Scȃnteia, aprilie 1953 (Anul 22, nr. 2624-2649)
1953-04-01 / nr. 2624
Fag. 2 SCÂNTEIA Lenin şi Stalin despre partidul de tip nou " I . Lenin şl Stalin, marii gânditori şi con■oucători al oamenilor muncii, dezvoltând marxismul In mod creator, nu numai că au creat o nouă şi închegată teorie a revoluţiei socialiste, dar au făurit totodată arma puternică a proletariatului pentru Înfăptuirea revoluţiei şi construirea societăţii socialiste — partidul de tip nou. Lenin a arătat că imperialismul este ajunul revoluţiei socialiste. Epoca Imperialismului este epoca ciocnirilor deschise între clase antagoniste, perioada pregătirii forţelor pentru răsturnarea burgheziei, pentru cucerirea puterii de către proletariat, epoca revoluţiei proletare. Vechile partide social-democrate, educate în spiritul ,,păcii sociale“, care s’au transformat în jalnice anexe ale fracţiuniior parlamentare, îmbibate de oportunism, erau sortite de însăşi desfăşurarea luptei de clasă să devină o agentură făţişă şi mârşavă a burgheziei in rândurile proletariatului. Pentru a duce proletariatul la victorie era nevoie de un partid care să se deosebească fundamental de vechile partide social-democrate. Victoria proletariatului — arăta tovarăşul Stalin — este cu neputinţă fără un „partid revoluţionar al proletariatului, liber de orice oportunism, intransigent faţă de conciliatori şi capitulanţi, revoluţionar faţă de burghezie şi de puterea ei de stat“. Numai un asemenea stat-major de luptă, un asemenea partid revoluţionar, cutezător, experimentat şi mlădios, în stare să ocolească toate stâncile primejdioase din cale, poate să îndrume toate forţele proletariatului şi ale aliaţilor săi spre victorie. Lenin şi Stalin au făurit tocmai un asemenea partid al revoluţiei sociale, l-au oţelit în lupta pentru răsturnarea puterii moşierilor şi capitaliştilor, pentru zdrobirea tuturor duşmanilor clasei muncitoare, l-au înarmat cu o teorie ştiinţifică înaintată şi l-au transformat în cea mai puternică forţă revoluţionară din lume. De o uriaşă însemnătate internaţională este lupta desfăşurată de Lenin şi Stalin împotriva oportunismului în toate manifestările lui in domeniul ideologiei, teoriei, tacticii şi în domeniul principiilor organizatorice, este dezvăluirea până la capăt de către Lenin şi Stalin a rădăcinilor oportunismului, demascarea fără cruţare a duşmanilor marxismului. Astăzi, când conducătorii social-democraţi de dreapta şi bonzii reacţionari din sindicate, pe lângă vechiul lor rol de agenţi ai burgheziei, s’au transformat pretutindeni în agentură directă a imperialismului străin, american, îndeplinind cele mai murdare însărcinări în legătură cu pregătirea războiului şi cu lupta împotriva propriilor lor popoare, răsună cu o deosebită forţă caracterizarea usturătoare dată de Lenin acestei „aristocraţii muncitoreşti“ , „profesionistă, îngustă, egoistă, rigidă, venală, filistină, pătrunsă de spirit imperialist, coruptă de imperialism, pervertită de imperialism...“ Nimicind oportunismul în problemele organizatorice, care încerca să facă din partid o adunătură informă în care să domine anarhia şi lipsa de disciplină în domeniul organizării, Lenin şi Stalin au arătat că forţei ideologice a partidului trebue să-i corespundă forţa lui organizatorică. Principiile organizatorice leninist-staliniste constitue baza de neclintit a P.C.U.S. Centralismul democratic, disciplina de fier, organizarea, unitatea de voinţă şi acţiune,, neadmiterea fracţiunilor şi grupurilor in partid, întărirea continuă a democraţiei interne de partid, primirea individuală în partid, selecţionarea riguroasă şi vigilentă a celor ce intră în partid, curăţirea partidului de elemente oportuniste, legătura indisolubilă cu massele, înalta vigilenţă revoluţionară, critica şi autocritica — acestea sunt principiile fundamentale ale construirii partidului de tip nou. Lenin şi Stalin Învaţă partidele comu- niste că este necesar să ridice la o mare înălţime calitatea de membru de partid. „Noi trebue să căutăm — spunea V. I. Lenin — să ridicăm mai sus, tot mai sus, mereu mai sus titlul de membru (e partid şi însemnătatea membrului de partid...“. I. V. Stalin a subliniat în repetate rânduri că porţile partidului trebue să se deschidă numai în faţa celor vrednici, în faţa celor ..mai înaintate, celor mai revoluţionare elemente ale clasei muncitoare şi ale celor ’■ ce muncesc. Lenin şi Stalin ne-au pus în gardă cădupă cucerirea puterii, partidul trebue să fie şi mai vigilent in apărarea purităţii rândurilor sale deoarece după cucerirea puterii încearcă deobicei să pătrundă in partid elementele mic-burgheze, oportuniste, carieriste, puternic ispitite să facă parte din partidul care se află la putere. Experienţa istorică a demonstrat justeţea deplină a genialei învăţături leninist-staliniste despre partid. Călăuzindu-se dupăaceastă învăţătură partidele comuniste şi muncitoreşti îşi întăresc şi îşi curăţă râu. durii®. In ţara noastră, grupul de deviatori, urmărind să slăbească şi să descompună Partidul Muncitoresc Român, a deschis porţile partidului elementelor duşmănoasă şi străine. Descoperirea şi demascarea activităţii antistatale şi antipartinice a deviatorilor au dus la întărirea partidului, la creşterea combativităţii şi spiritului de vigilenţă a organizaţiilor sale. Lenin şi Stalin au arătat că partidul întruchipează unirea mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific. Numai un partid care se călăuzeşte după teoria revoluţionară poate să înainteze cu siguranţă şi să ducă după sine clasa muncitoare. Experienţa P.C.U.S. arată ce rol uriaş joacă în activitatea partidelor comuniste teoria revoluţionară marxistleninistă. Victoriile istorice dobândite de partidul lui Lenin Stalin, de partidele comuniste şi muncitoreşti din China şi din celelalte ţări democrat-populare, creşterea considerabilă a forţei şi influenţei partidelor comuniste din ţările capitaliste şi coloniale se datoresc faptului că ele îşi construesc politica lor pe baza cunoaşterii legilor dezvoltării sociale şi se călăuzesc în întreaga lor activitate după măreaţa şi« invincibila teorie a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. II Unul dintre meritele istorice cele mai de seamă ale lui I. V. Stalin este de a fi apărat învăţătura leninistă despre partid în lupta împotriva trădătorilor troţchişti, zinovievişti, buharinişti şi altor trădători, de a fi zdrobit pe aceşti duşmani ai partidului şi de a fi dezvoltat în mod genial învăţătura despre partid, îmbogăţind-o cu teze de o uriaşă însemnătate pentru mişcarea comunistă mondială. Tezele staliniste cu privire la partid şi-au găsit întruchiparea in opera clasică a lui I. V. Stalin „Cursul scurt de istorie a P.C. (b) al U.R.S.S.“ — enciclopedia cunoştinţelor de bază ale marxism-leninismului. Fiecare rând din această genială lucrare a comunismului ştiinţific este plin de învăţăminte ; comuniştii din toate ţările o consideră pe bună dreptate cartea lor de căpătâi. Una dintre tezele a cărei însemnătate tovarăşul Stalin a subliniat-o în repetate rânduri este teza cu privire la caracterul viu şi creator al marxismului. Tovarăşul Stalin a biciuit cu o Ironie nimicitoare pe toţi acei care consideră marxismul ca o culegere de dogme, ca un catehian pentru bucheri, talmudişti şi tipicari. „Pentru a-ţi însuşi teoria marxist-leninistă trebue să înveţi înainte de toate să faci deosebire între litera şi esenţa ei“ — scria I. V. Stalin. A-ţi însuşi esenţa teoriei marxiste şi a învăţa să aplici această teorie la diferitele condiţii ale luptei de clasă a proletariatului — iată sarcina pe care o trasează comuniştilor marele Stalin. Ce însemnătate uriaşă are această indicaţie stalinistă, a arătat-o de asemenea experienţa partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările democrat-populare, care au condus proletariatul la victorie şi la instaurarea regimului democrat-popular în noile condiţii istorice create de victoria Uniunii Sovietice în cel de al doilea război mondial. A lua in considerare particularităţile perioadei de trecere din aceste ţări şi a se sprijini pe teza de nezdruncinat a leninismului, după care indiferent de forma de organizare de stat a puterii populare esenţa ei va fi totdeauna aceeaşi: dictatura proletariatului — iată ceea ce ne-au învăţat Lenin şi Stalin, dând astfel un imens ajutor tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti. De neuitat este indicaţia tovarăşului Stalin că oportunismul nu se exprimă întotdeauna prin negarea directă şi făţişă a teoriei marxiste, că uneori oportunismul se manifestă prin încercări de a se agăţa de anumite teze ale marxismului, care nu mai sunt valabile datorită condiţiilor istorice noi, de a le preface in dogme pentru a frâna astfel dezvoltarea teoriei şi a mişcării revoluţionare. Istoria P.C.U.S. demonstrează în chip viu necesitatea zdrobirii oportunismului în mişcarea muncitorească ca una din cele mai importante condiţii ale victoriei revoluţiei proletare şi ale dictaturii proletariatului. Ea ne învaţă să demascăm neobosit şi cu cea mai mare energie chipul odios al leaderilor social-democraţi de dreapta şi al agenturii imperialiste titoisto-fasciste afiliate la internaţionala trădătorilor. Tovarăşul Stalin ne-a învăţat că fără o luptă intransigentă împotriva duşmanilor din propriile rânduri partidul nu poate menţine unitatea şi disciplina in rândurile sale, nu-şi poate îndeplini rolul de organizator şi conducător al revoluţiei, de constructor al noii societăţi. „Nu se poate admite — arăta I. V. Stalin — ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-şi găsească joc scepticii, oportuniştii, capitulanţii, trădătorii. A duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva burgheziei, având capitulanţi şi trădători în propriul tău stat-major, în propria ta fortăreaţă, înseamnă a te afla în situaţia unor oameni prinşi între două focuri". I. V. Stalin ne-a învăţat că nu se poate socoti ca un fapt întâmplător că troţchiştii, buhariniştii şi ceilalţi duşmani interni ai partidului au sfârşit prin a deveni agenţi ai serviciilor de spionaj imperialiste, spioni, sabotori, diversionişti, trădători de ţară. Acest înţelept avertisment al lui Stalin este confirmat şi prin experienţa mişcării muncitoreşti după cel de al doilea război mondial — descoperirea şi zdrobirea comploturilor din România, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Albania. Strecurarea agenturii lor în partidele comuniste şi muncitoreşti pentru a submina partidul dinăuntru este una din metodele favorite ale imperialiştilor. Toate acestea scot la iveală cu o forţă deosebită însemnătatea luptei intransigente pe care partidele comuniste şi muncitoreşti, călăuzite de experienţa încercatului Partid Comunist al Uniunii Sovietice şi de înalta vigilenţă stalinistă, au dus-o şi o duc împotriva duşmanilor de orice fel strecuraţi în rândurile lor. Cea mai mică manifestare de îngăduinţă sau moliciune în această privinţă prezintă un pericol pentru partid. Indicaţiile tovarăşului Stalin cu privire la însemnătatea vitală a criticii şi autocriticii pentru partidul revoluţionar, ascuţimea cu care el a pus de atâtea ori in gardă pe comunişti împotriva ameţelii de pe urma succeselor, împotriva înfumurării şi a culcării pe lauri care duc la tocirea simţului politic şi a vigilenţei sunt salvatoare pentru partidele comuniste. In sfârşit, unul dintre cele mai însemnate învăţăminte care rezultă din drumul istoric parcurs de partidul lui Lenin-Stalin este acela că fără a avea legături largi cu massele şi fără a le întări neîncetat, fără a fi gata nu numai să înveţe massele dar şi să înveţe de la ele, partidul clasei muncitoare nu poate fi un partid cu adevărat de massă, in stare să ducă după sine milioanele de oameni ai muncii. „Partidul — spune I. V. Stalin — piere dacă se închide în propria sa găoace îngust partinică, dacă se rupe de masse, dacă se acoperă cu praful birocratismului“. Legătura strânsă cu massele — iată secretul invincibilităţii partidelor comuniste şi muncitoreşti. Indicaţiile geniale date de I. V. Stalin în istorica cuvântare la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. cu privire la datoria partidelor comuniste şi democratice de a ridica steagul libertăţilor democratice şi al independenţei naţionale aruncat peste bord de către burghezie, ca şi tezele sale remarcabile cu privire la caracterul larg democratic al mişcării contemporane pentru pace, constitue pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti un măreţ program de luptă pentru atragerea masselor de milioane în lupta activă pentru pace, democraţie şi socialism. III Congresul al XIX-lea al P.C.U.S., eveniment de importanţă istorică mondială, a arătat lumii întregi imensa forţă şi vitalitate a partidului lui Lenin-Stalin — constructorul comunismului. Statutul P.C.U.S., adoptat de Congres, generalizează experienţa organizatorică extrem de bogată a partidului, dezvoltă şi perfecţionează formele şi metodele muncii de partid şi le concretizează potrivit noilor sarcini ale construcţiei comunismului. Partidul lui Lenin-Stalin, rămânând ferm credincios principiilor sale organizatorice, nu a transformat niciodată într'o dogmă, într'un sistem fixat odată pentru totdeauna, formele organizatorice şi metodele muncii de partid ; stând neclintit pe poziţiile marxismului creator, el ne-a dat o înaltă pildă de modul cum trebue stabilite formele organizatorice şi metodele de muncă in deplină concordanţă cu particularităţile situaţiei istorice date şi sarcinile politice care decurg din acea situaţie. Deniala lucrare a tovarăşului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ a trasat măreţul program al construirii comunismului în U.R.S.S. Statutul P.C.U.S. reprezintă o puternică armă organizatorică pentru mobilizarea partidului, a comuniştilor, in vederea îndeplinirii acestui program măreţ. Comuniştii sunt oameni de o structură deosebită — spunea tovarăşul Stalin. El a înarmat pe comunişti cu ştiinţa de a se orienta în orice situaţie, el i-a învăţat să nu manifeste nici măcar umbră de panică atunci când lucrurile încep să se complice, i-a oţelit in lupta împotriva oricăror greutăţi. Noul Statut al P.C.U.S. sporeşte rolul de avangardă al membrilor de partid în construirea comunismului, combativitatea lor în lupta împotrivă lipsurilor în viaţa şi munca organizaţiilor de partid. Pentru partidele comuniste şi muncitoreşti din ţările de democraţie populară, care conduc opera de construire a socialismului, Statutul P.C.U.S. este un exemplu de felul cum trebue ridicată capacitatea de luptă a organizaţiilor de partid, cum trebue activizată Întreaga massă a membrilor de partid, cum trebue ridicată răspunderea lor pentru cauza partidului. Pentru Partidul Muncitoresc Român, ca şi pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti, Statutul P.C.U.S. reprezintă un nesecat izvor de tărie şi energie revoluţionară. El învaţă pe comunişti să înţeleagă şi mai profund însemnătatea titlului de membru de partid, îi învaţă să aibă o atitudine intransigentă faţă de lipsuri, să păzească neîncetat unitatea partidului, să nu se mulţumească numai cu recunoaşterea liniei partidului, ci să o şi traducă activ în viaţă, să întărească disciplina de partid, să desfăşoare larg critica şi autocritica şi să ducă o luptă hotărîtă împotriva oricăror manifestări de gâtuire a criticii de jos, să întărească legăturile cu massele, să fie vigilenţi în orice sector de muncă şi în orice situaţie. Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. a subliniat cu o deosebită vigoare însemnătatea muncii ideologice, definind-o ca o sarcină primordială a partidului. Marxism-leninismul se statornicește și se întărește in lupta neîmpăcată împotriva ideologiei burgheze. Orice îndepărtare de la ideologia socialistă sau denaturarea ei contribue la întărirea ideologiei burgheze. Reamintirea acestei teze leniniste are o însemnătate cu totul deosebită pentru partidul nostru, ca şi pentru celelalte partide comuniste şi muncitoreşti din ţările democrat-populare, în care lupta de clasă pe frontul ideologic are un caracter ascuţit. De aceea, ofensiva neîntreruptă împotriva ideologiei duşmane, demascarea neobosită a ideologiei imperialiste, puse lu slujba politicii americane agresive de jefuire şi înrobire a popoarelor, descoperirea la vreme şi stârpirea influenţei ideologiei duşmane în orice domeniu, in economie, în ştiinţă, in literatură, in artă, munca ideologică de zi cu zi pentru călirea politică şi teoretică a cadrelor de partid — constitue o sarcină primordială a tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti. In raportul său la Congresul al XlX-lea al P.C.U.S., tovarăşul G. M. Malencov a subliniat necesitatea de a dezvolta spiritul combativ şi vigilenţa în munca ideologică. „Acolo unde slăbeşte atenţia faţă de problemele ideologice — arată tov. Malencov — se creează un teren propice pentru reînvierea concepţiilor şi ideilor ostile nouă. Pe sectoarele muncii ideologice care dintr’o cauză sau alta dispar din câmpul vizual al organizaţiilor de partid, în care conducerea şi influenţa partidului slăbeşte, încearcă să pună mâna oameni străini nouă...“. Partidul Comunist, făurit şi educat de Lenin şi Stalin, este puternic prin faptul că în întreaga sa activitate se călăuzeşte după teoria marxist-leninistă. Ideile lui Lenin şi Stalin sunt invincibile pentru că exprimă mersul înainte al istoriei. IV Astăzi, când marele Stalin nu mai este printre noi, steagul marxist-leninismului continuă să fie purtat înainte de puternicul şi gloriosul Partid Comunist al Uniunii Sovietice, în frunte cu încercata sa conducere , şi aceasta constitue pentru comuniştii şi oamenii muncii din lumea întreagă un izvor nesecat de încredere şi bărbăţie în luptă. Istoria nu cunoaşte un alt partid politic care să fi jucat un rol atât de uriaş în destinele ţării sale şi al întregii lumi ca partidul lui Lenin Stalin. Niciodată politica unui partid nu s-a bucurat de un sprijin atât de nelimitat din partea întregului popor, din partea celor mai largi masse muncitoare din lumea întreagă. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice reprezintă un model înalt pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti. El a fost primul partid de tip nou, primul partid care a organizat victoria revoluţiei proletare, victoria socialismului. Astăzi P.C.U.S. este partidul care conduce cu succes gigantica operă de construire a comunismului în U. R.S.S. Tocmai de aceea şi este atât de mare şi de nelimitat devotamentul şi ataşamentul partidelor comuniste şi muncitoreşti din toate ţările faţă de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice şi conducerea sa leninist-stalinistă. Steagul roşu al internaţionalismului proletar va uni şi mai puternic mişcarea revoluţionară şi muncitorească internaţională in jurul partidului lui Lenin-Stalin — prima şi glorioasa ei „Brigadă de şoc“. A Întări şi de acum înainte partidul, a păzi ca lumina ochilor unitatea partidului, a educa pe membrii de partid în aşa fel încât ei să-şi contopească voinţa lor cu voinţa şi năzuinţele partidului, a întări şi mai mult legăturile partidului cu massele, a educa pe comunişti şi pe toţi oamenii muncii în spiritul unei înalte vigilenţe politice, în spiritul intransigenţei şi fermităţii în lupta împotriva duşmanilor interni şi externi . Iată nepreţuitele învăţăminte pe care toate partidele comuniste şi muncitoreşti le trag din cuvântările tovarăşilor G. M. Malencov, L. P. Beria şi V. M. Molotov în faţa catafalcului lui Iosif Vissarionovici Stalin. .■întărirea continuă a partidului şi apropierea lui cât mai mare de modelul pe care-l constitue pentru toate partidele comuniste P.C.U.S. — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — este principala chezăşie a succesului în lupta pentru socialism şi pentru pace“. Pe acest drum merge cu fermitate şi hotărîre Partidul Muncitoresc Român. Pentru partidul nostru, ca şi pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti, slujirea cu un devotament nemărginit a intereselor poporului, care vrea pace şi urăşte războiul, lupta hotărîtă pentru a nu îngădui un nou măcel mondial şi a asigura construirea paşnică a unei vieţi fericite , constitue o datorie sfântă şi o obligaţie de prim ordin. Astăzi, când cei mai înverşunaţi duşmani ai păcii şi libertăţii popoarelor turbează de furie văzând imensa dragoste şi autoritate de care se bucură în rândurile a sute de milioane de oameni din lumea întreagă partidul lui Lenin-Stalin şi celelalte partide comuniste, când duşmanii uneltesc şi pun la cale noi crime împotriva popoarelor — partidele comuniste îşi consolidează legăturile cu massele, le ridică vigilenţa revoluţionară şi hotărîrea de luptă şi le insuflă încredere în victorie. Mai mult ca oricând, oamenii muncii din lumea întreagă simt cu o deosebită forţă ce reazim puternic şi sigur constitue pentru ei partidul lui Lenin-Stalin şi Uniunea Sovietică. Hotărîrile luate de C.C. al P.C.U.S. şi de Guvernul Sovietic în scopul asigurării unei conduceri normale şi juste a vieţii ţării exprimă marea forţă şi vitalitate a P.C.U.S.. hotărîrea lui de neclintit de a duce cauza lui Lenin şi Stalin la triumful deplin. învăţătura leninist-stalinistă despre partid este călăuza în acţiune a partidelor comuniste şi muncitoreşti — baza de neelinpt a victoriilor lor in lupta pentru pace, pentru democraţie, pentru socialism. (Articol publicat in „PENTRU PACE TRAINICA, PENTRU DEMOCRATIE POPULARA !" Nr. 13 (22). I. CHIŞINEVSCHI secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român Muzeul şi laboratorul şcolii DEVA (de la corespondentul nostru) Vacanţă de vară din 1952 era pe sfârşite. In cancelaria şcolii din satul Apaldul de Sus, profesorii şi învăţătorii ţineau şedinţă. Se discutau mijloacele prin care în noul an şcolar elevii vor putea primi, in afară de cunoştinţele predate la lecţii, învăţături practice, legate de viaţă. Cu acest prilej, profesorii şi învăţătorii au făcut, printre altele, şi propunerea de a se trece la amenajarea unui muzeu şi a unui laborator al şcolii. A venit şi prima zi de şcoală ! Ea a fost în acelaş timp şi primul pas pe calea realizării hotărîrilor luate în şedinţa consiliului pedagogic. Zi de zi, planurile prindeauviaţă. S-au format — pe clase — cercuri ale tinerilor naturalişti. Grupuri de elevi au confecţionat din lut şi carton material didactic pentru lecţiile de geografie. Alte grupuri au adunat colecţii de minerale şi insecte, au lipit cu grijă plantele în ierbare. Cercul tinerilor fizicieni a construit o staţie de telegraf Morse, o sonerie electrică, etc. Cu sprijinul comitetului executiv al sfatului popular al comunei a fost construit laboratorul. S’a trecut apoi la amenajarea muzeului şi laboratorului. In noul muzeu au apărut colecţii de plante, seminţe, peşti, diferite roci, fotografii, etc. S'au amenajat, deasemeni, colţuri vii unde se pot urmări fazele de dezvoltare a unei plante, acţiunea dăunătorilor — adică a insectelor şi ciupercilor — asupra diferitelor plante, diferite specii de fluturi, colecţii de ouă, planşe cu păsări şi clasificările respective. Au fost aranjate vitrine ca, de pildă „Printre locuitorii pădurilor“, unde au fost expuse animale împăiate, şerpi, Insecte, etc. Pentru procurarea materialului didactic, profesorii şi învăţătorii şcolii din Apaldul de Sus au folosit de multe ori îndrumările date în publicaţiile de specialitate, cum ar fi revista „Natura“, revista „Ştiinţă şi Cultură“,etc. Pentru o mai bună organizare a muzeului şi laboratorului, conducerea şcolii a cerut — şi a primit — sprijinul muzeului din Sibiu, al unor întreprinderi din raionul Serpeş, al gospodăriilor agricole colective şi al gospodăriilor agricole de stat din raion cât şi al comitetului de părinţi al şcolii. De la începutul acţiunii de amenajare a muzeului şi laboratorului şcolii din Apaldul de Sus au trecut multe luni. Acum, la această şcoală muzeul şi laboratorul s-au transformat în ajutoare preţioase ale cadrelor didactice şi elevilor. Aci se ţin unele lecţii, se fac experienţe, etc. Pentru a lărgi orizontul elevilor, profesorii şi învăţătorii de la şcoala din Apaldul de Sus au organizat deasemeni excursii în cursul cărora se studiază flora şi fauna, excursii la gospodăriile agricole colective, la gospodăriile agricole de stat. Revista presei Mai multă atenţie întrecerii patriotici în campania de însămânţări! Organele de presă regionale şi raionale au de îndeplinit un rol important în mobilizarea oamenilor muncii din agricultură pentru executarea însămânţărilor de primăvară la vreme şi în bune condiţii, pentru obţinerea unei recolte bogate. Ele trebue să popularizeze metodele agrotehnice sovietice, iniţiativele şi succesele fruntaşilor în muncă, să răspândească experienţa câştigată de organizaţiile de partid, de comitetele executive ale sfaturilor populare care îndrumă şi conduc cu succes massele în lupta pentru reuşita campaniei de însămânţări. Totodată, organele de presă trebue să combată practicile înapoiate, nepăsarea şi tărăgănarea în îndeplinirea sarcinilor, atitudinea de gură-cască a unor organe de îndrumare — atitudine care înlesneşte uneltirile duşmanului de clasă, înainte şi după apariţia Hotărîrii guvernului şi partidului din 6 Februarie a.c. cu privire la muncile agricole de primăvară, ziarele „Dobrogea Nouă“-Constanţa, „Lupta Moldovei“-Iaşi, „Flacăra Roşie“Arad şi „Steagul Roşu“-Bârlad au publicat mai multe informaţii şi scrisori privind succesele obţinute în pregătirea şi începerea campaniei de însămânţări, precum şi sfaturi agrotehnice. Ziarele „Dobrogea Nouă“ şi „Steagul Roşu“ au publicat unele materiale în care s-au străduit să prezinte felul cum organizaţiile de bază şi sfaturile populare se preocupă de organizarea întrecerii socialiste şi a întrecerii patriotice. Ziarul „Steagul Roşu“ a publicat la rubrica „Viaţa de partid“ un plan de muncă al unei organizaţii de bază privind pregătirea şi desfăşurarea campaniei agricole de primăvară. In toate aceste ziare s-au publicat chemări la întrecere socialistă şi patriotică. In unele articole au fost criticate lipsurile unor organe de partid şi de stat şi ale unor organe de conducere ale S.M-T. şi gospodăriilor agricole de stat. Astfel, ziarul „Lupta Moldovei“ a publicat articole ca „Ce face conducerea S.M.T.-Iugani ?“, „Să fie lichidate formalismul şi superficialitatea în munca organizaţiei de bază din comuna Ruginoasa !". Trebue spus că, totuşi, aceste ziare locale nu s-au preocupat cu toată răspunderea de felul cum sunt înfăptuite sarcinile importante puse de Hotărîrea guvernului şi partidului din 6 Februarie a. c. Astfel, ziarele „Flacăra Roşie“-Arad, „Lupta Moldovei“-Iaşi şi „Dobrogea Nouă“-Constanţa nu au urmărit felul cum se desfăşoară munca în sectorul gospodăriilor ţărăneşti individuale. Ziarele locale n’au analizat temeinic munca organizaţiilor de bază şi a comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale spre a le arăta lipsurile şi a le ajuta să le înlăture. In general, citirea acestor ziare lasă impresia că redacţiile înregistrează mai mult sau mai puţin spontan ceea ce se petrece, în loc să urmărească pe baza unui plan propriu felul cum sunt îndeplinite sarcinile puse de Hotărîrea guvernului şi partidului şi să contribue efectiv la realizarea lor. Hotărîrea guvernului şi partidului pune în faţa organizaţiilor de partid şi a sfaturilor populare sarcina organizării unei temeinice munci politice de massă, a organizării întrecerii socialiste in unităţile socialiste şi a întrecerii patriotice între ţăranii muncitori pentru executarea la vreme şi în bune condiţii agrotehnice a îmsămânţărilor. Lipsite de îndrumare şi orientare din partea comitetelor regionale de partid, redacţiile ziarelor locale nu s’au străduit să descopere şi să popularizeze larg iniţiativele şi experienţa organizaţiilor de partid, a comitetelor executive ale sfaturilor populare, a comitetelor de întreprindere şi a fruntaşilor în organizarea întrecerii socialiste şi patriotice. Ele au mers pe linia celei mai uşoare rezistenţe, publicând chemări la întrecere întocmite de multe ori în mod formal, birocratic. Lucrul acesta este oglindit de înseşi materialele publicate în coloanele acestor ziare. Astfel, în acelaş număr (204) al ziarului „Steagul Roşu“- Bârlad, în care organele de partid şi de stat din raionul Panciu sunt criticate pentru că în raionul respectiv nu s-au însămânţat decât 80 ai se publica răspunsul raioanelor Tecuci Bârlad la chemarea la întrecere lansa de raionul Panciu. Dealtfel, unii preşedin ai comitetelor executive şi şefi ai secţiii agricole ale sfaturilor populare socoti prin chemări sau răspunsuri întocmite d birou s’au achitat de sarcina organizăr întrecerii patriotice în satele raioanele respective. Preşedintele Comitetului ex cutiv din comuna Căiuţi a chemat la o trecere pe preşedintele Comitetului ex cutiv din Coţofeneşti, luându-şi angajmente pentru a căror Îndeplinire deocamdată n’a făcut nimic şi pe care, după careese din „chemare”, le va îndeplini... oganizaţia de bază. Şi în celelalte ziare se pot întâlni cu mări întocmite în mod birocratic. Ziarul „Lupta Moldovei“ subapreciat popularizarea iniţiativelor şi experienţe pozitive din sate. Astfel, în numărul de 25 Martie acoperă sub un titlu nesemnifcativ („Aşteaptă cu nerăbdare timpi prielnic”) faptul că ţăranii muncitori di Iugani şi Mirceşti s’au chemat la întrecer patriotică cu scopul de a însămânţa la vrme şi de a obţine recolte sporite şi fapti că peste 600 ţărani muncitori s’au aduns la căminul cultural din Mirceşti, unde a discutat despre întrecerea patriotică şi a chemat toate comunele din raion să lupt pentru o recoltă bogată. Or, asemene fapte trebuiau popularizate, susţinute evidenţiate în faţa tuturor ţăranilor muncitori din raion, ca, pe baza extinderii io în întregul raion să se dea avânt întreceri între raioane. In ziarele amintite, critica lipsurilor organelor de partid şi de stat, a conducerilor unităţilor agricole este necombativă dulceagă, prezentată într’o frazeologii care nu are nimic comun cu critica comunistă. In articolul de fond din 22 Martie, ziarul „Flacăra Roşie“-Arad scrie : „Trebui scoasă în evidenţă în mod deosebit atitudinea de complectă nepăsare faţă de însămânţări a membrilor Comitetului executiv al Sfatului popular din Seceani, unde însămânţările nici nu au început“. O asemenea atitudine nu trebue „scoasă în evidenţă în mod deosebit“, ci trebue condamnată cu toată asprimea, dar cei ce o manifestă trebue traşi la răspundere. Dealtfel critica, aşa cum se prezintă ea în ziarul „Flacăra Roşie“, seamănă mai mult cu o bătaie de flori, ceea ce contribue fără îndoială la faptul că în regiunea Arad — aşa cum se scrie dealtfel în acelaş articol de fond —, „mai există încă tovarăşi... care nu acordă atenţia cuvenită organizării însămânţărilor şi bunei lor desfăşurări“. Aceeaşi critică dulceagă se foloseşte şi în paginile ziarelor „Lupta Moldovei“, „Steagul Roşu“, „Dobrogea Nouă“, unde nu se combat cu tărie fapte ce merită să fie înfierate şi unde mai ales nu sunt criticaţi pe nume oamenii care pe scară ierarhică se găsesc mai sus de şefii de secţii ai comitetelor executive ale sfaturilor populare raionale. In coloanele ziarelor amintite mai sus nu numai că nu s-au scris materiale speciale de demascare a acţiunilor duşmanului de clasă, dar nici în materialele despre pregătirea campaniei de însămânţări mi se pune această problemă. „Lupta Moldovei“ a publicat pe două pagini un raid-anchetă privind pregătirea campaniei de însămânţări, fără a aminti de demascarea chiaburilor sabotori. In faţa redacţiilor ziarelor locale se pune cu toată tăria cerinţa de a ridica necontenit nivelul materialelor publicate, de a spori vigilenţa pentru a nu se strecura greşeli şi confuzii, de a lupta pentrutraducerea în viaţă a Hotărîrilor partidului şi guvernului. Comitetele regionale de partid au datoria să se preocupe cu toată grija de îmbunătăţirea muncii organelor lor de presă şi să le folosească ca pe urma cea mai ascuţită în îndeplinirea sarcinilor ce le stau în față. NOTE BIBLIOGRAFICE Probleme de cosmogonie Editura Academiei R.P.R. Cosmogonia, ştiinţa care studiază problema formării Pământului şi a sistemului solar, iar in forma ei cea mai largă (cosmogonia stelară) problema formării stelelor şi a grupurilor de stele din Univers, are o mare însemnătate. O teorie cosmogonică care dă un răspuns ştiinţific la problema formării Pământului constitue o armă a materialismului împotriva idealismului, pentru dovedirea caracterului obiectiv al lumii. Importanţa practică a cosmogoniei constă în faptul că ea trebue să dea ipoteze de plecare pentru ştiinţele asupra pământului, cum sunt geofizica, geochimia, geologia, în legătură cu chestiunile determinării rezervelor de bogăţii minerale ale pământului, cu problema cutremurelor, etc. In cosmogonie, ştiinţa sovietică ocupă locul de frunte. Broşura apărută in Editura Academiei R. P. R. sub titlul „Probleme de cosmogonie“ cuprinde textele prescurtate ale referatului acad. O. I. Smidt şi cuvântării acad. V. G. Fesencov la Conferinţa din Aprilie 1951, în legătură cu problemele cosmogoniei sistemului solar. In broşură Sunt cuprinse deasemenea o prezentare din partea redacţiei revistei Voprosî Filosofii la cele două articole, precum şi articolele prof. Cucarchin (publicate în „Pravda“ din 11 Decembrie 1951) şi prof. Lebedinschi (din „Izvestia“, 17 Februarie 1952). Lucrările acad. O. I. Smidt şi ale colectivului său au dus la crearea unei noi teorii cosmogonice, materialiste, profund fundamentate. Referatul acad. Smidt are două părţi. In prima parte se scoate in evidenţă incapacitatea ştiinţei burgheze de a rezolva problemele mari, principale, ale cosmogoniei. In acelaş timp acad. Smidt arată situaţia ştiinţei cosmogonice în U.R.S.S., realizările şi sarcinile care-i stau în faţă. Partea a doua a referatului este consacrată expunerii teoriei cosmogonice elaborate şi dezvoltate de către acad. Smidt şi colaboratorii săi. Această teorie porneşte dela ipoteza că planetele s'au format prin concentrarea materiei care se afla sub formă de praf şi meteoriţi în jurul Soarelui. O deosebită importanţă prezintă concluziile acad. Smidt asupra faptului că Pământul şi celelalte planete s'au format din corpuri solide reci şi că apoi s’au încălzit datorită în primul rând descompunerii elementelor radioactive. Această teză — a Începutului rece al Pământului — pune probleme cu totul noi tuturor ştiinţelor asupra Pământului şi în primul rând Geologiei, care până acum pleca în explicarea fenomenelor geologice de la ipoteza că Pământul a fost fierbinte ca lava vulcanilor şi că se răceşte mereu. In articolul său acad. Fesencov critică punctele slabe ale teoriei lui Smidt, opunându-le propriile sale concepţii cosmogonice şi subliniază principiul stalinist că teoriile ştiinţifice se dezvoltă şi se îmbunătăţesc datorită criticii, că nicio ştiinţă nu se poate dezvolta fără lupta de păreri. In articolele prof. Cucarchin şi Lebedinschi sunt subliniate meritele principale ale teoriei acad. Smidt. Tot din aceste articole reiese mai clar şi mai sistematic care sunt punctele slabe ale teoriei, faptele care cer în mod deosebit noi cercetări. „Succesele obţinute în ultimii ani de cosmogonia sovietică — spune prof. Cucarchin — caracterizează noua etapă a elaborării problemei originii şi evoluţiei coralurilor cereşti. Pentru această etapă este caracteristică trecerea de la ipoteze contradictorii la o teorie ştiinţifică fundamentată a cosmogoniei“. Ar fi fost preferabil ca aceste două artiscole să fie aşezate la începutul culegerii, deoarece ele sintetizează pe scurt problemele principale şi sunt mai accesibile pentru cititorul nespecialist. Trebue semnalate câteva regretabile neglijenţe de editură. O serie de termeni sunt nepotrivit traduşi, ceea ce uneori poate schimba înţelesul unor părţi importante din text (de exemplu, peste tot în broşură e vorba despre „lucrarea“ Acad. O. I. Smidt, deşi Se înţelege că este vorbă nu de o lucrare anumită, in sensul obişnuit, ci de întreaga sa activitate în domeniul cosmogoniei; mai izbitor acest lucru se vede la pag. 39). Deasemenea este neplăcută scrierea diferită a aceluiaşi nume propriu. Broşura este de un interes efectiv atât pentru specialiştii din domeniul ştiinţelor care se ocupă cu Pământul, cât şi pentru un cerc larg de profesori şi învăţători, pentru toţi cei care se preocupă de problemele ştiinţifice şi filosofice ; ea dă un model de dezbatere creatoare a unor probleme vitale ale ştiinţei de pe poziţiile materialismului dialectic. Conf. univ. A. HALANAY, Nr. 2624