Scînteia, noiembrie 1968 (Anul 37, nr. 7873-7902)

1968-11-08 / nr. 7880

SUB SEMNUL UNITĂŢII MORAL-POLITICE A POPORULUI MUNCITOR, AL FRĂŢIEI DINTRE OAMENII MUNCII ROMĂNI ŞI Al NAŢIONALITĂŢILOR CONLOCUITOARE Adunări de constituire a consiliilor oamenilor muncii din rîndurile naţionalităţilor conlocuitoare In aplicarea hotaririlor recentei plenare a C.C. al P.C.R., cu c► privire la unele măsuri organizatorice pentru întărirea continuă a i­m­unităţii moral-politice a poporului muncitor, a frăţiei dintre oame- n­i­e­nii muncii români şi ai naţionalităţilor conlocuitoare, a coeziunii­­ naţiunii noastre socialiste, ieri au inceput, în diferite judeţe ale­­► ţării, adunările reprezentanţilor oamenilor muncii din rîndurile na- <­­­ţionalitâţilor conlocuitoare pentru constituirea consiliilor oamenilor­­ muncii maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Prin atribuţiile şi Îndatoririle ce le revin, prin asigurarea unei participări tot mai largi ,­­ şi în cadru organizat a oamenilor muncii din rîndurile naţionali-­­ tâţilor conlocuitoare la Înfăptuirea programului de desăvîrşire a­­ ► construcţiei socialiste in ţara noastră, aceste consilii sint chemate să aducă o contribuție importantă la adîncirea democrației so-­­­ciaiiste In patria noastră, la efortul întregului popor pentru inflo-­­­rirea continuă a Republicii Socialiste România.­­ * Crearea acestor organisme cu caracter larg reprezentativ va­­ contribui la Întărirea continuă a frăţiei dintre poporul român şi­­­­ naţionalităţile conlocuitoare, a unităţii moral-politice a tuturor oamenilor muncii. Indiferent de naţionalitate, la cimentarea coezi- i­unii naţiunii socialiste — condiţie fundamentală a forţei şi trăiniciei ~ * orinduirii noastre noi, uriaşă forţă motrice a progresului ţării. › ’ Desfăşurate î ntr-o atmosferă de puternic entuziasm, adunările ! › exprimă, prin cuvîntul participanţilor, prin telegramele adresate ‚ [ Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, senti- * › mente de profundă recunoştinţă pentru consecvenţa cu care parti- ›' dul nostru a asigurat, pe baza rezolvării marxist-leniniste a pro- ›­­ blemei naţionale, deplina egalitate in drepturi a oamenilor muncii '­i de toate naţionalităţile. Ele dau glas ataşamentului fierbinte al­­ oamenilor muncii din rîndurile naţionalităţilor conlocuitoare faţă­­[ de cauza înfloririi patriei comune — România socialistă, adeziunii­­­tor unanime faţă de politica internă şi externă a partidului, anga­­jamentului lor de a-şi consacra toate forţele Înfăptuirii acesteia, nu­te scopul accelerării progresului general al societăţii noastre socia-­­ liste.­­. Publicăm în pagina a II-a relatări de la adunări care au avut­­­ foc în cursul zilei de ieri. O RECEPŢIE LA AMBASADA UNIUNII SOVIETICE Cu prilejul celei de a 51-a ani­versări a Marii Revoluţii Socia­liste din Octombrie, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, A.V. Basov, a oferit joi seara o recepţie în saloanele ambasadei. Au luat parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Vasile Vîlcu, Iosif Banc, Dumitru Popa, Ilie Murgulescu, vicepre­şedinte al Marii Adunări Naţionale, George Macovescu, prim adjunct al ministrului afacerilor externe, membri ai C.C. al P.C.R., ai Con­siliului de Stat şi ai guvernului. Au luat parte, de asemenea, con­ducători ai unor instituţii centrale şi organizaţii obşteşti, activişti de partid, membri ai Consiliului Ge­neral A.R.L.U.S., oameni de ştiinţă şi cultură, generali şi ofiţeri supe­riori, reprezentanţi ai cultelor, zia­rişti români şi străini. Au participat membrii delegaţiei Asociaţiei de prietenie sovieto-ro­­mână, în frunte cu S.M. Butusov, ministrul gospodăriei comunale al R.S.F.S.R., conducătorul delegaţiei. Erau prezenţi şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplo­matic. (Agerpres) Ce reprezintă omul, cum pot fi a­­preciate acţiunile sale, care este ros­tul său — constituie întrebări ale gîn­­dirii dintotdeauna. Intr-un fel sau al­tul, totul se reduce la ele. Au existat, însă, epoci cînd aceste întrebări s-au pus cu mai multă pregnanţă. Aseme­nea epoci au fost, de obicei, epocile inauguratoare de mari civilizaţii : Antichitatea greacă, Renaşterea, peri­oada de ascensiune a capitalismului, vremurile noi ale socialismului. Căutînd o înţelegere a conceptului de om, gîndirea epocilor la care ne re­ferim încearcă, astfel, să găsească a­­devăratul sens al propriei sale civi­lizaţii, căci esenţa unei civilizaţii se defineşte prin „cantitatea“ de uman conţinută, prin gradul de „umanita­te“ atins. In afara umanului, „feno­menul civilizaţiei“ devine de necon­ceput. Epocile în care a predominat, pe plan imediat, problematica noţiunii de om au fost denumite umaniste, iar sistemul de reflecţii cu privire la problematica noţiunii de om a căpă­tat, prin tradiţie, denumirea de uma­nism. Vom deosebi, aşadar, mai întîi pe plan istoric, mai multe ti­puri de umanism : antic, modern, contemporan. Vom deosebi, apoi, un umanism filozofic, un altul literar Gheorghe ACHIŢEI şi artistic, ş.a.m.d., în funcţie de dis­ciplinele pe baza cărora s-au crista­lizat sistemele de reflecţie cu privire la problematica noţiunii de om. In măsura în care problematica noţiunii de om a fost luată în dezbatere din perspectiva diferitelor orientări şi di­recţii filozofice, vom deosebi, iarăşi, diferite tipuri de umanism. Cred, însă, că singura distincţie importantă, ce merită a fi reţinută cu toată atenţia, rămîne aceea referitoare la existenţa unui umanism abstract, vorbind în general despre om, şi a unui uma­nism practic, concret, angajat, deci a unui umanism iluzoriu şi a unui umanism real. Doctrinele umaniste vechi, indife­rent de epocile şi societăţile la care subscriu, s-au resimţit permanent de pe urma „încărcăturii speculative“ conţinute. Noţiunea de om este aici privită izolat de existenţa reală a oamenilor, de nevoile lor, de aspira­ţiile lor. Se vorbeşte în cuvinte emo­ţionante despre om şi esenţa umană ca fiind etern aceeaşi. Marxismul îşi permite, pentru pri­ma dată, abordarea lucidă a noţiunii de om — omul înţeles ca totalitate a relaţiilor sociale dintr-o anumită pe­rioadă istorică şi dintr-un anumit loc. Pentru Marx, problema umanis­mului reprezintă, în primul rînd, o problemă de ordin practic. Intr-o so­cietate nedreaptă, omul nu poate să-şi dovedească adevărata sa di­mensiune. Nedreptatea socială e prin sine antiumană. Trebuie, deci, înlă­turate cauzele nedreptăţii. Trebuie, deci, înlăturată nedreptatea. Trebuie, deci, instaurată o lume mai bună. A vorbi despre om, a pleda pentru om neîntreprinzînd nimic în vederea schimbării ordinii antiumane consti­tuie un act lipsit de finalitate ; a vorbi despre nobila misiune a omu­lui şi a accepta ca lumea să fie îm­părţită în bogaţi şi săraci, în exploa­tatori şi exploataţi, în puternici şi slabi constituie un nonsens. Orice (Continuare în pag. a IV-a) puncte de vedere Sensurile umanismului socialist în literatură PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. M­ÎȚÎ-VÎ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 7880 Vineri 8 noiembrie 1968 6 PAGINI - 30 BANI Proiectul noului statut al corpului profesoral Convorbire cu acad. Ștefan BĂLAN ministrul invățămîntului Recent a fost supus dezbaterii cadrelor didactice, potrivit hotăririi Plenarei C.C. al P.C.R. din aprilie 1968, proiectul noului Statut al personalului didactic din Republica Socialistă România. In legătură cu acest document de însemnătate deosebită pentru Invăţămintul nostru de toate gradele, un redactor al „Scînteii“ a adresat citeva întrebări tovarăşului acad. Ştefan Bălan. „ Am reţinut interesul deo­sebit cu care a fost primit şi este dezbătut proiectul de sta­tut al corpului profesoral. V-am ruga, pentru început, să ne vor­biţi despre rolul acestui docu­ment în viaţa şcolii.­­ Proiectul de statut, elaborat cu participarea unor largi colective de cadre didactice şi alţi specialişti, defineşte locul şi rolul perso­nalului didactic în societatea noastră socialistă, stabileşte funcţiile şi atribuţiile personalului didactic de predare, ajutător, de conducere, de îndrumare şi control din toate unită­ţile de învăţămînt, precizează drep­turile cadrelor didactice, precum şi îndatoririle lor pedagogice, social­­culturale, sistemul de pregătire, de perfecţionare şi de promovare a a­­cestora. Cu alte cuvinte, reunind în cuprinsul său problemele profesio­nale, sociale, morale, juridice, materi­ale ale întregului personal didactic, statutul va fi, alături de celelalte do­cumente oficiale de învăţămînt,­un instrument fundamental de acţiune al personalului didactic de toate gra­dele, al conducerilor unităţilor de în­­văţămînt, al­ inspectoratelor şcolare — ceea ce, considerăm, va avea efecte pozitive în întreaga activitate instruc­­tiv-educativă. Au mai existat în trecutul şcolii româneşti documente care reglemen­tau problemele de muncă şi de viaţă ale cadrelor didactice. Deşi au fost înscrise în legislaţia şcolară sau ex­primate în regulamente de organiza­re şi de funcţionare a diferitelor ca­tegorii de şcoli, ele nu s-au constituit într-un document unitar, care să le­gifereze toate laturile activităţii per­sonalului didactic şi condiţiile de muncă şi de viaţă ale acestuia. Atît prin conţinutul lor, cît şi prin posi­bilităţile de aplicare, acele reglemen­tări purtau amprenta condiţiilor so­­cial-politice şi ideologice ale timpu­lui în care au fost elaborate. Spre deosebire de reglementările anteri­oare, actualul proiect încorporează aspectele fundamentale ale activităţii corpului profesoral, de la intrarea în învăţămînt şi pînă la încheierea muncii în şcoală. Statutul va fi un document de stat, învestit cu putere de lege, în care se vor consacra drepturile şi îndatoririle persona­lului didactic din ţara noastră, în care îşi va găsi o nouă confirmare preţuirea pe care o acordă partidul şi statul celor chemaţi să înfăptuiască­­nobila misiune de pregătire şi for­mare a tinerelor generaţii. — Ce principii au ghidat pre­vederile proiectului ? — Elaborarea unui statut al perso­nalului didactic a devenit necesară ca urmare a dezvoltării învăţămîn­tului de toate gradele în anii socia­lismului şi a caracterului tot mai complex al instrucţiei şi educaţiei în epoca contemporană. La baza proiectului au stat principii meni­te să asigure îmbinarea intereselor învăţămîntului cu interesele perso­nale ale cadrelor didactice. S-a avut în vedere necesitatea stabilităţii şi continuităţii în muncă a personalului didactic, a aprecierii rezultatelor ac­tivităţii didactice şi a promovării personalului în raport direct cu re­zultatele obţinute în activitatea di­dactică şi socială, precum şi lărgirea atribuţiilor instituţiilor de învăţă­mînt, creşterea răspunderii lor în modul de rezolvare a problemelor vieţii şcolare, legarea mai strînsă a activităţii didactice de munca social­­culturală şi politico-educativă, între­gul proiect de statut este astfel con­ceput încît să ducă la perfecţionarea (Continuare în pag. a IV-a) Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a delegaţiei Partidului Comunist din Japonia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit joi la amiază delega­ţia Partidului Comunist din Ja­ponia formată din tovarăşii: Sa­­tomi Hakamada, membru al Pre­zidiului şi Secretariatului C.C. al P.C.J., Koichiro Ueda, membru su­pleant al Secretariatului, şeful Co­misiei Politice a C.C. al P.C.J., Hidesato Namata, membru al Co­misiei centrale de control finan­ciar, şi Shunichi Nishizawa, re­dactor şef al revistei „Documente internaţionale". Au participat tovarăşii: Leonte Răutu, membru al Comitetului E­xecutiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Voicu, membru al C.C. al P.C.R., redactor şef al revistei „Lupta de clasă“, şi Constantin Va­­siliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, într-o atmosfe­ră caldă, tovărăşească, a avut loc un schimb de păreri cu privire la probleme actuale ale mişcării co­muniste şi muncitoreşti, ale situa­ţiei internaţionale, precum şi în legătură cu dezvoltarea în conti­­nuare a relaţiilor frăţeşti între Partidul Comunist Român şi Parti­­dul Comunist din Japonia. ­n întîmpinarea aniversării unui măreţ eveniment din istoria patriei ANTECEDENTE SOCIAL-POLITICE ALE ACTULUI UNITĂŢII STATALE 1 decembrie 1918 — data memora­bilă cînd marea adunare de la Alba Iulia a proclamat unirea Transilva­niei cu România — apare ca moment al împlinirii unor năzuinţe seculare ale poporului român. Un fir roşu în istoria patriei este tocmai lupta con­tinuă, eroică, a poporului pentru păs­trarea fiinţei sale naţionale, pentru unificarea statală. După cum se ştie, poporul român de Ştefan ŞTEFĂNESCU s-a format pe teritoriul vechii Dacii, care încă din prima jumătate a se­colului I î.e.n. este menţionată în istorie ca o unitate politică, înmă­­nunchind toate ţinuturile locuite de daco-geţi. După cucerirea romană, a­­ceastă unitate politică s-a menţinut în cadrul imperiului roman, cunos­­cînd un proces de metamorfozare, potrivit noilor condiţii. A urmat apoi epoca migraţiei popoarelor, care au sfărîmat unitatea Daco-Romaniei şi au tulburat pentru mult timp viaţa normală a acestui organism social­­politic. Incepînd din secolul al X-lea este atestată în documente existenţa pe întreg teritoriul românesc a unor for­maţiuni politice conduse de elemente ridicate din mijlocul locuitorilor lor. In tot cursul Evului mediu, poporul român a continuat să fie împărţit în state deosebite — Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. O asemenea fărimiţare teritorială a constituit un fenomen caracteristic orînduirii feu­dale, intîlnit şi la alte popoare, avîndu-şi geneza în relaţiile de producţie proprii acestei orînduiri. Totodată, această situaţie s-a dato­rat şi invaziilor repetate ale popoare­lor migratoare care au spart unita­tea României nord-dunărene. In pofida faptului că, secole de-a rîndul, poporul român a continuat să tră­iască în state diferite, între ţările române s-au păstrat şi dezvoltat insă, pe fondul unităţii de neam şi de limbă, strînse legături pe toate pla­nurile. In cadrul acestor legături se cu­vine să menţionăm în primul rînd fructuoasele relaţii economice. Si­tuate într-un loc de întrepătrundere a civilizaţiilor, într-un punct de le­gătură între regiuni producătoare de mărfuri diferite, ţările române au constituit prin poziţia lor geografică, ca şi prin caracterul complementar al economiei lor, terenul desfăşurării unui comerţ multilateral. Populaţia de pe versantul carpatic transilvan se aproviziona cu produse agricole din cîmpia românească, în timp ce populaţia din Moldova şi Ţara Ro­mânească îşi procura din Transilva­nia produse meşteşugăreşti. Tocmai intensitatea acestor legături a făcut ca o serie de oraşe — cum au fost Braşov, Sibiu, Bistriţa, aşezate pe drumurile care duceau din Transil­vania spre Ţara Românească şi Mol­dova — să capete o mare dezvoltare. Adesea, negustorii circulau dintr-o ţară într-alta fără a întîmpina o­­prelişti. Sprijinind interesele ne­gustorilor locali, domnii Ţării Româ­neşti şi Moldovei cereau, în corespon­denţa adresată conducătorilor oraşe­lor din Transilvania, ca negustorii munteni şi moldoveni să se bucure în Transilvania de aceleaşi drepturi şi privilegii ca şi cei transilvăneni la sud şi est de Carpaţi. Chiar în con­diţiile caracteristice perioadei de după mijlocul secolului al XVI-lea, cînd dominaţia otomană a orientat cu precădere comerţul românesc spre Constantinopol, Ţara Românească, (Continuare în pag. a II-aj Telegramă Domnului RICHARD NIXON îmi este deosebit de plăcut să vă adresez, cu prilejul alegerii Dum­neavoastră în funcţia de înaltă răspundere de preşedinte al Statelor Unite ale Americii, felicitări cordiale şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală. Folosesc această ocazie pentru a-mi exprima speranţa că relaţiile dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul popoarelor român şi american, al cauzei păcii şi colaborării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU cum îşi Îndeplineşte ADUNAREA GENERALA ROLUL DE FOR SUPREM In conducerea COOPERATIVEI AGRICOLE Reglementînd problemele conducerii cooperativelor agricole de pro­ducţie, statutul acestor unităţi socialiste asigură prin prevederile sale lărgirea continuă a democraţiei socialiste, promovarea principiului con­ducerii colective, participarea activă a ţăranilor cooperatori la dezba­terea şi rezolvarea treburilor obşteşti. Aplicarea neabătută a acestor prevederi, crearea unor condiţii care să ofere posibilitatea cooperato­rilor să ia parte la întreaga activitate a unităţilor ai căror membri sunt, instaurarea unui climat în care masele de ţărani să aibă sentimentul că sînt stăpîne în cooperativa respectivă, părtaşe active şi, în acelaşi timp, răspunzătoare de tot ceea ce se înfăptuieşte constituie o cerinţă esenţială a cărei împlinire condiţionează progresul multilateral al fie­cărei cooperative agricole, al agriculturii cooperatiste în ansamblu. Pentru aceasta se impune, în primul rînd, să se asigure ridicarea rolului adunării generale ca for suprem de conducere a întregii vieţi în cooperativa agricolă. Este imperios necesar ca, în toate cooperativele, adunările generale să se ţină cu regularitate, să fie pregătite din timp, temeinic, să dezbată cele mai importante probleme organizatorice, eco­nomice şi sociale ce privesc viaţa cooperativelor şi a membrilor lor, să adopte hotărîri concrete, eficace. Cum sînt îndeplinite aceste cerinţe ? Răspunsul la această întrebare caută să-i dea ancheta întreprinsă de redacţie în unele cooperative agricole din judeţele Bacău, Bihor, Galaţi şi Harghita şi ale cărei concluzii le publicăm în pagina a IlI-a a ziarului. Proiectul legii de orga­­nizare şi funcţionare a consiliilor populare IN DEZBATERE PUBLICA CLARITATEA CONCEPTULUI JURIDIC Conf. univ. dr. Nistor PRISCA Facultatea de drept din Bucureşti In tara noastră se desfăşoară In prezent, din iniţiativa şi sub con­ducerea Partidului Comunist Român, un proces complex de perfecţionare a legislaţiei. In contextul general al acestui proces se înscrie şi proiec­tul legii de organizare şi funcţio­nare a consiliilor populare. Dezvoltarea democraţiei socialiste presupune — pe lingă participarea tot mai largă şi hotărîtoare a maselor la întreaga viaţă a societăţii — şi o sporire a rolului şi atribuţiilor or­ganelor puterii de stat, prin inter­mediul cărora voinţa poporului, în frunte cu clasa muncitoare, este transpusă în activitatea şi în ac­tele adoptate d® aceste organe. Proiectul legii de organizare şi funcţionare a consiliilor populare răspunde acestor cerinţe majore, prin stabilirea unor noi atribuţii a­­cordate consiliilor populare şi or­ganelor lor executive şi printr-o se­rie de norme care prevăd îmbună­tăţirea organizării şi funcţionării lor. Este de reţinut că prin atribuţia de alegere şi revocare a judecătorilor şi a procurorilor şefi din judeţe, pre­cum şi aceea de a asculta dările de seamă prezentate de preşedintele tribunalului judeţean şi de procu­rorul şef al procuraturii judeţene, se întregeşte exercitarea puterii de stat, ca formă de realizare a puterii suverane a poporului, prin extinde­rea unor elemente ale acestei exer­citări şi pe plan local. Se traduce astfel în viaţă, în cea mai largă sem­nificaţie, dispoziţia constituţională potrivit căreia Marea Adunare Na­ţională şi consiliile populare consti­tuie baza întregului sistem de or­gane ale statului. în cadrul dezbaterilor care au loc în prezent asupra proiectului, aș vrea să formulez cîteva propuneri, nu atît sub aspectul conținutului re­glementării, cît mai ales sub aspec­tul tehnicii legislative. Prevederile art. 15, referitoare la componența consiliilor populare, nu stabilesc norme de reprezentare, ci, în lipsa altor reglementări, lasă la latitudinea organului care, potrivit legii electorale, are competența de a stabili numărul circumscripțiilor e­­lectorale, să fixeze el norma de re­prezentare de la caz la caz. Or, de principiu este ca norma de repre­zentare să fie stabilită de lege. In consecinţă, propun ca în cadrul di­versificărilor din art. 15 să se pre­vadă un număr fix de deputaţi, sau legea electorală să fie pusă în con­cordanţă cu aceste prevederi şi să stabilească la fiecare categorie de consiliu popular o normă fixă de reprezentare, spre a se putea astfel asigura un număr variabil de de­putaţi în funcţie de numărul popu­laţiei. Ar fi bine ca în proiect să se prevadă atît pentru consiliile populare din categoria cu populaţie minimă cît şi pentru cele cu popu­laţie maximă un număr fix de de­putaţi. In proiect se dau două definiţii se­siunii consiliului popular, ea fiind considerată, pe de o parte, formă de lucru, iar, pe de alta, un mod prin­cipal în care deputaţii îşi exer­cită mandatul dat de alegători. Formularea amintită ar putea ri­dica problema reprezentării, în sensul că deputatul ar reprezen­ta numai pe alegători sau chiar nu­mai pe cei care au votat pentru de­putat şi nu pe toţi cetăţenii din cir­cumscripţia electorală. De altfel, atît textul de mai sus, cît şi art. 34, care în două fraze consecutive vor­beşte de mandatul consiliului popu­lar şi de mandatul deputatului, ri­dică o problemă de ordin teoretic şi anume: există oare două man­date, dintre care unul al organului şi altul al deputatului ? Dacă se convine că mandatul este dat depu­tatului de către alegători, printr-un raport juridic concret, pe care noi îl numim raport de reprezentare, se pune întrebarea cine şi prin ce ra­port juridic dă mandatul consiliu­lui popular? Susţinerea potrivit că­reia mandatul organului ar reprezen­ta suma mandatelor deputaţilor ni se pare greu de argumentat din (Continuare în pag. a V-a) T­elegrame Tovarăşului MARIAN SPYCHALSKI Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone VARŞOVIA In numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal vă adresez dv., Consiliului de Stat al R. P Polone şi poporului frate polonez calde felicitări şi urări de noi succese în construcţia socialismului, cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a redobîndirii independenţei de stat a Poloniei, moment de seamă în lupta poporului polonez pentru înfăptuirea năzuinţelor sale seculare de unitate, independenţă naţională, democraţie şi progres social. NICOLAE CEAUŞESCU Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Guvernul şi poporul iranian mi se alătură în a prezenta Excelenţei Voastre mulţumirile noastre sincere pentru felicitările adresate cu ocazia sărbătorii naţionale iraniene La rîndul meu vă adresez sănătate şi fericire, iar poporului prieten al României succese şi prosperitate. AMIR ABBAS HO VEID­A Primul ministru al Iranului

Next