Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)

1970-02-14 / nr. 8337

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8337 Sîmbătă 14 februarie 1970 8 PAGINI — 40 BANI CU UN EFORT SUSŢINUT SĂ URGENTĂM PUNEREA IN FUNCŢIUNE A CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE RESTANTE! Comunicatul cu privire la îndepli­nirea planului de stat de dezvolta­re a economiei naţionale pe anul 1969 precizează că potenţialul indus­trial al ţării a crescut considerabil anul trecut prin intrarea în exploa­tare a unui volum de fonduri fixe în valoare de aproape 57 miliarde lei, cu 14,2 la sută mai mult dorit în anul precedent. El relevă, totoda­tă, faptul că planul departamental de punere în funcţiune a fondurilor fixe nu a fost integral îndeplinit­­ 40 de capacităţi de producţie din in­dustria chimică, industria alimenta­ră şi uşoară, industria construcţiilor de maşini, industria lemnului şi din agricultură nu au fost conectate — la termenele planificate — în cir­cuitul economiei naţionale. Trei dintre aceste capacităţi de producţie nedate în exploatare pînă la sfîrşitul anului trecut — Fabrica de osii şi boghiuri din Balş, secţia de elemente sudate din cadrul uzi­nei „Electroputere“ şi Fabrica de produse lactate, ambele din Craiova — au făcut obiectul anchetei de faţă. Trecînd deliberat peste cauzele, mai vechi sau mai noi, care au deter­minat eminarea punerii lor în funp­■“ţîdîie­­-' cu 'convingerea ’că o dată consumate faptele orice discuţii în acest sens ar fi o pierdere de timp — am plasat investigaţia în pers­pectivă săptămînilor care urmează, încercind să obţinem răspunsuri cit mai clare la cîteva întrebări : Ce probleme esenţiale condiţionează pu­nerea în funcţiune a acestor capa­cităţi restante ? Care sînt factorii di­rect răspunzători de soluţionarea a­­cestor probleme ? Cînd vor fi crea­te condiţiile tehnice şi materiale pen­tru începerea fabricaţiei ? Dincolo de problemele specifice ce le ridică fiecare obiectiv în parte am reţinut ca o trăsătură comună faptul că, în momentul de faţă, exe­cuţia celor trei obiective şi capaci­tăţi restante a atins un stadiu foar­te avansat. Fabrica de osii şi bo­ghiuri din Balş, bunăoară, unde ne-am deplasat mai întîi, se afla la sfîrşitul lunii ianuarie a. c. în pra­gul probelor tehnologice. — La linia de roţi,' utilajelor prin­cipale, ca şi instalaţiilor de legătu­ră dintre ele li s-a efectuat rodajul mecanic, urmînd ca în zilele urmă-­ toare să abordăm probele ,,la cald" — ne-a explicat ing. Teodor Iercan, directorul noii unităţi. La linia de osii au fost puse în funcţiune fe­­răstraiele de debitat brame, a fost probat „la rece“ transportorul de osii forjate şi se lucrează intens la reglarea preselor şi maşinilor de rec­tificat. Pînă la sfîrşitul lunii februa­rie socotim că vom putea începe şi aici probele „la cald“. — Cînd va avea Ioc punerea efec­tivă în funcţiune a fabricii ? — Cel mai tîrziu pînă la 31 mar­tie a. c., bineînţeles, dacă­ reuşim pînă atunci să rezolvăm problema şu­tajului şi încă alte cîteva ches­tiuni. Este întemeiată îngrijorarea direc­torului fabricii faţă de întîrzierea în care se află execuţia dispozitivului pentru şutatul lingourilor ; fără a­­cest dispozitiv, punerea în funcţiu­ne a fabricii este de neconceput. E drept, la Fabrica de maşini-unelte şi agregate din Capitală, care are sarcina să execute acest dispozitiv, se fac de cîtva timp probe şi ex­perimentări, dar omologarea lui în­­tîrzie. Nici un motiv nu mai poate fi luat în discuţie pentru amînarea în continuare a livrării acestui dis­pozitiv. Dacă conducerea fabricii bucureştene şi-a asumat o obligaţie contractuală, atunci ea trebuie să şi-o onoreze cît mai repede ! Tot către­ furnizorii de utilaje îşi îndreaptă în aceste zile cererile in­sistente şi conducerea Combinatului pentru industrie alimentară Dolj, be­neficiarul noii fabrici de produse lactate de la Craiova. Una din prin­cipalele capacităţi ale acestei fabrici — linia de îmbuteliere şi spălare a sticlelor şi borcanelor — trebuia să intre în funcţiune încă din luna no­iembrie anul trecut.­­ Deşi a existat o oarecare în­tîrziere în executarea construcţiilor şi montarea utilajelor, această sec­ţii ar fi putut intra de mult în func­ţiune dacă maşinile de spălat sticle şi borcane şi linia de îmbuteliere ar fi fost puse la punct —ne-a spus ing. Doru Stancu, şeful serviciului meca­­no-energetic al fabricii. De mai bine de o lună se învîrtesc pe lîngă aceste utilaje cîţiva muncitori de la „Teh­­nofrig“ Cluj — uzina care le-a exe­cutat — şi nu reuşesc să le găsească remediul. Ioan ERHAN (Continuare in pag. a IlI-a) LA UN RESTAURANT CA Şl LA ALTUL LA UN BUFET CA Şl LA TOATE Crema aceasta de car­tofi, care se clatină în farfuria din faţa mea, n-are nici un fel de gust. — De ce faceţi asemenea preparate ? — i-am Între­bat pe cîţiva şefi de mari restaurante din Bucureşti. Cel ,­de la „Gambrinus“ spunea ceva în legătură cu calitatea cartofilor (! ?), deşi „casa“ nu ţinea în ziua aceea creme ori supe care să aibă la bază car­tofii. Pe scurt, ca să facă faţă „onorabilă" diversifi­cării, unii şefi de localuri şi bucătarii lor au scos la iveală şi nişte feluri de bucate, preparate de for­mă, parcă fără intenţia de a le vinde vreodată. Şi nu acesta ci altul este rostul diversificării preparatelor în alimentaţia publică. Nu era nevoie de „umplutură“, ci de mîncăruri pe care omul să le mănînce cu plăcere. O să revenim mai jos şi mai pe larg asupra acestor considerente. Diversifica­rea alimentaţiei publice — e unanim recunoscut — are cel puţin două principale scopuri : restaurantele să fie capabile să răspundă gusturilor, diferite ale con­sumatorilor, deci să ofere o gamă largă de preparate culinare, să-şi atragă ast­fel clienţii, iar pe această bază să devină din ce în ce mai rentabile. Dar tocmai cînd unele fapte vin să arate că lu­crurile încep să se urneas­că, dintr-o dată apar alte elemente, care demonstrea­ză contrariul ! Un fapt po­zitiv, de pildă, care s-a bucurat de aprecierea cu­venită, s-a petrecut cu vreo două luni in urmă. Resortul de specialitate al Ministerului Comerţului In­terior a organizat atunci o foarte interesantă expozi­ţie de preparate culinare. Au fost prezentate vreo 80 de sortimente. Predominau cele realizate din legume. Ciţi nu şi-au dat seama cu acel prilej de marile re­zerve nefolosite ale bucă­tăriei româneşti ! Iată cîteva din nenumă­ratele exemple, care arată că acolo unde există oa­meni cu simţ de răspun­dere şi respect pentru me­serie, lucrurile au căpă­tat o altă înfăţişare. Am constatat acest fapt la pen­siunea „Bulevard“, la res­taurantul „Orizont“ şi la multe alte localuri. La „Bulevard“ se găsesc zilnic trei feluri de supe. Le-am gustat. Un deliciu ! „Supa de fidea — ne spunea res­ponsabilul — concurează cu succes ciorba de peri­­şoare“. Dar expoziţia a fost, a trecut. Mai departe ? Şi-a atins scopul, a ciştigat în dinamism diversificarea ? Intr-un articol precedent („Ce-au făcut bucătarii cu circulara ministerului“ — „Scînteia“ nr. 8299) subli­niam că diversificarea nu trebuie privită ca o acţiu­ne de campanie. Dimpotri­vă, alimentaţia publică e datoare să se mlădie me­reu după cerinţele şi pre­ferinţele consumatorilor. Acesta îi este rostul, ra­ţiunea de a ,fi. Cum spu­neam insă, realitatea, con­statată nu numai de noi, ci şi de organele de con­trol ale M.C.I., e aceea că, pe ansamblu, acţiunea în discuţie trenează. Intri chiar în cele mai mari localuri din ţară (restau­rante cu largi posibili­tăţi de aprovizionare, de preparare şi deservire) şi în multe cazuri totul se prezintă ca la „Gambri­nus“ , sortiment sărăcă­cios, iar „noile“ preparate. Gh. GRAURE (Continuare in pag. all-a) LA GALAȚI A ÎNCEPUT CAMPIONAT DE HOCHEI PE GH (grupa C) (REZULTATE $I AMĂNUNTE IN PAGINA A Vll-a) IN ZIARUL DE AZI: • CE I SE OFERĂ BUCU­­REȘTEANULUI PENTRU TIMPUL SĂU LIBER? • LEGĂTURA TRAINICĂ CU PĂMÎNTUL PE CA­­RE-L LUCREAZĂ DETER­MINA REZULTATELE MUNCII MECANIZATO­RULUI • A BATE CU FO­LOS DRUMUL CĂMINU­LUI CULTURAL FEBRUARIE 1945 Zile fierbinţi _________________________ * în bătălia pentru cucerirea puterii Acum 23 de ani, în februarie—martie, oamenii muncii de la oraşe şi sate, la chemarea partidului comunist, se aflau angajaţi intr-o Înflăcărată activitate politică, intr-o înverşunată luptă împotriva cla­selor exploatatoare, pentru instaurarea unui guvern democratic, ca­pabil să-l reprezinte şi să înfăptuiască programul însufleţitor al revoluţiei populare. Stau mărturie acelor vremi de neuitat, ca o lecţie mereu vie de is­torie, numeroasele exponate aflate in Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, in­tr-o sală special destinată evocării evenimentelor din februarie—mar­tie 1945 (fotografia de mai jos). CITIŢI ÎN PAGINA A V-At DOCUMENTAR de Mihnea Gheorghiu DIN VARA PÎNĂ ÎN PRIMĂVARĂ de Ion Bănuța CUVÎNTUL VIBRANT AL UNUI MANIFEST de Petru Vintila >V\AAAAAAAA/V\A/\AAAAAAAAAA/W\AA/VSAAAA^, BIOGRAFII OPTIMISTE Pentru cei ce cu­nosc întreprinderea „Libertatea“, una din­tre emblemele de tra­diţie şi prestigiu cu­prinse in zona indus­trială a oraşului de pe malurile Cibinului, corpul de clădire „I“ este echivalent cu ves­tiarul , toate gardero­bele din secţii au fost centralizate aici. Oa­menii vin, işi schimbă hainele de stradă cu hainele de lucru şi se îndreaptă apoi, radial, către toate secţiile fa­bricii. Simbolic par­că, la parterul acele­iaşi clădiri a fost ins­talat laboratorul. Deci , ştiinţa intră şi ea pe poarta întreprinderii, se îmbracă şi ea în haine de lucru şi pă­şeşte in halele de pro­ducţie. Un sincronism perfect, firesc, coti­dian. Ştiinţa a devenit un instrument de lucru, istoria bătăliilor purta­te aici pentru fiecare tonă de fire, pen­tru fiecare metru pătrat de stofă peste plan este, de fapt, istoria pă­trunderii ştiinţei şi tehnicii celei mai a­­vansate pe porţile în­treprinderii. Vechea fabrică de postav, fon­dată in 1850, prezenta in ajunul aniversării unui secol de existen­tă serioase carenţe in ceea ce priveşte gra­dul de inzestrare teh­nică, nivelul de califi­care al oamenilor. Un singur amănunt: în 1948, din 571 angajaţi, ciţi număra colectivul întreprinderii, nici u­­nul nu avea studii su­perioare. Saltul in con­temporaneitate urma să fie înregistrat atit in biografia unităţii, cit şi in biografiile oa­menilor săi. Premisa lui — uriaşa descătu­şare de forţe pe care o aduceau anii con­strucţiei socialiste. Acumulări succesive, căutări febrile, tato­nări — sunt anii mo­dernizării utilajelor, mecanizării complete a procesului de pro­ducţie ; „anii dubli“, după cum se exprima unul din inginerii fa­bricii. Producţia se ce­rea urmată la zi, şti­inţa, la seral. — Anul 1966 are pentru colectivul nos­tru o deosebită sem­nificaţie — ne-a de­clarat tovarăşul Ioan Munteanu, inginerul şef al fabricii. De fapt, ar fi trebuit ca acum să vă dau o cifră — cifra investiţiilor care au fixat definitiv uni­tatea printre marile producătoare de stofe fine din ţară şi din Europa. Am să o fac mai tirziu. De ce ? Pentru că mai înain­te de semnificaţia ei concretă, materială, cifra aceasta a avut pentru noi o semnifi­caţie etică : prin ea a fost recunoscută ca­pacitatea colectivului fabricii de a ţine pa­sul cu realizările la zi pe plan mondial, au fost stimulate rezerve­le umane de care dis­punem. Şi acum ci­fra: 112 milioane lei. Aceasta e suma inve­stiţiilor care au tran­sformat complet fabri­ca noastră. Pe strada Tîrgul Fi­nului, la nr. 12, plăcu­ţa cu numele între­prinderii a fost de cu­­rind fixată in zidăria unei noi clădiri. Totul este aici de o noutate frapantă — halele de producţie şi utilajele, aparatele de măsură, formele de organizare şi, mai­ ales, probleme­le care îi preocupă pe oameni. La vechea su­prafaţă productivă s-au adăugat in ultimii trei ani alţi peste 7000 de metri pătraţi. S-a pu­tut obţine astfel cursi­vitatea firească a unui proces tehnologic mo­dern, cu garanţia unei eficienţe economice mult sporite. Să urmărim conse­cinţele sporului de ca­pacitate şi tehnicitate de care a beneficiat, in aceşti ultimi ani, „Libertatea“ . In anul 1948 aici se fabricau 53 tone de fi­re şi 340 000 metri pă­traţi de ţesături. In anul 1968, aceas­tă producţie se reali­za în numai 19 zile. Anul investiţiei — cum a fost botezat 1966 — a marcat aici, la „Libertatea", şi un alt eveniment: produce­rea unor noi sor­timente din fire fine de lină. Fabrica realizează astăzi un număr de 20 de articole — stofe pentru costume băr­băteşti, stofe de rochii, stofe mai uşoare (şi cu un preţ de cost mai redus) pentru cos­tume de copii şi ado­lescenţi, materiale re­zistente la intemperii. Anul acesta ele vor fi create in peste 200 de desene şi a­­proximativ 600 de po­ziţii coloristice. Aceste cifre, şi al­tele, consemnează transformările petre­cute in viaţa fabricii. Dar, care au fost, in tot acest timp, muta­ţiile petrecute în des­tinul oamenilor ? Dis­cutăm cu tovarăşa Maria Soaita, preşe­dinta comitetului sin­dicatului din între­prindere şi, totodată, preşedinta comitetului de femei din munici­piul Sibiu. Îmi este greu să a­leg din biografiile oa­menilor pe care ii cu­nosc pe cea mai sem­nificativă. De aceea mă voi opri asupra unei sinteze , mulţi dintre tinerii muncitori din anii '50 au urmat şcoala serală, faculta­tea, apoi s-au întors Titus ANDREI (Continuare In pag. a Vil-a) Absenţe in catalogul cărţii universitare Modernizarea­­învăţămîntului su­perior presupune, incontestabil, şi perfecţionarea sistemului informa­ţional, a mijloacelor de transmitere a cunoştinţelor aflate la dispoziţia studenţilor, între care tipărirea şi multiplicarea manualelor şi cursuri­lor universitare au un rol bine de­finit. Fără îndoială că în momentul de faţă, datorită unei susţinute activi­tăţi editoriale pe plan central şi lo­cal, la îndemîna studenţilor se află o însemnată literatură didactică uni­versitară, tratate şi alte lucrări a­­părute de-a lungul anilor. Astfel, în ultimii 3 ani, Editura didactică şi pe­dagogică a tipărit 397 de titluri, iar în momentul de faţă se pregă­tesc 131 de lucrări care vor ve­dea lumina tiparului în acest an. Statisticile consemnează în ansam­blu şi o dinamică ascendentă a mul­tiplicării cursurilor pe plan local, în­­dicînd o tendinţă de creştere a in­teresului pentru această formă ope­rativă şi economicoasă : in anul 1967 s-au editat 401 titluri, 587 in 1968, 753 în 1969, iar planul pe anul în curs prevede multiplicarea a peste 1 100 de titluri. Cu toate acestea, in prezent există încă numeroase discipline pentru care studenţii diferitelor facultăţi nu dispun de manuale şi cursuri. Situa­ţia este agravată şi de faptul că o serie de discipline declarate de Mi­nisterul învăţămîntului „acoperite" cu manuale nu pot fi socoti­te ca atare intrucit in realitate e vorba fie de cursuri apărute de mai mulţi ani şi, evident, epui­zate, fie de manuale existente in bi­blioteci, uneori în număr insuficient, cu pagini lipsă, adesea ilizibile şi de aceea greu de consultat. Iată doar cîteva exemple edificatoare : la Fa­cultatea de construcţii a Institutului politehnic din Iaşi din 24 discipline predate doar 15 sunt acoperite cu manuale editate intre 1961—1969. O situaţie asemănătoare există şi la Facultatea de chimie industrială a a­­celuiaşi institut, unde din cele 44 dis­cipline predate numai 16 au cursuri litografiate sau tipărite între anii 1953 şi 1969. La Institutul politehnic din Cluj situaţia pare să fie mai bună : din 129 discipline numai 5 nu­ au cursuri. Dar cele existente fiind editate între anii 1950—1960 nu se mai găsesc in librării şi standuri. Pentru a înlătura aceste neajun­suri, în ultimii ani, Ministerul Invă­­ţămîntului a adoptat judicioasa mă­sură de a înzestra principalele insti­tuţii de învăţămînt superior cu mij­loace de multiplicare a cursurilor. Ca urmare, Universitatea din Bucu­reşti, bunăoară, a reuşit să editeze 124 de volume în 1969, iar pentru anul în curs sunt prevăzute 210 ti­tluri. La A.S.E., prin multiplicarea celor 116 titluri, prevăzute pentru 1970, vor fi acoperite toate discipli­nele. — După Înfiinţarea centrelor de multiplicat, editura lucrează în con­diţii noi — ne spune dr. Emil Bâl­­descu, directorul Editurii didactice și pedagogice. Pe măsură ce tot mai multe cursuri vor apărea pe plan local, există perspectiva de a se face o selectare riguroasă a lucrărilor cu Lucian CIUBOTARU (Continuare in pag. a IV-a) „Muntenia“ in prima cursă Februarie. Dunărea e limpede şi navigaţia se desfăşoară normal. Ne aflăm la bordul „Munteniei“, care a părăsit de curînd Şantierele na­vale Olteniţa, şi acum, cu pasageri la bord, navighează în prima Sa cursă programată. Discutăm cu ing. Sergiu Filipescu, din Direcţia ge­nerală a navigaţiei civile, condu­cătorul grupului de proiectanţi care au întocmit proiectul iniţial al va­sului. Este o navă cu performanţe de confort şi de viteză superioare.­­ Nava austriacă „Voralberg“, preciza inginerul, parcurge 30,2 km pe oră . „Muntenia“ a realizat 31,2 km pe oră, cu 85 la sută din pu­terea motoarelor principale. — Alte caracteristici ? — Capacitatea este de 600 persoa­ne, lungimea — 61,5 m, lăţimea 11,3 m ; distanţa Galaţi-Brăila (amonte) o parcurge în 45 minute, iar în aval doar în 30 minute. Se pot face 6 curse pe zi. Vizităm nava, cunoaştem pe tov. Eugen Negoiţă, căpitanul ei, admi­răm confortul din cele 4 saloane, din sala de bar cu 100 de locuri, din cabinele marinarilor. Şeful meca­nic, Iuseim Mustafa, urmăreşte funcţionarea tuturor agregatelor din sala maşinilor. Două motoare principale (produse de uzinele „23 August“ din Bucureşti) cu două li­nii de axe şi două elice, imprimă navei viteza de care aminteam. Ing. Sergiu Filipescu ne relata că, pe baza aceluiaşi proiect, se vor mai construi încă 4 nave, care vor in­tra în dotarea flotei noastre fluvia­le. Două din ele vor fi lansate la apă în acest an. N. Gr. MARASANU corespondentul „Scînteii* PAGINA A VI­A REPORTAJ PE GLOB Telegramă CONGRESULUI EXTRAORDINAR­­AL PARTIDULUI COMUNIST FINLANDEZ HELSINKI Dragi tovarăşi, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă adresează dum­neavoastră, delegaţi la Congresul extraordinar al Partidului Comunist Finlandez, întregului partid, clasei muncitoare şi poporului finlandez un cald salut frăţesc. Vă urăm succes deplin în desfăşurarea lucrărilor Congresului, în eforturile ce le întreprindeţi pentru refacerea unităţii partidului, în lupta dumneavoastră pentru triumful nobilelor ţeluri ale păcii, democraţiei şi socialismului. Subliniind relaţiile tovărăşeşti statornicite între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Finlandez pe baza principiilor marxismului şi internaţionalismului proletar, ne exprimăm convingerea că ele se vor dezvolta continuu în interesul întăririi prieteniei dintre cele două partide şi popoare ale noastre, al cauzei unităţii mişcării comuniste şi munci­toreşti internaţionale. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

Next