainte şi după apariţia Hotărîrii guver­nului şi partidului din 6 Februarie a.c. cu privire la muncile agricole de primă­vară, ziarele „Dobrogea Nouă“-Constanţa, „Lupta Moldovei“-Iaşi, „Flacăra Roşie“­­Arad şi „Steagul Roşu“-Bârlad au publi­cat mai multe informaţii şi scrisori privind succesele obţinute în pregătirea şi începe­rea campaniei de însămânţări, precum şi sfaturi agrotehnice. Ziarele „Dobrogea Nouă“ şi „Steagul Roşu“ au publicat unele materiale în care s-au străduit să prezinte felul cum organizaţiile de bază şi sfaturile populare se preocupă de orga­nizarea întrecerii socialiste şi a întrecerii patriotice. Ziarul „Steagul Roşu“ a pu­blicat la rubrica „Viaţa de partid“ un plan de muncă al unei organizaţii de bază pri­vind pregătirea şi desfăşurarea campaniei agricole de primăvară. In toate aceste ziare s-au publicat chemări la întrecere socialistă şi patriotică. In unele articole au fost criticate lipsurile unor organe de partid şi de stat şi ale unor organe de con­ducere ale S.M-T. şi gospodăriilor agricole de stat. Astfel, ziarul „Lupta Moldovei“ a publicat articole ca „Ce face conducerea S.M.T.-Iugani ?“, „Să fie lichidate forma­lismul şi superficialitatea în munca orga­nizaţiei de bază din comuna Ruginoasa !". Trebue spus că, totuşi, aceste ziare locale nu s-au preocupat cu toată răspunderea de felul cum sunt înfăptuite sarcinile impor­tante puse de Hotărîrea guvernului şi par­tidului din 6 Februarie a. c. Astfel, zia­rele „Flacăra Roşie“-Arad, „Lupta Mol­­dovei“-Iaşi şi „Dobrogea Nouă“-Constanţa nu au urmărit felul cum se desfăşoară munca în sectorul gospodăriilor ţără­neşti individuale. Ziarele locale n’au analizat temeinic munca organizaţiilor de bază şi a­ comitetelor executive ale sfatu­rilor populare comunale spre a le arăta lipsurile şi a le ajuta să le înlăture. In general, citirea acestor ziare lasă impresia că redacţiile înregistrează mai mult sau mai puţin spontan ceea ce se petrece, în loc să urmărească pe baza unui plan pro­priu felul cum sunt îndeplinite sarcinile puse de Hotărîrea guvernului şi partidu­lui şi să contribue efectiv la realizarea lor. Hotărîrea guvernului şi partidului pune în faţa organizaţiilor de partid şi a sfatu­rilor populare sarcina organizării unei te­meinice munci politice de massă, a organi­zării întrecerii socialiste in unităţile socia­liste şi a întrecerii patriotice între ţăranii muncitori pentru executarea la vreme şi în bune condiţii agrotehnice a îm­sămânţărilor. Lipsite de îndrumare şi orientare din partea comitetelor regionale de partid, re­dacţiile ziarelor locale nu s’au străduit să descopere şi să popularizeze larg iniţiati­vele şi experienţa organizaţiilor de par­tid, a comitetelor executive ale sfaturilor populare, a comitetelor de întreprindere şi a fruntaşilor în organizarea întrecerii so­cialiste şi patriotice. Ele au mers pe linia celei mai uşoare rezistenţe, publicând che­mări la întrecere întocmite de multe ori în mod formal, birocratic. Lucrul acesta este oglindit de înseşi materialele publicate în coloanele acestor ziare. Astfel, în acelaş număr (204) al zia­rului „Steagul Roşu“- Bârlad, în care or­ganele de partid şi de stat din raionul Panciu sunt criticate pentru că în raionul respectiv nu s-au însămânţat decât 80 ai se publica răspunsul raioanelor Tecuci Bârlad la chemarea la întrecere lansa de raionul Panciu. Dealtfel, unii preş­edin ai comitetelor executive şi şefi ai secţiii agricole ale sfaturilor populare socot­i prin chemări sau răspunsuri întocmite d birou s’au achitat de sarcina organizăr întrecerii patriotice în satele raioanele respective. Preşedintele Comitetului ex cutiv din comuna Căiuţi a chemat la o trecere pe preşedintele Comitetului ex cutiv din Coţofeneşti, luându-şi angaj­mente pentru a căror Îndeplinire deocam­dată n’a făcut nimic şi pe care, după ca­reese din „chemare”, le va îndeplini... o­ganizaţia de bază. Şi în celelalte ziare se pot întâlni cu mări întocmite în mod birocratic. Ziarul „Lupta Moldovei“ subapreciat popularizarea iniţiativelor şi experienţe pozitive din sate. Astfel, în numărul de 25 Martie acoperă sub un titlu nesemnif­cativ („Aşteaptă cu nerăbdare timpi prielnic”) faptul că ţăranii muncitori di Iugani şi Mirceşti s’au chemat la întrecer patriotică cu scopul de a însămânţa la vr­me şi de a obţine recolte sporite şi fapti că peste 600 ţărani muncitori s’au aduns la căminul cultural din Mirceşti, unde a discutat despre întrecerea patriotică şi a chemat toate comunele din raion să lupt pentru o recoltă bogată. Or, asemene fapte trebuiau­­ popularizate, susţinute evidenţiate în faţa tuturor ţăranilor mun­citori din raion, ca, pe baza extinderii io în întregul raion să se dea avânt întreceri între raioane. In ziarele amintite, critica lipsurilor or­ganelor de partid şi de stat, a conduceri­lor unităţilor agricole este necombativă dulceagă, prezentată într’o frazeologii care nu are nimic comun cu critica comu­nistă. In articolul de fond din 22 Martie, zia­rul „Flacăra Roşie“-Arad scrie : „Trebui scoasă în evidenţă în mod deosebit atitu­dinea de complectă nepăsare faţă de însă­mânţări a membrilor Comitetului execu­tiv al Sfatului popular din Seceani, unde însămânţările nici nu au început“. O ase­menea atitudine nu trebue „scoasă în evi­denţă în mod deosebit“, ci trebue con­damnată cu toată asprimea, dar cei ce o manifestă trebue traşi la răspundere. Dealt­fel critica, aşa cum se prezintă ea în ziarul „Flacăra Roşie“, seamănă mai mult cu o bătaie de flori, ceea ce contribue fără îndoială la faptul că în regiunea Arad — aşa cum se scrie dealtfel în acelaş articol de fond —, „mai există încă tovarăşi... care nu acordă atenţia cuvenită organizării însă­­mânţărilor şi bunei lor desfăşurări“. Aceeaşi critică dulceagă se foloseşte şi în paginile ziarelor „Lupta Moldovei“, „Steagul Roşu“, „Dobrogea Nouă“, unde nu se combat cu tărie fapte ce merită să fie înfierate şi unde mai ales nu sunt cri­ticaţi pe nume oamenii care pe scară ierar­hică se găsesc mai sus de şefii de secţii ai comitetelor executive ale sfaturilor popu­­lare raionale. In coloanele ziarelor amintite mai sus nu numai că nu s-au scris materiale spe­ciale de demascare a acţiunilor duşmanu­lui de clasă, dar nici în materialele despre pregătirea campaniei de însămânţări mi se pune această problemă. „Lupta Mol­dovei“ a publicat pe două pagini un raid-anchetă privind pregătirea campaniei de însămânţări, fără a aminti de demasca­rea chiaburilor sabotori. In faţa redacţiilor ziarelor locale se pune cu toată tăria cerinţa de a ridica ne­contenit nivelul materialelor publicate, de a spori vigilenţa pentru a nu se stre­cura greşeli şi confuzii, de a lupta pentru­­traducerea în viaţă a Hotărîrilor partidu­lui şi guvernului. Comitetele regionale de partid au dato­ria să se preocupe cu toată grija de îm­bunătăţirea muncii organelor lor de presă şi să le folosească ca pe urma cea mai as­cuţită în îndeplinirea sarcinilor ce le stau în față. NOTE BIBLIOGRAFICE Probleme de cosmogonie Editura Academiei R.P.R. Cosmogonia, ştiinţa care studiază problema formării Pământului şi a sis­temului solar, iar in forma ei cea mai largă (cosmogonia stelară) problema for­mării stelelor şi a grupurilor de stele din Univers, are o mare însemnătate. O teorie cosmogonică care dă un răspuns ştiinţific la problema formării Pământului constitue o armă a materialismului împo­triva idealismului, pentru dovedirea carac­terului obiectiv al lumii. Importanţa prac­tică a cosmogoniei constă în faptul că ea trebue să dea ipoteze de plecare pentru ştiinţele asupra pământului, cum sunt geo­fizica, geochimia, geologia, în legătură cu chestiunile determinării rezervelor de bo­găţii minerale ale pământului, cu proble­ma cutremurelor, etc. In cosmogonie, ştiinţa sovietică ocupă locul de frunte. Broşura apărută in Editura Academiei R. P. R. sub titlul „Probleme de cosmo­gonie“ cuprinde textele prescurtate ale referatului acad. O. I. Smidt şi cuvântării acad. V. G. Fesencov la Conferinţa din Aprilie 1951, în legătură cu problemele cosmogoniei sistemului solar. In broşură Sunt cuprinse deasemenea o prezentare din partea redacţiei revistei Voprosî Filosofii la cele două articole, precum şi articolele prof. Cucarchin (publicate în „Pravda“ din 11 Decembrie 1951) şi prof. Lebe­­dinschi (din „Izvestia“, 17 Februarie 1952). Lucrările acad. O. I. Smidt şi ale colec­tivului său au dus la crearea unei noi teorii cosmogonice, materialiste, profund fundamentate. Referatul acad. Smidt are două părţi. In prima parte se scoate in evidenţă incapacitatea ştiinţei burgheze de a rezolva problemele mari, principale, ale cosmogoniei. In acelaş timp acad. Smidt arată situaţia ştiinţei cosmogonice în U.R.S.S., realizările şi sarcinile care-i stau în faţă. Partea a doua a referatului este consa­crată expunerii teoriei cosmogonice elabo­rate şi dezvoltate de către acad. Smidt şi colaboratorii săi. Această teorie porneşte dela ipoteza că planetele s'au format prin concentrarea materiei care se afla sub formă de praf şi meteoriţi în jurul Soare­lui. O deosebită importanţă prezintă con­cluziile acad. Smidt asupra faptului că Pământul şi celelalte planete s'au format din corpuri solide reci şi că apoi s’au în­călzit datorită în primul rând descompu­nerii elementelor radioactive. Această teză — a Începutului rece al Pământului — pune probleme cu totul noi tuturor ştiinţelor asupra Pământului şi în primul rând Geologiei, care până acum pleca în explicarea fenomenelor geologice de la ipo­teza că Pământul a fost fierbinte ca lava vulcanilor şi că se răceşte mereu. In articolul său acad. Fesencov critică punctele slabe ale teoriei lui Smidt, opu­­nându-le propriile sale concepţii cosmogo­nice şi subliniază principiul stalinist că teoriile ştiinţifice se dezvoltă şi se îmbu­nătăţesc datorită criticii, că nicio ştiinţă nu se poate dezvolta fără lupta de păreri. In articolele prof. Cucarchin şi Lebe­­dinschi sunt subliniate meritele principale ale teoriei acad. Smidt. Tot din aceste arti­cole reiese mai clar şi mai sistematic care sunt punctele slabe ale teoriei, faptele care cer în mod deosebit noi cercetări. „Succesele obţinute în ultimii­ ani de cosmogonia sovietică — spune prof. Cu­carchin — caracterizează noua etapă a ela­borării problemei originii şi evoluţiei cora­lurilor cereşti. Pentru această etapă este caracteristică trecerea de la ipoteze con­tradictorii la o teorie ştiinţifică fundamen­tată a cosmogoniei“. Ar fi fost preferabil ca aceste două arti­s­cole să fie aşezate la începutul culegerii, deoarece ele sintetizează pe scurt proble­mele principale şi sunt mai accesibile pentru cititorul nespecialist. Trebue semnalate câteva regretabile neglijenţe de editură. O serie de termeni sunt nepotrivit traduşi, ceea ce uneori poate schimba înţelesul unor părţi impor­tante din text (de exemplu, peste tot în broşură e vorba despre „lucrarea“ Acad. O. I. Smidt, deşi Se înţelege că este vorbă nu de o lucrare anumită, in sensul obişnuit, ci de întreaga sa activitate în domeniul cosmogoniei; mai izbitor acest lucru se vede la pag. 39). Deasemenea este neplăcută scrierea diferită a aceluiaşi nume propriu. Broşura este de un interes efectiv atât pentru specialiştii din domeniul ştiinţelor care se ocupă cu Pământul, cât şi pentru un cerc larg de profesori şi învăţători, pentru toţi cei care se preocupă de pro­blemele ştiinţifice şi filosofice ; ea dă un model de dezbatere creatoare a unor pro­bleme vitale ale ştiinţei de pe poziţiile materialismului dialectic. Conf. univ. A. HALANAY, Nr. 2624

Next