Scînteia, aprilie 1960 (Anul 29, nr. 4797-4822)
1960-04-01 / nr. 4797
Pag. 2 LOCUL TĂU IN VIATĂ În legătură cu problemele pe care le tratează diferitele articole publicate in coloanele ziarului, la redacţie sosesc un număr tot mai mare scrisori prin care cititorii iau parte la discutarea acestor probleme, exprimindu-şi părerea şi punctul lor de vedere, relatind fapte pe care le cunosc, făcind sugestii şi propuneri interesante. Publicăm mai jos două scrisori sosite la redacţie după apariţia articolului „ESTE OARE AURELIAN UN PERSECUTAT ?“ Te-ai gîndit că satul are nevoie de dumneata? Am citit cu multă atenţie articolul apărut în „Scînteia“, la rubrica „Omul și colectivitatea“, intitulat „Este oare Aurelian un persecutat ?“ Am rămas profund impresionat de faptul că un tînăr cu asemenea profesie cum este aceea de tehnician mecanic agricol, a putut să solicite posturi de contabil, agent agricol, casier la Banca Agricolă, bibliotecar sau director de cămin cultural. In plus, tovarăşul Aurelian Bădiciohi a mai şi pozat in persecutat, plingîndu-se ziarului „Scînteia“ că i se face o nedreptate de către organele comunale şi raionale care nu-i acordă nici unul din aceste posturi. Oare statul nostru de democraţie populară pentru aceasta te-a întreţinut la şcoala tehnică de mecanizare a agriculturii, tovarăşe Aurelian, pentru ca după terminarea ei să ocupi un post de funcţionar ? Ţi-ai pus oare dumneata vreodată întrebarea cu ce ai contribuit la ridicarea agriculturii noastre de la starea înapoiată moştenită de la burghezie, cînd pămîntul se lucra adesea cu plugul de lemn, şi pînă la agricultura noastră de astăzi, cînd o mare parte din lucrări se execută mecanizat ? Ai citit cumva despre sarcinile ce revin agriculturii noastre, in lumina directivelor partidului ? Dacă le cunoşti, atitudinea dumitale este şi mai mult de condamnat. A dezerta de la locul de muncă pentru care ai fost pregătit de partid spre a fi„aproape de părinţi“ este incompatibil cu morala omului nou, crescut şi educat de partid în şcoala noastră nouă. Tineretul sovietic s-a luat la întrecere cu natura şi a transformat terenurile nisipoase în grădini înfloritoare, a desţelenit păminturi aflate la mari distanţe de casele şi familiile lor - la mii şi mii de km, iar d-ta nu ai putut să lucrezi în comuna Horia ? Agricultura noastră mecanizată dispune în prezent de tractoare şi maşini agricole de înaltă productivitate, construite în ţară sau în ţările prietene. Partidul acordă o deosebită atenţie înzestrării agriculturii cu maşini din ce in Ce mai bune. Tractoarele I.A.R.-22 şi 23, cu care se lucra prin anul 1950, aproape că au dispărut din agricultura noastră, locul lor fiind luat de tractoare moderne ca UTOS—26 şi UTOS—27. Aceste maşini trebuie exploatate şi întreţinute cu multă pricepere pentru a le prelungi durata de funcţionare între două reparaţii, pentru micşorarea preţului de cost la hantru. Pentru acest lucru S.M.T.-urile şi G.A.S.-urile din ţara noastră au nevoie de cadre calificate. Şi dumneata, tovarăşe Aurelian, te-ai fi putut încadra intr-un S.M.T. sau G.A.S. în funcţie de mecanic de întreţinere sau şef de brigadă. Cred că te-ai fi simţit foarte bine în mijlocul mecanizatorilor şi ai fi căpătat încredere in dumneata văzînd cum statul îţi încredinţează un parc de maşini pentru a le îngriji şi exploata. Ai fi văzut că nivelul de trai al mecanizatorilor creşte din zi în zi. Şi eu, ca şi dumneata, am absolvit o şcoală tehnică de mecanizare a agriculturii, în oraşul Cîmpulung Muscel. In anul 1954, cînd am fost repartizat în cîmpul muncii, mi-a venit foarte greu, deoarece urma să mă despart de meleagurile pitoreşti ale Muscelului, de părinţi, prieteni, colegi. Am fost repartizat în regiunea Constanţa şi apoi în regiunea Galaţi, unde vara e foarte caldă, iar iarna frigul şi viaţurile sînt mult mai aspre decît în regiunile de munte, unde fusesem crescut. Apoi, nu aveam prea multă practică, deoarece de-abia terminasem şcoala. La început mi-a venit greu, dar în mijlocul colectivului de mecanizatori, ajutat de organizaţia U.T.M., am căpătat încredere în forţele mele. Staţiunile de maşini şi tractoare au devenit unităţi bine organizate, prin care ţărănimea muncitoare simte din plin sprijinul clasei muncitoare. Noi, tovarăşe Aurelian, sîntem chemaţi să ridicăm nivelul de viaţă şi de cultură al satului la nivelul oraşului. Şi acest lucru impune in primul rînd mecanizarea tot mai largă a agriculturii pentru a da patriei mai mult grîu, mai mult porumb, mai multă carne, mai mult lapte. Cred că mai ai încă posibilitatea, tovarăşe Aurelian, ca măcar de acum înainte să te încadrezi in munca pentru care eşti calificat, într-un S.M.T. sau G.A.S. Am scris această scrisoare, deoarece unii dintre foştii colegi şi prieteni ai mei din şcoală au procedat la fel ca Aurelian, fugind de agricultură şi angajîndu-se în diferite posturi care nu au nimic comun cu agricultura şi cu pregătirea lor. Ce spui oare, tovarăşe Aurelian, ce spuneţi voi, dragi colegi, oare decît să tot umblaţi după posturi funcţionăreşti, nu e mai bine să vă aduceţi şi voi contribuţia la această măreaţă operă de transformare socialistă a agriculturii ? Acolo este locul nostru în viaţă ! DUMITRU PRODEA tehnician reparaţii, secretarul organizaţiei de bază U.T.M., la S.M.T. Măxineni, raionul Brăila, regiunea Galaţi Dacă ar fi avut o viaţă ca a mea Minat de mizeria şi şomajul din vechea Romînie am fost nevoit de tînăr să plec în lumea largă ca să-mi caut un rost. Timp de zeci de ani paşii mi-au rătăcit prin multe ţări ale lumii, îndeosebi prin ţările Africii. In 1954 m-am repatriat, am revenit printre ai mei. Citind articolul „Este oare Aurelian un persecutat ?“ vreau să-mi spun şi eu părerea despre tinărul Aurelian Bădicioiu. Ca şi alţii, am simţit şi eu o puternică indignare : cum de se mai poate găsi în zilele noastre un tînăr care, după ce a fost întreţinut de statul democrat-popular ani de-a rîndul într-una din şcolile sale», să refuze sarcina încredinţată, să dezerteze dintr-o muncă atît de frumoasă cum este cea care se duce în ţara noastră pentru mecanizarea agriculturii . Mi-am adus aminte şi o să vedeţi că nu întîmplător — de copilăria şi tinereţea mea. Existau oare pe vremea aceea astfel de şcoli în care copiii de oameni ai muncii să poată învăţa o meserie pe socoteala startului, fără să poarte nici o clipă grija pâinii zilnice ? Se pomenea oare pe atunci ca, după terminarea şcolii, să ai locul de muncă asigurat ? Nici pomeneală ! Dacă ai fi avut o viaţă ca a mea, nu se poate să nu fi fost şi dumneata cuprins de supărare în faţa unui om care dă îndărăt atunci cînd e nevoie de el şi nu răspunde grijii cu care a fost înconjurat. In anii cit am trăit în Africa, am văzut cu ochii mei chipul groaznic al colonialismului, una din feţele cruntei exploatări capitaliste. La numai 500 de kilometri de Alger se practica sclavajul făţiş, iar dacă la Tombuctu sclavii se mai vindeau pe bani, de la lugur Insus colonialiştii nu mai plăteau nici un ban pe ei, deoarece le erau aduşi cu forţa de către tribunalele represive coloniale. Am văzut în anii aceia în rîndurile popoarelor asuprite tineri talentaţi, îndemînatici, plini de dragoste de viaţă, ale căror aptitudini şi energii erau nimicite fără milă de asupritori. Sufletul mi se umplea cu atît mai mult de revoltă cu cît tinereţea cere parcă ea însăşi libertate, dreptul de a-ţi întinde larg aripile. După 35 de ani de peregrinări pe meleaguri străine m-am întors în ţară, in 1954. M-a întîmpinat aici o nouă realitate, care nu mai semăna nici pe departe cu ceea ce cunoscusem eu pe vremuri; poporul nostru este liber, construieşte o viaţă îndestulată. Unde mai sînt şomajul, mizeria de pe vremuri ? Au fost îngropate sub o lespede grea. Eu însumi, deşi la o vîrstă înaintată, m-am simţit dator să iau parte la munca întregului popor şi am intrat muncitor la Şantierul Naval din Giurgiu. Citind despre dumneata, tovarăşe Aurelian, nu se putea să nu-mi amintesc cu durere de tinereţea mea chinuită, de tinereţea călcată în picioare a atîtor tineri care trăiesc în lumea capitalistă. Cîţi dintre ei n-ar dori să aibă măcar o fărîmă din condiţiile prielnice pe care le-ai avut dumneata ca să înveţi, să ajungi un om folositor în rîndul oamenilor ? Şi cum ai răspuns dumneata grijii acelora care ţi-au ocrotit părinteşte tinereţea ? Nu-i prea tîrziu ca să-ţi dai seama, tovarăşe Aurelian, de marea greşeală pe care ai făcut-o faţă de societate şi faţă de dumneata însuţi. Şi, mai ales, s-o repari. ION N. PETRESCU muncitor. Giurgiu Hîrtie de PENTRU ZIARELE ŞI REVISTELE NOASTRE şi cerneală tipografică calitate superio ri de zi, din Capitală şi pînă în cele mai îndepărtate oraşe şi sate, milioane de oameni citesc cu cel mai viu interes ziarul, ştiind că în paginile lui găsesc răspuns la probleme de muncă şi de viaţă de arzătoare actualitate, că prin ziar stă de vorbă cu ei partidul, care luminează poporului drumul spre socialism. Cititorii întîmpină cu satisfacţie preocuparea evidentă în paginile multor publicaţii de a-şi îmbunătăţi şi îmbogăţi mereu conţinutul, de a aborda, în genuri gazetăreşti variate, teme de cel mai larg interes. Este firesc că iubind ziarele şi revistele pe care le citesc, oamenii muncii vor nu numai ca ele să aibă un cuprins interesant şi o paginaţie atrăgătoare, dar şi să fie bine imprimate, ca textele, titlurile, clişeele să fie frumos şi clar tipărite, ca publicaţiile să aibă un aspect plăcut. Condiţiile materiale create de partid şi de statul nostru în ce priveşte baza poligrafică permit să se obţină un tipar de bună calitate. Şi vrem să arătăm că noi, cei care avem misiunea înfăptuirii tehnice tipografice a ziarelor şi revistelor, sîntem pe deplin conştienţi de răspunderea şi de sarcinile ce ne revin, că muncitorii şi tehnicienii tipografi se străduiesc să îmbunătăţească necontenit prezentarea grafică a publicaţiilor. La aceasta ne ajută mult observaţiile critice îndreptăţite pe care le primim din partea cititorilor şi de care ţinem seama în activitatea noastră. Sunt însă o serie de observaţii critice ale cititorilor privind unele lipsuri în aspectul grafic al presei a căror înlăturare nu depinde nici de redacţii, nici de tipografii, este NICU DUMITRESCU director general ing. CONSTANTIN TRONARU director tehnic Combinatul poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“ vorba de calitatea hîrtiei şi a cernelii tipografice furnizate de întreprinderile aparţinînd Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei. Iată cum se prezintă situaţia în domeniul hîrtiei de ziar. După cum se ştie, calitatea tiparului este în mare măsură condiţionată de anumiţi indici de calitate ai hîrtiei de rotativă, şi anume: satinajul (adică netezimea, caracterul velin, lipsit de pori şi asperităţi al hîrtiei), gramajul (adică grosimea), rezistenţa la rupere şi culoarea. Or, în momentul de faţă, calitatea hîrtiei de ziar nu ne dă posibilitatea să obţinem întregul randament al maşinilor în ce priveşte nivelul calitativ al imprimării. O îmbunătăţire a calităţii hîrtiei destinată ziarelor şi revistelor ar duce la imprimarea mult mai clară a textelor şi a ilustraţiilor, la un aspect şi mai plăcut al publicaţiilor noastre. Adesea hîrtia de ziar nu corespunde standardelor în vigoare, avînd caracteristici neconstante, ceea ce se răsfrînge asupra calităţii tiparului. Astfel, apariţia unor numere de ziar tipărite cu litere neuniforme, cu ilustraţii insuficient de clare se datoreşte aproape întotdeauna satinajului defectuos — caracteristic uneori hîrtiei livrate de fabrica „Steaua Roşie“-Bacău şi foarte frecvent aceleia primite din partea fabricii „1 Septembrie“ — Buşteni. Aceleaşi fabrici ne furnizează cîteodată hîrtie de rotativă neîndeajuns de albă; la fel uneori primim o hîrtie prea subţire sau cu variaţii de grosime, din care cauză se întîmplă ca imprimarea (necesitînd o anumită grosime constantă a hîrtiei) să devină fie prea superficială, fie prea profundă, dar în orice caz nesatisfăcătoare. Cînd hîrtia nu este uniformă ca structură şi cînd pasta mecanică de lemn nu este reglementar măcinată, cerneala pătrunde de pe o pagină pe alta, — şi cum va arăta în acest caz ziarul este uşor de prevăzut. Despre hîrtia pe care o primim de la fabrica „1 Septembrie“-Buşteni trebuie să arătăm, totodată, că este uneori prea uscată, rigidă, cu o slabă rezistenţă la rupere. Aceasta duce la dese întreruperi şi, ca urmare, la prelungirea timpului de imprimare, la un consum de hîrtie peste limitele admise şi în mod firesc la creşterea preţului de cost al tipăririi ziarului. Care este explicaţia acestor deficienţe ? Cauzele sunt, în general, cunoscute, — problema-cheie fiind, după părerea noastră, în primul rînd, creşterea spiritului de răspundere al colectivelor acestor întreprinderi, creșterea respectului lor pentru marca fabricii. Și, desigur, un sprijin eficace, dublat de un control exigent din partea organelor de resort din cadrul ministerului tutelar. Socotim că este necesar ca , paralel cu ameliorarea procesului de producţie — să se studieze posibilitatea revizuirii indicilor, a standardelor de calitate ai hîrtiei de ziar, de multă vreme neîmbunătăţiţi. Cîteva cuvinte şi despre calitatea cernelei livrate de întreprinderea I.Ilie Pintilie“. Slaba coloraţie a negrului® de fum întrebuinţat la fabricarea cernelei negre determină — atunci cînd punem un strat de cerneală normal — o slabă intensitate a tiparului. Pentru a obţine totuşi o imprimare satisfăcătoare, sîntem nevoiţi să mărim grosimea stratului de cerneală, dar atunci se întîmplă ca cerneala să pătrundă prin pagină, îngreunînd cititul literelor de pe contrapagină. Pe de altă parte creşte nejustificat consumul de cerneală şi se umflă preţul de cost. Iată doar cîteva din neajunsurile şi greutăţile provocate de calitatea nesatisfăcătoare a hîrtiei şi a cernelei tipografice. Ni se pare curios că în timp ce în alte domenii ale chimiei se fac progrese mari şi rapide, în ce priveşte hîrtia şi cerneala de rotativă întreprinderile producătoare şi organele de resort din minister vădesc o prea mare mulţumire de sine, în pofida repetatelor sezisări ale tipografiilor şi redacţiilor. în ce ne priveşte, noi am analizat cu seriozitate munca tipografiei şi am stabilit măsuri ce vor fi aplicate cu cea mai mare stricteţe. Muncitorii şi tehnicienii din Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“ se străduiesc să tipărească la timp şi în condiţii din ce în ce mai bune „Scînteia“, „Romînia liberă“, „Scînteia tineretului“ şi celelalte ziare şi publicaţii. Urmînd indicaţiile Plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1959, colectivul nostru s-a angajat ca anul acesta, luptînd pentru îmbunătăţirea necontenită a aspectului grafic al ziarelor şi revistelor, să facă totodată noi economii la hîrtie şi cerneală. Sîntem hotărîţi să ne respectăm angajamentele. în acelaşi timp, cerem colectivelor din întreprinderile producătoare de hîrtie şi cerneală pentru ziar să-şi îmbunătăţească, la rîndul lor, activitatea ; trebuie să fie clar că asigurarea unui tipar pe deplin corespunzător necesită o producţie de hîrtie şi de cerneală de bună calitate. Este o cerinţă a milioanelor şi milioanelor de cititori ai presei noastre. SCÎNTEIA VESTI de la corespondenţii voluntari din întreprinderi • De la începutul anului şi pînă în prezent muncitorii întreprinderii D.R.N.C.-Brăila au strîns şi au predat I.C.M. cantitatea de 125.300 kg. fier vechi şi 12.500 kg. fontă veche. In această acţiune s-a evidenţiat brigada de tineret din secţia mecanizate, în frunte cu Vicol Alexandru, Ion Clacfion, Aristide Badea, Ibraim Bairam şi alţi tineri, precum şi comuniştii Anghel Cristache şi Haralambie Marin. (De la Ion loader, muncitor). • La uzinele mecanice din Teleajen s-a organizat un curs de minim tehnic. Zilele trecute, ing. Ion Marin, şeful secţiei strungărie, a predat prima lecţie, care a fost urmărită de un mare număr de strungari, frezori şi rabotori, dornici să-şi ridice nivelul de cunoştinţe profesionale. (De la Al. Dumitrescu, director al uzinelor mecanice). • Din cele 24 propuneri de inovaţii şi raţionalizări înregistrate în luna februarie la cabinetul tehnic al uzinei „înfrăţirea“ Oradea, s-au acceptat şi experimentat pînă in prezent 11 inovaţii. Printre cele mai importante se numără aceea a strungarului Varga Aladar cu privire la confecţionarea unui dispozitiv pentru efectuarea mecanică a operaţiunilor de gravare a riglelor. Prin aplicarea acestui dispozitiv, gravarea unei rigle, care dura înainte 35 minute, se execută în prezent în numai 6 minute. Un alt inovator, lăcătuşul mentor Nagy Iosif, a propus simplificarea construcţiei pompei de ulei. Pompa de ulei îmbunătăţită, care la experimentare a dat rezultate bune, se compune numai din 4 repere, faţă de cele 33 repere folosite la confecţionarea vechii pompe. Din calculul economic făcut, prin această propunere se realizează o economie anuală de peste 58.000 lei. (De la Constantin Duţu, inginer). Lumină electrică la sate Pînă acum 15—20 de ani, în raionul Agnita numai 5 din cele 45 localităţi erau electrificate. În ultimii ani, cu sprijinul acordat de stat, ţăranii muncitori au introdus lumina electrică în alte 25 de localităţi. Acum se lucrează intens la electrificarea satelor Netuş, Movile, Rediş etc. în alte 6 sate, ultimele din raion, se fac pregătiri pentru cumpărarea materialului necesar. Peste puţin timp şi aici vor începe lucrările de electrificare. EMIL FLORIŢA şeful secţiei organizatorice a Sfatului popular raional Agnita -0*0--o»o Raionul Bistriţa Noi suprafeţe împădurite CLUJ (coresp. „Scînteii“). — în ultima săptămînă, muncitorii întreprinderii forestiere ,,Bistriţa" au întreprins o serie de acţiuni care au dus la intensificarea lucrărilor de împădurire. Pentru a putea împăduri 520 hectare pînă la sfîrşitul lunii mai, s-a asigurat materialul sâditor — 2.250.000 puieţi răşinoase, plop negru hibrid,piurc comun şi cuţele — din care excedentul de 650.000 bucăţi a fost livrat pentru împăduririle întreprinderii forestiere Rodna. în această acţiune, în afară de silvicultori iau parte un mare număr de tineri utemişti şi ţărani muncitori din satele Prundul Bîrgăului, Teaca şi altele. Pînă în prezent au şi fost plantate peste 25 hectare şi se lucrează la mărirea cu 11 hectare a pepinierelor silvice existente. (In oraş şi cartea sa de vizită (Urmare din pag. I-a) încă un lucru care nu trebuie neglijat sunt lăzile de gunoi. De ce să fie lăsate neînlocuite pînă cînd nu se mai ţine scîndură de scîndură ? La unitatea nr. 1 coafură (responsabilă Macovei Georgeta) lucrătoarele vorbesc in termeni necuviincioşi, peste capetele clientelor. Pe jos e mai totdeauna murdar. Drăgulin Marilena, de la această unitate şi ucenica Maria Bănică de la unitatea nr. 2 coafură, aparţinând aceleiaşi cooperative, lucrează fără halat. Ionescu Roza, responsabila unităţii nr. 2, spune că nu se dau halate pentru că „nu aprobă preşedintele !“ Cînd sînt întrebaţi de ce are aspect urît interiorul unui bufet sau unei alte unităţi, conducătorii organizaţiei comerciale sau ai cooperativei meşteşugăreşti vorbesc de tot felul de greutăţi. Dar ce fel de greutăţi pot să-i împiedice de a asigura ca duşumelele, geamurile, scaunele, mesele, feţele de mese, rafturile, vesela, halatele lucrătorilor să fie spălate şi întreţinute cu grijă ? Nu trebuie altceva pentru aceasta decît apă, săpun, var şi mai ales hărnicie şi simţ gospodăresc din partea celor care sunt obligaţi să facă şi să menţină curăţenia, să amenajeze cu gust aceste localuri. Măsurile luate de organele locale, activitatea echipelor de control obştesc, a comisiilor de femei, consfătuirile de producţie au început să ducă la o oarecare îmbunătăţire a deservirii. Dar mai este nevoie de multă muncă pînă cînd toate unităţile vor fi la înălţimea cerinţelor cetăţenilor. La îmbunătăţirea deservirii trebuie să-şi aducă aportul înşişi consumatorii cerind să fie serviţi cu grijă, în condiţii corespunzătoare şi luînd atitudine împotriva unor „clienţi“ cărora li se pare că săvirşesc cine ştie ce vitejie spărgînd un pahar sau aruncînd resturi pe jos. Recomandăm tovarăşilor de la sfatul popular să dea mai mare atenţie sezisărilor făcute de echipele de control obştesc, să viziteze ei înşişi unităţile de deservire publică, magazinele, pieţele, cinematografele, sălile de aşteptare din gări etc., să privească cu mai multă exigenţă în jurul lor. Fără îndoială că astfel vor vedea mai bine decît noi ce e de făcut, cine trebuie să ia măsuri şi în cît timp trebuie îndeplinite aceste măsuri. Tragerea la sorţi a libretelor C. E. C. cu cîştiguri La 31 martie 1960 a avut loc la uzinele ,,23 August“ din Capitală tragerea la sorţi trimestrială a libretelor de economii C.E.C. cu câştiguri pe întreaga ţară. Au ieşit cîştigătoare libretele de economii C.E.C. cu câştiguri ale căror numere au următoarele terminaţii : 749 cu 250%; 148 cu 200%; 240 cu 100%; 989 cu 100%; 080 cu 50%; 095 cu 50%; 311 cu 50%; 378 cu 50%; 529 cu 50%; 687 cu 50%; 837 cu 50%; 878 cu 50%; 182 cu 25%; 264 cu 25%; 436 cu 25%; 448 cu 25%; 566 cu 25%; 603 cu 25%; 741 cu 25%; 972 cu 25%. Toate cîştigurile se calculează faţă de soldul mediu trimestrial al libretelor ieşite cîştigătoare la această tragere. Viitoarea tragere la sorţi trimestrială a libretelor de economii C.E.C. cu cîştiguri va avea loc la 30 iunie 1960. Povestirea scriitorului clasic rus Gogol a fost pînă acum, în decursul istoriei cinematografiei, de mai multe ori ecranizată. De astă dată, transpunerea pe ecran a acestei capodopere literare prezintă un interes deosebit şi pentru că realizatorul ei, cunoscutul și mult apreciatul actor Alexei Batalov, este debutant în regie. Trecerea unui actor de partea cealaltă a aparatului de filmat nu este un fenomen inedit şi probabil că chiar exemplul strălucit al lui Bondarciuk, realizatorul filmului „Soarta unui om“, a avut o oarecare importanţă în experienţa lui Batalov. A fi actor excelent nu înseamnă neapărat a fi şi bun realizator şi nici măcar a şti să îndrumi alţi actori. Reuşita încercării lui Batalov dovedeşte insă că în acest caz avem de-a face cu un artist complex, însumind calităţile ce i se cer unui bun realizator. Povestirea lui Gogol este mult prea cunoscută pentru a mai fi relatată. Dealtminteri, fabulaţia este cît se poate de simplă şi dificultatea unei transpuneri cinematografice constă tocmai în a izbuti să faci cunoscută drama interioară a eroului. Umilul funcţionar ţarist, eroul povestirii, trăieşte o uriaşă dramă lăuntrică şi relatarea furtului mantalei noi, a întâmplărilor exterioare legate de ea nu ar fi fost suficientă pentru a transmite mesajul uman şi social al povestirii gogoliene. Dealtminteri, întîmplările acestea n-au nimic ieşit din comun : un copist necăjit, care trăieşte într-o sărăcie lucie, este obiectul batjocurei colegilor săi din cauza îmbrăcăminţii sale mizere. De aceea, el face un efort disperat, supraomenesc, pentru a încropi banii necesari pentru cumpărarea unei mantăi noi, dar în aceeaşi zi mantaua îi este furată şi după o fugă disperată în căutarea fără sens a hoţilor, omul se îmbolnăveşte şi moare. Meritul realizatorului constă în priceperea cu care a ştiut să seziseze semnificaţiile întîmplărilor, înţelegînd că valoarea artistică a fabulaţiei începe din clipa în care i se relevă sensurile adinei. Esenţialul pentru realizator era să poată transmite spectatorilor rezonanţele pe care întîmplările le au în viaţa interioară a eroului. Pentru că funcţionăraşul lui Gogol are o valoare metaforică, el simbolizînd întreaga mizerie a oamenilor simpli din Rusia ţaristă. Mantaua pe care şi-o doreşte copistul umil şi umilit devine pentru el rostul vieţii, mijlocul prin care va putea ajunge în rînd cu ceilalţi oameni, care acum îl strivesc nemilos cu dispreţul lor. Mantaua reprezintă pentru el demnitatea pe care toţi ceilalţi i-o calcă în picioare, de aceea cînd hoţii îi fură mantaua omul suferă o înfrângere în supremul său efort de a-i ajunge pe ceilalţi; jefuitorii i-au răpit nu numai un obiect vestimentar, ci întreg sensul vieţii lui. Şi pentru ca acest sens să fie limpede, aflăm că hoţii de mantale s-au înmulţit, au devenit un fenomen frecvent, o ţară a societăţii. Alexei Batalov a dezvăluit toate acestea în filmul său cu o intuiţie artistică precisă. Interpretul rolului principal, actorul de un remarcabil talent R. Bîkov, a fost şi el îndrumat în acelaşi sens, izbutind o creaţie deosebită, înţelegi limpede subtextul acţiunii, valoarea metaforică a mantalei, pătrunzi in universul sufletesc pustiit al funcţionarului. Sunt nenumărate scene ce s-ar putea cita aici, dar înainte de toate măiestria cu care Bîkov ştie să-ţi dezvăluie lumea sa interioară, ochii aceia limpezi, privirea sa de o naivitate copilărească cînd suportă batjocurile colegilor săi, disperarea cu care întîmpină loviturile soartei, tenacitatea cu care muncește pentru a strînge banii ce-i sînt trebuincioşi - toate acestea se cer văzute neapărat. Pentru o sumă infimă el copiază un manuscris uriaş. Priviţi-l cum ţine în braţe mantaua sa nouă , parcă ea ar fi Însufleţită, gesturile sale au ceva matern de parcă ar legăna un copil. Spectatorul simte resemnarea sa cotidiană, este emoţionat de zîmbetul absent şi mereu acelaşi cu care suportă vulgaritatea gazdei sau batjocura colegilor, nedreptatea absurdă cînd la cheful ce se face în cinstea lui e lăsat nemîncat. Sau știrea că munca disperată de copiere a unui uriaș manuscris nu-i va fi plătită deoarece comanditarul a dat faliment. Fotografia excelentă, cadrele interesante, decorul conceput inteligent (mai cu seamă camera eroului, ai cărei pereţi îl strivesc parcă) — complectează calităţile filmului. „Mantaua“ dovedeşte apariţia unui nou realizator de un autentic talent şi inteligenţă artistică şi totodată prezenţa remarcabilă a unui actor al cărui nume trebuie reţinut, într-un cuvînt, un film ce se cere neapărat văzut ION BARNA pe ecranele cinemetografelor TTWSi JaXE) a@)~OT77 VINERI, 1 APRILIE • Emisiunea pentru sate: Executarea lucrărilor agricole în comun — orele 6,15 — I. • In cadrul emisiunii: L.Ii mulțumesc partidului“, vorbesc Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei R.P.R., și Tudor Bălan, modelier la uzinele ,,Semănătoarea" — orele 21,15 — I. • Teatru la microfon: ,,Revizorul" de N. Gogol*• orele 11,03 • Săptămîna muzicii maghiare — orele 18,30 — II. • Din muzica de operă a compozitorilor noștri — orele 9,00 — I. • Cronica economică — orele 17,50 — II. • Sonata pentru vioară și pian de Ravel — interpretează Pierre Doukan (vioară) şi Iosef Prunneff (pian) — orele 22,35 — II* • Succese ale muzicii uşoare a tarilor prietene — orele 21,15 — II* SIMBATA, 2 APRILIE • Pe teme Internaţionale — orele 20,10 — I. • Itinerar 1960 : Pe valea Vîlsanului — orele 21,50 — II. • Anul Chopin — orele 14,20 — I. • Muzica de cameră de Schubert : Trio în Si bemol major (interpretează: Jacques Thibaud, Pablo Casals și Alfred Cortot) — orele 11,03 — I. • Tribuna Radio — orele 17,45 — II • Roza vînturilor : Călătorind pe meleagurile Ungariei socialiste — orele 18,00 — I. • Vorbește Moscova — orele 16,15 — I. • Simfonia V de Beethoven — orele 23,15 — II* Nr. 4797. CINEMfi'fM)i Patria (10, 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21), Bucureşti (10; 12,30; 15, 17; 19, 21), Gh. Doja (10; 12, 15; 17, 19, 21), Lumină în întuneric; Republica (9,30; 12; 14,30; 17; 19,30; 22), Elena Pavel (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45, 21), Libertăţii (9,30; 11,45; 14, 16,15, 18,30; 20,45), 8 Martie (15; 17,05; 19,10; 21,15): Jucătorul; Magheru (10; 12; 15; 17; 19, 21), Mantaua; I. C. Frimu (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21), Miorița (10; 12, 14,15; 16,30; 18,45), Donca Simo (14,30; 16,30; 18,30; 20,30) Vasile Alecsandri (10, 12, 15, 17, 19, 21): Oameni sau maturi; Lumina (9,30; în continuare, 13,40; 16,45; 18,15; 20,45): înfrăţirea între popoare (15,30; 18; 20,30); 1 Mai (10; 12; 16,30; 18,45; 21): Mireasa răpită; Central (10; 12; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30) : Isteţul Saşko; Victoria (10; 12,30; 15,30; 18; 20,30): Micii eroi; Maxim Gorki (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21), 23 August (13,45; 16; 18,30; 21) :Enrico Caruso; Timpuri Noi (rulează în continuare de la 10—21): Micul Kuno; 13 Septembrie (15,30; 18; 20,30), 30 Decembrie (16; 18,15; 20,30): Inimă de mamă; Tineretului (10,30; 15,30; 19,30): Mizerabilii (ambele serii); Alexandru Popov (rulează în continuare de la 10—21): Un nou număr de atracţie; Griviţa (15, 17; 19, 21), Olga Bancic (15, 18; 20,30), Coţofana hoaţă; Cultural (15, 17; 19; 20,45), Drumul Serii (16,15; 18,15; 20,15): Visuri de duminica; C. David (15,30; 18; 20,30). N-a fost în zadar; Vasile Roaită (10; 12; 15; 17; 19; 21), Alexandru Sahia (10; 12; 15; 17; 19; 21), Volga (11; 15; 17, 19; 21), B. Delavrancea (11; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30). Telegrame; Unirea (11* 14; 16,30, 19, 21,30), Munca IIQl 15; 17,45, 20,30). Ultima noapte pe „Titanic! Flacăra (15, 17; 19, 21): Lily; T. Vladimirescu (11, 15, 17; 19, 21): Secretul curului; Arta (16; 18,15; 20,30): H-8; Moşilor (16, 17; 19, 21): Boleslaw Bierut (17,30, 19,30): Fata cu ulciorul; Popular (16, 18,15, 20,30): Ea te iubeşte; 16 Februarie (16,30, 17,45, 20) : Ştrengarii; M. Eminescu (16, 18,15, 20,30) : Singe alb; Ilie Pintilie (15, 17, 19, 21) : Vînătorii de tigri; 8 Mai (15, 17, 19, 21): Mamă vitregă; Floreasca (17, 19): Revolta peonilor; N. Bălcescu (16, 18,15, 20,30): Reîntoarcerea; G. Coşbuc (15, 17, 19, 21): Frumoasele nopţii; G. Bacovia (15,30, 18, 20,30) : Voci în insulă; Aurel Vlaicu (15, 17, 19, 21): Vîrsta dragostei. La cinematografele Bacovia, Arta, 13 Septembrie, G. Coşbuc, 30 Decembrie, Ilie Pintilie şi M. Eminescu din Capitală rulează la orele 10 dini. programe speciale pentru copii. La cinematograful Tineretului spectacolul începe la ora 9, iar la Unirea la ora 9,30. TELEVIZIUNE: La 20,00, transmisie din cala teatrului C.C.S. a spectacolului de închidere a celui de al 6-lea festival republican al şcolilor şi institutelor de artă. In pauză, jurnalul televiziunii. In încheiere, ultimele știri. CUM VA FI VREMEA? Timpul probabil pentru următoarele trei zile, vreme relativ rece cu cezul schimbător. La început ploi locale. Vînt potrivit din sectorul nordic. Temperatura în scădere în mima parte a intervalului, apoi în creștere.