Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)

1969-11-08 / nr. 8241

I I I [faptul] idivers. I Un procuror I I în culpă! • Cazul pe care vi-1 relatăm a • strinit, legitim consternarea și I I indignarea unanimă a lucrăto- | rilor din domeniul justiţiei. A­­ceasta, cu atît mai mult cu cit I vinovat de abateri flagrante de I I la normele legale se­ face însuși * • un reprezentant al justiţiei. Este I vorba de Caius Şuveţi, procu- I I ror în cadrul direcţiei a IV-a­­ din Procuratura generală. O ca­litate care îl obliga, în primul I ■ rînd pe el, să vegheze la res- I * pectarea şi aplicarea legii — în- 1 I datorire de care nu s-a achitat i cu demnitate, excluzindu-se sin- I I gur din rîndurile oamenilor » legii. Concluziile anchetei sînt : I edificatoare. F­ostul procuror se I face vinovat de tăinuirea unei I * persoane condamnate de justiţie I şi urmărite, pentru executarea­­ pedepsei, de organele de mili- I I ţie, ca şi de folosirea calităţii * . şi atribuţiilor sale în scopul ob- • ţinerii unor avantaje materiale I (12 000 de lei) pe căi necinstite.­­ Reţinîndu-se in sarcina sa vina I de favorizare a infracţiunii şi I trafic de influenţă, el a fost scos I I din funcţie şi deferit organelor " , de justiţie. Legea se aplică tutu- I­­­ror , I­ ­ Micromuzeu | . cinegetic I Doi pasionaţi vînători din Tir- I gu Mureş — medicul Alexan-­t­­­dru Deak şi soţia sa Ecaterina I — şi-au făcut debutul în sezo-­­ nul cinegetic de toamnă cu o performanţă deosebită. Ei au I reuşit să captureze, in munţii I Căliman, doi cerbi carpatini ale a căror trofee sunt cotate, in ta- I bela internaţională de clasifica- I re, cu medalii de aur. De alt- I fel, colecţia familială a celor­­ doi soţi cuprinde nu mai puţin I de 28 trofee de căpriori şi 11­­ ■ trofee de cerbi carpatini (6 cu medalii de aur) care, împreună I cu alte podoabe cinegetice — I cocoşi de munte, capre negre, * blănuri de diferite animale săl- I­batice din fauna carpatică — I constituie un adevărat micro- I muzeu vînătoresc. : Nici cînd arde nu­­ întrerup şedinţa?­­ In ziua de 28 octombrie (ora­­ 15,15) a izbucnit un incendiu la I cooperativa agricolă Mereni — I brigada Lutoasa —, din comuna­­ Lemnia, judeţul Covasna. In a­­­­cest timp, la reşedinţa C.A.P., I sub conducerea tovarăşului Ioan I Biro, preşedintele consiliului I popular comunal, se desfăşura o­­ şedinţă. Anunţat de incendiu, I de către un cetăţean — „Tova- I­răşe preşedinte, arde o şură cu­­ fin la brigada Lutoasa !“ — I preşedintele a răspuns calm : I „Nu putem întrerupe şedinţa“. * Şi n-au întrerupt-o. Paguba­­ provocată de incendiu se ridică I la 10 000 de lei. Prin urmare, a- |­tunci cînd arde de-adevăratelea, lor... le arde de şedinţe. Să iei I foc, nu alta ! [ Braconieri periculoşi De mai multă vreme, în raza­­ ocolului silvic Tazlău hălăduiesc­­ şi îşi fac de cap cîţiva braco- I nieri înrăiţi Nu de mult, paz-­­ nic­ul Constantin Potop a fost­­ pus pe fugă, cu focuri de armă, I de un grup de braconieri pur- I tind măşti. Paznicii de vînătoare­­I şi paznicii silvici din Tazlău au I organizat, cu sprijinul miliţiei I locale, o acţiune de depistare a­­ braconierilor aduşi în pădure,­­ pe rînd cu autocamionul­­ 21 Bc 2­021. Şi astfel, în cursa I întinsă cu abilitate, au căzut 4 indivizi: Gheorghe Spătaru, I Mircea C. Spătaru şi Nicolae I Gînguţă din comuna Zemeş, ju- * deţul Bacău, precum şi Panaite I . Spătaru din Tazlău de Sus. Al I cincilea, Nicolae Popa, s-a im-­­ potrivit somaţiei cu focuri de armă. Urmărirea şi arestarea I acestuia intră in competenţa I miliţiei judeţene. 1 Cale lunga, « să le-ajungă | Nu o dată Ministerul Transpor- I turilor ripostează — și pe drept I — la tntîrzierile exagerate ale • unor întreprinderi, in descărca- ■ rea vagoanelor — fapt ce duce I la imobilizarea multor mijloace | de transport. Ce ne facem însă , atunci cină însuși C.F.R.-ul reu- I şeşte performanţa de a-şi rătăci I propriile vagoane ? Bunăoară, vagonul nr. 405 361. Expediat, a- I cum un an, cu o încărcătură de 1­52 tone de pirită combinatului * chimic din Tirnăveni, a primit o cale liberă şi... dus a fost ! După I 10 luni de hoinăreală, nu ajun- | sese încă la destinaţie. Abia de curind — şi numai ca urmare a­­ acţionării cărăuşului, la Arbitra- I jul de stat — s-a dat de urma­­ sa. Rătăcea pe undeva prin a- I propiere, numai in staţie la Trr- I năveni nil reuşea să intre. A- I vind in vedere acest caz (şi cite ■ altele) opinăm pentru schimba- I rea grabnică a macazului. Pe o- |­colite spus, e bine s-o ia... de-a dreptul cu măsurile. Rubrică redactată de­­ Stefan ZIDARIŢA Gheorghe POPESCU * cu sprijinul corespondenţilor­­ „Scînteii" ! PAGINA 2 ACHIZITORI SAU... RESPONSABILI CU „GIMNASTICA" DE SLĂBIRE A ANIMALELOR? în mod firesc, acţiunea de reeva­luare a disponibilităţilor existente în cooperativele agricole de producţie din judeţul Vâlcea a avut drept re­zultat intensificarea ritmului de pre­luare a produselor agro-alimentare destinate fondului central. De pe o­­goare, pînă mai ieri încărcate de ro­dul toamnei, zilele de vîrf s-au mu­tat acum în incinta bazelor de recep­ţie, ale căror silozuri şi hambare au devenit din nou foarte solicitate. Pînă în prezent a fost preluată cea mai mare parte din cantitatea de grîu, întreaga cantitate de ceapă,­­circa 50 la sută din porumb, precum şi alte produse. Se cuvine să fie menţionat faptul că o serie de cooperative a­­gricole de producţie, cum sunt cele din comunele Mihăieşti, Riureni, Bă­­beni, Bujoreni şi altele care au obţi­nut, în condiţiile specifice judeţului, producţii bune şi s-au angajat să su­plimenteze livrările la fondul central, au reuşit să transporte pînă acum la baze tot ceea ce şi-au propus. Dat fiind însă faptui că în următoa­rele zile vor trebui livrate cantităţi mari de produse, este necesar ca rit­mul preluărilor să fie şi mai alert, că munca să fie mai bine organizată. Facem această remarcă deoarece în ziua ne. 4 noiembrie intraseră în si­lozuri peste 500 tone de diferite pro­duse, iar în ziua următoare, cînd se aştepta ca predarea să se efectueze in acelaşi tempo, cantitatea­­preluată a scăzut la jumătate Asemenea osci­laţii se datorează, în bună măsură, faptului că în numeroase cooperative agricole de producţie nu s-au luat măsuri din vreme, pentru asigurarea mijloacelor de transport necesare. În această situaţie era, acum două zile, cooperativa agricolă de producţie din Galicea. — Nu avem mijloace suficiente de transport — ne spunea ing Petre Gănescu, vicepreşedintele cooperati­vei Mai» avem de adus de pe cîmp circa 50 tone de varză — Vedem că secţia IMA are cite­­va remarci, de ce nu le folosiţi ? Aflăm că, de fapt, conducerea coo­perativă)... nu s-a gîndit la această posibilitate Acum, ea nu poate fi a­­plicată, deoarece remorcile trebuie să­ fie p­ise la punct şi asta durează cel puţin o săptămină. Deficienţe asemănătoare intîlnim şi in alte cooperative agricole de producţie (Făureşti, Rîmeşti, Ştir­beşti, Pîrîieni etc), care nu au găsit cu cale nici măcar să transporte la bazele de recepţie importante canti­tăţi de griu recoltate cu atitea luni in urmă Pe de altă parte însă, în unele baze de recepţie treaba ,­nu este or­ganizată aşa cum se cuvine. De cîte­­va zile, organele agricole judeţene au luat măsuri ca acestea să funcţioneze neîntrerupt, de dimineaţă pînă la orele 11 noapte. Ne-am prezentat, în urma acestei dispoziţii, la baza de recepţie din Drăgăşani. Pe la orele 19 30 am găsit porţile închise. Se vor lua măsuri de intensificare a preluă­rilor cînd vor veni ploile ii drumul de mai bine de un kilometru pînă la intrarea in bază, acum plin de gropi şi hîrtoape, va deveni, pur şi simplu, impracticabil ? în general, produsele preluate sint depozitate in condiţii bune, fiind e­­videntă grija pentru evitarea risipei Totuşi, la Drăgăşani, însemnate can­tităţi de porumb sunt depozitate în pătule improvizate, care pe vreme rea ne îndoim că vor oferi o pro­tecţie sigură La baza de recepţie Rîureni se lucra de zor la amena­jarea unui asemenea pătul improvi­zat pentru că , după cum recunoaşte şeful bazei, Marin Iîărbulescu — în cîteva zile nu va mai fi loc pentru depozitarea porumbului. Mare ne-a fost însă mirarea cînd, la numai cîţi­­va paşi de locul unde se încerca în­jghebarea unui astfel de adăpost, am descoperit un pătul cu o capacitate de 120 tone, ocupat c­u... gazuri de griu, neridicate de I.A.S. Rm. Vîlcea. — Le-am cerut celor de la I.A.S. »I ne elibereze acest spaţiu — ne spune şeful bazei, dar noi am spus: noi am auzit. Nu se putea oare găsi o soluţie tn acest sens pină acum ? Greu de cre­zut, dacă, fireşte, se acţiona mai ho­tărît. In ciuda numeroaselor sesizări şi reclamaţii înregistrate cu precizie matematică în fiecare toamnă, în­tr-un mod cu totul necorespunzător, este organizată şi preluarea animale­­lor, contractate atît de către unită­ţile agricole, cit şi de către ţăranii cooperatori sau cu gospodărie indi­viduală . Practicile birocratice care per­sistă în acest sector — ne spune me­dicul veterinar Florian Monea, de la cooperativa agricolă de producţie Ga­licea — se soldează cu pierderi mari de carne, care ar trebui, de fapt, pre­dată statului. De cele mai multe ori, cînd trebuie să livrăm animalele contractate, achizitorii fabricii de in­dustrializare a cărnii nu se prezintă la recepţie. Suntem­ nevoiţi, astfel, să prelungim in mod nepermis postul animalelor, ceea ce are drept re­zultat mari pierderi in greutate. Acum avem de predat un lot de 35 de bovine, in greutate de peste 250 kg fiecare. Intrucît achizitorul nu s-a prezentat să le ridice, nu ar­ avut încotro şi a trebuit să le duc personal la abator, pentru a le tăia „la litigiu". Aceasta înseamnă insă ca eu să-mi pierd cel puţin 2—3 zile de lucru, fără a mai vorbi de coope­ratorii care trebuie să insoţească a­­nimalele. Am putea relata aici şi multe alte exemple de acest fel, din care rezul­tă că, din cauza unor anomalii în genere destul de bine cunoscute, ba­zele de recepţie obligă animalele la o adevărată cură de slăbire. Nu de mult, la cooperativa agricolă de pro­ducţie Lăcusteni, achizitorul Făures­­cu a recepţionat 20 de bovine. In baza acestei „recepţii“, animalele au fost duse apoi la baza din Bălceşti. Aici, însă, stupoare ! Nu au­ fost pri­mite decit 4. Restul, după ce fuseseră ţinute mai bine de o zi nemîncate, au făcut cale-ntoarsă, pentru a fi aduse altădată Medicul veterinar Valeriu Maxim de la cooperativa agricolă de producţie Călimăneşti, ne-a relatat o adevărată odisee, care a durat aproape o lună de zile, pen­tru preluarea unei vaci bătrîne în schimbul unei viţele predate coope­rativei agricole pentru prăsilă de a­­chizitorul din comună. într-una din zilele trecute, la baza de recepţie din Rm. Vîlcea am găsit mai mulţi producători care adusese­ră, de la distanţe de zeci de km, circa 10—15 animale. Recepţionerul Constantin Ghiţescu îi sfătuia însă să se întoarcă cu ele acasă, deoarece chiar atunci I.A.S. Ciocăneşti, unde trebuiau să fie dirijate, anunţase că nu are maşini pentru transportul lor. Iar baza de recepţie din Rm. Vîlcea nu dispunea d­e furaje ca sa le în­treţină. Am discutat despre aceste lucruri cu tov. Nicolae Marcu, directorul fabricii de industrializare a cărnii, care a recunoscut că oamenii au toate motivele să fie nemulţumiţi. Dar intrucît ingrăşătoriile spre care trebuie dirijate multe din animalele contractate refuză să le primească, ne-a mărturisit că nu vede cum ar putea fi practic înlăturate aceste deficienţe. Fiind vorba de pierderi însemnate de carne, se impune — şi aceasta neîntîrziat — ca Ministe­rul Industriei Alimentare să găsească soluţii pentru simplificarea filierii de livrare a animalelor contractate şi să asigure aplicarea lor riguroasă. însemnările de faţă au prezentat­ doar cîteva din anomaliile intîlnite in activitatea bazelor de recepţie. A­­cestea sint departe de a reprezenta cazuri singulare, ieşite din comun­­­ele ce sint semnalate şi din alte lo­ialităţi ale ţării, au fost In repetate rînduri criticate. Cu atît mai mult cu cit aduc pagube insemnate econo­miei naţionale, cu atit mai mult cu cit nu poate fi vorba de motive o­­biective care să determine neputinţa eliminării unor asemenea defecţiuni o spunem răspicat : persistenţa ne­ajunsurilor, imobilismul unora in luarea cit mai grabnică a măsurilor ce se impun, lipsa simțului de răs­pundere pentru păstrarea roadelor pămîntului sunt acte anti-sociale ce se cuvin extirpate din rădăcină prin măsuri ferme. Dumitru U­RCOB CONCURS EXCEPTIONAL PRONOEXPRES La concursul de mime, Ad­ministraţia de stat Loto-Prono­­sport atribuie, în număr nelimi­tat, apartamente cu 3 camere — confort de gradul 1 şi diferenţa în numerar pină la 100 000 de lei; apartamente cu 2 camere — confort d­e gradul 1 şi diferenţa in numerar pină la 75 000 de lei, autoturisme „Dacia 1100“ și „Skoda 1000 M.B.“ şi alte premii. Azi este ultima zi pentru pro­curarea biletelor. Cele mai mari şanse de ciştig au biletele cu seria N de 30 de lei. (Urmare din pag. I) aceste curse clandestine, se concretizează intr-un pre­judiciu de 160 000 de Iei. Cum de au putut avea loc „secvenţe" ca aceea din „filmul“ rulat de noi mai înainte ? Ni s-a confirmat că depozitul era rar vizitat de şefii lui, care aveau de­plină încredere un gestio­nar (!). Paza işi făcea dato­ria aşa cum s-a văzut. De pe acest şantier, aflat nu undeva, in locuri pustii, prin coclauri, ci în plin o­­raş, se fura ca dintr-o casă părăsită ca la drumul mare, fără ca nimeni, nici paza (plătită pentru a­ păzi), nici şefii (plătiţi pentru., a controla) să se sinchisească Intr-o sesizare către con­ducerea întreprinderii nr 8. Procuratura municipiului Bucureşti aminteşte princi­palele cauze care au gene­rat infracţiunea şi care pot In continuare facilita sus­tragerile din avutul obştesc. In primul rînd, se pome­neşte despre slabul, cvasi­­inexistentul control al ce­lor răspunzători pentru păstrarea intactă a averii şantierului (într-o perioa­dă de 9 luni nu s-au făcut nici un fel de verificări sau controale la depozitul „Farado“ Notăm că nu este vorba de inventare globale, ci de obişnuitele şi necesa­rele verificări periodice prin sondaj de care, pare-se conducerea întreprinderii amintite nici n-a auzit) Iată doar o mostră de nepăsare: şoferii care au participat la furt au făcut curse clandes­tine în valoare de 40 000 lei, adică au parcurs cu maşi­nile încărcate cîteva mii de kilometri Nu s-a putut oare observa inutilitatea unor a­­semenea curse ? Nimeni nu s-a întrebat ce transportă camioanele ? Răspunsul la această în­trebare ni -l dă faptul că oamenii investiţi cu răs­punderea de a se ocupa de îndrumarea directă, la obiectivele de lucru, a muncii practice au vizitat şantierul, intr-un an întreg, numai de trei-patru ori ! Ne dăm astfel şi mai lim­pede seama de ce condiţii prielnice pentru desfăşura­rea activităţii lor au bene­ficiat hoţii. În altă ordine de idei, se cuvine subliniată uşurinţa cu care sunt angajaţi în pos­turi oameni certaţi cu cins­tea şi cu legea Atît condu­cătorul şantierului, cit şi şefii lui Ion Albu de la serviciul de aprovizionare, au înregistrat furturile a­­cestu­ia drept „o mare sur­priză“. Adică - spun ei — cine s-ar fi aşteptat ca omul lor de încredere să fie, dragă doamne, hoţ ! Surpriza a trecut cu timpul dar ce se întîmplă cu pagu­ba ? Vor participa la aco­perirea daunelor aduse şan­tierului toţi cei care, neîn­­deplinindu-şi datoria, au în­lesnit, de fapt, matrapazlî­­curile lui Ion Albu şi ale comparşilor săi ? Printre „eroii“ acestei „pelicule“ se numără, de­sigur, şi beneficiarii mate­rialelor sustrase din depo­zit. Uşor, prea uşor, ma­teriale încărcate în zeci de maşini, materiale care va­lorează peste o sută de mii de lei, au fost vîn­­dute, deoarece uşor s-au găsit şi clienţii : 19 cetă­ţeni particulari, care au cumpărat materialele fără să-şi pună nici o proble­mă, de parcă le-ar fi achi­ziţionat de la magazin. Nu e nici o exagerare în afir­maţia că vina amatorilor de materiale „de ocazie" — oameni care nu se întrea­bă pe ce cale şi le-a pro­curat „binevoitorul" vînză­­tor — este la fel de mare ca a hoţului însuşi Cum­părătorul se transformă, cu sau fără voie, intr-un com­plice care favorizează ile­galitatea şi o prolife­rează ! într-o astfel de situaţie se află, bunăoară, Maria Belu, învăţătoare din Plo­ieşti, care a încheiat un „contract" în valoare de cîteva zeci de mii de lei cu un „antreprenor" ce se obligase să-i pună la dis­poziţie materiale şi lucră­tori pentru construirea unei case Maria Belu nu s-a intrebat cit de legal este ceea ce face, nu ştia măcar prea bine cine-i omul care in faţa ei se pretindea „arhitectul" Io­nescu şi care se lăuda a fi om cu relaţii şi „foarte dornic de a o ajuta“, iată ce declară „contractanta“ pentru a justifica această „înţelegere de afaceri“ cu un individ dovedit apoi hoţ notoriu : — Mi s-a părut că Io­­nescu ia materialele şi oa­menii de pe un şantier, dar nu era treaba mea, că doar eu am încheiat cu ei acte in regulă... in realitate „arhitectul" Tonescu era maistru pe un şantier al Trustului de construcţii-montaj Prahova, unde, chipurile, construia hale pentru combinatul de industrie locală „Progresul“­­Ploieşti. Om cu trecut du­bios (mai suferise o con­damnare pentru fals în acte publice), în loc să se ocu­pe de treburile şantierului, făcea şi desfăcea tot felul de afaceri , lua lucrări particulare in antrepriză, folosind salariaţii din sub­ordine, pe care ii învoia apoi pentru propriile lor combinaţii Această hara­babură, care sărea în ochi, nu a neliniştit nici condu­cerea­­ C.M. Prahova, nici pe şeful de lot Panait Davidescu, conducătorul di­rect al lui lonescu (...„care trecea cu viteza automobi­lului pe şantier şi avea in­credere în mine“, după cum declară Gh. lonescu), nici pe beneficiar,­­Combi­natul de industrie locală „Progresul“-Ploieşti. Era oare atît de greu de ob­servat că lucrurile pe şan­tier erau întirziate faţă de plan cu 6—7 luni ? Avînd deci asigurate „condiţii optime", Gh. Io­nescu ridică în cîteva săp­­tămîni o casă Măriei Belu cu materialele şi oamenii şantierului unde era şef. Asociaţii săi la afacere, zidarul­­ Săftoi, Ion Va­sile, C. Manolache sunt pontaţi „prezenţi" pe şan­tier, iar şoferului Andrei Nicolae, care-i transportă materialele, i se confirmă, pe foaia de parcurs, curse nefăcute şi este răsplătit „cum se cuvine". Gh­io­nescu declară cu cinism : „Aveam toate posibilităţile să acţionez în voie O par­te din materialele luate de mine zăceau pe şantier şi nici măcar nu erau trecute în evidenţă, aşa că nimeni n-avea cum să ştie că le-am folosit..." Ce spun conducătorii trustului ploieştean despre aceste fapte ? Directorul N. Iorga amintea ca o scuză că „există un speci­fic al activităţii de con­strucţii, care îngreunează Case care... circulă la miezul nopţii paza şantierului (!) şi care nu dă posibilitate, datorită largii răspîndiri a mate­rialelor, să se execute ve­rificări operative ale stocu­rilor". Oare de acest „spe­cific" ţine faptul că, timp de 10 zile, o echipă de zidari a lipsit în întregi­me de pe şantier, fiind în tot acest răstimp pontată, fără să se observe ? Mărturisim că n-am în­ţeles în ce constă „speci­ficul" despre care pome­nea directorul T.C.M. Plo­ieşti „Specifică" este aici doar superficialitatea, co­moditatea lipsa de control. Specificul real al activită­ţii de construcţii constă în munca organizată, sîrguin­­cioasă a celor ce lucrează pe şantiere Iată că neverosimilul Intimplării sugerate la în­ceputul acestor rînduri — neverosimil favorizat de nepăsarea cuibărită în ac­tivitatea unor conduceri de şantiere — poate căpăta cele mai reale aspecte cu putință Căci ce sînt-'oare toate aceste case particu­lare ridicate din materia­lele statului — materiale destinate înălțării unor obiective industriale sau social-culturale - decit case furate? Furate statu­lui şi totodată mie, ţie, lui, tuturor acelora care au dreptul legal şi îşi aşteap­tă, onest, rîndul să se mute în apartamentele ce li se cuvin­­ întărirea controlului acti­vităţii de pe şantiere, sim­ţul de răspundere în an­gajarea personalului ce gestionează bunuri mate­riale, o pază eficientă care să nu doarmă în post, o riguroasă urmărire a ac­tivităţii fiecărui construc­tor de către maiştrii şi şe­fii de şantier, verificări detaliate şi exigente ale de­pozitelor şi gestiunilor — iată tot atâtea mijloace care pot împiedica fenome­nul „caselor furate". Depuneri in vederea participării la prima tragere la sorti a noului libret de economii pentru turism Casa de Economii şi Consem­­naţiuni informează că, în mod excepţional, la prima tragere la sorţi a libretului de economii pentru turism (pentru trimestrul IV/1969) vor participa libretele care vor fi emise pină la data de 22 noiembrie a.c. Inclusiv. Depunătorii care doresc să participe la tragerea la serţi pentru trimestrul IV a.c. trebuie să depună pe aceste librete, pină la data menţionată mai sus, suma de minimum 3 000 lei, pe care trebuie să o păstreze la C.E.C. pînă la 31 decembrie a.c. inclusiv. Pentru sumele depuse pe li­bretele de economii pentru tu­rism, Casa de Economii şi Con­­semnaţiuni acordă depunători­lor dobînzi şi, prin trageri la sorţi trimestriale, cîştiguri in ex­cursii in străinătate organizate de O.N.T., ca şi cîştiguri in bani pentru organizarea de excursii individuale in străinătate. Cîștigătorii care efectuează excursii individuale în străină­tate primesc, la cerere, o parte din valoarea cîștigului (lei 3 000) In valuta tării in care se deplasează Libretele de economii pentru turism se emit de toate filialele şi agenţiile C.E.C., pentru o de­punere iniţială de minimum 100 lei. LOTO Numerele extrase la tragerea din 9 noiembrie 1969 : EXTRAGEREA I : 79 88 52 82 68 19 73 42 54 80 1 11. Fond de premii : 486 053 lei. EXTRAGEREA a II-A : 53 37 21 13. Fond de premii : 254 703 lei. « Plata premiilor pentru acest con­curs se va face astfel : In Capitală , Incepînd de la 15 noiembrie pînă la 23 decembrie 1969 inclusiv. In țară : de la 19 noiembrie pînă la 23 decembrie 1969 inclusiv. Confecţii călduroase pentru toate virstele Vremea s-a răcit. Îmbrăcămintea şi încălţămintea călduroasă, adecvate timpului în care ne găsim, au deci căutare. Magazinele de specialitate sunt bine aprovizionate cu paltoane din stofe de calitate, cu gulere din blană. Pentru copii — ca in ima­ginea de faţă — şi pentru adulţi. Prin magazinele de confecţii băr­băteşti şi pentru adolescenţi se des­fac costume călduroase — din ţesă­turi de lină — din lină în amestec cu fibre poliesterice, din ţesături poliester în amestec cu celofibră. Se găsesc, de asemenea, pantaloni şi cămăși potrivite sezonului rece, pal­toane din stofă fină și semifînâ. SCl NT El A­­ slmbăta 8 noiembrie 1969 Oraşele în pragul iernii însemnări despre activitatea edilitară la Iaşi şi Paşcani In raidul de faţă — întreprins în oraşele Iaşi şi Paşcani — ne-am in­teresat de pregătirile care privesc gospodăria comunală. Precizăm de la început că atît din partea consilii­lor populare respective, cit şi a uni­tăţilor de gospodărire a spaţiu­lui locativ, de transport în comun etc. se constată o preocupare intensă şi, în anumite compartimente, se în­registrează chiar rezultate îmbucură­toare. Dar în cursul raidului am descoperit şi o serie de deficienţe, a căror înlăturare nu mai suportă amînare. Să ne referim, în primul rînd, la faptul că la noile locuinţe lucrările de asigurare cu apă caldă şi rece, canalizare etc n-au ţinut pasul cu construcţiile executate Este deci fi­­resc ca locatarii — printre care cei din cartierele Socola-Nicolina şi Tă­­tăraşi — să reclame lipsa de apă caldă menajeră — Este adevărat, aşa stau lucru­rile — ne-a confirmat ing. Alexan­dru Casian, directorul Direcţiei ju­deţene de gospodărie comunală Dar consemnaţi că aceste greutăţi se datoresc unor cauze obiective : în­desi­rea blocurilor, realizată în ultimii ani in cartierele noi de locuinţe de la Iaşi, a făcut ca reţelele proiectate şi executate iniţial să nu mai poată satisface cerinţele actuale. Prin con­struirea unei noi magistrale de apă in cartierul Dimitrie Cantemir, care e aproape gata, şi a alteia, în car­tierul Tătăraşi, ce va fi dată în fo­losinţă pînă la sfîrşitul anului, pre­siunea apei va creşte, asigurind a­­provizionarea cu apă caldă la toate etajele blocurilor. Aşa stînd lucrurile, nu ne-am mai dus la proiectanţi să-i întrebăm de ce n-au prevăzut de la inceput noile magistrale, că doar nimeni n-a indi­cat ca îndesirile de blocuri să se fa­că fără a se ţine seama de posibili­tăţile de a li se asigura apă, căldură şi canalizare. Nu i-am mai întrebat nici pe constructori — deşi ar fi fost cazul — de că ei, ca executanţi, nu au atras atenţia din timp că locuin­ţele nu pot fi făcute fără a avea apă şi căldură Cum lucrurile sunt pe cale de rezolvare, i-am întrebat tot pe beneficiar • de ce nu insistaţi ca lu­crătorii I.C.R.S. (întreprinderea de construcţii şi reparaţii de străzi), care execută noile magistrale, să ur­genteze ritmul lucrărilor ? — Nu-i mai criticaţi pe cei de la I.C.R.S, pentru că au realizat deja 76 la sută din planul valoric anual — ne-a spus, plin de duioşie, ca o mamă ce-şi ocroteşte copilul, ing Alexandru Casian. Dar oare numai îndeplinirea pla­nului valoric trebuie urmărită atunci cînd este vorba de pregătirile pentru iarnă? în fapt, lucrările înaintează pe alocuri, anevoie, iar organizarea este defectuoasă. In ziua de 25 octombrie, de exemplu, începînd de la orele 12—13 n-am mai găsit nici un lu­crător pe şantierele magistralelor de apă respective. Şi iar n-am fost lă­muriţi : de ce nu s-o fi punînd me­reu în faţă îndeplinirea planului va­loric, cînd multe lucrări sunt rămase in urmă ? Este, desigur, un fapt pozitiv că această situaţie nu i-a lăsat, indife­renţi pe tovarăşii din conducerea consiliului popular municipal Tov Gh. Cambose, vicepreşedinte al con­siliului, ne-a vorbit despre măsura luată pentru suplimentarea cu încă 50 de lucrători a colectivului de la I.G.L.L., care lucrează la reglarea şi repararea instalaţiilor de căldură, apă etc. Din păcate însă, nimeni nu ştie ce fac şi pe unde omoră aceşti oameni , şi, în general vorbind, nu prea se văd roadele activităţii I.G.L.L. in pregătirea pentru iarnă a fondului locativ Greutăţi în ce priveşte încălzirea noilor blocuri s-au ivit şi la Paşcani După cum ni s-a relatat, reţeaua de apă şi încălzire nu are suficientă presiune, la centrala termică mai este necesar un cazan, cvartalele de lo­cuinţe au capacităţi de aprovizionare cu combustibil pentru încălzire cen­trală numai pentru cite 5—6 zile. La rîndul său, nici depozitul „Compe­­trol“ din localitate nu are o capaci­tate îndestulătoare pentru astfel de combustibil şi atunci locatarii sunt trimişi să-l ridice direct din vagoa­­nele-cisterne, de la gară. Dar cum asociaţiile de locatari n-au mijloace de transport proprii şi nici nu pot inchina operativ, fără o aprobare obţinută în prealabil de la direcţia judeţeană din Iaşi, se trezesc în loc de combustibil cu locaţii, pe care trebuie să le plă­tească C.F.R.-ului. Pînă acum s-au şi plătit vreo 6 000 de lei drept lo­caţii. Trebuie să recunoaştem, este o situaţie mai mult decit nefirească. Aducîndu-i la cunoştinţa tov. Casian aceste probleme, n-a mai fost atît de­, duios. Era, evident, vorba de altă întreprindere, care nu intră în subordinea directă a domniei sale : „Da, „Competrolul“ trebuie criticat, ba chiar şi Ministerul Petrolului, pentru că la adresa noastră, prin care semnalam situaţia de la Paş­cani, ne-a răspuns că abia în 1970 va construi un rezervor de 200 de tone, destinat combustibilului necesar încălzirii centrale“. Totuşi, cum se vor înlătura neajunsurile din acest sezon ? Pînă acum nu s-a găsit nici o soluţie economică acceptabilă. Realizarea „îndesirilor“ atît la Iaşi, cit şi la Paşcani aduce în actualitate şi o altă problemă: aceea a căilor de acces în noile cartiere. Ştiu oare fo­rurile responsabile că prevederile în legătură cu aceste căi nu se reali­zează întocmai, că şi ceea ce s-a făcut se strică acum, fără a mai fi repa­rat ? Să concretizăm : constructorii Trustului local de construcţie Iaşi au spart aproape toate aleile asfaltate din cartierul „Codrescu“, pentru a racorda conducta de încălzire și apă la blocurile Bl, Po, E 6 construite cu fonduri personale, dar nimeni nu se mai gîndește să repare stricăciunile. Tot constructorii au distrus un tro­tuar lung de aproape un kilometru intre blocul A1 şi A3 din Tă­tăraşi, făcînd aşa-zisa nivelare pe verticală a terenului şi, de un an de zile, nu s-a mai con­struit altul Pe malul drept al Ba­­hluiului din cartierul Socola-Nicolina, pe str. Ion Creangă din Tătăraşi, în piaţa „Podul Roşu" şi în alte părţi, întreprinderea pentru lucrări de te­lecomunicaţii a instalat nişte cabluri­­ pe str Uzinei. Trustul local de con­strucţii a executat protecţia catodică a conductei de gaz metan după ce strada a fost asfaltată şi tot aici I.C.M. Bacău a căpătat autorizaţie să spargă strada chiar fără a avea cablul ca urmează a fi pozat, de două luni cir­culaţia fiind împiedicată Peste tot locatarii sunt lăsaţi să meargă prin noroaie cînd vremea este ploioasă şi nimeni nu ia in seamă sesizările de acest fel „Le-am dat amenzi Întreprinderilor care n-au respectat angajamentul luat atunci cînd au cerut autorizaţie să spargă străzile pentru vreo lucra­re urgentă Dar tot degeaba. Nu înţe­leg să repare stricăciunile“ — ne-a spus ing Gheorghe Ghiţă, şeful ser­viciului de gospodărie comunală a municipiului Iaşi. În asemenea îm­prejurări se dovedeşte din nou că sistemul actual al amenzilor, excesiv de blind — oare de cite ori a sem­nalat presa acest aspect ! — "este to­tal lipsit de eficacitate, mai cu sea­mă că sumele respective sunt supor­tate tot de stat, din fondurile între­prinderilor Dacă ele s-ar incasa din buzunarul conducătorilor între­prinderilor care provoacă stricăciu­nile situaţia ar fi cu totul alta Oraşele trebuie să intîmpine iarna cu locuinţele reparate şi instalaţiile de încălzire în bună stare de funcţio­nare. Este un obiectiv care merită cea mai mare atenţie din partea co­mitetelor executive ale consiliilor populare, a tuturor celorlalți factori de răspundere. Manoale CORCACI corespondentul „Scînteii*

Next