Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)

1970-02-25 / nr. 8348

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Doar o baie rece Un copil de 3 ani a căzut, in­­tr-una din zilele lunii ianuarie, intru o Entină adîncă de aproape 20 m. Mama lui, Floarea Trifina, din satul Hîrtop (Suceava), a coborit după el, sprijinindu-se de lanţ, ţi... s-au ales amândoi doar cu o baie rece ! Suficientă insă pentru a o ţine minte toată viaţa ţi... a nu mai lăsa fîntina descoperită ! Fără circumstanţe atenuante S-a intimplat la restaurantul din comuna Moeciu (Braşov). Sergentul major Gheorghe Ilie de la postul local de miliţie iţi consuma singur la o masă li­coarea preferată. La un moment dat, cind pe uşă a intrat tinăra C.P., tehniciană la Trustul 5 Braşov, dumnealui s-a ridicat de pe scaun şi a început să o insulte. De la insulte, a trecut la palme. A dus-o la postul de miliţie, unde a început din nou s-o lovească. Tocmai in acel mo­ment trecea insă pe acolo o bri­gadă de la Inspectoratul jude­ţean de miliţie­ Braşov. A fost imediat destituit din funcţie şi scos din rindul cadrelor de mili­ţie. Totodată­­ s-au întocmit şi acte de trimitere in faţa instan­ţei pentru delictul de abuz in serviciu. După 24 de ani Rudolf Varga din comuna Ba­­ciu, judeţul Cluj, ştia că are o soră. Părinţii nu i-au mărturisit nimic despre ea. Cunoştea doar din auzite că a doua zi după naştere, la 29 ianuarie 1946, ea a fost dusă ,de tatăl lor la casa de ocrotire a copilului din Cluj. După multe căutări, zilele tre­cute a găsit-o in oraşul Cavnic, judeţul Maramureş. Fetiţa a fost înfiată de Adalbert şi Ana Ie­­lenschi, care au ajutat-o să ur­meze şcoala pedagogică din O­­dorhei. Acum, Rozalia este în­văţătoare la şcoala generală nr. 1 din Cavnic. Este căsătorită. Soţul ei este maistru electro­mecanic. Au un copil. Acestea sunt doar câteva din noutăţile pe care Rudolf Varga avea să le afle de la sora sa după despăr­ţirea lor de acum 24 de ani. Nu-i neglijaţi! La Procuratura municipiului Bucureşti se află, in anchetă, dosarul privind pe Vasile Pos­­tolache din comuna Frumuşani (Ilfov), autor a numeroase spar­geri în localurile de alimentaţie publică. In numai citeva săptă­­mini, el a comis un număr de 23 de spargeri, sustrăgind bani şi mărfuri in valoare de citeva seci de mii de lei. Fireşte, sub aspect infracţional, lucrurile sint lămurite. Individul îşi va primi binemeritata răsplată. Un alt aspect atrage insă atenţia. Este vorba de modul în care respon­sabilii respectivelor unităţi se interesau de securitatea banilor. In multe cazuri, sume impor­tante erau lăsate de cu seară,d­in tejghea, la dispoziţia primu­lui venit. Suntem­ convinşi că Di­recţia comercială a Capitalei nu va neglija aceste... neglijenţe ! Puteţi da 9 relaţii ? La 25­ septembrie 1969, pe rîul Dîmboviţa, în raza co­munei Plătăreşti (Ilfov), a fost descoperit cadavrul unui copil de 4 luni. Expertiza medi­­co-legală a constatat că decesul se datoreşte înecului şi s-a pro­dus cu aproximativ 15 zile îna­inte de descoperirea lui. Alte amănunte ! băiatul avea o cămă­­şuţă albă, brodată de mînă, douâ bonete ?■ un costumaş bleu. Se presupune că, de această faptă, nu sînt străini amîndoi sau unul dintre părinţii copilu­lui. Toate eforturile depuse pentru identificarea lor au rămas deocamdată fără rezultat întrucît dispariţia unui copil de 4 luni nu putea trece neobserva­tă de vecini sau cunoscuţi, orga­nele Procuraturii judeţene Ilfov solicită sprijinul acestora. Rubrică redactată de­­ Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" Se zice că minciuna are picioare scurte Totuşi, a­­tribuindu-şi epitete ca „ne­cesară“, „convenţională", ori travestită în exagerare, denaturare sau mistificare, ea mai circulă încă prin lume, i se dă permis de li­beră trecere, iar unii nu­tresc chiar nădejdea că ea s-ar putea furişa mereu din calea adevărului. Ne aflăm la Reşiţa şi o­­biectul cercetării noastre este modul de îndeplinire a planului pe anul 1969 al Consiliului popular jude­ţean Caraş-Severin, la ca­pitolul locuinţe. Primele date care ni se pun la dis­poziţie sunt cele oficiale, aşa cum au fost ele rapor­tate şi către direcţia de re­sort din C.S.E.A.L., către forurile centrale de partid şi de stat­­ planificate — 1­149 apartamente, date in folosinţă pîr­ă la 31 decem­brie — 1069 apartamente, indice de realizare a planu­lui — 93 la sută, restanţă — 80 apartamente. Desigur, ar fi fost loc şi pentru mai bine — de pildă, pentru realizarea­­ integrală a pla­nului — dar, ţinînd seamă de dificultăţile reale ale anului trecut, anul de lan­sare a acţiunii de diversi­ficare şi dezvoltare a con­strucţiei de locuinţe, de lipsa de experienţă a în­treprinderii judeţene de construcţii-montaj proas­păt înfiinţate, de iniţierea tîrzie a planului de aprovi­zionare, datorită refacerii proiectelor, se poate apre­cia că asemenea rezultate sunt mulţumitoare şi că o restanţă de 80 de aparta­mente nu trebuie să alar­meze pe nimeni. Cu o sin­gură condiţie­­ dacă datele oficiale ar corespunde rea­lităţii. Ceea ce, după cum vom vedea, nu este cazul. Terminarea unei con­strucţii şi luarea ei în pri­mire de către beneficiar pentru a fi dată în folosin­ţă sunt atestate, de regulă, prin întocmirea unui pro­ces verbal (care se cheamă, după caz, de recepţie provi­zorie sau de predare-pri­­mire). Ne manifestăm do­rinţa ca, pentru cele 15 blocuri cu 694 aparta­mente, planificate a­­nul trecut să se reali­zeze în municipiul Reşiţa, să confruntăm afirmaţia că toate ar fi fost terminate pînă la 31 decembrie, cu consemnările cuprinse în procesele verbale respecti­ve. Şi iată că ne întîmpi­­nă o primă ciudăţenie : în dosarele constructorului nu găsim, după aproape două luni de la finele anului, de­cit patru procese verbale din 15 cîte ar trebui să fie, iar la beneficiar, după două zile de insistenţe, sun­tem­ nevoiţi să ne mulţu­mim tot numai cu o parte dintre ele. Trei procese ver­bale, care ne-ar fi intere­sat in mod deosebit, deoa­rece din registrul de evi­denţă reiese că au fost în­tocmite pe data de 30 şi 31 decembrie, sunt încuiate în biroul unui diriginte de şantier care... lipseşte din localitate. Şi cînd el lip­seşte, actele pe care le a­­re în păstrare devin inac­cesibile . In cele din urmă, cu sprijinul şefului subuni­tăţii de întreţinere şi ad­ministrare a fondului loca­tiv, reuşim să întregim ta­bloul situaţiei reale­­ şap­te blocuri (nr 4, 5 şi 6 din ..zona baracamente“ etapa I­I B, C, D, şi G din etapa II) Insumînd 374 de aparta­mente, au fost predate e­­fectiv de către constructor beneficiarului între 19 ia­nuarie şi 12 februarie a.c., deşi au procese verbale da­tate între 27 şi 31 decem­brie 1969 şi, ca atare, au fost raportate ca termina­te In contul anului trecut. Cu alte cuvinte, anul 1969 a numărat, pentru con­structorii reşiţeni de lo­cuinţe, ceva mai mult de 13 luni, sau mai exact 408 zile ! Dacă ţinem seama de cele şapte blocuri aminti­te, rezultă că din planul consiliului popular jude­ţean s-au realizat doar a­­proximativ 60 de procente (şi nu 93, cum afirmă da­tele raportate oficial), iar restanţa, la 1 ianuarie, nu era de 80, ci de 454 de apartamente. E o diferenţă considerabilă ! Mecanismul raportării fictive este destul de sim­plu­­ în ultimele zile ale lui decembrie, deşi blocul X nu e gata, deşi mai sunt necesare completări, iar u­­nele finisaje trebuie refă­cute, se încheie formal pro­cesul verbal prin care re­cepţia (predarea) este ad­misă­­ la bilanţ blocul e trecut pe răboj ca fiind ter­minat. Desigur, locatarii nu se pot instala, motiv pentru care beneficiarul nu ia încă blocul în primire, căci nimeni nu e dispus să plătească din buzunar chi­ria pentru o locuinţă care nu poate fi folosită Atunci se adaugă, în anexă, o listă cu completările şi remedie­rile necesare, iar în pro­cesul verbal se strecoară o a doua dată, aceea a „pre­luării efective" de către beneficiar In acest fel, în­tre „recepţie” şi „preluare“ se face o distincţie artifi­cială, se cască un hiatus, un timp al nimănui, care permite constructorului în­deplinirea planului şi scu­teşte pe beneficiar de plata chiriei Minciuna proliferează­­ falsul iniţial — raportarea fictivă — atrage după sine falsuri de ordinul doi — întocmirea unor procese verbale aflate In contradic­ţie cu legea Iar litera legii e clară şi nu admite inter­pretări I atunci cînd starea unei construcţii împiedică buna ei folosire, recepţia trebuie amînată. Totuşi, membrii comisiei au sem­nat aprobarea celor şapte recepţii ! Ei declară, negru pe alb (proces verbal 1439 din 27 XII 1969 ), toate cele­lalte blocuri citate se află în aceeaşi situaţie) : „Co­misia consideră că lipsa acestor lucrări (enumerate în anexa II — n.n.) nu îm­piedică folosinţa normală a obiectului". Menţionăm că „lista cu lipsuri şi reme­dieri* din anexa II are nu mai puţin de 3 pagini şi se referă, printre altele, la re­faceri sau completări ale parchetului, rezugrăvirea completă sau parţială a u­­nor apartamente, înlocuirea unor elemente de tîmplă­­rie, întregirea unor vopsi­torii, remedieri la lucrările de instalaţii, infiltraţii, lip­sa generală a bateriilor de duş eto Cine , poate crede că, în asemenea condiţii, s-ar mai putea vorbi de o „folosinţă normală“ a lo­cuinţelor respective ? Este însă de-a dreptul surprin­zător că tocmai reprezen­tanţii beneficiarului — di­rigintele Ion Manciu de la întreprinderea de gospodă­rie orăşenească şi Con­stantin Ştefan, din Direc­ţia de gospodărie comuna­lă şi locativă a Consiliului popular judeţean — îşi dau cea mai mare osteneală să ne convingă că locuinţele ar fi fost, chipurile, termi­nate la timp, că ele puteau fi ocupate, că lucrările ul­terioare nu reprezintă de­cit un fleac, „floare la u­­reche“ Tocmai cei care ar trebui să manifeste exigen­ţă maximă şi intransigenţă in relaţiile cu constructo­rul se arată acum vajnici avocaţi ai acestuia ! In rea­litate, ei îşi pledează pro­pria cauză, căci sunt păr­taşi la actul dezinformării, pe care ar dori să-l acope­re. Iată însă că vicepreşedin­tele de resort al comitetu­lui executiv, ing. Ion Gea­nă, admite în mod deschis şi de la b­un început ade­vărul , conducerea consi­liului popular judeţean cu­noaşte situaţia reală, este de acord că­­s-a produs o dezinformare şi îşi asumă responsabilitatea acestui act Sinceritatea demnă de apreciat a interlocutorului nostru nu înlătură totuşi o întrebare­­ de ce a accep­tat, cu bună ştiinţă, o ase­menea cale, pe care nimic nu ar putea-o justifica ? — Cinstit ar fi fost să nu raportăm decît blocuri­le efectiv terminate şi pre­luate de beneficiar — recu­noaşte dînsul Vă asigur* cu toate acestea, că nu s-au urmărit avantaje de ordin material ! lucrările neefec­tuate nu s-au decontat și nici n-au fost plătite ; nu s-au acordat, în temeiul cifrelor raportate, nici un fel de stimulente băneşti . Totuşi, de ce aţi fă­cu­t-o ? Tovarăşul vicepreşedinte este de acord că puţinele argumente — pe care le aduce în discuţie — sunt inconsistente Evident, pen­tru neindeplinirea de către constructor a obligaţiilor asumate se pot da unele explicaţii Dar noi nu ana­lizăm, în cele de faţă, cau­zele nerealizării planului, ci raportarea unor date fic­tive Admitem că nu s-au urmărit, prin aceasta, a­­vantaje materiale. Singurul motiv care ar explica ac­tul dezinformării — fără a-l justifica însă, căci, o repetăm, el nu poate fi justificat — r motivul pe care chiar şi ing Ion Geană evită sâ-l pronunţe, pare să fi deci acela al unor avan­taje morale ! comitetul e­­xecutiv s-a angajat în faţa forurilor superioare că, şi la capitolul locuinţe, cu toate dificultăţile cunoscu­te, planul va fi îndeplinit Şi, cu preţul dezinformă­rii, au încercat să iasă din această situaţie cu obrazul curat. întrucît cei în cauză n-au meditat pare-se, asupra urmărilor gestului săvîrşit, este cazul să amintim că statistica nu este o forma­litate, cum prea bine se ştie­­ ea este un element necesar al mersului înain­te, este pulsul economiei naţionale, al întregii vieţi sociale Dar nu asupra de­formării datelor statistice am vrea să insistăm, şi nici, asupra împăunării deşarte cu realizări fictive. Ci a­­supra consecinţelor men­talităţii promovate, prin a­­semenea gesturi, în însuşi judeţul în fruntea căruia se­­află cei ce l-au comis. Chiar dacă articolul de fa­ţă n-ar fi fost scris, acolo, la Reşiţa, adevărul este bine cunoscut, nu numai de către subalternii din con­siliul popular, de reprezen­tanţii constructorului şi beneficiarului, dar şi de către muncitorii care au continuat să lucreze în a­­partamentele „terminate", de către locatarii care n-au putut să le ia în primire decît mai tîrziu. Iar dacă o persoană sau alta cu func­ţie de răspundere şi-a în­găduit, cu destulă­­uşurinţă, să falsifice adevărul, cum oare li s-ar mai putea pre­tinde celorlalţi să nu ur­meze acest „exemplu“, să nu recurgă şi ei la mici aranjamente, denaturări sau mistificări, pentru a ieşi „basma curată“, ba chiar — de ce nu ? — pentru a obţine unele a­­vantaje materiale ? Arh. Gh. SASARMAN ANUL CU 13 LUNI AL CONSTRUCTORILOR DE LOCUINŢE REŞIŢENI La „Victoria" - Iaşi MĂTASEA ÎN 300 DE IPOSTAZE Păşind în cel de-al doilea an de activitate, tînărul colectiv de muncitori, tehnicieni şi in­gineri de la ţesătoria de mă­tase „Victoria" din Iaşi a tre­cut la lărgirea substanţială a gamei sortimentale de ţesături fine. Astfel, de la cele cîteva articole de căptuşeli — serj, atlas, duchesse şi altele — cu care a fost începută, anul tre­cut, producţia industrială, co­lectivul acestei întreprinderi a ajuns, în prezent, la 30 de sor­timente, în peste 300 de dese­ne şi poziţii coloristice. S-au înmulţit, îndeosebi, sortimen­tele de ţesături pentru rochii şi bluze imprimate din fire de vîscoza şi relon, de ţesături pentru lenjerie bărbătească şi din fire poliamidice, precum şi pentru fulgarine din relon im­pregnate şi sirate. * Seria noutăţilor la ţesătoria de mătase „Victoria" din Iaşi nu se opreşte aici , specialiştii îşi intensifică eforturile în vederea diversificării pro­ducţiei. Ca urmare, recent, s-a pus la punct fabrica­rea unui nou produs, denu­mit „Vistromul", o ţesătură ce imită pielea, prin impregnare cu o substanţă poliuretanică. Tov. Gheorghe Piţu, inginerul şef al întreprinderii, preciza că noul produs s-a introdus deja în experimentare indus­trială, în şase poziţii coloris­­tice : alb, bej, maron, roşu, bleumarin şi negru. Este un produs de mare viitor, întru­cît imită întocmai pielea Noul produs are un tuşeu foarte fin şi un aspect mat, plăcut, este neşifonabil şi rezistent la ac­ţiunea acizilor, a bazelor şi a altor agenţi. Sarafanele, par­­desiile, fustele, scurtele, ciş­mele tip muşchetar şi celelalte obiecte de îmbrăcăminte — ce se pot confecţiona din „Vistromul" — se vor curăţa uşor cu apă şi săpun, cu apă şi detergenţi printr-o simplă ştergere. Pînă la sfîrşitul tri­mestrului II, anul acesta, se vor livra beneficiarilor intere­saţi aproximativ 100 000 m­p „piele" poliuretanică Inginerul şef ne spunea că sînt luate toate măsurile teh­­nico-organizatorice pentru a se fabrica *— începînd cu tri­mestrul II — alte sortimente cu însuşiri deosebite, cum sînt ţesăturile „Lorely" şi „Danina"; aceste ţesături se pretează bi­ne la rochiile şi îmbrăcămin­tea de seară, întrucît au imi­taţii de dantelă şi voal. Se vor produce şi ţesăturile în ca­rouri, din fire poliesterice, în amestec cu bumbac şi, mai cu seamă, din fire polifilamenta­­re din poliesteri sută la sută, materii prime ce se realizează de către Uzina de fibre sinte­tice din Iaşi. Astfel de ţesături, fiind deosebit de rezistente la purtat şi la acţiunea agenţilor fizici şi chimici, vor fi şi eco­nomice, întrucît materia primă se obţine de la o uzină vecină, ceea ce asigură înlăturarea aproape completă a cheltuieli­lor de transport. încă din a­­cest an vor fi fabricate ţesă­turi în proporţie de 30 la sută din cantitatea de 10 milioane m. p. cît prevăd parametrii proiectaţi pentru prima etapă ; această cantitate se va mări an de an şi se va ridica la 21 200 000 mp — cît este capa­citatea finală proiectată pen­tru anul 1972. Harnicul colectiv al ţesăto­­riei de mătase .Victoria" din Iaşi este hotărît să continue eforturile de diversificare a producţiei ţesăturilor fine şi de îmbunătăţire a calităţii aces­tora. In acest scop se pregă­tesc, în atelierele de concepţie ale fabricii, alte 10 sortimente noi, în peste SC­ de desene şi poziţii coloristice, care trebuie să fie experimentate şi intro­duse in producţie industrială pînă la sfîrşitul anului. Tot­odată, în fabrică se desfăşoa­ră o largă acţiune de califi­care şi ridicare a calificării muncitorilor, de specializare a personalului tehnic şi de sde­­servire din secţii şi ateliere, de perfecţionare a tehnologii­lor de fabricaţie Aceste preo­cupări vizează ridicarea con­tinuă a prestigiului „mărcii“ fa­bricii, realizarea unor ţesături tip mătase fine şi rezistente, apreciate unanim de cumpără­tori (Rep publicitar) Manole CORCACI corespondentul „Scînteii" Predealul îşi primeşte oaspeţi Foto I GH Vintilă (Urmare din pag. In­terviul continuă decî cu acesta din urmă i — Vechimea dv. ca se­cretar de comitet de par­tid... — Citeva luni... — Dacă ar fi să definiţi obiectivul principal al pre­ocupărilor comitetului de partid nu aieste cîteva luni, ce aţi alege din mul­tele, desigur, ţeluri ale or­ganizaţiei aflate la primii ei paşi ’ — Cunoaşterea oamenilor Cînd am fost ales secretar al comitetului de partid mi-am dat seama că ceea ce urmează, pentru mine, dar nu numai pentru mine se va numi tot construcţie Că va trebui să construim mereu — sau cel puţin un timp — oamenii. Oamenii cu care producem şi ca să-i putem construi, trebuie să-i cunoaştem. La comitetul de partid , în organizaţii de bază, ni se vorbeşte despre analize, dezbateri, informări, refe­rate, rapoarte, ni se înfă­ţişează „planuri de­ bătaie" , care vizează viitorul ime­diat sau viitorul... viitoru­lui acestui grup care va fi­ grupuri, totul desfăşu­­rîndu-se sub semnul deve­nirii, planificării. Înmul­ţirii O analiză în no­iembrie 1969 trecută în planul comitetului, a oame­nilor care lucrează la sec­ţia de combustibil, „In ve­derea bunei aprovizionări a uzinei“, o alta, în acelaşi ca­dru, la începutul lui 1970 a oamenilor de la sectorul de reparaţii... Şedinţe, în­­tîlniri, consultaţii, consfă­tuiri­, problematică diver­să, unghiuri de abordare diferite.. Dar simţi în toate — şi acesta e unul dintre supor­turile impresiei de întreg, de compoziţie unitară, de care vorbeam la început — ,„ oamenii se caută, îşi sondează rezervele umane, calitatile. Conştiinţa celor 150 de membri ai organiza­ţiei de partid de aici duce, la ora aceasta, ua fel de activitate de au­­toscrutare, de evaluare­ şi reevaluare a propriilor po­sibilităţi şi, simultan, a ,caratelor" conştiinţei ce­lui de alături, ale fiecăru­ia Procesul închegării co­lectivului — fiindcă e un proces complex in fruntea ■ăruia organizaţiile de partid au înţeles că trebuie să se situeze nu pur şi simplu ca mentori, ci­ ca polarizatori, catalizatori ac­tivi — este unul de căuta­re prin confruntare. Orga­nizaţia de partid născută în acel sfîrşit de octombrie 1969 — şi ne referim la toţi cei 150 - şi-a scris „jurnalul de activitate“ prin multe întîmplări oarecum ieşite din comun, precum cea de la începutul în­semnărilor de faţă ne a­­flăm cu o oarecare dificul­tate, fiindcă neobişnuiţii! a fost, de multe ori, foarte obişnuitul zilelor­ şi nopţi-' lor perioadei pe care cine­va o numea — acolo în u­­zina-şantier — „baia pune­rii în funcţiune“ O „baie" pe care, folosind metafora fiecare trebuia s-o absolve prin valenţele sale cele mai luminoase O ..Paie" care pentru maistrul prin­cipal Ion Jula a însemnat să nu plece acasă 48 de ori, pînă n-a controlat fiecare ventil, fiecare aparat de măsură din compartimen­tele Iul- Iar pentru ingine­rul Isaia Miulescu, şef de secţie, care a rămas zi şi noapte în uzină în pregăti­rea dării în funcţiune, a reprezentat un fel de al doilea examen nu ca In­giner, dar şi ca om şi conducător al unor oa­meni Din astfel d­s trăsă­turi alcătuim, treptat, stră­­bătînd uzina, un portret colectiv care este grupul a­cesta ce-şi trimite cota­parte de energie ţării — Poate fi această cotă­­parte, raportată la noua or­ganizaţie de partid, mai mare ? — Poate, răspunde loan Rad Fiindcă este mnuit aur in oamenii aceşti­a! Şi o sâ-l dăţi la iveală Dar nu-i numai aur. E un fel de indirectă in­troducere la capitolul lip­suri, pe care interlocutorul ardelean coborît şi el nu de mu­t. cum zice. ..mai la va­le din deal" de la exploa­tarea minieră Muncel, o face în termeni proprii fos­tei lui îndeletniciri Este vorba, deci, le o separare a calităţilor de necalităţi şi, „CARATELE UMANE" în popasul nostru In uzină, vedem că operaţiunea se petrece tot prin cunoaşte­rea oamenilor, sudarea lor. Intîlniri ale birourilor or­ganizaţiilor de bază, schim­buri de păreri, de experi­enţe, crescute aici sau a­­duse din locurile de unda oamenii au venit, schimburi de impresii chiar asupra... lipsurilor Solicitînd unuia dintre secretarii de organi­zaţie de bază să precizeze, de exemplu, motivul uneia dintre insomniile sale... pe teme de organizaţie, l-a denumit prompt : organi­zaţia U.T.C. Se omogeni­zează greu, nu-şi găseşte încă un făgaş propriu, spre a aduna într-un tot ener­gia de care clocotesc tine­rii Remediu] ? (mai bine zis începutul remediului)­­ va avea loc­ o dezbatere, în plenara comitetului de par­tid, asupra responsabilită­ţii comuniştilor faţă de educarea tinerilor Sprijin care se va dovedi cu atît mai rodnic, cu cît „aurul* care se separă aici, carate­le care se şlefuiesc ,se în­tregesc, le afli, în stare na­tivă, şi în conştiinţele ti­nerilor Dar cine nu-i­ tînăr aici ? Secretarul comitetului de partid n-a împlinit patru­zeci de ani Inginerii sunt tineri maiştrii sunt tineri, muncitorii — tot tineri Un colectiv tînăr care se în­tregeşte şi se desăvîrşeşte o dată cu noua „cetate a luminii" unde lucrează. SCINTEIA— miercuri 25 februarie 1970 |LA TREI COZI I PENTRU 1­0 CONSULTAŢIE ! Mai multe scrisori I sosite la redacţie 1 reclamă modul de­­­­fectuos în care se fac­­ programările la unele­­ policlinici, faptul că­­ oamenii irosesc mult­­ timp în faţa ghişeelor­­ de informaţii, iar con- 4 sultaţiile se acordă a- i desea „pe bandă" şi l superficial. La policli­­­­nica „Vitan" — ne­­ semnalează ing N. k Buiculescu — consul- t taţiile se programează­­ intr-un mod defec- t tuos". Un alt semnatar,­­ pensionarul Gh. Năs- 4 tase, ne scrie : „Răs­­punsurile funcţionari­­­­lor de la „informaţii" I mai rău ne îmbolnă­­t vesc : mereu ne în­­­deamnă să venim din­­ nou miine, şi acest 1 miine se transformă u-­­­neori în poimîine şi tot aşa...".­­ Ne-am deplasat la­­ faţa locului. Policlinica­­ „Vitan" este una din­n­­tre cele mai mari din I Capitală şi deserveşte­­ circa 250 000 de cetă­­­­ţeni.­­ Ora 6 dimineaţa.­­ Vreo sută de persoa­ i­ne erau aliniate în­­ faţa uşii. Maria Sto­­j­­an s-a aşezat la 4 rînd de la 4 di­­­­mineaţa. Elena Mano.­v lesaj de la 4,30, Nata­­­­lia Ton la 5, Mişu ! Gheorghiu a trebuit­­ să se invoiască de la 4 serviciu, Ilie Hohan a­­ bătut drumul pînă aici I ca să scoată fişa de la || fişier...­­ De ce au venit aceşti I oameni atît de dimi­­­ neaţă la policlinică ? i — Pentru că mai tîr- J ziu nu se mai găsesc­­ bonuri, ne-au lămurit iei­. La ora 6,30, biroul de I informaţii şi-a început ^ activitatea. Intre timp,­­ numărul celor veniţi­­ pentru programare­a crescuse. Deodată, am i fost martorii unui. fe­­­­nomen bizar. Pe mă­­- sură ce se subția din­­l tr-un loc — la ghişeul 1 de informații — „coa­­­­da" se Ingroşa, din 4 nou in alt loc — la fișier. Potrivit ..organi­­- zării" de aici, pacien- 4 ții stau de trei ori 1 la rînd.. O dată la I ghişeul de informații ^ — pentru procurarea­­ bonului de ordine, a­­ doua oară la fişier —­­ pentru primirea fişei,­­ şi, în sfîrşit, a treia­­ oară, in faţa cabinete­­­­io“ -te consultaţii. A- a ceasta in ciuda faptu­­­­lui că programul de­­ lucru al policlinicii a- 4 fişat in hol precizea­­­ză : ....bonurile de or­i­dine pentru consultaţii ) se pot obţine la ora I dorită — atît în ziua 4 respectivă, cit şi pentru­­ zilele următoare, de I la biroul de informa­­­­ţii I...“. Or, realitatea­­ e cu totul alta. 1 Ora 9,30. Solicităm­­ funcţionarei Eugenia­­ Tudor un bon pentru­­ cabinetul, de boli in­­­­terne. 4 — La interne ? 1 Bo­nurile s-au terminat demult !) — Atunci programa­­ţi-ne pentru miine, ca să ne scutiţi de un­­alt drum. — Nu se fac progra­mări decît pentru ziua respectivă. — Bine, dar pe pa­nou scrie că... — Ce scrie pe pa­nou nu ne interesea­ză. Următorul... Ne-am adresat a­­tunci tov. dr. Constan­tin Gorgos, directorul policlinicii. — Intr-adevăr, pro­gramarea se face de­fectuos, ne-a spus in­terlocutorul. — Atunci de ce o menţineţi sub această formă 7 PE URMELE UNOR SCRISORI PRIVIND DESERVIREA IN POLICLINICI — Am fost „furaţi* de alte probleme şi nu i-am acordat impor­­tanţa cuvenită. Fără să caut să escamotez această deficienţă a noastră, pe care o vom curma în cel mai scurt timp, nu vreau să trec însă cu vederea nici alţi factori, externi, care au contribuit şi contribuie încă la pro­ducerea aglomeraţiei. Mă refer la greută­ţile ce ni le creează, în mod artificial, unele circumscripţii medica­le, trimiţîndu-ne la policlinică bolnavi pentru chestiuni ex­trem de simple: pan­samente, tratarea u­­­nui ulcior, o acuitate vizuală etc. Dacă ţi­nem seama de faptul că policlinica „Vitan" deserveşte nu mai pu­ţin de 23 circumscrip­ţii medicale, este lesne de închipuit cîte greu­tăţi ne produc aceste trimiteri nejustificate,­ cît de mult timp iro­sim pentru te miri ce maladie, care cu uşu­rinţă poate fi tratată la circumscripţiile res­pective. Am făcut o scurtă Investigaţie la dispen­­sarul din str. Baba Novac, unde am stat de vorbă cu dr. Con­stanţa Ciontea. In une­­le cazuri, cei de la po­liclinică au dreptate — ne-a arătat ea. Sunt unii colegi de la cir­cumscripţie — in spe­cial medici pensionari reangajaţi — care transformă consultaţia intr-un fel de „triaj“... Redacţia a primit scrisori din care re­iese că sistemul defec- ’ tuos al programărilor ^ doar pentru ziua res- s pectivă se mai practi- | că la policlinica din 4 Berceni-Sud. Ne-am ’ deplasat și aici. Am­­ solicitat și de data a-­­ ceasta un bon pentru­­ interne. Dar ni s-a răs- 4 puns că nu mai există ’ nici măcar pentru, du-­­ pă-am­iază, că din a-­­ cest motiv în fiecare I dimineaţă se produc­­ nemulţumiri Am cerut­­ să fim programaţi mă-­­ car pentru a doua zi,­­ invocînd motivul, pen-­­ tru noi imaginar, pen- \ tru sute de cetăţeni i real, că ne-am depla-­­ sat tocmai din cartie- t rul „Apărătorii Pa- ' friei". Apelul nostru ^ la bunăvoinţă şi soli- i citudine a rămas şi de I data aceasta fără ecou.­­ S-au terminat bonurile 1 şi basta I „Cine mai y doreşte o programare­­ să vină a doua zi. A- * cum nu se iau în con- 4 sideraţie decît urgen-­­ ţele..." t La policlinics / „Bucur“, aceeaşi meto-­­ dă. Numai că aici, du­­­­pă cum ne spunea dr. I Gh. Tache, şi am con-­­ statat şi noi, se mai­­ fac şi excepţii, oame-­­ nii care insistă fiind i înscrişi la consultaţie , şi în ziua urmă- i , toare (!) i l-am adus la cunoş-­­ tinţă constatările noa-­­ stre tov. conf. dr. Vic- ? tor Coroiu, director al­­ Direcţiei sanitare a­­ municipiului Bucureşti, i -4 Instrucţiunile nda- * stre prevăd clar ^ dreptul cetăţeanului i salariat de a solicita • ziua şi ora la consul- i taţie în funcţie de­­ timpul său liber, ca să ^ nu lipsească din pro- i ducţie. Regret că nu i se întîmplă aşa. Se­­ înţelege că trebuie să­­ luăm măsuri urgente­­ de înlăturare a aces-­­ tor deficienţe. t Iată citeva chestiuni I simple, dar care­, ne-­­ respectate, produc ^ , greutăţi în deservirea i ta policlinică. Ches-­­ tiunea trebuie privită­­ şi din alt punct de ve-­­ dere. Aceste necazuri­­ le suportă nu numai­­ cetăţenii, dar chiar şi­­ cadrele medicale. Ma- I rea majoritate a me-­­ dicilor îşi fac datoria ( * cu răspundere, totuşi. * pentru a putea da ran- \ damentul potrivit, spe- i cialiştii respectivi au , nevoie de linişte, de * mult calm. Or, în con- ^ di­ţiile actualului sis-­­ tem de programare ? consultaţiile nu se pot­­ acorda cu maximum­­ de solicitudine. De­­ aceea, se cere din par- t tea Direcţiei sanitare 4 a municipiului Bucu-­­ reşti să acorde mai­­ multă atenţie deser-_ 4 virii sanitare a cetate- , nilor şi să înlăture cu­­ operativitate aseme- ^ nea carențe care încă i se fac simțite în poli-­­ clinici. ) Dumitru MINCULESCU \

Next