Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)

1968-10-09 / nr. 7850

Experimentarea măsurilor de perfecţionare a conducerii producţiei PRINCIPALUL OBIECTIV - RENTABILITATEA Măsurile ce se experimentează în 71 de întreprinderi industriale, în­­cepînd din a doua jumătate a anului trecut — şi la care ne vom referi în cele ce urmează — oferă un cadru propice ridicării la un nivel mai înalt a întregii activităţi economice, creşterii — în final — a rentabilită­ţii producţiei. In legătură cu unele concluzii ce se desprind de pe urma acestei experimentări sunt semnifica­tive discuţiile ce s-au purtat cu pri­lejul unei „mese rotunde“ organizate recent în schela de extracţie Bol­deşti, la care au luat parte cadre de conducere, ingineri şi economişti din întreprindere. S-a relevat, în principal, că di­mensionarea şi structurarea raţio­nală a întreprinderii, divizarea ju­dicioasă a activităţii ei pe compar­timente de producţie, de concepţie şi funcţionare, precizarea expresă, detaliată a atribuţiilor şi răspunde­rilor fiecărui om, de la muncitor şi maistru pînă la factorii de condu­cere, elaborarea hotărîrilor în comi­tetele de direcţie şi reducerea la maximum a treptelor de difuzare a deciziilor — se înscriu ca premise favorabile în perfecţionarea organi­zării şi conducerii producţiei. — Avînd In vedere tocmai aceste premise majore, conducerea schelei noastre a căutat să găsească moda­lităţile cele mai potrivite pentru a conferi structurii organizatorice a întreprinderii o mai mare supleţe, care să-i asigure un plus de elasti­citate şi operativitate de acţiune , a precizat tov. Nicolae Iordăchescu, inginer şef adjunct al schelei. Com­petenţele lărgite acordate în cadrul experimentării ne-au dat astfel posi­bilitatea să materializăm anumite idei şi soluţii care se conturaseră di­nainte, cu prilejul studiilor de or­ganizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, în concepţia cadrelor de con­ducere din schelă. Deci, nu întîmplător, la începerea experimentării era precizat de acum un amplu program de măsuri, menit să contribuie la punerea în valoare a unor mari posibilităţi şi rezerve interne, la îmbunătăţirea celor mai intime laturi ale activităţii produc­tive a schelei. Aşa cum ni s-a spus, măsurile au vizat, în primul rînd, comasarea unor parcuri de separa­toare, brigăzi de sondori şi secţii productive, reorganizarea muncii unor servicii de concepţie şi centra­lizarea anumitor activităţi anexe, cum ar fi cea de transporturi, în sectorul Urlaţi, de pildă, cele două secţii de producţie au fost unite într-una singură, mai puternică, din 5 brigăzi de producţie s-au format numai 3, iar din 11 brigăzi de inter­venţie au rămas numai şapte. Mă­suri similare s-au aplicat şi în sec­torul Boldeşti. Toate acestea au fost realizate după o matură chibzuinţă, după dezbateri vii în colectivul de conducere şi pe baza examinării mi­nuţioase a propunerilor făcute de nu­meroase cadre de ingineri, tehnicieni şi economişti. Cercetarea atentă a consecinţelor pe care le poate avea o măsură sau alta, calculul economic, aprecierea în perspectivă a evoluţiei situaţiei au făcut parte din „arsena­lul“ mijloacelor utilizate de conduce­rea schelei atunci cînd s-a trecut la restructurarea activităţii ei interne. — Evident, în această activitate novatoare nu a fost neglijată nici un moment eficienţa economică a măsu­rilor luate — a spus ing. Valentin Teodorescu, mecanicul-şef al schelei. Comasările de parcuri şi de baterii de cazane, de exemplu, au avut ca scop atît reducerea numărului de posturi, dar mai ales renunţarea la o serie de utilaje şi instalaţii a că­ror folosire nu era completă. Pe a­­ceastă cale, anul trecut s-a diminuat valoarea fondurilor fixe ale schelei cu circa 50 milioane lei, iar în acest an cu încă 30 milioane lei. Micşorarea amortismentului, ca şi grija pentru utilizarea chibzuită a tuturor mijloacelor materiale Masă rotundă la schela de extracţie Boldeşti şi băneşti au influenţat favorabil pre­ţul de cost al producţiei. Tov. Eugen Diaconescu, şeful serviciului planifi­care al schelei, a relevat că, pe opt luni din acest an, cheltuielile la 1 000 lei producţie marfă vîndută şi înca­sată au fost reduse, faţă de plan, cu 20,50 lei. Principalele sortimente — ţiţeiul, gazele şi gazolina — au de­venit astfel rentabile, dotaţia prevă­zută pentru această perioadă la acti­vitatea de bază fiind redusă cu peste 5,2 milioane lei.­­ Rentabilizarea producţiei com­parabile a schelei este principalul rezultat al intregii noastre activităţi economice din anul trecut şi din a­­cest an, a ţinut să precizeze­ ingine­­rul-şef adjunct al schelei. Nu ne vom opri însă aici. Programul nostru de acţiune este încă bogat şi, pentru perioada următoare, el prevede con­tinuarea măsurilor de îmbunătăţire a organizării conducerii producţiei în secţii şi brigăzi. La activitatea de in­tervenţie, timpul nelucrat de către unele brigăzi este încă ridicat, ceea ce demonstrează că numărul lor este dimensionat prea larg în comparaţie cu necesităţile. Iată, deci, că pentru a asigura o utilizare efectivă a timpului de lucru al întregului colec­tiv de muncitori şi tehnicieni va tre­bui să intervenim şi mai departe în modul cel mai hotărît posibil, prin intermediul unor alte măsuri aflate acum în faza definitivării. Ne-am notat că acest efort orga­nizatoric nu se va limita la brigăzi şi secţii. El va fi continuat la nive­lul schelei. S-a formulat de altfel propunerea ca schelelor petroliere mari, de talia Boldeştiului, care are aproape 3 000 de salariaţi şi o rază de activitate de circa 50 km, să li se asigure „statutul“ de întreprindere independentă în cadrul centralei in­dustriale, fără a mai fi nevoie de o verigă intermediară. Continuînd ideea, şeful serviciului producţie, ing. Cornel Danţov, a subliniat că numai aşa va putea fi întărită activitatea de concepţie din schelele petroliere, care duc în prezent lipsă de cadre tehnice şi economice cu pregătire su­perioară. Totodată, s-ar impune să se asigure o stabilitate mai mare a producţiei fiecărei schele, prin re­partizarea — în urma unor studii geologice detaliate — de noi locaţii de sonde. în discuţii, s-a mai relevat că sta­bilirea şi comunicarea unui număr restrins de indicatori, ca sarcini obligatorii, a înlesnit concentra­rea eforturilor­­ obiectivului stihe-­­ Ing. Nicolae PANTILIE (Continuare in pag. a vi-a) Deschidem o carte şi chiar de la primele pagini ne simţim prinşi în .,mre­jele" ei. Din clipa aceea, nu mai există oprire pînă ce nu ajungem la sfîrşit. Spunem despre cartea res­pectivă că a fost interesan­tă şi de aceea nu ne-am putut „dezlipi" de ea. La fel despre un film, despre o conversaţie, despre o în­trecere sportivă spunem că ne-au atras, că ne-au plă­cut, că ne-au stîrnit in­teresul. Elevul se ocupă ore în şir cu matematica pentru că se simte atras şi intere­sat de această disciplină. Strungarul sau minerul reiau de fiecare dată acti­vitatea , fără să invoce „saturaţia“ ori plictiseala­­— pentru că, printre nume­roasele „fire“ care îi leagă de întreprindere, de locul şi de grupul lor de muncă, interesul pentru profesiune joacă un rol de prim rang. Inginerul zăboveşte înde­lung asupra proiectului său, elaborînd fiecare detaliu cu migală, pentru că se simte personal interesat şi anga­jat în această muncă, gă­sind în ea un izvor de sa­tisfacţii şi de răspunsuri la probleme care îl frămînt­ă. Tocmai în virtutea cali­tăţii lor de a fi interesante ne atrag diferitele obiecte, sarcini sau activităţi, şi toc­mai în virtutea interesului pe care îl avem ne orien­tăm noi preferenţial spre diferitele categorii de o­­biecte şi tipuri de ocupaţii sau activităţi. Interesul este — se poate spune — acea componentă stabilă a per­sonalităţii care exprimă a­­titudinea sau orientarea se­lectivă, preferenţială a a­­cesteia în raport cu un do­meniu sau altul de fapte, de relaţii sau preocupări. Spre deosebire de tendin­ţele şi impulsurile vagi, lip­site de obiect, interesul, a­­semeni trebuinţei, este o­rientat întotdeauna spre un anumit obiect. El este in­teres pentru ceva anume, de pildă, interes pentru artă, ştiinţă, construcţie, pentru o anumită muncă productivă şi se caracteri­zează printr-o concentrare stabilă, de lungă durată a atenţiei şi a gîndirii noastre asupra domeniului respec­tiv, în vederea pătrunderii „tainelor“ lui. In acelaşi timp, spre deosebire de trebuinţe, îndeosebi de tre­buinţele materiale, intere­sele se traduc nu atît în dorinţa de a lua obiectul în posesie şi de a-l supune unui act de consum, ci în dorinţa de a cunoaşte şi a ne familiariza cu obiectul. Ele sînt un fel de trebuinţe evoluate, de factură cultu­­ral-spirituală, care furni­zează motivele specifice ac­tivităţii de cunoaştere. Ca atare, interesele nu numai că arată sau explicitează direcţia in care ..merg“ preferinţele omului, ci, de­venind motive aie activi­tăţii, ele dinamizează şi mobilizează persoana in di­recţia realizării efective a preferinţelor. Ele devin, alături de aptitudini, o altă forţă motrică esenţială a personalităţii, o valoare în a cărei cultivare este „in­teresat“ nu numai indivi­dul, ca posesor şi purtător nemijlocit al ei, dar şi co­lectivul social, instituţia sau întreprinderea cărora le aparţine şi în cadrul că­rora evoluează individul. După cum se ştie, una din premisele succesului acţiunii de organizare şti­inţifică a producţiei şi a muncii o constituie elimi­narea „migrărilor profesio­nale“, asigurarea stabilităţii omului la locul său de muncă, ceea ce presupune o judicioasă selecţie şi ori­entare profesională a ca­drelor. Iar aceasta nu se poate realiza decit în con­diţiile concordanţei dintre exigenţele şi perspectivele profesiunii, pe de o parte, şi zonele de aspiraţie şi in­teres ale omului, pe de altă parte. Fără această con­fruntare şi întrepătrundere între cadrele obiective ale muncii şi factorii subiec­tivi — potenţiali sau ac­tuali — ai personalităţii, nu avem garanţia stabilită­ţii şi a performanţei ridi­cate în muncă. Interesul reprezintă un moment in­tern sine qua non al rapor­tării omului la muncă şi a muncii la om. Opera de educare a inte­resului nu este de loc una uşoară, în primul rînd da­torită faptului că, în evo­luţia personalităţii, intere­sele se pot interfera frec­vent cu pseudointeresele. De obicei, interesele presu­pun o îmbinare armonioasă între procesele intelectuale şi cele afective, între gîn­­dire şi substratul ei emo­­­­ţional, în vreme ce pseudo­interesele sufăr de o anu­mită unilateralitate, prove­nită din absenţe, fie a com­ponentei afective, fie a componentei intelectuale. Aşa, de pildă, un elev, în­­suşindu-şi pe deplin — la modul intelectual — sem­nificaţia sarcinilor care îi stau în faţă, poate foarte bine să ajungă la conştiinţa datoriei şi a obligaţiei sale şcolare, obţinînd rezultate bune sau foarte bune la disciplinele respective. Pu­tem noi spune că, avînd succes la învăţătură, elevui­ are, implicit, şi interes pen­tru disciplinele respective . Nu, pentru că, la o cerce­tare mai atentă, descope­rim că în spatele succese­lor se află doar voinţa su­­praîncordată, motivată de obligaţie, dar nu şi de a­­tracţia, înclinaţia afectivă către acea sferă de preo­cupări. Lucrurile se pot însă petrece şi invers. Vizi­­tînd un atelier sau o secţie dintr-o întreprindere ori relatîndu-i-se, pur şi sim­plu, despre ceea ce se face acolo, un tînăr poate în­cerca sentimental de atrac­ţie pentru munca de strun­gar, de lăcătuş sau de elec­trician, pe care o şi decre­tează ca fiind interesantă. Putem spune că, în virtu­tea entuziasmului care l-a cuprins subit pe tînăr, a­­cesta are deja gata format (Continuare în pag. a Vil-a) UN MOBIL AL DINAMISMULUI UMAN opinsi de dr. Pantelimon GOLU AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 7850 Miercuri 9 octombrie 1968 8 PAGINI — 40 BANI Instalaţii de foraj F-200 livrate la export Colectivul uzinei „1 Mai“ din Ploieşti a livrat la export a cincea Instalaţie de foraj F-200. Pre­văzută cu motoare de mare putere şi conver­­tizoare hidraulice de cupru, instalaţia de foraj­ F-200, premiată cu medalia de aur la Tirgul interna­ţional de la Brno din această toamnă, poate fora pînă la 3 500 de metri adincime, cu posibilităţi de adaptare la diverse condiţii de şantier-straturi tari, presiuni şi temperaturi ridicate. Mecanismele hi­draulice, manevrate de la un pupitru de comandă, asigură o viteză sporită şi o mare siguranţă in foraj. Un alt avantaj al acestei instalaţii este că ea poate fi echipată şi cu motoare electrice — fără modifi­cări constructive — în cazul cînd se forează in şantiere electrificate. Constructorii de utilaj petro­lier ploieşteni lucrează acum la fabricarea repere­lor pentru alte 5 Instalaţii de acest fel care au fost solicitate la export. (Agerpres) Dispunînd de utilaje moderne, de înaltă productivitate, constructorii intensifică ritmul lucrărilor , pe şantierul Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier PAG. A V-A . Omul faţă in faţă cu el însuşi... PAG. A VI - A © Din lumea sf­lintei ÎN ZIARUL DE AZI:­ ­ Controlul obştesc sanitar — suferind de timiditate cronică • Chibzuinţă în stabilirea structurii producţiei — premisă a dezvoltării cooperativelor agricole • Competiţia e unica emulaţie pentru artiştii ama­tori ? • Creionări preolimpice PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL ION GHEORGHE MAURER A AMBASADORULUI R. P. POLONE Preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al Re­publicii Socialiste Româ­nia, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi la amiază pe Jaromir Oc­­eduszko, ambasado­rul extraordinar şi ple­nipotenţiar al R. P. Po­lone la Bucureşti, într-o vizită protocolară de prezentare La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, a participat Vasile Şan­­dru, adjunct al rl mi­nis­trului afacerilor ex­terne. (Agerpres) a m m m ■ Orientări şi perspective în organizarea reţelei comerciale în prezent, în întreaga ţară se des­făşoară o activitate susţinută pentru adoptarea celor mai potrivite soluţii de perfecţionare a conducerii şi pla­nificării fiecărei ramuri şi a econo­miei în ansamblu. Este firesc ca preocupări similare să existe şi în domeniul comerţului. Importanţa a­­cestei acţiuni este ilustrată de fap­tul că peste 70 la suta din venitul naţional se repartizează pentru con­sum, iar prin mijlocirea comerţului socialist, populaţia îşi procură cea mai mare parte din mărfurile ce-i sunt necesare. Aceasta marchează proporţiile însemnate ale acti­vităţii comerciale şi necesitatea perfecţionării ei continui. Co­merţul trebuie să găsească răs­punsurile cele mai potrivite cu privire la cit şi la ce trebuie să se producă din resursele alocate apro­vizionării populaţiei, precum şi în Alexandru SOBARU prim-adjunct al ministrului comer­ţului interior privinţa asigurării condiţiilor nece­sare pentru ca fiecare consumator să-şi poată procura într-un timp cit mai redus sortimentele pe care le doreşte. S-ar putea spune că îmbi­narea strînsă dintre buna deservire a consumatorilor — înţeleasă în sen­sul cel mai larg — şi creşterea efi­cienţei economice a comerţului re­flectă conjugarea intereselor parti­culare cu cele generale şi, de aceea, trebuie să-şi găsească o materiali­zare corespunzătoare într-un com­plex de măsuri privind perfecţiona­rea organizării. Analiza experienţei comerţului din ţara noastră şi a co­merţului mondial, precum şi consul­tările organizate de Ministerul Co­merţului Interior cu un număr mare de specialişti din comerţ, permit să se desprindă cîteva direcţii de orien­tare în acest sens, deşi definitivarea cadrului general de măsuri compor­tă încă o examinare aprofundată. Necesitatea diversificării formelor de organizare se desprinde ca o tră­sătură esenţială în procesul de per­fecţionare a comerţului. Această orientare decurge în mod firesc din caracteristicile diferitelor produse, ceea ce predetermină un circuit di­ferit al mărfurilor de la producător la consumator ; ea este determinată, de asemenea, de procesul continuu al diversificării fondului de mărfuri şi a cererii populaţiei. In aceste con­diţii, este greu de presupus că o sin­gură formă organizatorică, ce s-ar generaliza pe întregul comerţ socia­list din ţara noastră, ar putea răs­punde în mod satisfăcător necesi­tăţii formării unei game largi de sortimente în magazine şi a stabilirii unui traseu raţional al mărfurilor. În cadrul perfecţionării organiză­rii comerţului cu amănuntul, lărgi­rea participării la desfacerea măr­furilor a mai multor sisteme comer­ciale apare, de asemenea, evidentă, atît ca un factor de emulaţie în di­versificarea reţelei comerciale, cit şi în vederea realizării unui contact nemijlocit al întreprinderilor pro­ducătoare cu consumatorii. In pre­zent, circa 88 la sută din volumul total al desfacerilor de mărfuri cu amănuntul se realizează prin siste­mul Ministerului Comerţului Inte­rior şi prin Centrocoop iar restul prin alte sisteme comerciale. Se în­trevede posibilitatea ca, în cîţiva ani, vînzările de mărfuri prin alte sisteme decit cele ale Ministerului Comerţului Interior şi Centrocoop să ajungă la circa 20—25 la sută ; este vorba, în principal, de U C E­C O M , Departamentul pentru valorificarea legumelor şi fructelor, Consiliul Superior al Agriculturii, Ministerul Industriei Uşoare, Minis­terul Industriei Alimentare etc. Intre altele, este prevăzut ca Ministerul In­dustriei Uşoare să construiască un număr de magazine specializate pen­tru desfacerea confecţiilor. În profilarea unităţilor comerciale cu amănuntul, diversitatea de soluţii apare, de asemenea, indicată. La produsele alimentare, care se carac­terizează printr-un sortiment relativ simplu, dar de solicitare zilnică, nespecializarea constituie orientarea principală, deoarece oferă condițiile necesare pentru ca înlăuntrul ace­(Continuare în pag. a II-a) Aurul echinocţiului LA PIETROASELE Reportaj de Mihai NEGULESCU Ceea ce copleşeşte la Pietroasele nu e atît suc­cesiunea materială a mi­nutelor, cu­ suflul acela a­­parte, al fagurilor de ve­chime şi de arome cîţi s-au statornicit în atmosfera şi pe coastele maiestuosului stup de piatră al Istriţei subcarpatice. Am crescut într-un sat apropiat, de sub platoşa aridă a acestui masiv pre­­montan, legănat de poveş­tile nu o dată fantastice ale bunicii — cu comori de aur, cu plete de aur, cu mere de aur — şi nicicînd nu mi-a venit să cred că bogăţiile paradisului ori fulgerele aurii ale Olimpu­­lui pot avea o reşedinţă mai potrivită decit scăpă­rarea severă a coamelor de piatră, de la orizontul nălucilor copilăriei mele. Istriţa, ştiam noi, copiii, ne ocroteşte de viscolul şi frigul pustiitor al lunilor de iarnă. Sub ocrotirea ma­sivului ce dăduse odată la iveală tulburătoarea „Cloş­că cu puii cu totul şi cu totul de aur“, înflorea ast­fel, amplu, o cosmogonie a fertilităţii, sub respira­ţia căreia găseau ocrotire şi putere de a înflori sau rodi, fie în grădina de sub fereastră, fie în minuscu­la podgorie a tatei, atît făptura delicată a leandri­lor şi smochinului, cit şi siluetele migdalilor. Ştiam că pietroasa Istri­­ţă e un „deal al comori­lor“. Şi mai ştiam că zu­ruitul metalic al puişori­lor de aur ori al monede­lor de argint, descoperite la scurt timp după „Cloş­că“ tot la Pietroasele, se amestecase tot mai mult, de secole şi secole, cu refle­xele la fel de preţioase ale altei comori. Toamnă de toamnă, răscolitoarea, dominatoarea comoară ce se revarsă vegetal peste poalele unduioase ale Istri­ţei şi-a binemeritat faima unui tezaur la fel de ne­preţuit. Cele optsprezece poale de aur şi nestema­te ale emblemei de faimă şi eternitate a Pietroase­lor sînt cu consecvenţă concurate, într-o balanţă a evaluărilor stricte, de milioanele şi milioanele de lei-aur pe care viţa de vie îi tezaurizează atît în ca­sele harnicilor podgoreni, cit şi — deopotrivă — în cataloagele de medalii ale vinurilor autohtone. Ce e drept, ai o e­­zitare în a pune pe a­­calaşi plan unicitatea cu­noscutului tezaur arheolo­gic şi opera distilăriilor subtile ale podgoriei, în care natura repetă an de an aromitoarea operă bio­chimică a geniului său mi­lenar. Aflate fiecare la alt pol al semnificaţiei valo­rice, făcînd ca din inter­ferenţa lor să iradieze o aureolă unitară, cele două „tezaure“ ale comunei Pie­troasele se cer deopotrivă cunoscute, deopotrivă a­­preciate. Aflîndu-ne în spaţioasa cramă a staţiunii viticole, momentul con­templării aurului lichid al ciorchinilor cumulează în el eforturi umane per­severente, o străveche is­cusinţă a podgorenilor, că­reia i se asociază acum e­­xigenţele şi experimentele ştiinţelor viticulturii. Prin străduinţele inginerilor, maiştrilor, altoitorilor, plantatorilor, stropitorilor, culegătorilor şi vinificato­­rilor, vinurile de aur ale Pietroaselor îşi sporesc continuu caratele, spor care în cazul „Cleştii cu puii de aur“ se realizează prin simpla, intensa adiţionare a anilor. Staţiunea experimentală Pietroasele, în incinta că­reia am zăbovit în preaj­ma echinocţiului de toam­nă, şi-a trăit febra recol­telor aşteptate cu emoţia limpede a cercetătorului avid să ştie pe cit i-au fost împlinite aş­teptările, dornic să-şi confrunte diagramele esti­mativului cu certitudinea cifrelor, cifre în sinul că­rora sunt hotărîtoare — aici mai mult ca oriunde — nu numai kilogramele sau litrii, ci mai întîi con­centraţia zahărului, tăria alcoolică, plurivalenţa şi omogenitatea aromelor... Moştenită din tată în fiu, o suavă alchimie a vinu­rilor se bănuie a fi la Pie­troasele Îndeletnicirea mi­lenară a locuitorilor. Antica (Continuare în pag. a III-a) SCENA POLITICA PORTUGHEZA SUB SEMNUL INCERTITUDINILOR de Etienne GILBERT publicist francez Prin dispariţia lui Salazar de pe scena politică, re­gimul instaurat la Lisabona cu peste 40 de ani în urmă are de înfruntat o gravă criză. Autoritatea dictato­rială a lui Salazar reuşise să menţină omogenitatea forţelor reacţionare care au sprijinit ascensiunea sa la putere : bancheri şi latifundiari, militari şi clerici. Dar această omogenitate tinde să se spulbere. Cu toate că autorităţile s-au străduit să dea impresia unani­mităţii în căutarea şi alegerea unui succesor în func­ţia de preşedinte al Consiliului, o serie de divergenţe profunde au opus — şi continuă să opună — diversele fracţiuni politice care caută să-şi asigure un loc pre­ponderent în conducerea treburilor statului. Promovarea lui Marcelo Caetano (cu toate că în ochii anumitor şefi militari acesta nu trece drept cel mai bun garant al „salazarismului fără Salazar“) nu pare să producă o modificare a statu-quo-ului politic, cel puţin în viitorul imediat. Principal teoretician al statului corporativ, Caetano şi-a asumat, în 1947, condu­cerea Uniunii naţionale, singurul partid autorizat în Portugalia. In 1955 a fost numit ministru pentru pro­blemele preşedinţiei, devenind a treia personalitate oficială a ţării. In 1959 a părăsit, în mod discret, gu­vernul în favoarea rectoratului universităţii — şi atunci se spunea că devenise prea puternic pentru a mai primi alte încurajări din partea lui Salazar. Dispariţia lui Salazar creează, totuşi, o situaţie nouă, ea deschizînd în faţa opoziţiei largi posibilităţi de acţiune politică. In urma apelului la „ofensivă pe toate fronturile“, lansat de Partidul Comunist Por­tughez, sute de personalităţi reprezentînd diferite cu­rente ale mişcării democratice au adresat petiţii şefului statului, amiralul Americo Thomaz. în ele sunt expri­mate două revendicări fundamentale: 1) recunoaşte­rea libertăţii de exprimare, de întrunire, de manifes­tare şi de asociere ; 2) dizolvarea poliţiei politice (PIDE, principal instrument de reprimare) şi eliberarea deţi­nuţilor politici. In fine, toate forţele de opoziţie cer organizarea de alegeri libere şi măsuri care să permită o adevărată democratizare a vieţii politice. Or, presiunea populară, dacă se exprimă cu suficientă forţă, este singura în stare să imprime, pînă la urmă, un nou curs în politica ţării. (Continuare în pag. a VII-a) T­elegrame Cu prilejul zilei naţionale a Republicii Federative a Braziliei, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu a transmis o telegramă de felicitare preşedintelui acestei ţări, Arthur da Costa e Silva In telegrama de răspuns, preşedintele Braziliei a mulţumit cordial pentru felicitările transmise.

Next