Scînteia, decembrie 1957 (Anul 26, nr. 4076-4102)

1957-12-01 / nr. 4076

Nr. 4078 Luna Curtugii A/Prietena noastră cartea" Numele aces­ta al UUUI COM-cars printre ti­nerii cititori, devenit famitiar in rindurile adolescenţilor din tara noa­stră, ar putea fi socotit ca KM semn al întregii noas­tre evoluţii in anii care au trecut de la eliberare ; cu tine­rească râvnă s-au apucat scriito­rii să işi reînnoiască uneitete pen­tru ca opera lor să răspundă aş­­teptăriior largilor mase de prie­teni anonimi, cu adolescentă fer­voare s-au apropiat milioane de oameni de toate virsteie de acest nou şi credincios prieten care este cartea. „Omul societăţii comuniste va fi în primul rînd omul unei înaite culturi". Această afirmafie a marelui nostru învățător, Maro­, prinde a se verifica din ce in ce mai muit atît în patria socialis­­mului victorios care construieşte comunismul cit si in făriie care construiesc socialismul, recupe­­rînd decenii si uneori veacuri de rămînere in urmă, popoarele au înregistrat uriaşe progrese în Stiință, tehnică, arte si literatură, situîndu-se pe locuri de frunte în toate compartimentele culturii mondiale. Tradiţionala săptămină — sau decadă — a cărfii, desfăşurată de citiva ani încoace în ultima lună a anuZui, este cuprinsă în anuZ acesta în contextuZ „Lunii cuZtu­­rii" menită să facă un tur de ori­zont și un biZanț ai realizăriior noastre în diferitele domenii aZe ridicării nivelului cuZturaZ aZ po­­poruZui în cei zece ani de Za pro­clamarea republicii. Alături de toate celelalte sectoare ale fron­­tului ideologic, ne pregătim si noi, scriitorii, să dăm raportul nos­tru de munca, mîndri de succe­­sele dobîndite, conştienţi de cîte mai sint de îndreptat şi de desa­­virşit Editurile noastre se vor înfăţi­şa cu o sumedenie de noi opere care vor îmbo­găţi rafturile bi­­bliotecilor pu­­blice şi ceie din căminul fiecăruia dintre noi, clasici ai literaturii noastre şi ai celer universale, scriitori contem­porani — de Za marii maeştri Za debutanţi — printre care cărţi—şi încă departe de a fi destule — care oglindesc actualitatea noas­tră, oamenii care au făurit şi fău­resc minunatele transformări ale ţării. TeatreZe anunţă multe pre­miere — pe lingă reluări — ale pieselor scrise de dramaturgii noştri. Fără a voi să aşez litera­­tura într-o poziţie precumpăni­toare, ţin totuşi să menţionez că ea îşi aduce aportuZ şi în creaţiiZe aZtorarte. Ne vom întilni — în Bucureşti, in alte oraşe ale ţării, în centre muncitoreşti — cu cititorii noştri. Ei vor putea să asculte din lucră­­rile noastre cete mai noi, sa-şi spună părerea, să ne ajute — prin indemnuZ şi critica lor — în munca noastră viitoare. Publica­­ţiile noastre, în limba romina şi în cele ale minorităţilor naţiona­ le, vor consacra numere speciale unor studii de sinteză, dind o a­­preciere asupra acestor zece ani de poezie, proză, dramaturgie, critică şi exegeză literară. Con­ferinţe şi simpozioane se vor des­făşura sub egida Uniunii scriito­­rilor şi a Societăţii pentru răs­­pîndirea ştiinţei şi culturii. În a doua jumătate a Mi decembrie va fi deschisă o bogată şi cuprinză­toare „Expoziţie a cărţii" din care să se poată trage unele concluzii asupra varietăţii producţiei noas­tre literare, asupra înfăţişării ar­tistice a cărţilor, asupra laturilor ce se cer privite cu un sporit simţ de răspundere. Aşteptăm zilele ce vin ca pe o sărbătoare — şi ca pe un examen. Prietenii n^U%c^K^^cmcu care vom da ochi şi toţi cei caZţi, au cuvîntul Z MARCEL BRESLAŞU Participarea artiştilor plastici Luna culturii şi a zecea ani­versare a Re- __ publicii Popu­lare Române oferă pictoriZor şi sculptoriZor din ţara noastră un prilej, unic prin amploarea mani­festărilor lui, de a înfăţişa rodul muncii Zor de creaţie închinată poporuîui s­au căutărilor fecunde din aceşti ani pentru desăvirşi­­rea măiestriei lor artistice. Ele reprezintă in acelaşi timp o veri­ficare a talentelor pe care se spri­jină dezvoltarea artei noastre plastice şi un nou prilej de afir­mare a poziţiei înaintate, realist­­socialiste, pe care se situează cu tot mai multă fermitate. ZiZeZe acestea se deschid Za Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Tg. Mureş, Oraşul Stalin şi Sibiu mari expoziţii de pictură şi sculp­­tură la care participă, cu un nu­măr însemnat de lucrări, sute de artişti plastici din ţara noastră. E deajuns să amintim, de pildă, că numai Za Bucureşti — în cele două expoziţii ce se deschid Za PaZatuZ Republicii şi Za MuzeuZ Simu — participă cîteva sute de artişti cu aproape 1000 de lucrări, pentru a înţelege întreaga însem­nătate a acestor expoziţii şi emo-ţie cu care e aşteptată des­chiderea lor. Infăţişind oa­­recunt bilanţul unei activităţi de zece ani — desfăşurate sub indruntarea permanentă şi cu sprijinul partidului şi gu­vernului — aceste expoziţii ofe­ră atit criticii cit şi publicului larg, iubitor de artă, posibilitatea de a aprecia drumul parcurs pină acum de arta noastră plastică, o­­rientarea ei, măsura in care izbu­teşte să oglindească in mod rea­­list viaţa şi să răspundă nobilei misiuni pe care este chemată să o îndeplinească în opera de cons­truire a socialismului. Faptul că alături de maeştri­i alături de pictorii şi sculptorii consacraţi expun astăzi scrări de valoare şi un mare număr de ti­neri artişti este fără îndoială o minunată expresie a unităţii frontului nostru plastic. Larga participare a artiştilor plastici la Luna culturii este pli­nă de semnificaţii şi ne îndreptă­ţeşte să privim cu încredere perspectivele dezvoltării in viitor a artelor plastice in țara noas­­tră. AL C­UCURENCU S C­Í­M­T­E­J­A Festivităţi)* de la Cluj prlețuite de împlinirea a 520 de ani de la râscoala iobagilor de la Bobîlna (Urmare din pag. )­a­­lismului. In cursul acestei lupte s-a cimentat prietenia veşnică a poporu­lui romin şi a naţionalităţilor con­locuitoare. Uneltirile duşmanilor de clasă, încercările lor de a dezbina pe oamenii muncii romini, maghiari, germani etc. sunt sortite unui eşec ruşinos in faţa unităţii de neclintit a maselor muncitoare. Ţărănimea are astăzi un aniat cre­dincios — clasa muncitoare — iar conducătorul încercat al oamenilor muncii din ţara noastră, Partidul Muncitoresc Romin, călit in luptă şi înarmat cu invincibila teorie a mar­­xism-leninismului, dezvoltă econo­mia şi cultura noastră, unitatea de nezdruncinat a oamenilor muncii din ţara noastră, indiferent de naţio­nalitate. După ce a subliniat succesele im­portante obţinute in anii puterii populare in toate domeniile de acti­vitate, vorbitorul a spus : Poporul nostru nu este numai un creator de bunuri materiale, ci are un bogat fond cultural în limbi di­ferite pe care intelectualitatea le­gată de popor are nobila misiune de a-1 ridica tot mai sus, de a-l îm­bogăţi necontenit. Promovarea continuă a frăţiei po­porului român cu naţionalităţile con­locuitoare, ridicarea continuă a ni­velului de trai, sporirea şi adin­­cirea fondului cultural de mare preţ al poporului, înflorirea necon­tenită a patriei noastre in cadrul lagărului socialist în frunte cu marea noastră prietenă U.R.S.S., este omagiul suprem pe care după 500 de ani îl aducem luptătorilor eroici romini și maghiari de la Bo­­bîlna. Textul cuvintării acad. A. Joja a fost citit în limba maghiară de tov. Kulcsar Francisc. A luat apoi cuvintul acad. prof. C. Daicoviciu, rectorul Universităţii „Victor Babeş". Cuvîntarea acad. prof. C. Daicoviciu Acum 520 de ani, prin ultimele zile ale lui noiembrie, suburbiile Clujului incepind cu Minăşturul sînt teatrul unor lupte crincene pe viaţă şi pe moarte date între oştile ţără­neşti române şi maghiare şi trupele feudalilor coalizaţi, întreaga regiune din acest centru al Ardealului este învolburată de pirtorul răsmeriţei a cărei ultimă fază, cea mai crincenă şi cea mai hotărîtoare, se desfăşura aici. Acad. Daicoviciu a făcut apoi un amănunţit istoric al desfăşurării răscoalei. Eliberarea ţării şi a poporu­lui nostru de exploatarea crincenă a moşierilor şi capitaliştilor prin luptă organizată şi condusă de clasa mun­citoare în frunte cu partidul ei marxist-leninist a rezolvat defi­nitiv şi radical această proble­mă a pămîntului, împlinind visul de veacuri al ţărănimii munci­toare. Astăzi, în regimul nostru de democraţie populară, sub înţeleaptă conducere a Partidului Muncitoresc Român, frăţia oamenilor muncii de diferite naţionalităţi contribuie la întărirea forţei şi progresul patriei. Această realitate izvorăşte din însăşi concepţia de bază a învăţăturii mar­­xist-leniniste. Referindu-se la învăţămintele răs­coalei de la Bobivna, faptul că drep­tatea este de partea celor mulţi, a luptătorilor pentru libertate şi că năzuinţa spre pace şi libertate care uneşte pe oamenii muncii este che­zăşia sigură a vieţii şi propăşirii fie­cărei societăţi omeneşti, acad. Dai­coviciu a spus in încheiere: Să ne însuşim aceste învăţăminte şi să le aplicăm, sub conducerea partidului clasei muncitoare, pină la desăvirşita zidire a socialismului în ţara noastră. A luat apoi cuvintul prof. univ. Balogh Edgar de la Universitatea „Bolyai". Cuvintarea prof. univ. Balogh Edgar „Cu 520 de ani în urmă, a spus printre altele vorbitorul, pe pămintul Ardealului s-a desfă­şurat o răscoală ţărănească de mare amploare. Prin multe din tră­săturile sale esenţiale această miş­care se deosebea de manifestările obişnuite ale luptei de clasă purtată de ţărănimea asuprită vreme de veacuri întregi. Se deosebea intil prin faptul că pentru prima oară ea infăptuia unitatea de luptă a poporu­lui român şi maghiar care trăiau pe acelaşi pămint şi aveau aceeaşi soar­tă vitregă, dar care au fost de atîtea ori impinse către antagonism. Se deosebea apoi această răscoală ţărănească de răsmeriţeie de dinain­te şi de după ea şi prin împrejura­rea de a fi atras de partea ei mica nobilime şi pe meşteşugarii orăşeni, de asemenea antagonişti claselor dominante. In al treilea rind suntem­ îndreptăţiţi a califica mişcarea revo­luţionară din 1437 drept prima miş­care avînd un specific deoarece din­colo de spontaneitatea brută a dis­perării cu care ea lovea, dincolo de caracterul său de instinctiv şi orb antagonism faţă de feudalism, ea conţinea de acum formele conştiente şi organizate ale luptei de clasă. Răscoala ţărănească din 1437 a putut fi înecată in singe dar conflic­tele economice, sociale, politice şi ideologice ale vremii s-au menţinut pină in epoca noastră- Nouă şi nou­lui nostru regim i-a revenit sarcina de a distruge, odată cu exploata­rea capitalistă, ultimele rămăşiţe ale feudalismului, de a face să dispară prăpastia dintre oamenii muncii de la oraşe şi sate, de a ridica la rang de principiu de conduită spiritul socialist — conştient şi organizat — urmărind binele poporului român, al naţionalităţii maghiare şi celor­lalte naţionalităţi, binele omului". 520 DE ANI DE LA RĂSCOALA IOBAGILOR DE LA BOBILNA Se împlinesc 520 de ani de la ma­rea răscoală populară din 1437—1438 împotriva nobilimii feudale — răs­coala de la Bobîlna. Ea marchează momentul culminant al luptelor ță­rănimii iobage din Transilvania pină în secolul al XV-lea, o pagină glo­rioasă a luptei comune seculare a iobagilor români şi maghiari îndrep­tată împotriva rînduielilor sociale nedrepte, în care pe umerii ţărani­lor apăsa întreaga ierarhie a socie­tăţii feudale. Caracterizind situaţia nenorocită a ţărănimii germane din ajunul războiului ţărănesc de la în­ceputul secolului al XVI-lea, care era oarecum asemănătoare cu aceea a ţăranilor iobagi din Transilvania anilor premergători dezlănţuirii răs­coalei, Fr. Engels scria: „Iobagii erau împovăraţi cu dări şi prestaţii noi sub fel de fel de pretexte şi de­numiri. Crăcile, dijmele, amenzile, taxele de feud, dările in caz de de­ces, taxele de supuşenie şi alteie, erau mărite după plac, în ciuda în­voielilor anterioare. Justiţia era re­fuzată ţăranilor şi constituia obiec­tul unui negoţ murdar, iar atunci cind cavalerul (nobilul) nu putea ajunge pe altă care la banii ţăranu­lui îl ducea pur şi simplu in turn şi-l silea să se răscumpere". La începutul secolului al XV-lea Transilvania se găsea în plin feuda­lism ; avea Ioc un proces continuu de cotropire a pămînturilor ţăranilor liberi şi a obştiilor ţărăneşti de că­tre nobilimea sprijinită de rege, pro­ces care ducea la micşorarea neîn­treruptă a numărului ţăranilor li­beri şi la ingroşarea rindurilor ioba­gilor. Vîrfurile clerului catolic nu se dădeau înapoi de la nici o silnicie împotriva ţăranilor. Biruri grele, zeciuială din produse, catolicizare fo­rţată, deposedarea de păminturi­­de acad. C. DA!COV!C­U acestea erau mijloacele de asuprire a ţăranilor. Soarta iobagilor romini era asemă­nătoare cu cea a iobagilor unguri, căci stăpînii nu făceau nici un fel de deosebire de naţionalitate faţă de cei pe care îi asupreau. De multe ori, înainte de răscoala de la Boloti­­na şi după aceea, iobagii romini şi unguri s-au unit in lupta împotriva asupritorilor. Nesfirşitul şir de lupte haiduceşti, de revolte izolate din se­colele trecute, izvorind din aceeaşi dorinţă de a-şi cîştiga dreptul la o viaţă omenească, dar inecate în sin­ge de feudălii coalizaţi cu biserica şi inchiziţia, au fost urmate de ac­ţiuni şi mai mari, mai cuprinzătoa­re, cum a fost mişcarea de la Bo­bilna. Pornită in primăvara anului 1437 de pe dealul Bobîlnei, din hotarul satului Cipret, de lingă Dej, marea răscoală a ţăranilor a cuprins repede nordul Transilvaniei, aşezările de pe văile Mureşului şi Someşului. Cu­­rind aproape întregul Ardeal era învolburat de pîrjolul răzmeri­ţei care, atunci pentru prima oară, lua un caracter organizat şi o am­ploare fără precedent. Luptei ţăra­nilor i s-au alăturat lucrătorii de la ocnele de sare, care trăiau in condi­ţii tot atît de vitrege ca şi iobagii, pre­cum şi meşteşugari, o parte din oră­şenii săraci şi mica nobilime, care doreau să smulgă nobililor şi cleru­lui diferite drepturi şi privilegii. Răsculaţii, romîni şi maghiari laolal­tă, se organizează intr-o tabără pe dealul Bobîlna, de unde puteau ur­mări pină departe orice mişcare a oştilor nobililor. Dornici să împie­dice o masivă vărsare de singe, răs­culaţii încearcă să trateze cu nobi­lii, dar aceştia se ucid solii. Ciocni­rea inevitabilă cu oastea feudalilor s-a produs. Armata ţărănească, în­armată doar cu topoare, coase, furci — dar înflăcărată de dorinţa pu­ternică de a scăpa de iobăgie — a dobindit o victorie răsunătoare asu­pra trufaşilor nobili înarmaţi pină-n dinţi. Biruind oastea lor în lupta de la Bobîlna, ţăranii răsculaţi s-au lăsat amăgiţi de făgăduieli şi jură­minte false. Convenţia încheiată in­tre ei şi nobili la Bobîlna, în 6 iu­lie 1437,­­cu tot stilul ind­icit şi in­tenţionat confuz al tratatului, recu­noştea situaţia ţărănimii pe care „stăpînii lor de pămint i-au aruncat in grea robie.......i-au jefuit de toate lucrurile şi bunurile lor... lipsindu-i de toate drepturile şi libertăţile lor, chinuindu-i amar şi apăsindu-i cu greutăţi de neindurat". Convenţia vădea limpede marea, desluşită vo­inţă a ţărănimii de a pune capăt di­feritelor abuzuri. Ea spera să redo­­bîndească vechile drepturi de liber­­tate, bazate pe obştea slobodă ţără­nească. S-au înşelat insă crezind că acestea mai pot veni de la impărat. Dar nobilimea nu şi-a respectat cuvintul, ci a reînceput uneltirile. Războiul s-a aprins din nou. La A­­patiu s-a dat o nouă şi crincenă bă­tălie, cu pierderi simţitoare şi din­­tr-o parte şi din cealaltă. O nouă „convenţie" s-a încheiat la 6 octom­brie 1437 care, cu toate că era infe­rioară celei dinţii in ce priveşte re­cunoaşterea revendicărilor răscula­ţilor, a fost de asemenea călcată de feudali. La Căpiina, in apropiere de oraşul Dej, căpeteniile nobilimii ma­ghiare şi ale clerului catolic, împre­ună cu nobili secui şi saşi, pun la cale aşa-zisa „unire a celor trei na­ţiuni" — Unio trium­ nationum, coa­liţie a stăpinitor, îndreptată împo­triva maselor ţărăneşti asuprite. Trădată in două rînduri in cursul cltorva luri, ţărănimea romină şi maghiară şi-a dat seama că viaţa şi libertatea ei depind numai şi nu­mai de soarta armelor. Turda şi Aiu­­dul cad in mina ţăranilor răsculaţi. La începutul lui decembrie şi Clu­jul a avut aceeaşi soartă , ajutate de păturile meşteşugăreşti asuprite ale oraşului, steagurile de ţărani pă­trund pe porţile deschise de parti­zani dinlăuntru şi pun stăpînire pe oraş. Izbinda e uriaşă. Nobilimea şi clasele privilegiate erau pe deplin conştiente de primej­die. însuşi capul sistemului feudal — regele — ordonă măsuri repre­sive. Primele încercări ale voevodu­­lui Transilvaniei de a „stirpi pe ne­credincioşii ţărani" dau greş. Nobilii cheamă un ajutor pe saşi, dar aceştia, avind interese diferite decit cele aie nobilimii, refuză sprijinul. Se formează o concentrare mai mare de trupe şi, de această dată, arma­tele mai bine înarmate şi mai nu­meroase aie reacţiunii feudale reu­şesc să răpună pe rînd oştile ţără­neşti, slăbite şi înfometate, răspin­­dite in diferite părţi ale ţării, pără­site de unele pături şovăielnice. Turda şi Aiudul cad pradă, mai in­tii, răzbunării oastei feudale. După o lună de stăpînire a poporului, Clu­jul e cucerit şi el de trupele regaio­­nemeşeşti. Răzbunarea a fost cruntă, singeroasă, căpeteniile ţăranilor schingiuite şi ucise, ţăranii răsculaţi urmăriţi şi supuşi aceleiaşi răzbu­nări neîndurătoare. Peste ţărănime s-a aruncat din nou, dar intr-o for­mă şi mai apăsătoare, jugul şerbiei şi al împilării. Cu toată indirjirea cu care au luptat, iobagii de la Bo­bîlna au fost infrinţi deoarece erau lipsiţi de o forţă conducătoare, capabilă să-i ducă la luptă şi la victorie împotriva orînduirii feuda­le insăşi; anumite pături care au sprijinit pe ţărani erau şovăielnice, o parte din iobagi se incredeau incă in „bunătatea" regelui şi in buna credinţă a slujitorilor bisericii. Dar Transilvania „pacificată" cu cruzime de nobilimea feudală şi bi­serica catolică, părtaşă la cele mai aprige măceluri şi represiuni, avea să ridice de-a lungul veacurilor vii­toare noi şi noi luptători din rin­­durile ţărănimii iobage române şi maghiare. In împrejurările impor­tante ale istoriei, iobagii romini şi maghiari au luptat uniţi, indiferent de deosebirile de naţionalitate şi de încercările exploatatorilor de a-i învrăjbi pe unii împotriva celorlalţi. Gh. Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, luptătorii revoluţionari de la 1848 au consfinţit prin lupta lor frăţia oa­menilor muncii romîni şi maghiari. Ei sunt deopotrivă cinstiţi de oame­nii muncii români şi maghiari din ţara noastră. Condiţiile pentru eliberarea de sub jugul exploatării s-au format abia în zilele noastre, când partidul clasei muncitoare a închegat alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea munci­toare şi a condus lupta pentru realizarea idealurilor de libertate pentru care a luptat şi a sîngerat ţărănimea română şi maghiară de-a lungul veacurilor, înfăptuind năzuinţele cele mai scumpe ale maselor, regimul demo­crat-popular — instaurat prin lupta oamenilor muncii romini şi a celor aparţinind naţionalităţilor conlocui­toare, sub conducerea clasei munci­toare, in frunte cu partidul ei — a izbăvit pe oamenii muncii de exploa­tarea capitalisto-moşierească, de persecuţii şi umiliri de tot felul. Ei au devenit pentru prima oară oa­meni cu adevărat liberi, stăpini ai ţării şi ai soartei lor, iau parte ne­mijlocit la conducerea statului. A fost lichidată pentru totdeauna po­litica de asuprire naţională şi de în­vrăjbire dusă de-a lungul veacurilor de reacţiunea română, maghiară şi a celorlalte naţionalităţi. Prin înfăp­tuirea politicii naţionale leniniste a partidului a fost asigurată deplina egalitate în drepturi a poporului ro­mân şi minorităţilor naţionale. Frăţia poporului român şi minori­tăţilor naţionale constituie unul din izvoarele forţei regimului democrat­­popular. Datoria noastră, a tuturor cărora le sunt scumpe martie cuce­riri ale poporului, este de a lupta fără şovăire împotriva acelora care mai încearcă să semene vrajbă între fraţi. Politica de asuprire naţională şi agiţare a urii şovine a slujit moşie­rilor şi capitaliştilor de diferite na­ţionalităţi ca un instrument de dez­binare a maselor muncitoare, de a­­dincire a exploatării acestora, impi­­gind la mari suferinţe şi nenorociri pe oamenii muncii de toate naţiona­lităţile. Cu atît mai mare însemnă­tate capătă cultivarea tradiţiilor de luptă comună ale maselor muncitoa­re române, maghiare etc. împotriva jugului feudal, împotriva regimului burghezo-moşieresc, a dictaturii re­­gionaro-fasciste şi horthyste — a­­ceasta constituind un mijloc eficace de combatere a încercărilor unor elemente reacţionare şovine de a fo­losi prezentarea falsă, tendenţioasă, a trecutului istoric spre a reînvia prejudecăţile naţionaliste. Niciodată nu trecut tradiţiile glo­rioase aie luptei patriotice şi revolu­ţionare a maselor, tradiţiile luptei comune aie poporului român şi mi­norităţilor naţionale nu s-au bucu­rat de o asemenea cinstire ca azi. Studierea în lumina adevărului isto­ric şi cultivarea acestor tradiţii constituie o sarcină de frunte a noastră, a istoricilor. Republica Populară Romină, a că­rei a zecea aniversare o vom sărbă­tori in curind, este patria comună a oamenilor muncii de toate naţio­nalităţile care luptă infrăţiţi pentru înflorirea ei, pentru construirea so­cialismului. Prietenia şi frăţia po­porului român şi a minorităţilor na­­ţionale ne este deosebit de scumpă ca una care stă la temelia vieţii noastre noi. Partidul clasei munci­toare, care a condus ieri lupta de eliberare socială şi naţională a ma­selor, le călăuzeşte azi în lupta pen­tru construirea socialismului. Glo­rioasele tradiţii progresiste şi revo­luţionare ale trecutului, jertfa eroi­lor care şi-au dat viaţa pentru li­bertate însufleţesc noile generaţii in lupta pentru făurirea noii orînduiri sociale, liberă de orice exploatare şi asuprire. Să ne plecăm fruntea cu adincă veneraţie in faţa monumentului ri­dicat la Bobiiia intru veşnică amin­tire a eroilor răscoalei ţărăneşti din 1437. or . Lucrării şedinţei Cons­iiului Uniunii Centrale a Cooperativei de Consum In­­iiele de 29 şi 30 noiembrie s-au desfăşurat la sediul Centrocoop lucră­­rile şedinţei Consiliului Uniunii Cen­trale a Cooperativelor de Consum la care au participat reprezentanţi ai De­­partamentelor şi Sindicatului munci­torilor din comerţ şi cooperaţie. Lucrările Consiliului au dezbătut pe larg fgiu d­in care au fost indepli­­nite sarcinile trasate de Rezoluţia ce­lui de-al 11-tea Congres al Coopera­ţiei de Consum, precum şi munca or­ganizatorică şi cultural-educativă de masă, de cadre şi invăţămint. (Agerpres) închiderea lucrărilor consfătuirii republicane cu privire la dezvoltarea creşterii animator ORAŞUL STAIN (trimisul „Scin­­teii").O­teri la Oraşul Statin s-au în­cheiat lucrările primei consfătuiri re­publicane, în care au fost analizate cai­e pentru dezvoltarea creşterii ani­­matelor. Referatele prezentate şi discuţiile purtate au scos in lumină posibilită­­ţile mari existente pentru sporirea in scurt timp a producţiei de carne, lapte, lînă, ouă şi alte produse. Participanţii la consfătuire au adoptat o rezoluţie în care sunt cuprinse principalele măsuri care trebuie luate pentru sporirea ra­pidă a numărului de animate şi pen­tru îmbunătăţirea lor calitativă. M!me rom!Hesh! ta prHeja! „Urnii tatarii In cadrul „Lunii culturii", săptămi­­na viitoare va fi prezentat publicu­lui Capitalei noul film artistic ro­­minesc „Două iazuri" — o producţie in culori a Studioului cinematogra­fic Bucureşti, realizată după nuvela „Două iozuri" de I. L. Caragiale, în regia lui Gh. Nagy şi Aurel Mihe­­ieş. Premiera festivă va avea loc joi 5 decembrie, in sala Patria. Din distribuţie fac parte artistul poporului Gr. Vasiliu Birlic şi artiş­tii emeriţi Marcel Anghelescu, Ale­xandru Giugaru şi Ion Iancovescu. Tot in cadrul „Lunii culturii", Di­recţia reţelei cinematografice şi di­fuzării filmelor prezintă intre 2 şi 3 decembrie, la cinematograful Maxim Gorki din Capitală, filmele artistice romîneşti „Alarmă în munţi", „Ci­tadela sfărimată", „Moara cu noroc", „Pe răspunderea mea", „Ora­ş", „O mică intimplare" şi „Vultur 101". (Agerpres) „ŞTIINŢA ŞI TEHNICA 1958" In 192 pagini de format mare şi bogat ilustrate, almanahul „Ştiinţă şi Tehnică 1958" prezintă cititori­­lor cele mai noi şi variate probleme ale ştiinţei şi tehnicii din ţara noastră şi de peste hotare. Alma­­nahul cuprinde povestiri ştiinţifico­­fantastice, informaţii interesante despre sateliţii artificiali ai pămin­­tului şi sfaturi practice pentru chi­­miştii, fotografii şi radiofoniştii amatori. Preţul unui exemplar este de 8 lei. Abonamentele se primesc numai un colectiv (minimum 5 exem­­plare),pînă la 20 decembrie a. c., la ghişeele sucursalelor raionate C.E.C., cont. 304, cu specificaţia: „Editura Scînteia" — vărsăminte pentru almanahul „Ştiinţă şi Teh­nică". Expedierea exemplarelor se va face pe adresa depunătorului. Pen­tru o bună deservire, abonaţii tre­buie să menţioneze citeţ pe formu­­larul de depunere adresa exactă a depunătorului. c­ty M ^4 N i/ ^ f­ înd doamna Edith Summers- f . Kill, deputată laburistă şi fostă preşedintă a partiduîui labu­rist, a păşit pragul studiouriîor de radio din Regent Street, d-sa purta, ca orice doamnă onorabilă, o pereche de mănuşi. De mult, mănuşile sunt socotite un simbol al bunei creş­teri : despre un om politicos se spu­ne că poartă mănuşi, despre unu! fără scrupule, că nu ştie ce-i aia ; cînd d-ta, cititoruîe, vrei să provoci pe cineva îa cine! — presupunând că păstrezi această distinsă tradiţie — îi arunci mănuşa, iar la pălmuirea nemernicilor nu face să te atingi o­­brazul cu mina , ajunge mănuşa. D-na Summerskil! a fost primită la studiourile de radio de un individ fără mănuşi, un transfug român, pe numele lui Ion Raţiu. Nume care vă este, aş putea paria, necunoscut, şi pe care presa războiului rece a în­cercat să-l scoată din negrul anoni­mat făcind gălăgie cîteva zile in ju­rul unui volum poreclit lucrare, in care transfugul predică — original.' — unirea ţărilor occidentale împotri­va celor socialiste. Individul nu pă­rea prea suspect şi abia după citeva minute d-na SummerskiH și-a dat seama pe deplin cu cine are de-a face. După cum ne încredinţează ziarul „Scottish Daily Mai!", depu­tata laburistă „a plecat furioasă din studioul postului de radio. Nu a vrut să aştepte ascensorul, ci a coborit pe scară, sărind cite trei trepte deodată. Era atît de agitată, incît şi-a uitat şi mânuşiţe". D-na Summerski!! acceptase să dea un interviu asupra vizitei făcu­te de d-sa, în cadru! delegaţiei par­lamentare britanice, in Romînia, la sfirşitul lunii septembrie. Emisiunea la care urma să vorbească este „Ro­­mînia liberă" „post anticomunist" — ne spune in extaz ziarul scoţian — „subvenţionat de oameni ca Henry Ford". Pentru ziar, a fi subvenţio­nat de oameni ca Ford e lauda su­premă ; cit despre cetăţeanul brita­­nic de rind, acest titlu de „Romînia liberă" poate să-i apară cit se poate de onorabil, de unde să ghicească ce se ascunde îndărătul acestui ti­tlu merituos . In contrast cu aşteptările postului de radio, care spera să-şi procure atleţi ai luptei anticomuniste, d-na Summerski!!, cu mănuşile in mină, neuitind regulile bunei cuviinţe, îna­inte de a-şi începe impresiile de că­lătorie din Romînia, a spus la mi­crofon .* — înainte de a începe interviul aş dori să adresez un mesaj ministru­lui României la Londra... E tot ce se poate închipui mai englezesc, dacă prin englezesc înţe­legem ponderaţie şi politeţe. Dar Raţiu, care nu înţelege să primeas­că de pomană banii lui Ford, a în­trerupt doamna, nu prea politicos . — V-aș satisface cu plăcere dorin­ța, dar... nu sint comunist. In versiunea dată de ziarutl „Scot­tish Daily Mai!" — versiune de a cărei exactitate in toate amănuntele ne în­doim (subliniind pe cele care ni se par neverosimile) — lucrurile s-ar fi petrecut in felul următor .* Asta înseamnă, a strigat d-na Edith S., că vrei să atac Romi­nia . — Desigur că nu. Nu doresc să a­taci pe nimeni. Şi Raţiu — spune ziarul - a con­tinuat să povestească : „Deodată a devenit furioasă şi a început să se plimbe prin studio, spunind : „Nu uita că sunt consilier a! Coroanei, că am fost membră intr-un guvern și d-ta vrei să atac un guvern la pu­tere ?" Apoi a plecat in grabă. I-am tri­mis azi mănuşile pentru a-i dovedi că nu sunt supărat..." Nu stim daca d-na Summerskil­ s-a exprimat întocmai cum se arată in versiunea amintită. Dar un lucru rezultă clar din atitudinea deputatei laburiste. Ea consideră că neameste­cul in treburile interne ale altei ţări este o condiţie a coexistenţei paş­nice ; tocmai regulile obiectivităţii, coexistenţei paşnice şi ale bunei cu­viinţe i-au cerut deputatei să nu păşească la insultele şi calomniile ce i se cereau, ci să incerce să facă o expunere imparţială asupra realiză­rilor şi lipsurilor observate in ţara vizitată. E greu insă să-i recunoşti gindul din relatările denaturate ale ziarului. Două lucruri sint insă sigure . Intii. Ar fi bine ca emisiunile in ro­­minente ale posturilor britanice, ame­­ricane etc. să fie transmise şi in limba engleză, sa le poată auzi şi cetăţenii englezi, americani etc. Ei ar rămine inlemniţ, şi sint convins că reacţia lor nu ar fi cu mult diferită de cea a d-nei Summerskill, care a fost sur­prinsă şi dezgustată de ceea ce i s-a cerut să spună. Intr-adevăr, milioa­ne de englezi şi americani sunt în­credinţaţi că emisiunile in romina, bulgară, ungară etc. ale posturilor occidentale seamănă sau poate sunt o simplă traducere a celor occiden­tale. Ei sunt înşelaţi şi cu greu şi-ar putea închipui că aceste emisiuni au un caracter fascizant, de ură şi învrăjbire, fiind subordonate, în fapt, organizaţiilor de spionaj şi di­versiune. Doi. Că aceste organizaţii de di­versiune sunt foarte influente, se vede din însăşi informaţia ziarului scoţian. Intr-adevăr, in Marea Brita­­nie la un post din Britania o deputată britanică are un incident reprodus de un ziar britanic. înainte de a re­produce incidentul, obiectivul organ britanic al libertăţii presei nu ar fi trebuit să dea un telefon d-nei Summ­erskirl, pentru a verifica exac­titatea celor spuse pe seama ei de agentul apatrid . In loc de asta, ziarul elogiază un agent al lui Ford şi batjocoreşte o deputată, numai pentru că aceasta, la începutul in­terviului ei, a vrut să transmită un mesaj poporului român, a cărui oaspete a fost. Se vorbeşte mult despre vizitele îndărătul „cortinei de fier". Suntem­ bucuroşi de aceste vizite. Dar ar fi bine ca mulţi cetăţeni onorabili din Occident să viziteze niţeluş şi pos­turile de radio pentru străinătate instalate in propria lor ţară. Şi-ar uita acolo şi mănuşile, şi pălăria — numai să scape mai iute de mirosul acelor locuri. SERGIU FARCAŞAN Guvernul francez a obţinut vot de încredere PARIS 30 (Agerpres). — In cursul nopţii de 29 spre 30 noiembrie au continuat in Adunarea Naţională franceză dezbaterile în legătură cu cele două proiecte de legi guverna­mentale cu privire la Algeria. Gu­vernul Gaillard a obţinut încrederea cu 269 voturi contra 200 cu prilejul votării legii-cadru și cu 267 voturi contra 200 la votarea legii electorale. Pag. $ Unde este „cortina de Her" NEW YORK 30 (Agerpres).­­ Po­trivit relatărilor presei, organizatorii turneului internaţional de şah, care a început la 30 noiembrie in oraşul Dallas (statul Texas), au hotărît ca in jocul marelui maestru sovietic D. Bronstein să participe marele maes­tru american Evans. După cum se ştie, Departamentul de Stat al S.U.A. nu a permis lui D. Bronstein să vină în oraşul Dallas, motivind aceasta prin faptul că in­trarea in acest oraş a cetăţenilor sovietici care vizitează S.U.A. este interzisă. Vorbind despre această hotărire, cunoscutul arbitru internaţional de şah Karel Opocenski (R. Cehoslova­că) a spus că este unicul caz in isto­ria turneelor de şah şi că această hotărire este dezaprobată de toţi jucătorii de şah chiar şi de cei ame­ricani. INFORMAŢI! HSÎm­bătă seara a avut loc la Uni­unea Ziariştilor din R. P. Românăo adunare consacrată ceiei de-a 45-ia ani­versări a proclamării independenţei Al­­baniei şi a ceiei de-a X1­X-a aniversări a eliberării ţării de sub jugul fascist. H Zn­ele acestea a sosit in Capitală o delegaţie guvernamentală din R. D. Germană condusă de Hans Adler, ad­junct al ministrului Industriei Chimice. Delegaţia guvernamentală germană va discuta cu conducătorii Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei posibi­­litatea lărgirii colaborării economice între ţara noastră şi R. D. Germană în domeniul industriei chimice. In timpul şederii în ţara noastră deiegaţia ger­mană va vizita întreprinderi şi uzine ale industriei chimice.­­ La invitaţia I.R.R.C.S. a sosit în Capitală o deiegaţie culturală din Uru­guay alcătuită din Francisco Jose Mu­­setti,prin violonist, solist al Orches­trei simfonice din Sodre, critic muzical la ziarul ,,E! Popular", Americo Ro­­bertoAbadZuiberti, poet, colaborator la „Gaceta de cultura", împreună cu soţia, Maria Antonia Marino Burghi deAbad, profesor, colaborator perma­nent la „Gaceta de cultura". a­­n cadrul planului de muncă pen­tru aplicarea acordului cultural dintre R. P. Romină şi R. P. Chineză, In Ca­pitală au sosit Chiao-Li-jen şi Chu- Chao-ming, Ingineri specialişti în do­meniul industriei petrolului.­­ Sîmbătă a părăsit Capitala dele­­gaţia culturală din R.P. Ungară, care a participat la semnarea planului de muncă pentru aplicarea convenţiei cul­­turale dintre R. P. Romînă şi R. Ungară pe anu 1 1958.­­ După un turneu în Italia şi Grecia, care s-a bucurat de un deosebit succes, sîmbătă seara s-a înapoiat în patrie artistul poporului George Georgescu, directorul Filarmonicii de Stat „Georga Enescu­",­ ­Agerpres)

Next