Scînteia, februarie 1961 (Anul 30, nr. 5065-5089)

1961-02-04 / nr. 5065

Nr. 5065 S­G î N­T­E­I­A MRMURESUL DE Maramureş I C» sa vă povestim din acest minu­nat coif al patriei 7 Despre trecut? E suficient sa amintim diteva relatări ale unui călător străin, pu­blicate In presa vremii. „Maramureşul — scrie el — este o tară alpină, de mare farmec, cu o natură de frumuse|e romantică. „Dar oamenii... au orizon­tul limitat, el nu trece dincolo de pădurile uriaşe Intre care el işi duc existenţa trudită, fără bucurii, fără nici un fel de cunoştinţă despre lume şl bine­facerile culturii“. — Aşa a fost Maramureşul cu frumuseţile lui „romantice". Aşa a fost viaţa oamenilor lui. Şi fap­tele nu pot fi tăgăduite. Dar astăzi ? Să străbatem împreună Maramure­şul. Să trecem Gutinul, să ne oprim pe malurile Izei, in Oaş sau Pâuleşti. La tot pasul vămii plăcut surprins de ceea ce vezi. De 16 ani incoace bă­­trinul Maramureş a început să Întinerească. De la un capăt la celălalt, Maramureşul Îmbracă haină nouă, iar oamenii muncii de aici şi-au statornicit noi rosturi in viaţă. Baia Mare, oraş înfloritor C­urind, foarte j curind, po- j posind In bătrirvul­­ oraş Baia Ma- \ • . , J re, veţi face cu- j noştinţă au on oraş ] nou, înfloritor, cu­­ bulevarde largi, Io- j cuinţe elegante, pateuri, ma­gări­ne j noi, pline de măr- j furi asortate cu gust j şi alte Instituţii so- j aial-culturale con- j struite din temelii în | anii puterii popu- j lare. Numai In ultimii j şase ani s-au con- j sitruit trei cartiere j reol cu peste 1700­­ apartamente. Vă­­ prezentăm o vedere­­ luată din avion­­ a noului cartier­­ „Să sar“ din Baia­­ Mare. S­i in satele maramureșene s-au statornicit rinduieli noi de viață. Iată in fotografie o stra­dă a satului Păulești, complect co­lectivizat. Aici nu găsești decit o singură casă veche, acasa care se păstrează drept muzeu). 191 de fa­­milii sunt în colectivă, 191 de case noi numeri in sat. Pe acelaşi drum, diii G.A.C. şi Întovărăşiri­ au pă­şit aproape 100.000 de familii de ţărani din regiune. Numai in 1960 veniturile obţi­nute de gospodăriile colective se ridică la peste 100 milioane lei. Şeptelul G.A.C.-urilor fa­ţă de 1958 a sporit de 3 ori. In locul co­cioabelor (asemenea celei din medalion) in mediul rural al re­giunii s-au construit mai mult de 50.000 de case noi. έn Inima munţilor maramure­şeni erele geologice au as­cuns nenumărate bogăţii. Minerii le scoteau la ziuă cu preţul unor mari sacrificii. Munca grec şi istovitoare ajuta silicozei să facă ravagii în rin­­d­uri­le lor. In Valea Bârâitului in cinci ani satul a rămas fără bărbaţi. La Cavnic sau Borşa era o raritate să intîlneşti un miner bătrîn. Minerul de azi nu se mai asea­mănă cu băieşul de ieri. Şi munca şi viaţa-i cu totul alta. In mină s-a introdus 100 la sută perfora­tul umed care-l fereşte pe miner de silicoză. Dacă înainte de De la băieşul de ieri la minerul de azi 1945 în exploatările regiunii e­­xistau doar trei locomotive de mine, astăzi peste 100 de maşini de încărcat şi 80 de locomotive au în­locuit trocul greu şi istovitor. Zeci de milioane de lei au fost cheltuite de stat pentru îmbunătăţirea pro­tecţiei muncii. Pentru mineri s-au construit 900 apartamente, nu­meroase cămine-hotel. Alte sute vor fi date în folosinţă anul acesta. Aproape 1000 de mineri şi-au con­struit case proprii. La toate minele au fost date în folosinţă cantine, băi, dispensare, cluburi şi puncte sanitare în subteran. Popas la Ferneziu S­trăbătînd drumurile şi aşeză­rile Maramureşului rămii im­presionat văzind cum peisajul natu­ral, atît de pitoresc, se îmbină cu un peisaj nou, creat de mina omului. Este vorba de peisajul industrial. Maramureşul înapoiat de ieri a de­venit in anii puterii populare o re­giune cu o industrie în pli­nă dezvoltare. Au fost construite 27 unităţi industriale noi cum sunt uzina „Hatiro Dezideriu“ din Baia Mare, fabricile „Mondiala“ din Satu-Mare, „Unitatea“ din Sighet etc. S-au deschis mine noi, iar cele vechi au fost modernizate şi meca­nizate. Numeroase întreprinderi şi secţii vechi au fost reconstruite şi reutilate. Construirea liniei ferate Salva-Vişeu a deschis regiunii le­gătura cu restul ţării. In fotografie : Uzina „Unic" din Satu Mare, re­construită din temelii in anii puterii populare. In satul colectivizat Duminică în Oaş In meda­lion . Aşa e­­rau nevoiţi in trecut minerii să facă în­cărcarea mi­nereului au trecut. In fotogra­fie , minerul Vasile Duma lucrînd cu mașina de încărcat. Ozest&zeet SH&tacttáték MARAMUREŞ C­ e fac oşenii duminica ? Iată-i In fotografie. Joacă, creează şi îm­bogăţesc folclorul nou. Pe cit de atră­gătoare sint frumuseţile locului — por­tul, obiceiurile şi folclorul — pe atît de înapoiat, sărăcit şi bîntuit de boli era Oaşul de altădată. Oşenii ca şi ceilalţi maramureşeni de pe Iza sau Vişeu, de pe Gutin sau din Lăpuş cîntă în versuri viaţa lor nouă, Infierind In acelaşi timp trecu­tul întunecat: Bucurie mlndră floare Crescută din rai cu soare Doamne mult te-am mai cătat Plnă ce de tine-am dat Că te-au ascuns cel avufl La săraci să nu te ui fi Dar de cind te-am întîlnit Şl In casă ne-ai venit, Bucurie mîndră floare Ai şters lacrimi şl sudoare Şi ne-al dat şi nouă soare Şl lumină şi hodină ţl trai bun la masă plină Citu­l Maramureşu’ Vezi cum creşte belşugu... Maramureşenii de azi, datorită condiţiilor noi de viaţă create de regimul nostru democrat-popular, au posibilitatea să se bucure de bine­facerile culturii. In satele regiunii in ultimii trei ani s-au construit 103 cămine culturale. Numărul lor total acum se ridică la 474. Peste 100 000 de muncitori şi ţărani sunt cititori ai bibliotecilor. La cele 114 cinematografe din re­giune in 1960 au fost vizionate filme de peste 5 500.000 de spectatori. Numeroase teatre noi, şcoli de artă populară, muzee, case de cultură şi de creaţie, 20 de universităţi populare, 18 staţii de radioficare, lumina electrică care a pătruns în sate ajută la înflorirea culturii. C­e­ i nou la Ferneziu ? am în­trebat un drumeț ieşit in cale. — Aşă şcoală ca la noi mai rar ă­i mai găsi ! ne-a răspuns el. Intr-adevăr, noua şcoală medie din Ferneziu e frumoasă şi impu­nătoare. Privifi-o in fotografie. Dar nu-s nici două decenii de cindi alături de sărăcie in oraşele şi sa­tele maramureşene trona analfabe­tismul. La recensământul din 1930 in fos­tul judeţ Maramureş 62 la sută din populaţia de la 7 ani în sus era analfabetă. In zeci de sate nici nu existau şcoli. Astăzi in Maramureş ca şi in Întreaga tară analfabetismul a fost lichidat. In regiune funcţio­­nează aproape 800 de şcoli de toa­te gradele, in care Învaţă peste 105 900 de copii. Pagină realizată de Vic­tor Deleanu, Radu Apos­tol şi Mihai Andreescu: „Cîte flori pe Iza-n sus­( Cite flori pe Iza-n sus Toate cu mîndra le-am pus. SB a stăzi aceste versuri au o dublă semnificatie. In anii rm­puterii populare pe Iza-n sus au răsărit şi altfel de Hori. Priviţi clădirea din fotografie. Aici la Si­­ghet, pe malul Izei, moşierii plănuiau să-şi facă un loc de odihnă şi petreceri Acum ea are altă destinaţie. A fost transformată intr-un spital de copii. A fost necesar ? Să lăsăm să vorbească faptele : In 1914 in raionul Sighet exista o singură instituţie medico-sanitară cu 190 de paturi in Oaş şi Vişeu un medic revenea la mai mult de 16.000 de locuitori. în întreaga regiune nu exista nici un spital de pediatrie. Virsta medie de viaţă a minerilor maramureşeni nu depăşea 36 de ani Azi in Maramureş muncesc peste 3200 de cadre me­­dico-sanitare Există 9 spitale raionale, 7 de circumscrip­ţie, zeci de dispensare, aproape 100 case de naştere, sanatorii, o vastă reţea farmaceutică, în 1961 pentru să­nătatea oamenilor muncii din bugetul sfaturilor popu­lare se vor cheltui 105 milioane lei. Ce poate fi mai semnificativ că „florile“ care se nasc pe Iza­n sus vor crește viguroase bucurîndu-se de să­nătate. - -- -- -- - —--------------------------- -----------rrrxri La sfat în pădureP a. 36 de ani nu m-am des­părţit de pădure. Avem codri falnici. Cîţi fagi şi stejari, ciţi brazi mindri n-am tăiat în toţi anii ăştia. Dar ce ajungea in trecut lemnul ista fain ? Noi îl doboram, iar ne­gustorii II vindeau ca lemn de foc. Cite lucruri de preţ se fac acum pentru oameni din lemnul nostru ! Şi lemnul ca şi omul a căpătat va­loare nouă... - ne-a povestit Sebes­­tyen boci (din fotografie) şef de echipă la I. F. Baia Mare. Sebestyen baci e un om bine do­cumentat, cind e vorba de lemn. De la el afli că în Maramureşul îm­brăcat cu păduri, unde In trecut lemnul era exploatat barbar ca şi cei ce-l tăiau, astăzi de la an la an cresc indicii lui de utilizare. Numai la stejar Indicele de utili­zare faţă de 1957 a crescut cu 13 la sută. Prin reducerea pierderilor de exploatare, anul trecut s-au e­­conomisit 9780 m.c. de fag şi ră­­şinoase. In loc de bordeie, au fost construite cabane cu o suprafaţă de­­peste 20.000 m.p. in fiecare an 700—1000 de muncitori merg la băi şi staţiuni de odihnă. Transpor­tul este 95 la sută mecanizat iar fasonatul traverselor 100 la sută. Pe întinsul regiunii se vor construi fabrici şi combinate pentru valorifi­carea superioară a lemnului. E şi firesc să auzi astăzi, în pă­durile Maramureşului, toate aceste noutăţi chiar de la un simplu mun­citor. Pas. 3

Next