Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)
1961-06-01 / nr. 5182
Pag. 2 VIAŢA DE PARTID Educarea candidaţiloro sarcină permanentă Pentru organizaţia noastră de bază, primirea şi educarea candidaţilor de partid nu este o chestiune de campanie, ci o preocupare permanentă, de cea mai mare însemnătate. Noi primim în rîndurile candidaţilor tovarăşi dintre cei mai buni muncitori din uzină. Acum avem un număr de 23 candidaţi de partid. După consfătuirea organizată anul trecut de comitetul orăşenesc de partid, privind munca de educare comunistă a candidaţilor de partid, în perioada stagiului de candidat, noi am întocmit un plan de măsuri pe baza căruia ne desfăşurăm activitatea. Potrivit acestui plan numeroşi comunişti cu experienţă se ocupă de creşterea şi educarea candidaţilor de partid, îi ajută la îndeplinirea sarcinilor încredinţate. Biroul organizează lunar consfătuiri cu candidaţii şi cu membrii de partid care se ocupă de educarea lor. Intr-o asemenea consfătuire, membrii de partid Nicolae Grancea şi Dumitru Moldovan au vorbit despre felul cum s-au ocupat de Aurelian Ştefănescu şi Dumitru Niculescu, ambii candidaţi de partid. Ei au arătat că stau zilnic de vorbă cu aceştia despre diferite probleme politice şi profesionale, îi ajută să-şi însuşească materialul predat la cercul de învăţămînt de partid. La rîndul lor, candidaţii de partid a arătat că au simţit zi de zi ajutorul comuniştilor în creşterea lor profesională şi politică. Sarcina de partid este un mijloc principal de educare comunistă a candidaţilor de partid. Cele mai multe sarcini încredinţate candidaţilor sunt direct legate de producţie, ceea ce le dă posibilitatea să-şi manifeste iniţiativa, să se dezvolte ca oameni capabili să înfrîngă greutăţile. Astfel, turnătorul Tudor Ludovic, care a primit sarcina să studieze posibilitatea de îmbunătăţire a sistemului de formare, a propus unele perfecţionări la două din repere, ceea ce poate aduce economii antecalculate de aproape 5.000 lei anual; inginerul Dumitru Niculescu conduce cu multă pricepere un curs de ridicare a calificării muncitorilor , tehnicianul Constantin Mihăescu a primit sarcina să facă parte dintr-un colectiv care studiază posibilitatea de introducere a unor procedee tehnologice în întreprindere. Mulţi dintre candidaţii de partid au sarcini de răspundere în activitatea obştească. Noi nu ne mulţumim numai cu faptul că trasăm sarcini concrete candidaţilor de partid, ci noi şi ajutăm să le realizeze. Organizaţiile de atelier informează permanent birou de felii cum cresc candidaţii şi ce sarcini noi li se pot încredinţa. Periodic, numeroşi candidaţi de partid, ca lăcătuşii Marin Valeriu şi Gheorghe Dina şi alţii, prezintă informări despre activitatea lor în faţa biroului. Alteori, în cadrul consfătuirilor lunare unii candidaţi sunt solicitaţi să-şi spună părerea despre felul în care sunt ajutaţi de membri de partid. Cu regularitate membrii biroului organizaţiei de bază au discuţii personale cu candidaţii pe diferite teme de producţie, politice şi educative. Toate acestea contribuie la educarea candidaţilor de partid în spiritul unei înalte răspunderi pentru îndeplinirea sarcinilor şi a respectării cu stricteţe a disciplinei de partid. Pentru a cunoaşte mai profund trecutul de luptă a partidului, mulţi candidaţi studiază în cercurile de istorie a P.M.R. Dar educarea lor politico-ideologică nu se reduce numai la participarea la învăţămîntul politic, Biroul organizaţiei de bază a iniţiat vizite la Muzeul de istorie a partidului şi la Doftana. Cu ocazia glorioasei aniversări a 40 de ani de la crearea Partidului Comunist din Romînia, în uzină a fost organizată o expoziţie cu planşe reprezentând momente din lupta P.C.R. O altă expoziţie cu eroi ai clasei muncitoare din ţara noastră a fost organizată la club. în faţa acestor două expoziţii membrii de partid cu vechime în partid au purtat discuţii cu candidaţii, răspunzînd la întrebările puse de ei. în planul de măsuri, privind activitatea ce trebuie s-o desfăşurăm în vederea creşterii şi educării candidaţilor de partid, sunt prevăzute numeroase acţiuni menite să lărgească orizontul lor cultural. .Organizaţia de bază se îngrijeşte de vizionarea în colectiv a unor spectacole de cinema şi teatru. In jurul filmelor şi pieselor de teatru au avut loc dezbateri. Discuţii asemănătoare s-au făcut şi cu ocazia prezentării în faţa candidaţilor de partid a recenziilor la cărţile „Reportaj cu ştreangul la gît“ şi „Setea", recenzii ţinute chiar de candidaţi de partid. Ca urmare a dezvoltării gustului pentru citit, a crescut mult numărul acelor candidaţi de partid care cumpără cărţi tehnice şi beletristice de la standul din fabrică. Ca rezultat al muncii de educare comunistă a candidaţilor, unii dintre ei — printre care şi electricianul Marin Grăjdanu au reuşit să facă asemenea progrese încît li s-a putut reduce stagiul. Trebuie să recunoaştem, însă, că aceste cazuri sunt încă puţine, deşi în uzină sunt numeroşi candidaţi care merită să li se reducă stagiul, în prezent, la biroul organizaţiei de bază se află noi cereri de primire în rîndul candidaţilor, mai ales ale unor muncitori din activul fără partid şi din organizaţia U.T.M. Ne vom strădui să muncim şi pe viitor în aşa fel incit să asigurăm formarea unor comunişti bine pregătiţi, conştienţi şi activi în producţie şi în viaţa obştească, demni de înaltul titlu de membru de partid. NICOLAE DRAGHICI secretarul organizaţiei de bază de la uzinele „Boleslaw Bierut“ -0*0- La fabrica de tricotaje „Bela Breiner“ din Capitală.Se face proba unor noi modele de tricotaje, înainte ca acestea să fie introduse în producția de serie). Ne scriu corespondenţii voluntari din întreprinderi LA OŢELARIA SPECIALA ...a combinatului metalurgic Reşiţa, topitorii de la cuptorul Martin, în fruntea cărora se află oţelarii conduşi de prim topitorii Emeric Robitsek, Bala Bîrsan Donnilă, Ion Stănescu, au dat peste plan, pînă la 25 mai, mai mult de 20 tone oţel. în aceeaşi perioadă, la cuptoarele electrice planul a fost depăşit cu 30 tone oţel de bună calitate. Aici, cele mai bune rezultate le-au obţinut oţelarii din echipa prim-topitorului Nicolae Frankover, care au elaborat 12 şarje rapide. Procentul de rebuturi a fost redus sub limita admisă cu 2 la sută. (De la C. BARBU, topitor). PENTRU RIDICAREA CALIFICĂRII ...aproape 20 muncitori, maiştri şi tehnicieni de la întreprinderea minieră Rovinari frecventează diferite cursuri. Ajutaţi de ingineri, maiştri şi muncitori bine pregătiţi ca Firoiu Constantin, Ioan Alexandru, Mihai Fednie, Dumitru Gelu şi alţii, cursanţii îşi reîmprospătează cunoştinţele dobîndite în şcolile profesionale sau de maiştri. (De la EMANOIL BOCANCIOS, maistru). 245 TRENURI CU TONAJ SPORIT ...de 6092 tone au remorcat mecanicii şi fochiştii depoului C.F.R.-Ploieşti în prima jumătate a trimestrului II, adică cu 90 trenuri mai mult decât în primul trimestru. în felul acesta, de la începutul anului, s-au realizat economii de combustibil convenţional în valoare de 505.287 lei. La remorcarea trenurilor cu tonaj sporit s-au evidenţiat mecanicii Gh. Petrescu, Gh. Trestioreanu, Enache Cruceanu, Parait Dumitrescu, Ilie Olaru. Colectivul depoului a obţinut diploma de unitate fruntaşă pentru siguranţa circulaţiei. (De la ION CHIRIŢA, planificator). REDUCEREA GREUTĂȚII PIESELOR ...constituie o preocupare de seamă a lucrătorilor de la turnătoria uzinelor „Victoria“-Calan. Dacă mai înainte unele tuburi de scurgere depășeau cu 12 la sută greutatea prevăzută, în prezent, datorită aplicării propunerilor de măsuri tehnico-organizatorice făcute de muncitori în consfătuirile de producţie, acest adaus a fost înlăturat. Rezultate bune s-au obţinut în ce priveşte reducerea adausurilor de prelucrare şi la unele repere de radiatoare. (De la GHEORGHE SPERIOS, maistru). CONSTRUCTORII NAVALI ...de la şantierul „1 Mai“-Brăila execută nave dormitoare pentru muncitorii care lucrează la recoltarea stufului din Deltă. Unele din aceste dormitoare au fost predate cu 60 de zile înainte de termenele prevăzute în contract, în curînd va fi predat cel de-al zecelea dormitor.De la TUDOR DUMITRU, tehnician). PESTE 27 TONE ...fier vechi au colectat, în numai două săptămîni, lucrătorii de la secţia gaze-compresoare a schelei Moreni. La această acţiune la care au luat parte tineri şi vîrstnici s-au evidenţiat Traian Bucuroiu, Vasile Panait, Năstase Nedelcu, Alexandru Oancea, Nicolae Gogan. întreaga cantitate a fost predată I.C.M. spre a fi trimisă siderurgiștilor. (De la V. OI TEANU, mecanic). ***- UN DISCOL. (Urmare din pag. I-a) comunişti, pe cel al Lenuţei Cazacu. E o faţetă a într-ajutorării... Dar iată şi cealaltă faţetă — care răsfrînge o cifră semnificativă , comparativ cu perioada cir.c nu se intr-ajutorau, astăzi, cele două textiliste dau lunar, peste plan, mai mult de 750 de metri de ţesături. De asemenea, ele reuşesc să realizeze produse de o calitate tot mai bună. Şi iată cum , înainte, dacă ce iveau unele rărituri sau „cuiburi“, Memorea se făcea că nu le observă , altminteri, cit ar fi stat să migălească reparînd defectul din ţesătură, celelalte războaie s-ar fi oprit şi ele. Şi atunci... treacă ! Acum, dacă femeiea observă vreun cusur la pînză stăruie cu grijă asupra remedierii lui. E liniştită doar : războaiele nu stau — Leirata veghează. Şi invers. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că numele celor două fete ar putea fi cu uşurinţă înlocuite în povestea de mai sus. Prin numele altor textiliste. Fiindcă iniţiativa intr-ajutorării, sprijinită de comunişti, n-a lăsat în afara ei aproape nici un muncitor din ţesătorie. Vă închipuiţi cam ce reprezintă cele vreo zece milioane de bătăi în plus — în fiecare 24 de ore — obţinute numai la războaiele din ţesătoria Iii, de unde a pornit iniţiativa ? înseamnă că în fiecare 24 de ore, datorită în mare măsură într-ajutorării, ţesătorii de aici dau în plus cam 4.000 de metri. Adică... o mie de rochii ! ".intr-o vreme, nu se putea spune mai nimic bun despre rezultatele celor din subsecţie î. Iună de lună planul şchiopăta şi nu puţine bucăţi de ţesătură se poticneau la controlul de calitate. Nu exista şedinţă de producţie în care, la punctul „cauze“, să nu se ridice supărate ţesătoarele . — Stau prea mult războaiele, asta-i ! Daţi-ne alt ajutor de maistru. Că al nostru, drăgălaşul, cînd zice că ţi-a pus la punct războiul, abia se detectează ! Uşor de spus : daţi-ne altul ! Parcă s-ar fi înghesuit ajutorii de maiştri să preia subsecţiă !... De aceea, nu mică a fost mirarea unora cînd l-au văzut pe Ludovic Domocoş cetind să treacă în această subsecţie. Auzi-l, dă din mină o brigadă de tineret fruntaşă, unde plouă, cu prime, pentru o, subsecţie care merge ca racul... Dar cine judeca astfel, se vede că nu-l cunoştea pe Domocoş : mai mult de jumătate din viaţă (23 de ani din 37) aici, în ţesâtorie, şi-a petrecut-o, membru de partid şi unul dintre cei mai buni ajutori de maistru. Simţea că e o datorie a lui firească de a pune umărul la greu. Adică la subsecţiă codaşă. A venit hotărît să ajute la schimbarea lucrurilor ; a verificat din nou toate maşinile ; a privit atent cum lucrează ţesătoarele , zi de zi. Nu după multă vreme, o nouă şedinţă de producţie. Atmosferă festivă . Subsecţia şi-a îndeplinit planul. Iar cine a luat cuvîntul a subliniat aportul noului ajutor de maistru, care a impulsionat, a determinat etc., etc. Totul părea trandafiriu. Numai noul venit a ţinut să strice atmosfera festivă : — Lucrăm încă mult sub posibilităţi. Asta-i adevărul. Voi, tovarăşe ţesătoare, nu vă uitaţi nici în dreapta, nici în stînga. N-aţi auzit de intr-ajutorare ? A, aţi auzit? Păi atunci ? !... Hai s-o punem în practică. Chiar de mîine ! ...„Mîine" a şi devenit „ieri", fiindcă, aplicată pe scară largă, metoda într-ajutorării a făcut ca numeroase ţesătoare din subsecţie I, printre care Elena Vînăt şi Tereza Hengher, Fîorica Păcurar şi Ecaterina Schilinger, să se numere astăzi printre fruntaşi. — Nu te bate gîndul să te reîntorc! „acasă", la vechea brigadă ? îl întreb pe Domocos. — De ce ? De vreo două luni încoace, subsecţia noastră a prins s-o întreacă ! Şi, drept să spun, am început aici să mă simt „acasă" Şi aşa, prin cuvîntul agitatorilor, pe calea undelor staţiei de radioamplificare, prin gazetele de perete, împrăştiată de la om la om, metoda ţesătorilor a cucerit încetul cu încetul, secţie după secţie, întreaga uzină. Experienţa bună a făcut întîi ocolul întreprinderilor arădene, apoi s-a îndreptat grăbită către alte meleaguri bănăţene, ba se zvoneşte că ar fi trecut de acum dincolo de hotarele regiunii... Asta nu înseamnă insă că lucrurile merg de la sine. Manifestarea conştiinţei socialiste, relaţiile de într-ajutorare tovărăşească trebuie sprijinite şi întărite cu cea mai mare atenţie şi răspundere. Se povesteşte următoarea întîmplare petrecută în sînul unei brigăzi de tineret de la filatură : Şedinţă. Se discută munca Măriei Coroban. Utemistă. 19 ani. — Tovarăşi, nu-şi face planul ! — Dă calitate slabă ! O muncitoare din coloana de levată, Emilia 5„ e cea mai pornită împotriva Măriei Coroban. — Ne face brigada de rîs. Aşa nu mai merge ! — Ce propui ? întreabă Vasile Tomuţa, responsabilul brigăzii, membru în biroul organizaţiei de partid. — Ce propun ? Păi... să plece în alt sector, într-o altă brigadă. — Ascultă Emilia, întreabă domol, ca mai înainte, Tomuţa. Tu ai fost de la început muncitoare bună? — Ştiu eu unde baţi, tovarăşe Tomuţa. Vrei să întrebi dacă am ajutat-o pe Coroban. — întocmai ! — Ei uite, vezi, am ajutat-o ! Şi nu odată. Sunt toţi tovarăşii aici de ţaţă şi să spună ei de cite ori nu l-am legat firele la ring. Aproape că am făcut munca ei. — Aha, şi asta numeşti ajutor? reia la fel de calm Tomuţa. Asta nu-i ajutor. Nu să-i faci altuia treaba, ci să-l înveţi cum s-o facă — ăsta-i ajutorul tovărăşesc. Iar dacă pînă acum n-am ştiut s-o ajutăm, nu-i just s-o scoatem din brigadă. Aşa socotesc eu. Şi vă întreb : cine dintre voi îşi ia angajamentul s-o ajute pe Maria să devină o bună filatoare ? O fată mică de statură, cea mai mică din brigadă, dar poate şi cea mai ageră şi mai măiastră, Elena Şarga, şi-a luat ea, ca membră de partid, acest angajament. Au trecut de atunci luni. Luni, de cînd o filatoare de 19 ani n-a fost scoasă din brigadă. Luni, de cînd se întrajutorează cu cea mai bună prietenă a ei... Dacă întrebaţi de ele, le găsiţi pe amîndouă printre fruntaşele secţiei: Şarga şi Coroban. Acest reportaj s-ar putea încheia, la liberă alegere, în două feluri: 1) Recent, uzinele „30 Decembrie" din Arad au primit, pentru realizările obţinute în 1960, drapelul de fruntaşă pe ramură. Unii spun că, într-o însemnată măsură, cuvîntul „fruntaşă“ de pe drapel a fost ţesut cu firul auriu al într-ajutorării tovărăşeşti. 2) Zilele trecute, în biroul inginerului Siclovan, unul dintre iniţiatorii metodei : — Fetelor (inginerul se adresează Lenuţei Cazacu şi Margaretei Memetea; prima poartă pe cap o băsmăluţă albastră, a doua — o băsmăluţă roşie), voi amîndouă sînteţi ţesătoare bune. Ne-am gîndit să vă despărţim. A venit vremea să vă într-ajutoraţi cu fete mai slab calificate. Ei, ce ziceţi ? Tăcere. Băsmăluţă albastră şi roşie privesc una la cealaltă. — înţeleg, vă e greu să vă despărţiţi... — Avem şi noi o propunere, zice băsmăluţă albastră . — Ne-am gîndit la Ecaterina Ţîrca... O ştiţi, cea nouă... Să-i daţi patru războaie şi să stea în mijlocul nostru. Eu de-o parte, Marghit de cealaltă. — Zău că nu-i rea ideea. Nu-i rea de loc. Cum v-a venit ? — Păi nu ştiţi ? sare băsmăluţă roşie. Atac prin flancuri. Unde-s doi... SCÎNTEIA In vitrinele librăriilor NOI CARII APĂRUTE IN EDITURA ŞTIINŢIFICĂ DIN ISTORIA BIOLOGIEI GENERALE 1J Zilele acestea a apărut o nouă I lucrare — „Din istoria biologiei generale“ de N. Botnariuc. Car- j tea cuprinde următoarele capi- tole : dezvoltarea cunoştinţelor I biologice în antichitate, în evul mediu, dezvoltarea ştiinţelor bio- logice speciale — premiză a a- j parifiei concepţiei evoluţioniste, | perioada de consolidare a con- | cepţiei evoluţioniste, dezvoltarea I biologiei generale după apariţia j darwinismului, concepţia miciu- | rinistă. Lucrarea cuprinde, de asemenea, capitolul „Din istoria biologiei generale în Romînia“, scris de S. Ghiţă, precum şi nu- Imeroase planşe şi fotografii, care înlesnesc înţelegerea probleme I lor prezentate. CRUCIADELE In colecţia „Pagini de istorie universală“ a fost publicată lu- i crarea intitulată „Cruciadele“ de Ilie Grămadă. Autorul ana- ) Uzează condiţiile social-istorice în care au avut loc cruciadele l — expediţii militare şi de colo- nizare întreprinse între anii J 1095 şi 1270, precum şi in- fluența pe care au exercitat-o acestea asupra întregii dezvoltări economice, sociale şi politice a statelor din Europa medievală. | RACHETA — VEHICULUL VIITORULUI Cartea scrisă de M. N. Doro- banţu, D. D. Olaru şi N. A. Popa prezintă cîteva probleme legate de tehnica rachetelor. Prima parte a lucrării înfăţişează tipul de motor rachetă cu toate ane- | xele sale. Cea de a doua parte se ocupă de mişcarea rachetei în aer şi în spaţiul cosmic, cu- prinzînd şi unele noţiuni de me- J teorologie şi aerodinamică. UI- tima parte a lucrării este consa- j erată stadiului actual de dez- J voltare a rachetelor și perspec- tivelor de viitor, trecînd în re- ) ’ vistă etapele străbătute pînă a- j . cum de U.R.S.S. in domeniul cu- J ceririi Cosmosului. Cei mici FIHĂ INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI Nr. 5132 Cifre şi fapte • In anul şcolar 1960/1961, 2.346.579 elevi din clasele I—VII au primit manuale gratuite. • Medicii pentru copii sunt astăzi de peste 4 ori mai numeroşi în comparaţie cu anul 1938. • Peste 2.850.000 elevi şi studenţi sunt consultaţi periodic şi primesc asistenţă medicală permanentă în cadrul cabinetelor care funcţionează pe lingă şcoli şi universităţi. • Astăzi avem 306 creşe cu 12.807 locuri şi 7.375 grădiniţe, în care sunt cuprinşi 354.726 copii. Pentru copiii ţăranilor muncitori funcţionează, de asemenea, un număr important de grădiniţe sezoniere. • La 1.698.700.000 Iei s-au ridicat, în 1960, fondurile cheltuite de stat drept alocaţii pentru copii. • Fondurile pentru îngrijirea şi alimentarea copiilor în creşele şi grădiniţele de pe lingă întreprinderi, instituţii şi sfaturi populare sunt, in marea lor majoritate, alocate de stat. Părinţii participă doar cu o contribuţie minimă, raportată la salariul lor. Această contribuţie scade simţitor pentru familiile cu doi sau mai mulţi copii. • în 1960 au funcţionat în toate regiunile ţării peste 3000 de cursuri „şcoala mamei", în cadrul cărora circa 80.000— 90.000 femei au deprins cum să-şi îngrijească raţional copiii Die dragoste pentru viaţă .2.înt ani de cînd Ziua Copilului căpătat pentru noi o mare, adîncă semnificaţie. Pentru un popor care construieşte solid şi înalt, trainic şi în amănunt în toate domeniile vieţii, pentru un popor care plin de încredere în puterile lui, în înţelepciunea şi măreţia omului, păşeşte spre viitor spintecînd apele timpului, scurtind distanţele, făcînd din mîine azi, copiii, oamenii viitorului, cei care vor stăpîni şi duce mai departe împlinirile lui actuale, oamenii care mîine vor trebui să fie şi mai buni, şi mai puternici decît noi şi pe care noi îi creştem, au o însemnătate imensă. Făptura lor gingaşă şi fragedă solicită de la noi nu numai duioşie şi iubire, ci toată grija, tot sentimentul de răspundere, toată chibzuita ocrotire care trebuie să facă din ei oameni curajoşi, echilibraţi, optimişti, vrednici să primească în mîinile lor rodul muncii părinţilor, vrednici să semene mai departe ogoarele curăţite şi fertilizate de ei, ogoarele pămîntului, ogoarele culturii, ogoarele ştiinţei. In ţara noastră, în anii puterii populare, grija statului pentru copil a făcut să se construiască pretutindeni instituţii de toate tipurile, de la casa de naşteri şi creşă pînă la facultăţi şi institute multiple. Fiecare vîrstă are instituţia potrivită şi fiecare copil are în faţa lui posibilitatea de a învăţa şcoală, meserie, de a deveni orice şi în primul rînd un om întreg, conştient şi fericit. In ţara noastră, în care odinioară ucenicul sau argatul minor, pui de om încă, avea zilnic lacrămi de copil pe obrazul lui brăzdat de timpuriu de grijile maturităţii şi de spaimele copilăriei chinuite, avem azi la tot pasul imaginea căminelor în care tracii se joacă cu jucării odinioară boiereşti şi mănîncă o hrană odinioară boierească, a elevilor care, după un studiu serios în şcoli luminoase, aerisite şi calde, vizitează muzee şi se duc la teatru, a stadioanelor sportive sau a terenurilor mici şi mari pe care copiii şi adolescenţii, după orele de învăţămînt, îşi educă trupul sănătos, a laboratoarelor bine înzestrate în care înţelesul fenomenelor naturale devine clar şi atrăgător, a palatului şi caselor pionierilor, a taberelor de vară. Dragostea noastră pentru viaţă, pasiunea noastră pentru cunoaştere, pentru creaţie, pentru tot ce ne înalţă spre acel viitor în care omul va fi atotstăpînitor nu numai asupra tainelor şi legilor pămîntului, ci asupra Cosmosului, ne fac să vedem în copiii noştri, în copiii copiilor lor mai mult decît au putut întrezări generaţiile care au trăit înaintea noastră, propria noastră veşnicie, veşnicia fiinţei umane, veşnicia idealurilor noastre şi împlinirea lor pînă la capăt. Aceasta este concepţia pe care o LUCIA DEMETRIUS au toate ţările din lagărul socialist, — la fel sînt măsurile, prevederile, instituţiile pentru copiii din Uniunea Sovietică şi din toate democraţiile populare — pentru că dragostea şi grija pentru om, dragostea fierbinte, grija gingaşă pentru copil sînt expresia unei civilizaţii şi unei culturi sortite să facă lumea frumoasă pînă la capăt, pentru totdeauna. Acum cîteva zile, în ziarul italian „Paese“ a apărut o corespondenţă din New York, în care se spune că peste 200 de copii orfani din Italia au fost transportaţi în chip ilegal în Statele Unite şi vînduţi cu 750 de dolari „bucata“ şi că s-a descoperit cu acest prilej o întreagă filieră care se ocupă de un asemenea trafic, începînd cu directorii unor orfelinate din Italia şi sfîrşind cu traficanţii de copii din S.U.A. care operează nu numai în Italia, ci şi în Japonia. Numai citirea acestor note face să se încrînceneze sufletul oricărui om cu o elementară omenie, dacă nu facem apel la sentimente mai înalte de răspundere, de dragoste pentru tot ceea ce e firav, lipsit de putere şi tăgăduitor pentru viitor în copil. Un asemenea comerţ dă un vileag pînă unde poate merge descompunerea, dezumanizarea unor anumite pături din ţările imperialiste. Dacă la acest act adăugăm datele pe care le cunoaştem în legătură cu soarta cumplită a copiilor care mor cu zecile în fiecare zi, de foame, de mizerie, pierduţi de părinţi sau la sînul uscat al mamelor, în Congo şi în alte ţări care luptă pentru libertate, dacă ne gîndim şi la copiii din ţările capitaliste, „educaţi“ prin umilinţe, bătăi şi torturi, ca să devină la rindul lor unelte inconştiente, crude şi sălbatice, înţelegem încă odată cît de primejdios e sistemul imperialist pentru soarta omului şi cît de departe, pe calea corupţiei şi a înrăirii, se poate ajunge prin el. înţelegem şi mai bine că toate legile care ocrotesc mama şi copilul şi dincolo de legi, întregul spirit cuprinzător uman care s-a dezvoltat în ţara noastră şi în celelalte ţări socialiste în ultimii ani, vădesc net superioritatea orînduirii socialiste. Politica de pace a statului şi a poporului nostru, a întregului lagăr socialist are în vedere viaţa omului, viitorul lui, viitorul civilizaţiei, viitorul copiilor noştri şi al tuturor copiilor din lume. Pentru ocrotirea tuturor făuririlor geniului omenesc, din ce în ce mai cutezător, pentu ocrotirea acestor copii care azi deschid ochi mari să vadă, să culeagă, să înţeleagă, ale căror mîini nu sînt încă puternice şi ale căror picioruşe nu pot alerga departe, pe care nu vrem să-i vedem nici flămînzi ca în atîtea ţări ale foametei, sau striviţi sub dărîmăturile caselor bombardate, pentru aceşti copii care mîine vor înălţa palate mai înalte decît cele de azi, vor face maşini mai perfecte, vor zbura, pe urmele lui Gagarin, în spaţiul cosmic şi vor atinge poate stelele, ne e necesară pacea, luptăm pentru ea şi vom lupta pînă cînd popoarele vor infringe definitiv pe duşmanii ei în această Zi a Copilului, în afară de jucăria, hăinuţa şi cartea pe care i le vom da, e mai potrivit decît orice să facem înăuntrul nostru legămîntul că pentru el, pentru lumea viitoare pe care o reprezintă el, ne vom încorda şi mai mult toate puterile întru apărarea păcii, prin fapte care sunt acte de construcție şi prin luptă făţişă pentru ea. C * • • • II opiu m e i Victorița lonescu era tare plăpîndă cînd s-a născut — nu depăşea 1,700 kg în greutate. Tratamentul, o adevărată luptă pentru viata ei, a început chiar din maternitate. A fost continuat apoi acasă prin sora de ocrotire Eugenia Gherghievici. Acţiunea de vitaminizare si supraalimentatia si-au spus cuvîntul. Victorita este acum sănătoasă. Eugenia Gherghievici este soră de ocrotire in cartierul circumscripţiei a Il-a medicală din Brăila, In grija ei se află aproape 70 de copii. De-o întrebaţi unde se duce, vă va răspunde de fiecare dată: „La copiii mei", îşi face datoria cu o adevărată pasiune Cea mai mare mulţumire a ei este să prevină îmbolnăvirile copiilor, să le asigure creşterea normală l. ION V. MARIN , tehnician In lumea c MINA DE LUCRU IEFTINA In întreprinderile din Germania occidentală copiii sint supuși unei exploatări crîncene. Copii între 10—14 ani lucrează uneori pînă la ora 10 seara pentru un salariu derizoriu. După cum relatează ziarul vest-german „Frankfurter Allgemeine Zeitung", anul trecut, tribunalul din Schweinfurt a fost nevoit să deschidă o anchetă împotriva patronului fabricii Zschoekel, care punea la munci grele 20 de copii. în faţa tribunalului au fost aduse dovezi din care reieşea că aceștia erau puşi să lucreze peste 10 ore pe zi. Mamele copiilor au declarat că au fost nevoite să-i trimită la fabrică, deoarece nu aveau posibilitatea să asigure existenţa familiilor lor. VICTIME ALE DEPRESIUNII ECONOMICE Ziarul „The Worker" s-a ocupat într-unul din numerele sale de situaţia grea a copiilor şomerilor. Pentru a ilustra situaţia acestora, ziarul a citat următorul pasaj dintr-un raport al Asociaţiei cetăţenilor din Pennsylvania pentru sănătate şi bunăstare : „Subalimentarea din ce în ce mai mare a mii de copii, imposibilitatea copiilor de a merge la şcoală in zilele friguroase din lipsă de îmbrăcăminte şi condiţiile rele de locuit ale multor familii de şomeri dau loc descurajării şi, din ce în ce mai mult, disperării...“. CUM SA EXPLICI COPIILOR ? Numeroase comisii constituite in S.U.A. încearcă să găsească cauzele delicventei juvenile. Ele trebuie căutate de fapt în modul de viaţă american din care fac parte şomajul, depresiunea economică, criza învăţămîntului, nesiguranţa zilei de mîine. La acestea se adaugă filmele, radioul, televiziunea, romanele poliţiste, revistele „de senzaţie“, care constituie o adevărată şcoală a crimei şi corup minţile copiilor şi tineretului. într-un articol apărut la 13 martie a.c. în ziarul „New York Herald Tribune“, John Crosby se referă la revista „Look" ...Am luat revista, care avea o copertă aurie „Totul despre bani“ scria pe copertă: „Cum se fac“, „Cum se înmulţesc", „Cum se cheltuiesc“, „Ne putem oare permite să fim bogaţi ?" Aceste maimuţăreli, intitulate „totul despre...“ sunt ultima aiureală a revistelor. Cred că „Life" a fost revista care a început aceste absurdităţi. „Viaţa bună“ constituie subiectul unui întreg număr al acesteia şi în interiorul ei ţi se spune că 2.000 de corespondenţi şi 4.822 fotografi, împrăştiaţi de la Noma la Miami, au muncit doi ani pentru a-ţi da acest număr monstruos care îţi spune cît de fericit şi de bogat eşti. Am deschis revista ,Look“, , Cum să-ţi alegi un agent de bursă. Unul cu adevărat priceput îţi poate aduce o avere Dumnezeule bun, cum voi explica asta copiilor? Toată lumea în afară de mine face avere".