Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)
1967-10-18 / nr. 7496
PAGINA 2 DUPĂ FAPTĂ ŞI RĂSPLATĂ * Sunt sau nu respectate regulile generale de comerţ? Aplecindu-se mult peste masa lui de lucru, unul dintre cei vreo 10 directori de organizaţii comerciale, cu care am avut convorbiri pe tema „eficacităţii sancţiunilor în comerţ“, mi-a mărturisit cu voce scăzută, în chip de confesie : „In sectorul nostru plouă cu sancţiuni. Majoritatea salariaţilor operativi poartă prin buzunare cîte o sancţiune. Cum să vă spun ? E parcă o molimă, o modă...“ L-am întrebat: — Dv. ce părere aveţi, e rău sau bine că se aplică atîtea sancţiuni ? — Asta n-aş putea să precizez. Ştiu numai ce ştie toată lumea : sancţiunile nu prea au eficacitate. Aceeaşi impresie au avut-o şi alţi directori, specialişti în comerţ : „multe sancţiuni, eficacitate puţină“. Multe sancţiuni.......Fenomenul“ e, în parte, explicabil , exigenţele forurilor de conducere şi îndrumare a comerţului, pretenţiile cumpărătorilor au crescut considerabil; s-au creat posibilităţi pentru o aprovizionare îmbelşugată a magazinelor ; noţiunea de bună deservire îmbracă sau tinde să îmbrace, în fapt, propria ei haină. In ţară sunt zeci de mii de unităţi comerciale. Unii dintre salariaţii acestora „ţin pasul“ cum se opune, răspunzînd noilor chemări şi comenzi care, într-un cuvînt, se numesc cerinţe — alţii dimpotrivă, rămîn în urmă, patinează pe vechile dîre, rămîn pentru un timp la cultul vechilor practici. Fireşte aceştia din urmă sunt traşi pe toate căile înainte, uneori sunt şi admonestaţi. Iată în parte explicaţia „fenomenului“, cauza avalanşei de sancţiuni. Şi dacă ar fi fost să răspundem numai la această întrebare, Însemnările de faţă s-ar fi încheiat aici. Dar a rămas neclar un lucru : de ce sancţiunile au eficacitatea unor săgeţi proiectate în slava cerului ? Greu de răspuns. Problema este complexă şi controversată. Cu ajutorul cîtorva direcţii de organizaţii comerciale şi consilieri juridici din regiunea Ploieşti şi din Bucureşti şi pe baza unor investigaţii personale am ajuns totuşi la anumite concluzii. Să procedăm însă metodic şi să începem cu... începutul. In definitiv ce semnificaţii are cuvîntul sancţiune : „Sancţiunea, spun consilierii juridici, este instrumentul educativ sau represiv pe care îl folosesc organele sau persoanele în drept asupra organelor sau persoanelor subordonate, atunci cînd acestea se abat de la o linie trasată“. Pentru a fi mai expliciţi şi pentru a transpune definiţia în sectorul comercial, vom înlocui termenii : sancţiune cu pedeapsă şi linia trasată cu regulile generale de comerţ. Şi atunci rezultă : Sancţiune , pedeapsă aplicată (nu interesează de cine) celui care se abate de la regulile generale de comerţ. Pînă aici totul e limpede. Mergem mai departe. Cum trebuie aplicată sancţiunea pentru a avea maximum de eficacitate ? Dăm iarăşi cuvîntul specialiştilor : „Pentru a avea maximum de eficienţă, sancţiunea trebuie să aibă cel puţin patru însuşiri : a) să aibă o motivare ! Elementar , individul trebuie să ştie de ce este admonestat; b) să fie, negreşit, proporţională cu fapta comisă ; c) să fie publică ; d) să fie aplicată imediat după abaterea comisă. Fiind complet lămuriţi asupra acestor date, mai mult sau mai puţin tehnice, ne putem lesne imagina următorul tablou : iată-l pe gestionar, în magazin, interpus între cumpărători şi mărfuri. Serveşte ce serveşte şi deodată, începe să... greşească. Să zicem, că la cîntar sau la rest sau... Am imaginat acest tablou intenţionat , în scopul de a face un pas mai departe. Şi anume : Cine-l vede pe gestionar că „greşeşte“ ? Iată cine-l pot observa : 1) Cetăţenii; 2) Controlul obştesc ; 3) Inspecţia comercială de stat; 4) Controlul sanitar ; 5) Revizorii şi personalul de control al organizaţiei comerciale locale ; 6) Miliţia economică. O dată prins în culpă de cetăţeni ■au de unul dintre organismele de control enumerate — gestionarului nu-i rămîne decât să-şi aştepte pedeapsa. Cu acestea am ajuns la unul dintre punctele cheie ale însemnărilor de faţă. Ce sancţiuni sunt prevăzute pentru abaterile de la regulile generale de comerţ ? Cităm din regulamentele de ordine interioară ale cîtorva organizaţii comerciale : „Prima sancţiune : observaţia ; a doua : mustrarea ; a treia : mustrarea scrisă ; a patra : mustrare scrisă cu avertisment ; a cincea : retrogradarea ; în fine — a şasea : desfacerea contractului de muncă“. Deci avem în faţă — cum s-ar spune — o gamă largă de sancţiuni. Tema ne impune să vedem ce scrie mai departe în regulamentul de ordine interioară . Cum se aplică sancţiunile ? Autorul instrucţiunilor indică (spicuim) : „Observaţia este încunoştiinţarea făcută verbal salariatului, prin care i se atrage atenţia asupra abaterii săvîrşite şi i se recomandă să nu o mai repete“. Cităm mai departe : „Observaţia se aplică pentru abateri de (foarte n.n.) mică importanţă, cum ar fi: purtarea necuviincioasă faţă de cumpărători, întîrzieri şi lipsuri nemotivate de la serviciu, neglijarea curăţeniei în magazin“... Şi, am adăuga noi, pentru alte asemenea nimicuri. Mustrarea : Mustrarea se aplică pentru abateri ceva mai importante , cum ar fi : părăsirea locului de muncă în timpul programului; venirea la serviciu în stare de ebrietate ; nerespectarea regulilor de... prevenire a incendiilor (!) ; primirea de sume de bani pentru serviciu ce intră în atribuţiile salariatului. Mustrarea cu avertisment se aplică pentru: nesupunerea la control ; injurii aduse şefilor ierarhici ; provocarea de scandaluri în magazine şi restaurante ; falsificarea mărfurilor; furtul la cîntar ; vînzarea de produse alterate (!) ; vînzarea cu suprapreţ (!)“. Mărturisim cinstit: făcînd lectura acestor regulamente ne-am simţit cuprinşi de o undă de îngrijorare : dacă pentru abateri deosebit de grave se dau mustrări, ce o să găsim mai departe în regulament ? De ce abateri se fac vinovaţi vînzătorii care sînt, de pildă, retrogradaţi ? Iată-le : falsuri în evidenţe ! Lipsă vădită de interes pentru îndeplinirea planului! Comportarea imorală faţă de colegi şi... colege ! Refuzul de a primi marrfa nouă în magazin ! Socotim că ar fi absurd să demonstrăm punct cu punct cit de subdimensionare sunt sancţiunile în raport cu gravitatea faptelor. Evident, nu milităm pentru asprirea sancţiunilor la extrem. Dar credem că este de-a dreptul ridicol ca pentru falsificarea mărfurilor, hoţul să primească o mustrare inofensivă , ca pentru falsificarea evidenţei întreprinderii sau complexului comercial ,cel în cauză, să se trezească cu... o retrogradare — în fapt simbolică". Asemenea sancţiuni nu numai că nu au rolul de a plomba cariile existente în sfera comercială — dar mai rău, le perpetuează, le lărgesc — sunt de natură să încurajeze necinstea şi indisciplina. Din datele culese de pe teren rezultă şi mai clar acest lucru. Intr-o zi, pe nepusă masă, un ospătar din Ploieşti (F. Popa) a tras cîteva perechi de palme unui consumator ! Cititorul se va întreba desigur: Ce caută un asemenea huligan în comerţul de stat ? Aşa s-au întrebat şi tovarăşii de la T.A.P.L. Şi uitîndu-se eî în regulament, i-au aplicat băiatului (bătăuşului) una dintre cele mai grave sancţiuni : mustrare cu avertisment. Aşa! Să se înveţe minte ! Pentru un fleac de nimic — turnau cu ghiotora şi sistematic apă în cazanele de ciorbă ale restaurantelor — bucătăresele Maria Anghel şi Florica Vîscan au păţit-o la fel ! In foarte multe organizaţii comerciale se întîmplă un fenomen ciudat : mulţi gestionari necinstiţi iau casa de bani a unităţilor în care lucrează drept casă de credit. Se împrumută, hoţeşte, de la magazin ! Prinşi în culpă ei sunt imediat... avertizaţi, mustraţi, prelucraţi şi lăsaţi în pace ! Dacă la regulament nu scrie că asemenea negustori trebuie scoşi definitiv din activitatea comercială ! Fiind, într-un fel, tolerate de înseşi prevederile regulamentului, abaterile se ţin lanţ. De la începutul anului şi pînă acum în regiunea Ploieşti au fost înregistrate cîteva mii. Din registrele de evidenţă reiese că purtarea necuviincioasă faţă de clienţi, injuriile la adresa lor, lipsurile nemotivate şi întârzierile au devenit abateri la ordinea zilei. împotriva lor, organizaţiile comerciale luptă neobosit cu... binecunoscutele observaţii şi mustrări. Rezultate: nimic pe tot frontul. Aceste sancţiuni, bătrîne de 17 ani, care nu se deosebesc cu nimic una de alta, fiind egale în ineficacitate, s-au banalizat aşa de mult încît negustorul fără avertisment nu e în... rîndul lumii. „Tehnica“ aplicării acestor sancţiuni formale este şi ea tot bătrînă şi nespus de rudimentară , croită pe un calapod menit parcă să le facă şi mai ineficiente. Un ospătar de la restaurantul „Terasa Trandafirilor“ din Ploieşti s-a comportat necorespunzător faţă de un client. Ce a făcut clientul ? A scris pe o bucată de hîrtie despre nemulţumirea sa. Peste o săptămînă merceologul unităţii (care ar trebui să se ocupe de aprovizionare şi nu de reclamaţiile cetăţenilor), deschide cutia de reclamaţii. „Aşa ai procedat ?“ îl întrebă el pe ospătar. „Nu“ — răspunde acesta. Merceologul trebuie să facă atunci cercetări. Să întrebe pe colegii ospătarului... Aceştia nu-şi mai aduc însă aminte de nimic... Şi totul moare. Dar dacă cineva dovedeşte că ospătarul e vinovat ? Atunci se face un referat. Referatul e înaintat directorului. Se face apoi o decizie de sancţionare. Hirtia merge „imediat“ (poate dura şi 6 luni) la secretară. Secretara o dă carierei. Cariera o duce la magazin sau la restaurant şi o înmânează nu cui trebuie, ci... cui se găseşte. Sunt cazuri cînd cer in culpă, nici nu ştie că a fost sancţionat ! Aşadar, sancţiuni orfane şi de rolul lor educativ, şi de cel represiv. Apă de ploaie ! A fost un lucrător din comerţ sancţionat ? Faptul nu mai impresionează pe nimeni. Nu impresionează am spus . Am cam exagerat puţin. In ancheta întreprinsă în rîndul gestionarilor, vânzătorilor, şefilor de magazine ni s-a spus : sancţiunile... jenează, supără un pic pe cei care le primesc. Atunci care este explicaţia numărului ridicat de sancţiuni ?“ E simplu — a sunat replica vânzătorilor, şefilor de magazin etc. Şefii noştri nu sunt pedepsiţi de nimeni. Tot timpul sancţiunile sunt deplasate pe umerii celor mai slabi... Adică pe umerii noştri“... Eroare gravă ! Şi directorii, şefii de servicii, contabili şefi etc, sînt la rîndul lor sancţionaţi, încă şi mai „drastic“ Atît de „drastic“ încît nici măcar bruma de severitate a regulamentelor şi instrucţiunilor în vigoare nu se mai respectă. Iată ce spun aceste regulamente : In cazul în care în reţeaua comercială se constată că lipsurile se perpetuează, cei vinovaţi (responsabili, directori), vor fi sever traşi la răspundere „mergîndu-se pînă la desfacerea contractului lor de muncă“. Prevederea este întru totul justificată. E una să te porţi necuviincios cu un cumpărător şi cu totul altceva să neglijezi — ca responsabil de trust sau de organizaţie locală — magazinele dintr-un oraş sau dintr-o regiune întreagă. S-au întîmplat cazuri cînd directori de trust, de organizaţii comerciale, şefi de servicii etc. şi-au neglijat frecvent îndatoririle lor oficiale ? Foarte multe. De 70 de ori au fost informate organele competente asupra deficienţelor grave din reţeaua comercială a regiunii Ploieşti. Rapoartele inspecţiei comerciale da stat au fost puse însă la dosar. Uneori s-a trecut şi la sancţiuni. Severe . Pentru că a neglijat aprovizionarea populaţiei din regiune cu lemne, directorul I.R. „Combustibilul“Ploieşti a primit amendă... 250 lei ! Directorul O.C.L. produse industriale — Buzău încurajează desfacerea preferenţială de mărfuri. Penalizare: 150 lei. Directorul comercial al O.C.L. Alimentara din Tîrgovişte lasă oraşul fără pîine, fără carne, conserve, vin, apă minerală etc., etc..., şi o sută lei penalizare ! Mai am în faţă încă vreo 40 de exemple similare. Dar la ce bun să le dăm publicităţii ? Din toate rezultă acelaşi lucru: Generozitatea fără margini a organelor de control faţă de abateri cu totul inadmisibile, am zice, incompatibile cu însuşirile pe care e necesar să le aibă un lucrător în comerţ. ...Directori de organizaţii şi unităţi comerciale, consilieri juridici, alţi specialişti şi lucrători din comerţ apreciază unanim că între „faptă“ şi „răsplată“ între abatere şi sancţiune există o mare discrepanţă. Această nepotrivire se datoreşte în parte instrucţiunilor depăşite de viaţă care precizează sancţiunile. Fapt e că situaţia nu mai poate continua în acest fel. Sancţiunea este o măsură administrativă, cu caracter educativ, mobilizator. Ea nu trebuie aplicată „ca să fie“, de dragul de a o aplica, ci cu scopul foarte precis de a împinge activitatea comercială mereu mai înainte, pe o treaptă superioară. Cînd îşi va intra în drepturi acest instrument de perfecţionare a activităţii sectorului comercial , Gh. GRAURE (Urmare din pag. I) five. Fie că au fost izbiţi de anumite aspecte spectaculoase ale relaţiilor existente între membrii acestui grup (modă, stridenţă, admiratori ai dansului modern, amatori de bar etc.). Fie datorită unor exagerate constringeri familiale. Am un elev in această situaţie (mă feresc să-i dau numele din motive strict pedagogice). Crescut acasă în legi spartane a găsit soluţia unei evadări într-un cerc de amici din afara şcolii, cerc cam anarhic, mimind o blazare prematură, impresionat numai de gesturile-şoc. Am explicat părinţilor greşeala şi cu eforturi din partea tuturor, lucrurile merg spre bine. Un alt caz mi-a dezvăluit şi altă cauză a aderării la prietenii destructive : băiatul nu era tratat acasă cu destulă seriozitate, ca un om matur, nu i se dă importanţa cuvenită şi crede că işi cîştigă dreptul prin contractarea unor asemenea relaţii. Abia cind s-a ajuns la conflicte serioase, părinţii şi-au intuit greşeala şi lipsa de tact. In funcţie de aceste cauze ale constituirii unor anturaje se stabilesc şi sarcinile educatorului. In primul rînd el nu are dreptul să ignore existenţa grupurilor şi a influenţei lor asupra individului şi în al doilea rînd, trebuie să folosească această influenţă pentru a ajuta evoluţia firească şi pozitivă a tânărului. Atîta timp cît în special profesorul şi, prin el, şcoala ca instituţie educativă nu ţine seama de marea înrîurire a prieteniilor de grup,,va trece peste un factor de o asemenea însemnătate în formarea mai ales a adolescentului, ea nu va putea face faţă propriilor ei sarcini căci individul nu trăieşte izolat şi rupt de mediu, „vagaru in vacuo“, ci într-o interdependenţă evidentă, faţă de cei care-l înconjoară. Se impun cîteva legi ale intervenţiei pedagogice indirecte prin anturaj. Mai întîi educatorul nu trebuie să afişeze o superioritate nejustificată, superficială, un dispreţ aspru faţă de grupul constituit după arbitrarul unor preferinţe independente, pentru că riscă să piardă încrederea tinerilor. Apoi nu are dreptul să-şi încerce capacităţile pedagogice înainte de a analiza motivele pe care tînărul le are pentru a intra într-un anumit anturaj dacă ele ţin de o criză temporară sau de o necesitate de perspectivă. Să stabilească cu exactitate trăsăturile fundamentale ale grupului, determinantele sale profunde, înlăturînd crusta lor superficială pentru ca, în cunoştinţă de cauză, să le folosească adesea împotriva lor însele, să le canalizeze spre dezvoltarea aptitudinilor cu adevărat pozitive. Profesorul NICOLAE ŞERBAN ne relata un caz : — Unul din elevii mei, foarte talentat, înzestrat cu calităţi muzicale deosebite, intrase într-un cerc de studenţi alcătuind o formaţie de muzică uşoară care se producea prin diferite localuri. Işi neglijează şcoala şi pierde un an (clasa a IX-a), mediul barurilor de noapte nu este tocmai nimerit pentru dezvoltarea ■a morală şi intelectuală. Dar vine într-o zi să mă roage să-l iau la mine în clasă şi insistă destul de mult ca să mă pună pe ginduri. Am aflat ulterior prin ceilalţi colegi ai lui că este îndrăgostit de cea mai bună elevă din clasa la care eram diriginte şi unde mă rugase să-l mut. Am acceptat să-l iau la mine pentru a-l putea supraveghea mai îndeaproape şi pentru că fusese solicitat să cînte într-un film muzical am intervenit pe lingă regizor, şi am stabilit ca băiatul să nu participe decit la turnările prime cu asentimentul şcolii. După aceea mi-am asociat fata, i-am explicat că va trebui să-l determinăm să renunţe la grupul acela cu care cînta în localuri şi cu ajutorul ei, după lungi discuţii pedagogice îl determinăm să nu plece pe litoral în vacanţă în formaţia muzicală şi să înceapă studiul serios, sistematic. Anul acesta a intrat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ şi a căpătat o structură etică cu totul satisfăcătoare. Ceea ce am căutat permanent să-i inoculez a fost conştiinţa propriului talent pe care nu are dreptul să-l risipească şi credinţa că nu se va putea realiza deplin intelectual fără o ţinută morală ireproşabilă. In procesul formării tînărului, calităţile educatorului sunt adesea determinante. De autoritatea, înţeleasă ca fermitate binevoitoare, adică înţelegere şi respect, de tactul pedagogic care înlătură ostentaţia intervenţiilor directe, constrîngerea şi sfidarea, de puterea exemplului depinde în mare parte formarea spiritual-morală a adolescentului. Problema influenţei anturajului şi a posibilităţilor de utilizare a acestei influenţe asupra unui individ interesează în mod cu totul deosebit organizaţia U.T.C. Ea are menirea să unească tineretul sub semnul aceleiaşi concepţii despre viaţă, să le insufle încredere şi să-i mobilizeze într-o activitate continuă şi de perspectivă. MARIANA MIHAI, secretara organizaţiei U.T.C. de la Liceul „Dr. Petru Groza“, ne demonstrează, pe un caz, cum s-a putut recupera un grup întreg caracterizat printr-o sfidare a celor mai simple reguli de bună purtare, printr-o falsă originalitate în vestimentaţie etc . „ Am analizat structura lui, organizarea lui interioară şi am observat cu atenţie ierarhia membrilor lui. Astfel am constatat unul din principalele mobile ale activităţii hazardate a grupului. Iniţiativa şi autoritatea totală a conducătorului său, un băiat de 18 ani, repetent de vreo două ori, lipsit de un control familial exigent, iniţiat în tot felul de experienţe nefaste de prieteni mai mari. Se punea problema izolării lui de ceilalţi şi acest lucru nu se putea obţine decît prin formarea unei opinii adecvate asupra capacităţilor lui. Am organizat atunci cîteva acţiuni care pentru toţi tinerii erau foarte atractive şi interesante, dar în care calităţile şi talentul fiecăruia, mobilitatea gîndirii şi priceperea fiecăruia stabileau o nouă ierarhie a valorilor, de data aceasta pe criterii TlNĂRUL ŞI ANTURAJUL autentice. Tinerii au reacţionat imediat, aşa cum ne aşteptam, verificîndu-şi vechile judecăţi pripite. Am discutat despre anturaje mai mult ca factori educativi neorganizaţi şi deci cu consecinţe nu tocmai binevenite. Sunt însă şi anturaje bune, stimulative, determinând formarea unor oameni superiori, printr-o emulaţie interioară continuă, prin competiţia egală între membri. — Eu, spune inginerul STELIAN POP, datoresc foarte mult grupului de prieteni în care am intrat după ce am terminat facultatea cînd mă simţeam puţin dezorientat şi singur. Incepusem să mă blazez, că circul fără rost îndeplinindu-mă atît cit este necesar obligaţiile profesionale. Ei m-au îndemnat să-mi reiau munca în serios şi prin ritmul de viaţă mi-am impus o revizuire a existenţei mele, pe toate planurile, o înţelegere mai profundă a utilităţii eforturilor cotidiene, o mai mare receptivitate faţă de tot ce mă înconjoară. In aglomeraţiile urbane moderne, individul care pătrunde pentru prima dată într-un mediu nou, total diferit de cel tradiţional trăieşte sentimentul unei izolări care adesea îl poate determina să aleagă orice anturaj întîlneşte în cale. Iată de ce tinerii care îşi părăsesc casa familială mergînd la locurile lor de muncă în alte oraşe, sau pentru a-şi continua studiile în marile centre universitare se cer urmăriţi mai îndeaproape. Educăm colectivul, educînd fiecare individ în parte. IN EDITURA POLITICĂ A APARUT: Probleme actuale ale politicii Partidului Comunist Român CULEGERE DE LECŢII PENTRU CURSURILE ŞI CERCURILE DE LA SATE Volumul cuprinde lecţiile : Orinduirea socialistă în România ; Partidul Comunist Român — conducătorul poporului în construcţia socialistă ; Industrializarea socialistă — obiectiv central al politicii economice a Partidului Comunist Român ; Politica agrară a Partidului Comunist Român ; Sarcinile stabilite de Congresul al IX-lea al P.C.R. privind creşterea producţiei agricole ; Rolul întreprinderilor agricole de stat în dezvoltarea agriculturii ; Rolul şi sarcinile staţiunilor de maşini şi tractoare în realizarea politicii partidului in agricultură ; Întărirea economică-organizatorică a cooperativelor agricole de producţie ; Republica Socialistă România — stat al oamenilor muncii de la orașe și sate ; Familia în socialism ; Educarea comunistă a oamenilor muncii. SCINTEIA miercuri 18 octombrie 1967 • Cînd plouă, strada noastră, situată sub nivelul străzilor dimprejur, se transformă într-o imensă baltă. Fără cisme de cauciuc, nu mai poţi ieşi din casă, pur şi simplu. Situaţia e arhicunoscută la Sfatul popular raional „23 August“. Ni s-a promis ultima dată că în primăvara acestui an strada va fi canalizată. Am nădăjduit că aşa se va întîmplă. Dar zadarnic. Iată-ne din nou toamna, în pragul ploilor şi nu ştim ce să facem : să ne procurăm costume de scafandri . Virgil ONESA str. Ion Polizu nr. 42, raionul 23 August — Loco • Direcţia Miliţiei regiunii Dobrogea ne-a semnalat cele ce urmează : Ministerul Industriei Construcţiilor, prin Direcţia generală a silicaţilor, a repartizat, la 4 II 1965, fabricii de ciment „Stînca“ din Brăila o autoforeză... în stare de nefuncţionare. In aceeaşi stare de nemişcare fabrica din Brăila a repartizat utilajul carierei sale de piatră din Topalu, regiunea Dobrogea. După mai multe încercări nereuşite de a-1 repara, cei de la carieră au comunicat că n-au ce să facă cu el defect, punîndu-1 la dispoziţia susscrisei direcţii generale. De atunci, de cînd a fost adusă — sînt doi ani şi mai bine , autoforeza şi autocamionul pe care este instalată stau şi ruginesc, sub cerul liber, şi aşteaptă dispoziţiile direcţiei generale din minister. Dar nu stau degeaba. Fabrica „Stînca“ a plătit pînă acum amortismente în valoare de peste 43 000 de lei. Inactivitatea se plăteşte. Dar, din păcate, plătesc cei nevinovaţi. Vinovaţii... se spală pe mîini. Cu banii altora, bineînţeles. E drept ? • Legătura dintre muzeul Goleşti din comuna cu acelaşi nume şi oraşul Piteşti este făcută, pe hîrtie, de şase autobuze I.G.O. Spunem pe hîrtie, deoarece în realitate, din motive pe care nu ni le putem explica, autobuzele fac cap de linie la hotarul comunei Ştefăneşti-Văleni, la 2 km distanţă de muzeu şi de gară. Ce fac vizitatorii muzeului ? Ce să facă ? Decît să suporte „explicaţiile“ (citiţi mojiciile) unor şoferi de pe aceste autobuze, preferă să parcurgă „per pedes“ distanţa respectivă. Deci, dacă, aflîndu-vă în Piteşti şi vrînd să vizitaţi muzeul din Goleşti, vă hotărîţi să vă urcaţi într-un autobuz I.G.O. pe care scrie „Piteşti-Goleşti“, nu vă lăsaţi convinşi de ceea ce scrie pe tăbliţă, ci pregătiţi-vă să parcurgeţi pe jos 4 km de drum. Ion MARINESCU str. Trivale 14 — Piteşti • Soţii Elena şi Constantin Dima din Brăila, strada Theodor Aman nr. 35, sunt de mai mulţi ani în ceartă cu vecinul lor de apartament, Constantin Gună. Certurile capătă uneori caracter violent. Cine e de vină, nu se ştie. Mai arţăgoşi, soţii Dima au recurs în ultimul timp la un procedeu murdar: reclamaţii şi parareclamaţii cuprinzînd învinuiri născocite, cu caracter penal, la adresa vecinului lor Constantin Gună, şofer la întreprinderea piscicolă din Brăila. Trimise peste tot, inclusiv redacţiei, aceste reclamaţii au fost cercetate de miliţie şi găsite total neîntemeiate. Autorilor lor li s-a atras atenţia de către miliţie asupra riscului pe care şi-l asumă făcînd reclamaţii tendenţioase. Dar nu s-au potolit. In termeni juridici, acţiunea lor se cheamă „denunţare calomnioasă“ şi legea o pedepseşte cu închisoare. Dintr-un răspuns al Direcţiei Miliţiei regiunii Galaţi aflăm că cel calomniat s-a adresat justiţiei. Aşadar, ulciorul nu merge de multe ori la apă. • In primăvară am cumpărat din Botoşani o canapea „Trivale“, produsă de C.I.L. Piteşti. Mai bine n-o cumpăram ! Cum am ajuns cu ea acasă, s-a desfăcut din toate încheieturile. Am sesizat O.C.L. Botoşani, a venit un meşter acasă, dar n-a putut s-o repare. „Trebuie schimbată“ — mi-a zis el. Am scris fabricii şi am primit răspuns că nu se mai produc astfel de canapele. Nu se mai produc probabil pentru că sînt proaste. Dar de vîndut se vînd, așa rele, cum sînt. Canapeaua costă 2 300 lei. Ce să fac ? Că doar n-o să rămîn eu păgubit datorită neglijentei altora ! Mihai CHIPER comuna Ștefănești, raionul Botoșani • Am lucrat, pînă anul trecut pe vremea aceasta, la şantierul de montaj centrale electrice Bucureşti- Sud. La plecare, mai aveam de primit, pentru munca depusă pe şantier, 1 027 lei. „Mergi sănătos, că o să-ţi trimitem banii acasă prin poştă“ — mi-a spus tov. Boris de la serviciul financiar al şantierului. Şi mi-am văzut de treabă. Am aşteptat un timp, am revenit, am mai aşteptat cîteva luni şi iarăşi am venit la şantier să întreb de bani. „Mai ai răbdare“ — mi-a spus acelaşi tov. Boris. Am avut răbdare un an de zile. Poate că nu-l mai rabdă pe el forurile superioare ! Ion I. CIOBANU Splaiul Unirii nr. 64, raionul T. Vladimirescu — Loco • La 23 septembrie a.c., am trimis, prin mandat telegrafic, o sumă de bani de la oficiul P.T.T.R. — Bîrlad. Destinatar : Munteanu Gheorghe (fratele meu), comuna Movila Ruptă, raionul Săveni, regiunea Suceava. La 2 octombrie mă pomenesc cu banii retur. „Destinatarul necunoscut“ — mi s-a spus. Cam aşa ? Omul locuieşte acolo de cînd s-a născut. Mă uit pe formularul-telegramă şi, cînd colo alt nume : Merdiean Gheorghe. Bineînţeles că, sub acest nume inventat de telegrafistele oficiului, omul era necunoscut în comună. In încheiere, un sfat . Toţi acei care vor să-şi schimbe numele de familie se pot adresa cu încredere oficiului P.T.T.R. — Bîrlad. Serviciu garantat. Atît în ce priveşte schimbarea numelui, cît şi în privinţa expedierii unor sume de bani prin mandat telegrafic ! V. MUNTEANU Str. Horia nr. 3 Bîrlad • reclamații • sesizări •răspunsuri Pescarii amatori (pe lacul Herăstrău din Capitală) Foto : Gh. Vintilă LA RESTAURANTUL „UNIVERSITĂŢII“ Restaurantul „Universităţii“ din bd. Republicii nr. 6, renovat şi modernizat, oferă o ambianţă plăcută pentru servirea micului dejun. La prinz, intre orele 12—18 se pot servi meniuri la pensiune. La această unitate este rezervat un spaţiu special pentru elevi. Ei pot servi meniul complet de pensiune (2 feluri de mîncare, pîine şi desert) la preţul de 7,50—10,50 lei. In fiecare seară, restaurantul „Universităţii" oferă diferite preparate şi specialităţi culinare care se găsesc numai aici: escalopine de porc cu sos de vin, specialităţi asortate la grătar compuse din fripturi de vacă, de porc, cîrnăciori, vrăbioare, mici etc., puinişoare calde de casă, vinuri din soiuri pure. Nu lipseşte nici programul muzical susţinut de orchestră. LA „DOI COCOŞI“ Unul din cele mai agreabile locuri de popas, intr-un cadru natural plăcut, se află pe şoseaua Străuleşti, nr. 6. Este vorba de restaurantul „Doi cocoşi“, cu teren de parcare pentru autoturisme. Atei se poate ajunge şi cu tramvaiele 6 şi 20, care circulă in direcţia Bucureştii Noi. La restaurantul „Doi cocoşi“ se pot comanda diferite specialităţi la grătar cu cărbuni din lemn: pui, muşchi, muşchiuleţ, rinichi, creier, fudulii, măduvioare şi crap la proţap. De asemenea, se pot servi o serie de preparate culinare delicioase. Produse chimice cu multiple întrebuinţări Fabrica „Chimica“ din Mărăşeşti realizează o gamă largă de produse pe care le livrează pe bază de contracte. Iată cîteva produse chimice cu multiple întrebuinţări : clei de oase şi clei de piele, gelatină industrială, grăsime de oase şi grăsime de piele, spumogen lichid şi praf, cărbune animal tehnic, mangal din coji de nuci, ulei de oase, făină de oase calcinată, fosfat tricalcic alimentar, precum şi lacuri, vopsele şi emailuri.